DECIZIE Nr.
577 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în
Dosarul nr. 4.338/2004 al Tribunalului Comercial Mureş -Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
4.338/2004, Tribunalul Comercial Mureş - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138
alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de instanţă, din oficiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
Tribunalul Comercial Mureş - Judecătorul-sindic apreciază
că reglementarea cuprinsă în art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 este
unică în legislaţia românească prin aceea că instanţa competentă să soluţioneze
o cerere în materie civilă sau comercială trebuie să autorizeze în prealabil
partea reclamantă să introducă respectiva cerere. Astfel, pentru a câştiga
dreptul de a sesiza instanţa cu cererea de chemare în judecată, comitetul
creditorilor trebuie să demonstreze întrunirea a două condiţii cumulative, fapt
ce este de natură a-i îngrădi accesul liber la justiţie. Pe de altă parte,
Judecătorul-sindic este pus în situaţia ca într-o procedură necontencioasă,
desfăşurată fără citarea părţilor (cererea de autorizare fiind soluţionată
conform art. 331-339 din Codul de procedură civilă), să decidă asupra unor
aspecte incompatibile cu această procedură, cum ar fi excepţia de prescripţie a
dreptului la acţiune.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiului constituţional al
accesului liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, deoarece,
prin condiţionarea introducerii cererii de autorizarea prealabilă a
judecătorului-sindic, se restrânge dreptul comitetului creditorilor de a
formula acţiunea prevăzută de art. 138 alin. (1).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de
lege care are următorul conţinut: „Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă
acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul
a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele
culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis
să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care
se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) care
consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi
ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi".
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate condiţionează
autorizarea comitetului de creditori de a introduce acţiunea de stabilire a
răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din
cadrul societăţii sau de conducere, precum şi a oricăror alte persoane, de
îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de lege, şi anume, prima,
ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul
său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a
patrimoniului debitorului persoană juridică ori ca acesta să fi omis să
formuleze acţiunea şi, respectiv a doua condiţie, răspunderea persoanelor la
care se referă legea ameninţă să se prescrie. Aşadar, legea instituie două
condiţii prealabile de admisibilitate a acţiunii, după verificarea cărora
instanţa poate proceda la analiza pe fond a cauzelor care au generat starea de
insolvenţă a debitorului.
Pe de altă parte, Curtea constată că dispoziţiile
legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin
Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, în
acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce
corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură
speciale, care derogă de la
normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al
legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. In
acest context, acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor
prevăzute de lege poate fi supusă anumitor condiţii restrictive, întrucât nu
reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ci o cerere incidenţă care intervine
într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanşat prin cererea
privind iniţierea procedurii insolvenţei, introdusă în temeiul art. 26 din
Legea nr. 85/2006, aşadar in limine litis. Mai mult, condiţiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege
sunt justificate şi de intenţia legiuitorului de a atribui comitetului
creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanţiată de lipsa
de diligentă a titularilor acestei acţiuni, şi anume administratorul judiciar sau lichidatorul.
Aşa fiind, Curtea consideră că, în această materie, ca,
de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de
îndeplinirea anumitor cerinţe şi respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat
în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în
mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit,
ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea
exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, asigurând protecţia
drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor. De altfel, Curtea a
statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele
competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare
a unui drept, subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a
exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea
sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură
ocrotite.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr.
4.338/2004 al Tribunalului Comercial Mureş - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu