Decizia Nr.578 din 29.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Andrei Radu Cănciulescu în Dosarul nr. 9.077/94/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 559D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 617D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian Sandu Cocoară în Dosarul nr. 10.168/320/2009 (număr în format vechi 2.865/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 618D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 şi art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Valentin Dediu în Dosarul nr. 43.338/301/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 647D/2012 şi nr. 678D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iulia Velicu şi de Florin Mărginean în dosarele nr. 19.419/301/CV/2010 şi nr. 4.462/320/2010 (număr în format vechi 2.435/2011) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 722D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Andrei Ruben Tudosanu în Dosarul nr. 14.432/320/2010 (număr în format vechi 10.406/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că în dosarele nr. 617D/2012, nr. 678D/2012 şi nr. 722D/2012 autorii excepţiei au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. De asemenea, în Dosarul nr. 678D/2012, partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mureş a depus o întâmpinare prin care ridică excepţia puterii de lucru judecat, arătând că asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii acesteia prin Decizia nr. 254 din 20 martie 2012.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 559D/2012, nr. 617D/2012, nr. 618D/2012, nr. 647D/2012, nr. 678D/2012 şi nr. 722D/2012.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 617D/2012, nr. 618D/2012, nr. 647D/2012, nr. 678D/2012 şi nr. 722D/2012 la Dosarul nr. 559D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Prin urmare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a devenit inadmisibilă. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVII din Legea nr. 202/2010, apreciază că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin deciziile civile nr. 3.401 din 17 noiembrie 2011, nr. 3.407 din 17 noiembrie 2011 şi încheierile din 7 octombrie 2011 şi 16 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 9.077/94/CV/2010, nr. 19.419/301/CV/2010, nr. 10.168/320/2009 (număr în format vechi 2.865/2011), nr. 4.462/320/2010 (număr în format vechi 2.435/2011), Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Prin Decizia civilă nr. 293 din 19 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 43.338/301/CV/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 şi art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 14.432/320/2010 (număr în format vechi 10.406/2011), Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată de Ioan Andrei Radu Cănciulescu, Cristian Sandu Cocoară, Valentin Dediu, Iulia Velicu, Florin Mărginean şi Andrei Ruben Tudosanu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor sentinţe civile prin care s-au respins plângerile împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, referitor la prevederile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, următoarele:1. Textul de lege criticat aduce atingere accesului liber la justiţie, egalităţii în drepturi, dreptului la un proces echitabil şi art. 129 din Constituţie referitor la folosirea căilor de atac, deoarece elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Totodată, acesta se aplică discriminatoriu, deoarece, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, alte categorii de contravenienţi beneficiază de calea de atac a recursului.2. Referitor la dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, se susţine că acestea aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, deoarece, spre deosebire de alte categorii de justiţiabili, contravenienţilor nu li se mai comunică prin intermediul instanţei de judecată hotărârile pronunţate ca urmare a soluţionării plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 559D/2012 şi nr. 647D/2012, precum şi Tribunalul Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că o interpretare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 în spiritul în care Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale îl conferă accesului liber la justiţie prin art. 6 paragraful 1 relevă faptul că dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească nu reiese nici explicit, dar nici implicit din prevederile convenţionale invocate, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. Dreptul la dublu grad de jurisdicţie, instituit de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie permite excepţii potrivit paragrafului 2 al aceluiaşi articol deoarece contravenţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă fapte antisociale minore prin raportare la pericolul social general. În urma aplicării criteriului prejudiciului minim, prin Hotărârea de admisibilitate din 19 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Rinck împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că nu sunt îndeplinite criteriile acestuia în situaţia aplicării unei amenzi şi a unui punct de penalizare pentru fapta de depăşire a vitezei legale, declarând plângerea inadmisibilă.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 618D/2012, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată pentru aceleaşi argumente reţinute în motivarea autorului excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este constituţional, deoarece eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată, în primă instanţă, plângerea contravenţională nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, care nu are semnificaţia, în toate cazurile, a accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De asemenea, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa instanţei naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedură, or, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prin dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 202/2010 a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, deoarece nu există un tratament diferenţiat aplicat unor cazuri egale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în actele de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin pct. 2 al art. X din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 şi art. XVII din Legea nr. 202/2010.Curtea, având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi art. XVII din Legea nr. 202/2010. Acestea au următorul cuprins:

– Art. 118: „(3¹) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.“

– Art. XVII din Legea nr. 202/2010: „Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 276/2009, se abrogă.“Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 276/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, avea următorul conţinut: „Hotărârile judecătoreşti irevocabile se comunică părţilor.“ Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 1. Curtea observă că în Dosarul nr. 678D/2012 partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mureş a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia puterii de lucru judecat, cu motivarea că, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea s-a mai pronunţat, în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 254 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 14 mai 2012. Din verificările făcute, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 678D/2012 nu figurează printre autorii excepţiilor soluţionate prin decizia invocată. Aşa fiind, Curtea urmează să respingă excepţia autorităţii de lucru judecat ridicată în Dosarul nr. 678D/2012 de partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mureş, observând că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca aceasta să fie admisă. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, şi Decizia nr. 419 din 3 mai 2012*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, pentru ca o decizie să aibă autoritate de lucru judecat obiectul, cauza şi părţile trebuie să fie aceleaşi, atât în cazul excepţiei anterior soluţionate, cât şi în prezenta excepţie. În concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curţii Constituţionale, pronunţată în aceeaşi cauză, este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, având în vedere că motivele care au justificat-o sunt aceleaşi. 2. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale prin actele menţionate, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012**), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 3. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVII din Legea nr. 202/2010, Curtea observă că s-a pronunţat prin aceeaşi decizie asupra unei motivări identice cu aceea din prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica potrivit căreia dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 202/2010 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât contravenienţilor nu li se mai comunică prin intermediul instanţei de judecată hotărârile irevocabile pronunţate, spre deosebire de toate celelalte categorii de justiţiabili. Aceasta, deoarece prin abrogarea dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008, hotărârile judecătoreşti irevocabile nu se mai comunică niciunei părţi în proces, indiferent de materia în care acestea sunt pronunţate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată prin decizia menţionată cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. XVII din Legea nr. 202/2010 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 419 din 3 mai 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012. **) Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Andrei Radu Cănciulescu în Dosarul nr. 9.077/94/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Sandu Cocoară în Dosarul nr. 10.168/320/2009 (număr în format vechi 2.865/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Valentin Dediu în Dosarul nr. 43.338/301/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Iulia Velicu în Dosarul nr. 19.419/301/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Florin Mărginean în Dosarul nr. 4.462/320/2010 (număr în format vechi 2.435/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Andrei Ruben Tudosanu în Dosarul nr. 14.432/320/2010 (număr în format vechi 10.406/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Valentin Dediu în Dosarul nr. 43.338/301/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu