DECIZIE Nr. 52
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanta
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a
perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza transporturi
rutiere si organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili in transportul
rutier de marfuri si persoane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 5 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în
transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „BANA-N" - S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al
Judecătoriei Sălişte.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 iulie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006, Judecătoria Sălişte a
sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în
transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „BANA-N" - S.R.L. în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, întrucât „instituie răspunderea întreprinderii
(angajatorului) pentru o faptă comisă în mod direct de conducătorul auto
(angajat) fără consimţământul angajatorului şi chiar împotriva voinţei"
acestuia.
Judecătoria Sălişte apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 şi art. 16 din Constituţie,
ci, dimpotrivă, dau expresie acestora, deoarece, în cazul în care societatea
suferă un prejudiciu datorat faptei ilicite a prepusului său, acesta poate
obţine repararea integrală a prejudiciului produs de prepus, în conformitate cu
dispoziţiile art. 998-999 din Codul de procedură civilă".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr.
17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă
ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi
organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de
mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate şi
completate ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 2 septembrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 335/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are
următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) lit. e): „(1 ) Contravenţiile prevăzute la art. 15 se sancţionează după cum
urmează:[...]
e) cea de la lit. e), cu amendă de la 1.000 lei
(RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu,
aplicabilă întreprinderii, şi imobilizarea vehiculului aflat în trafic, până la
îndeplinirea condiţiilor privind timpul de conducere, pauzele şi perioadele de
odihnă, după caz, sau cu amendă de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON),
aplicabilă întreprinderii,în cazul controlului la sediu, dacă nu i-a sancţionat
pe conducătorii auto care nu au respectat prevederile prezentei
ordonanţe."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal
de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, coroborate
cu prevederile art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a
îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la
care este parte, şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenta sa, asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa
Guvernului nr. 17/2002, în raport de prevederile art. 44 alin (2) din Legea fundamentală,
privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate
privată, indiferent de titular, şi faţă de o motivare similară. In acest sens
este Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, prin
care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo
reţinute, că sancţiunea contravenţională prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)
din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 nu poate fi considerată de natură să
încalce protecţia constituţională a dreptului de proprietate. Intrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi considerentele
care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica formulată în raport de
dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor
în faţa legii, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege ce face
obiectul excepţiei nu consacră nicio discriminare, fiind deopotrivă aplicabil
tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei.
Prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1)
privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă
obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi ale art. 20 alin.
(1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului nu sunt
incidente în cauză, deoarece autoarea excepţiei nu a făcut nicio referire la
vreun act internaţional pretins a fi încălcat prin dispoziţiile legale
criticate.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002
privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale
conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea
timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi
persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N" - S.R.L. în
Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecătoriei Sălişte.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta