DECIZIE Nr.
599 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 329 din 18 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa" laşi în Dosarul nr. 8.788/99/2008 al
Tribunalului laşi - Secţia civilă, litigii de muncă.
La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei,
avocaţii V.V. Secrieriu şi Roxana Ruja, cu delegaţie la dosar. Totodată,
răspunde, personal, partea Carol Stanciu.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorii autorului excepţiei, V.V. Secrieriu şi
Roxana Ruja, solicită admiterea acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele
scrise pe care le-au depus la dosar şi pe care Curtea Ie-a avut în vedere la
soluţionarea cauzei.
Partea Carol Stanciu solicită respingerea excepţiei
pentru motivele cuprinse în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. De
asemenea, face referire la Decizia nr. 654/2007, prin care Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Academiei de Ştiinţe Medicale, reţinând că textul criticat nu instituie
privilegii sau discriminări.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, arată că
personalul didactic universitar, a cărui activitate profesională se desfăşoară
pe baza unui contract individual de muncă, se află într-o situaţie diferită de
cea a altor categorii socioprofesionale, de exemplu cele care exercită anumite
atribuţii legate de o funcţie publică sau titlu ştiinţific, cum este cazul
parlamentarilor, respectiv academicienilor, astfel încât sub acest aspect nu
poate fi reţinută încălcarea principiului constituţional al egalităţii în
drepturi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.788/99/2008, Tribunalul laşi - Secţia civilă, litigii de muncă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic. Excepţia
a fost ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa" laşi
într-un litigiu de muncă având ca obiect contestaţia formulată împotriva
deciziei de pensionare a părţii Carol Stanciu.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
acesteia susţine că textul de lege criticat reglementează, în mod obligatoriu,
o primă prelungire în activitate până la vârsta de 70 de ani a profesorilor
universitari academicieni, spre deosebire de profesorii universitari care nu
sunt academicieni şi care trebuie să solicite senatului universitar menţinerea
în activitate, începând cu vârsta de 65 de ani. Prin urmare, consideră că
statutul de academician conferă un avantaj, sub acest aspect, membrilor
academiilor ştiinţifice. Totodată, susţine că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, în sensul că restrânge
exerciţiul unor drepturi şi libertăţi ale angajatorului, care, fără a mai putea
analiza „prestigiul profesional" al persoanei pensionate, fără a mai putea
cuantifica „competenţa deosebită" şi devotamentul salariatului faţă de
instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, are impus un criteriu de
prelungire care nu satisface criteriile legale de menţinere în activitate. De
asemenea, invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin.
(2) privind caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei.
Tribunalul Iaşi -
Secţia civilă, litigii de muncă consideră că
prevederile de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi
ale art. 124 alin. (2), deoarece acestea reglementează unele drepturi ale
membrilor Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii
ştiinţifice, avându-se în vedere calitatea pe care aceştia au dobândit-o.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 sunt constituţionale.
In acest sens, arată că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea,
astfel încât situaţia juridică a anumitor categorii de persoane justifică
aplicarea unui regim juridic diferit. Arată că limitarea exercitării profesiei
de cadru didactic universitar până la împlinirea unei anumite vârste şi
menţinerea în activitate peste această vârstă, cu acordul instituţiei, este
justificată prin natura specifică a domeniului de activitate, respectiv
învăţământul.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind
Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.158 din 16 iulie 1997. Alin. (3) al art. 129 a fost introdus prin articolul unic din
Legea nr. 481/2006 pentru completarea art. 129 din Legea nr. 128/1997 privind
Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.025 din 22 decembrie 2006.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(3)
Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de
ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pot rămâne în
activitate ca titulari, ceea ce înseamnă cu normă întreagă în învăţământ, până
la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă pot fi menţinuţi în activitate
numai cu acordul instituţiei în care lucrează, prin prelungiri anuale."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi
ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, consideră că
textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la interzicerea discriminării.
Examinând excepţia, Curtea reţine că textul de lege
criticat reglementează o prelungire ope legis a raporturilor de muncă cu angajatorul, pentru profesorii
universitari membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe
organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, până la vârsta de 70
de ani. Peste această vârstă urmează a fi menţinuţi în activitate, la cerere,
numai cu acordul instituţiei de învăţământ superior în care lucrează, prin
prelungiri anuale.
Curtea constată că prin Decizia nr. 444 din 26
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, a analizat constituţionalitatea prevederilor art. 129 alin. (1) şi (2) din Legea
nr.128/1997 raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală,
în ceea ce priveşte criteriul vârstei pentru menţinerea în activitate a
profesorilor universitari şi a conferenţiarilor universitari cu titlu
ştiinţific de doctor. Astfel, Curtea a reţinut că vârsta nu se regăseşte
printre criteriile discriminatorii, prin care se încalcă egalitatea între
cetăţeni, enumerate în dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţie, aceasta
având în speţă doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei
profesii, aplicabilă, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situaţii
identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma
juridică.
Analizând motivele de
neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză, Curtea constată însă că
normele legale criticate operează o distincţie între profesorii universitari şi
conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor, pe de o parte, şi
profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de
ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pe de altă
parte, în ceea ce priveşte menţinerea în funcţia didactică drept titulari.
Astfel, aceştia din urmă beneficiază de o prelungire de drept a raporturilor de
muncă cu angajatorul până la vârsta de 70 de ani, în vreme ce profesorii
universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor pot
fi menţinuţi ca titulari în funcţia didactică, pentru aceeaşi limită de vârstă,
numai la cerere şi cu acordul consiliului facultăţii şi aprobarea anuală a
senatului universitar.
In aceste condiţii, Curtea constată că textul de lege
criticat aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală,
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
In acest sens, Curtea reţine ceea ce a stabilit în mod
constant în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), respectiv faptul că „violarea principiului egalităţii şi
nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor
cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă
există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite". In cauză, instituirea unui tratament juridic distinct între
profesorii universitari, indiferent de titlul unora dintre ei, nu are o
justificare obiectivă şi rezonabilă. Atât membrii Academiei Române sau ai
academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice înfiinţate prin lege,
cât şi profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu
ştiinţific de doctor se află în aceeaşi situaţie juridică în privinţa
activităţii lor didactice.
Chiar şi sub aspectul menţinerii în activitate a
profesorilor universitari peste vârsta de 65 de ani,
potrivit art. 129 alin. (2) din lege, statutul lor
juridic trebuie să fie acelaşi, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile
constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ambele categorii
având statutul juridic de cadre didactice universitare.
Curtea constată că, deşi instituirea unor condiţii
pentru menţinerea în activitate reprezintă opţiunea legiuitorului, astfel de
condiţii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina persoane aflate în aceeaşi
situaţie juridică, fără a exista vreo justificare raţională şi obiectivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului
didactic, excepţie ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T.
Popa" Iaşi în Dosarul nr. 8.788/99/2008 al Tribunalului laşi - Secţia civilă,
litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
OPINIE SEPARATA
In dezacord cu soluţia adoptată cu votul majorităţii
membrilor Curţii, opinăm că dispoziţiile art. 129 alin. (3) din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt constituţionale şi, pe
cale de consecinţă, excepţia trebuia respinsă pentru considerentele pe care le
vom expune în continuare.
In art. 129 din Legea nr. 128/1997, legiuitorul a
limitat exercitarea profesiei de cadru didactic universitar până la împlinirea
unei anumite vârste. Astfel, în alin. (1) se arată că profesorii universitari
şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor pot rămâne în
activitate până la vârsta de 65 de ani. In alin. (3) al aceluiaşi articol, care
face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se precizează că profesorii
universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe
organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pot rămâne în
activitate ca titulari până la vârsta de 70 de ani.
In cuprinsul expunerii de motive la acest din urmă text
se arată că „profesorii universitari, membri ai Academiei Române ori ai
academiilor de ramură (Academia de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe
Agricole şi Silvice), organizate conform legii, sunt, de regulă, organizatori
de şcoli de învăţământ şi ştiinţă, conducători de programe de cercetare
ştiinţifică şi de doctorat, ceea ce face necesară prezenţa activă în
universitate şi după vârsta de 65 de ani".
Considerăm că deosebirea de tratament între cele
două alineate ale art. 129 este justificată prin statutul ştiinţific deosebit
al titularilor în cadrul aceleiaşi categorii
profesionale, respectiv între profesorii universitari şi conferenţiarii
universitari cu titlu ştiinţific de doctor, pe de o parte, şi profesorii
universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe
organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege-Academia de Ştiinţe
Medicale, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice -, pe de altă parte.
Textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor
art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
In jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat constant că principiul
egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât la situaţii juridice
diferite se justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Aşa cum se reţine
şi în decizia de faţă, Curtea, prin Decizia nr. 444 din 26 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 15 din 5 ianuarie 2005, examinând excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
128/1997, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, a
statuat că, în ce priveşte criteriul vârstei, acesta nu se regăseşte printre
criteriile discriminatorii, prin care se încalcă egalitatea între cetăţeni,
enumerate în dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţie, acesta având în
speţă doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei profesii,
aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv
acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 654 din 28 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 24 august 2007, Curtea a
constatat că este neîntemeiată susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Academiei de Ştiinţe Medicale. Textul prevede menţinerea în activitate sau în
funcţii de conducere a membrilor titulari şi corespondenţi ai Academiei de
Ştiinţe Medicale până la vârsta de 70 de ani, fără ca prin aceasta să se
instituie privilegii sau discriminări.
In sensul celor arătate în opinie au fost şi
concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale de
către Avocatul Poporului cu Adresa nr. 1.967 din 5 martie 2009.
Judecător,
Acsinte Gaspar
Judecător,
Nicolae Cochinescu