DECIZIE   Nr. 591 din  9 decembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 25 lit. d) si a art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 103 din  5 martie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, ridicata de Barbu Corneliu si Barbu Iulian in Dosarul nr. 2.008/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 2 decembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 9 decembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 ianuarie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 2.008/1996, Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, invocata de Barbu Corneliu si Barbu Iulian. In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile mentionate contravin prevederilor art. 123 din Constitutie, deoarece independenta si supunerea judecatorilor numai in fata legii se refera atat la autoritatea judecatoreasca in ansamblu, cat si a fiecarui judecator care face parte din completul de judecata. De asemenea, se mai sustine ca, prin Hotararea nr. 1 din 2 februarie 1995, Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie au schimbat jurisprudenta Sectiei civile cu privire la restituirea imobilelor nationalizate, prin Decretul nr. 92/1950, obligand astfel completele de judecata sa respecte aceasta hotarare, chiar daca aveau alte convingeri.
    Exprimandu-si opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
    In vederea solutionarii exceptiei, au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993, Curtea Suprema de Justitie urmareste aplicarea corecta si unitara a legilor de catre toate instantele si nu exista nici un impediment constitutional in reglementarea posibilitatii schimbarii jurisprudentei instantei supreme. Dimpotriva, aceasta institutie este menita sa asigure justa interpretare a legii in vederea ocrotirii in mod egal a intereselor particulare si a celor generale, in scopul stabilitatii ordinii sociale in cadrul statului de drept.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la prevederile constitutionale si ale Legii nr. 47/1992, constata:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Se retine ca, potrivit art. 31 din Legea nr. 56/1993, daca o sectie a Curtii Supreme de Justitie considera ca este cazul sa revina asupra propriei jurisprudente, judecata va fi intrerupta si vor fi sesizate Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie. Dupa ce Sectiile Unite s-au pronuntat asupra sesizarii privind schimbarea jurisprudentei, judecata va continua. Art. 25 lit. d) din Legea nr. 56/1993, la care se refera, de asemenea, exceptia de neconstitutionalitate nu consacra o dispozitie distincta de aceea a art. 31, ci reprezinta o simpla evocare a acestui din urma text.
    Cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii legale, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 58 din 26 martie 1997, ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997, statuandu-se ca art. 25 lit. d) si art. 31 din Legea nr. 56/1993 sunt constitutionale. In esenta, considerentele pentru care a fost pronuntata aceasta solutie sunt urmatoarele:
    - propunerea de schimbare a jurisprudentei Curtii Supreme de Justitie se face de catre sectia competenta sa solutioneze cauza. Decizia de schimbare a practicii este luata, potrivit art. 31 din Legea nr. 56/1993, de Sectiile Unite ale Curtii, care nu solutioneaza cauza supusa judecatii in sectia care le-a sesizat, ci numai schimbarea jurisprudentei, urmand ca judecata in sectie, care a fost intrerupta, sa fie reluata. Prin aceste reglementari nu sunt incalcate principiile privind infaptuirea justitiei prevazute la art. 123 din Constitutie;
    - solutia reglementata de Legea nr. 56/1993 corespunde necesitatii de unificare a jurisprudentei, dand expresie rolului Curtii Supreme de Justitie, inscris in art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993, de urmarire a aplicarii corecte si unitare a legii. Aceasta obligatie a Curtii Supreme de Justitie nu contravine Constitutiei, ci, dimpotriva, asigura, printr-o practica judecatoreasca unitara, egalitatea constitutionala a cetatenilor in fata legii si a justitiei, fapt ce ar fi de neconceput in cazul in care instantele ar adopta, in aplicarea aceleiasi legi, solutii diferite. Unificarea jurisprudentei nu se realizeaza prin ordine sau alte instructiuni ori ingerinte din afara sistemului judecatoresc, ci, conform Legii nr. 56/1993, prin vointa exclusiva a judecatorilor, care hotarasc, in Sectii Unite, cu majoritatea voturilor, asupra corectei aplicari a legii.
    Prin Decizia nr. 58/1997 s-a aratat ca institutia schimbarii jurisprudentei, la care se refera art. 25 si art. 31 din Legea nr. 56/1993, a existat si in trecut, cat priveste Curtea de Casatie si de Justitie, fara sa se fi pus vreodata la indoiala compatibilitatea reglementarii respective cu principiul independentei judecatorului.
    Potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curtii Constitutionale sunt definitive si obligatorii erga omnes, de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei si, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curtii, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993 urmeaza a fi respinsa.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, ridicata de Barbu Corneliu si Barbu Iulian in Dosarul nr. 2.008/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 9 decembrie 1997.

               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                  Magistrat asistent,
                                 Gabriela Dragomirescu