DECIZIE Nr. 6
din 9 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1)
si (2), art. 28 alin. (1) si (2) si art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si a dispozitiilor
art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1)
şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a
dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr.
23.649/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1)'şi (2), art. 28 alin.'
(1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ca inadmisibilă, întrucât
aceste dispoziţii nu au legătură cu obiectul cauzei ce se judecă în faţa
instanţei de fond. In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 453 alin. 1
lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, concluziile sunt
de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 23.649/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin.
(1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, precum şi a dispoziţiilor art. 453 alin. 1
lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate din Legea nr.
51/1995 sunt în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare
la dreptul de liberă asociere, întrucât limitează dreptul de a exercita
profesia de avocat şi de a
asigura asistenţă judiciară numai la membrii barourilor aparţinând Uniunii
Naţionale a Barourilor din România. Prevederile art. 453 alin. 1 lit. c)
raportat la art. 455 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la libertate
şi învăţătură, întrucât limitează cazurile de întrerupere a executării pedepsei
la anumite împrejurări speciale şi nu oferă posibilitatea condamnatului de a
urma cursurile unei forme de învăţământ.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la
dreptul la asociere sau dreptul la învăţătură, astfel că excepţia este lipsită
de temei.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art.
28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificată şi completată prin Legea nr.
255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textele de
lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (2) şi (3): „(2) Profesia de avocat
se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte,
barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în
continuare U.N.B.R.
(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara
U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora
sunt nule de drept. ";
- Art. 9 alin. (1) şi
(2): „(1) Barourile şi U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului
de apărare, competenţa şi disciplina profesională, protecţia demnităţii şi
onoarei avocaţilor membri.
(2) In fiecare judeţ există şi funcţionează un
singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de reşedinţă a
judeţului. ";
- Art. 28 alin. (1) şi
(2): „(1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să
reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract
încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în
registrul oficial de evidenţă.
(2) Avocatul, precum şi clientul au dreptul să
renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun acord,
în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterală a
clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit,
pentru serviciile avocaţiale prestate, precum şi pentru acoperirea
cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual
al clientului.";
- Art. 68 alin. (1): „Baroul asigură asistenţa judiciară în toate cazurile în care
apărarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de
judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice
locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în
imposibilitate vădită de a plăti onorariul."
De asemenea, autorul excepţiei mai critică şi
dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de
procedură penală, care prevăd:
- Art. 453 alin. 1 lit. c): „Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi
amânată în următoarele cazuri:
[...]
c) când din cauza unor împrejurări speciale
executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat,
familie sau unitatea la care lucrează. In acest caz, executarea poate fi
amânată cel mult 3 luni si numai o singură dată.";
- Art. 455: „Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi
întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea
persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 32 care consacră dreptul la
învăţătură şi ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, precum şi
prevederile art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 20 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că obiectul cauzei îl constituie recursul formulat de autorul
excepţiei, în calitate de condamnat, împotriva unei hotărâri prin care s-a
respins cererea acestuia de întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Ca atare, invocarea, pe cale de excepţie, a
neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale referitoare la organizarea şi
funcţionarea profesiei de avocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în
accepţiunea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale. Faptul că autorul excepţiei a refuzat să aleagă un apărător
din cadrul unui barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România,
precum şi asistenţa judiciară din partea avocatului desemnat din oficiu, nu
este de natură să creeze vreo legătură între textele de lege criticate şi
soluţionarea cauzei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare
la dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin.
(1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit.
c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, Curtea constată că
textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 49 din 14 februarie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 185 din 18 martie 2002, Curtea a reţinut că
„întreruperea executării pedepsei se poate acorda pentru o perioadă de cel mult
3 luni şi numai o singură dată, atunci când din cauza unor împrejurări speciale
executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau
unitatea în care lucrează. Prevederile legale menţionate stabilesc, pentru instanţa
de judecată competentă, facultatea de a acorda, la cererea condamnatului,
întreruperea executării pedepsei, în cazul în care constată că sunt întrunite
condiţiile menţionate mai sus."
Aşa fiind, prevederile criticate limitează
posibilitatea condamnatului de a obţine întreruperea executării pedepsei, pe de
o parte, numai în acele împrejurări care sunt de natură a crea grave
prejudicii, iar pe de altă parte, la o singură întrerupere având ca temei art.
453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală. Or, dată fiind situaţia
specială în care se află condamnatul, respectiv starea de detenţie, este firesc
ca acesta să nu poată exercita drepturile constituţionale, deci inclusiv
dreptul la învăţătură, decât în condiţiile legii. Sub acest aspect, Curtea reţine
că, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor
libertăţi poate fi restrâns dacă se impune în situaţiile prevăzute de alin. (1)
al articolului, printre care şi perioada desfăşurării instrucţiei penale,
respectiv a executării pedepsei cu închisoarea pentru care persoana a fost
condamnată.
In considerarea acestor argumente, critica formulată de
autorul excepţiei apare ca fiind lipsită de temei. Astfel, dorinţa
condamnatului de a urma cursurile unei instituţii de învăţământ superior,
oricât de importantă şi necesară ar fi pentru acesta, nu poate fi calificată ca
o împrejurare specială, susceptibilă de a da naştere unor grave consecinţe,
care să determine întreruperea executării pedepsei închisorii.
Curtea mai observă că, dincolo de raţiunile înfăţişate,
întrucât neconstituţionalitatea nu este dedusă din contrarietatea art. 453
alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedură penală cu
prevederile Legii fundamentale, ci dintr-o pretinsă lacună a celui dintâi, iar
restabilirea concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar
presupune înlăturarea acesteia prin completarea reglementării, critica cu un
atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin.
(2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin.
(1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, excepţie ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr.
23.649/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la
art. 455 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în
dosarul aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu