DECIZIE Nr.
509 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si ale art. 11 alin. (1)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 410 din 19 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Amo Press" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.512/2006 al
Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 12.512/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Amo Press" - S.R.L. din Iaşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale
art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11), ale art. 20
alin. (1), ale art. 45, ale art. 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). De
asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind prezumţia de
nevinovăţie. Se arată, în acest sens, că prevederile de lege criticate
contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece „nivelul
amenzilor reprezintă o piedică ce îngrădeşte libertatea comerţului",
ducând „la blocarea activităţii economice a unui agent economic".
Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, critica de
neconstituţionalitate vizând, în realitate, stricta aplicare a legii, iar nu
aspecte de neconstituţionalitate.
Mai menţionează că, prin Decizia nr. 355/2006, Curtea
Constituţională a statuat că stabilirea contravenţiei de la art. 10 lit. b) şi
a sancţiunii corespunzătoare prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 reprezintă o opţiune legitimă a
legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Cu acelaşi
prilej s-a reţinut că măsurile sancţionatorii dispuse prin actul normativ
criticat vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei
fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al
ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de
preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera
fenomene economice negative.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt constituţionale. In acest sens, arată
că susţinerile potrivit cărora textele de lege contravin art. 23 alin. (11) din
Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece prezumţia de nevinovăţie este proprie
doar procesului penal.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din ordonanţă
faţă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, se arată că acestea
nu numai că nu le încalcă, ci, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, dau
expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Apreciază totodată că dispoziţiile art. 20 alin. (1)
din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având următorul conţinut:
- Art. 10 lit. b): „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se
dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.
5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1
alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative.";
- Art. 11 alin. (1) lit.
b): „Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la
art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d),
astfel: [...] b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă
de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care
consacră prezumţia de nevinovăţie, ale art. 45 privind libertatea comerţului,
ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului
de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea,
sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale vizează, în esenţă, maniera în care
agentul constatator a respectat, în speţă, procedura legală de aplicare a
amenzii contravenţionale, precum şi modalitatea de stabilire în concret a
acesteia. Ca atare, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei se
referă, în realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate
de către organele abilitate şi nu se constituie într-o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, care să reflecte relaţia de contrarietate între textele
de lege atacate şi normele constituţionale şi convenţionale invocate. Ele
reprezintă, mai degrabă, motive specifice unei plângeri contravenţionale
formulate în faţa instanţei de judecată, astfel că nu pot fi reţinute de către instanţa
de contencios constituţional.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat în
jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8
iunie 2006, că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2)
lit. a) din Constituţie, reţinând, faţă de criticile referitoare la nivelul
amenzii, „că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă
reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie
preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie".
In plus, autorul excepţiei susţine încălcarea art. 23
alin. (11) din Constituţie şi a art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la
prevederile art. 20 alin. (1) din
Legea fundamentală. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate,
reglementând unele contravenţii în domeniul obligaţiilor pe care operatorii
economici le au în desfăşurarea activităţii lor, precum şi amenzile
corespunzătoare, nu aduc atingere principiului constituţional al prezumţiei de
nevinovăţie. In temeiul art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999, actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pot fi
atacate în justiţie, potrivit legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor,
contestaţia fiind soluţionată în cadrul unui litigiu, cu citarea părţilor,
acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice unui proces
echitabil într-o societate democratică.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţiilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Amo Press" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu