DECIZIE Nr. 56 din 22 martie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin.
(1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere
de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite
in prizonieri, republicat
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 367 din 8 august 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate
in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, exceptie ridicata de
Tudor Dutu in Dosarul nr. 4.195/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de
contencios administrativ si comercial.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 7 martie 2000 si au
fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp
pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 14 martie 2000 si apoi la 21
martie 2000 si la 22 martie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial,
prin Incheierea din 23 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 4.195/1999, a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate
in strainatate ori constituite in prizonieri, modificat si completat prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, aprobata si modificata prin
Legea nr. 55/1998. Exceptia a fost ridicata de Tudor Dutu in Dosarul nr.
4.195/1999, cu ocazia judecarii actiunii formulate impotriva Directiei generale
de munca si protectie sociala, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
29/1990, pentru anularea deciziei de revizuire a drepturilor acordate in baza
dispozitiilor Decretului-lege nr. 118/1990.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate au caracter retroactiv, infrangand astfel principiul
neretroactivitatii legii, consfintit prin art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Potrivit art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat,
directiile generale de munca si protectie sociala pot revizui, la sesizare sau
din proprie initiativa, drepturile stabilite prin hotarari definitive ale
comisiilor pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, emise anterior datei
de 14 iulie 1997.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este
intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate "incalca principiul
neretroactivitatii legii civile, asa cum acesta este definit prin art. 15 alin.
(2) din Constitutie, in sensul ca da dreptul sa se revina asupra unor situatii
sau drepturi stabilite definitiv sub imperiul legii in vigoare, la data
emiterii deciziilor de catre comisie".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata, sustinand ca, desi in textul de lege
criticat se foloseste termenul "revizuire", in realitate legiuitorul
a avut in vedere termenul "revocare". "Astfel se da
posibilitatea unui organ administrativ de a reveni asupra propriilor acte,
emise insa cu nerespectarea prevederilor legale, in concordanta cu principiul
revocabilitatii actelor administrative. Acest principiu apare ca un efect
firesc al trasaturilor administratiei publice, care trebuie sa dea dovada de
elasticitate si nu de birocratizare in activitatea pe care o desfasoara".
De asemenea, se arata ca, deoarece nu se poate "invoca principiul
neretroactivitatii legii pentru pastrarea unor drepturi dobandite cu incalcarea
dispozitiilor legale, in sistemul romanesc actual, s-a admis in mod constant
principiul revocabilitatii actelor administrative, sub conditia existentei
posibilitatii actiunii in contencios administrativ, conditie realizata prin
alin. (3) al art. 13 din Decretul-lege nr. 118/1990".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 13 alin. (1)
si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere
de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite
in prizonieri, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118
din 18 martie 1998, in temeiul art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 41/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 153 din
14 iulie 1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 55/1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998, dandu-se
textelor o noua numerotare.
Dispozitiile legale criticate au in prezent urmatoarea redactare: "(1)
Directiile generale de munca si protectie sociala, atunci cand sunt sesizate
sau din proprie initiativa, vor verifica legalitatea drepturilor acordate
beneficiarilor prezentului decret-lege pana la data publicarii Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 41/1997 in Monitorul Oficial al Romaniei.
(2) In cazul in care se constata incalcari ale prevederilor legale, se va
emite decizie de revizuire."
Conform alin. (3) al aceluiasi articol, "Impotriva deciziei de
revizuire emise in conditiile alin. (1) si (2) persoana interesata poate
introduce contestatie, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr.
29/1990".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
aceste texte de lege au rezultat in urma modificarii Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 41/1997 prin Legea nr. 55/1998.
Textul art. 14^1 introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
41/1997, devenit dupa renumerotare art. 13, avea urmatoarea formulare:
"Directiile de munca si protectie sociala, prin oficiile juridice proprii,
sunt obligate ca, atunci cand sunt sesizate sau din proprie initiativa, sa
verifice drepturile acordate, pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 41/1997, beneficiarilor Decretului-lege nr.
118/1990."
Initial Decretul-lege nr. 118/1990 a prevazut constituirea unor comisii
speciale pentru aplicarea prevederilor sale. Aceasta reglementare a fost
mentinuta si dupa modificarile ulterioare. Astfel, decretul-lege, republicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 209 din 3 septembrie 1996,
prevedea la art. 8 alin. (1) si (2) si la art. 9 alin. (3) si (4):
Art. 8
"(1) Pentru stabilirea situatiilor prevazute la art. 1 se infiinteaza
in fiecare judet si in municipiul Bucuresti cate o comisie alcatuita din
presedinte si cel mult 6 membri.
(2) Presedintele trebuie sa fie jurist. Din comisie fac parte 2
reprezentanti ai directiilor de munca si protectie sociala si cel mult 4
reprezentanti ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si Victime ale
Dictaturii din Romania.";
Art. 9
"(3) Impotriva hotararii (comisiei) persoana interesata sau directiile
de munca si protectie sociala pot face contestatie la tribunalul judetean sau
al municipiului Bucuresti in termen de 15 zile de la comunicarea hotararii
catre acestia.
(4) Hotararea tribunalului este definitiva."
Activitatea comisiilor special constituite a incetat insa dupa modificarea
si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 41/1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 55/1998. Astfel,
decretul-lege republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118
din 18 martie 1998, dispune la art. 8 alin. (2) si (3): "(2) Prevederile
art. 1 - 7 se aplica, dupa caz, de catre conducerile unitatilor la care sunt
incadrati cei in cauza, de catre directiile generale de munca si protectie
sociala sau de catre comisiile locale, pe baza hotararilor comisiilor pentru
aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, emise pana la data de 31 iulie 1997.
(3) Dupa data prevazuta la alin. (2), cererile pentru stabilirea
drepturilor prevazute de prezentul decret-lege se depun la directiile generale
de munca si protectie sociala."
Rezulta, din aceste texte de lege, ca verificarea si revizuirea prevazute
in art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, privesc
exclusiv drepturi stabilite prin hotarari ale comisiilor pentru aplicarea
acestui decret-lege. Aceste hotarari sunt acte administrative, insa au caracter
jurisdictional datorat indeosebi faptului ca solutiile sunt adoptate in cadrul
unei activitati jurisdictionale speciale.
De altfel, avandu-se in vedere modul de constituire si componenta comisiilor
pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, rezulta ca acestea nu erau
organe ale administratiei publice. Directiile generale de munca si protectie
sociala, ca organe ale administratiei publice, aveau, pana la data de 14 iulie
1997, dreptul de a contesta la tribunale hotararile pronuntate de comisii, in
termen de 15 zile de la comunicare, precum si obligatia de a aplica hotararile
respective daca au devenit definitive. Aceste organe ale administratiei publice
au dobandit doar dupa data de 31 iulie 1997 insarcinarea de a primi si de a
solutiona, in prima instanta, cererile pentru acordarea drepturilor prevazute
de Decretul-lege nr. 118/1990.
Asadar, hotararile de stabilire a drepturilor, emise anterior datei de 31
iulie 1997, sunt acte administrative cu caracter jurisdictional, care nu pot fi
revocate.
De aceea, dispozitiile legale criticate, dispunand revizuirea drepturilor
acordate prin acte emise anterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii,
revizuire ce poate duce la anularea sau la modificarea drepturilor respective,
au un caracter evident retroactiv, dispunand pentru trecut, si incalca astfel
prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea
dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
Deoarece verificarea legalitatii drepturilor acordate si revizuirea
acestora inseamna, practic, revizuirea unor hotarari judecatoresti, se incalca,
pe de o parte, principiul separatiei puterilor in stat, iar pe de alta parte,
sunt infrante prevederile constitutionale ale art. 125 privind infaptuirea
justitiei, precum si ale art. 128 referitoare la exercitarea cailor de atac
impotriva hotararilor judecatoresti.
Este adevarat ca spiritul de justitie nu permite perpetuarea beneficiului
unor drepturi obtinute prin incalcarea dispozitiilor legale, dar declararea
nulitatii sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile nu se
poate face decat de catre autoritatea competenta sa stabileasca, de asemenea,
responsabilitatile pentru incalcarea legii, autoritate care nu poate fi alta
decat autoritatea judecatoreasca. Altfel s-ar afecta grav stabilitatea
raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Tudor Dutu in Dosarul
nr. 4.195/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ
si comercial si constata ca dispozitiile art. 13 alin. (1) si (2) din
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6
martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in
prizonieri, republicat, sunt neconstitutionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATA
Considerentele cuprinse in opinia noastra separata la Decizia nr. 56 din 22
martie 2000 sunt pe deplin aplicabile si in prezenta cauza. Astfel, apreciem ca
solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate este corecta, intrucat
dispozitiile art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990,
republicat, sunt neconstitutionale. Tot astfel, mentinem punctul de vedere
conform caruia - contrar opiniei majoritatii Curtii Constitutionale - temeiul
admiterii exceptiei de neconstitutionalitate nu rezida in incalcarea
dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea
legii, ale art. 125, privind infaptuirea justitiei sau ale art. 128, privind
folosirea cailor de atac, dupa cum nici principiul constitutional al separatiei
puterilor in stat nu a fost incalcat. In ceea ce ne priveste, avand in vedere
dispozitiile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie, consideram ca
prevederile art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 (care permit
ca, prin intermediul unei cai speciale de atac - "revizuire" -, sa
poata fi inlaturate, fara nici o limitare in timp, efectele unor acte
jurisdictionale definitive si irevocabile) sunt neconstitutionale intrucat
contravin exigentelor principiului securitatii raporturilor juridice si deci
conceptului "proces echitabil" impus de dispozitiile art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, dispozitii coroborate cu cele din preambulul conventiei (astfel
cum aceste exigente au fost enuntate prin hotararea pronuntata de Curtea
Europeana a Drepturilor Omului in cauza "Brumarescu contra Romaniei"
1999).
Presedintele Curtii Constitutionale,
Lucian Mihai
Judecator,
Constantin Doldur