DECIZIE Nr. 6 din 26 ianuarie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 15 septembrie 1994
![SmartCity3](https://citymanager.online/wp-content/uploads/2018/09/b2-700x300.jpg)
Miklos Fazakas - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin (2) din Legea nr.
47/1992, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie 1993, pronuntata in Dosarul nr. 1676/1993,
Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si art. 15 din Legea nr. 32/1991
privind impozitul pe salarii, invocata de Asociatia de locatari Parcul
Tineretului nr. 2 Sibiu, care considera ca aceste dispozitii sunt contrare art.
21 din Constitutie, care consacra accesul liber la justitie.
In fapt, se arata ca, in cadrul unui control efectuat la asociatia de
locatari in data de 7 ianuarie 1993 de catre Directia generala a finantelor
publice si controlului financiar de stat Sibiu, s-a constatat ca nu s-a
calculat in mod corect impozitul pentru ingrijitoarea Anglita Virginia,
diferenta fiind de 2.385 lei, pentru care s-a calculat penalitati de intarziere
in suma de 364 lei. Impotriva procesului-verbal au declarata contestatie atat
asociatia de locatari, in temeiul art. 13 din Legea nr. 30/1991, cat si
ingrijitoarea, in temeiul art. 14 si art. 15 din Legea nr. 32/1991.
Contestatia asociatiei de locatari a fost respinsa de catre Ministerul
Finantelor, iar contestatia ingrijitoarei, de Directia generala a finantelor
publice si controlului financiar de stat Sibiu. Impotriva solutiei Ministerul
Finantelor, asociatia de locatari se adreseaza judecatoriei Sibiu,
intemeindu-se pe prevederile art. 13 din Legea nr. 30/1991. Ministerul
Finantelor, prin intampinare, solicita respingerea actiunii pe baza a doua
exceptii: intemeierea cererii asociatiei de locatari pe prevederile Legii nr.
30/1991 este nelegala, deoarece cererile referitoare la stabilirea impozitelor
se rezolva de catre organele prevazute de legea speciala, adica Legea nr.
32/1991, si, deci, in baza acesteia, instantele judecatoresti nu sunt
competente ; asociatia de locatari, in baza Legii nr. 32/1991, nu are calitate procesuala
activa, deoarece art. 14 din aceasta lege se refera numai la salariati.
Judecatoria Sibiu si-a insusit punctul de vedere al Ministerului Finantelor si
prin Sentinta civila nr. 4.198 din 28 iunie 1993 a respins actiunea asociatiei
de locatari.
Sentinta Judecatoriei Sibiu a fost atacata cu recurs, iar in fata
tribunalului s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art.
14 si art. 15 din Legea nr. 32/1991.
Tribunalul Sibiu, in incheierea de sesizare, apreciaza si el ca, fata de
dispozitiile art. 21 din Constitutie, prevederile atacate din Legea nr. 32/1991
sunt neconstitutionale.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
luand act de exceptia invocata, de sustinerile recurentei si de pozitia
Tribunalului Sibiu, de prevederile art. 13 din Legea nr. 30/1991 si ale art. 14
si 15 din Legea nr. 32/1991, precum si de dispozitiile art. 21 si art. 144 lit.
c) din Constitutie si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In art. 14 din Legea nr. 32/1991 se precizeaza ca impotriva modului in care
se aplica prevederile legii de catre persoanele fizice sau juridice la care
sunt angajati, salariatii se pot adresa cu plangere direct acestora, iar daca
sunt nemultumiti de decizie, pot face, potrivit art. 15 din aceeasi lege,
contestatie la directia generala a finantelor publice si controlului financiar
de stat, iar impotriva deciziei directiei, apel la Ministerul Finantelor,
solutia acestuia fiind definitiva.
Pe de alta parte, potrivit art. 21 alin (1) din Constitutie "orice
persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor
si a intereselor sale legitime", iar in alin. (2) se dispune ca "nici
o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
Principiul accesului liber la justitie nu este contrazis de existenta unor
organe de jurisdictie specializate, in afara sistemului instantelor
judecatoresti, iar fiindca, potrivit art. 125 alin. (1) din Constitutie,
"justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte
instante judecatoresti stabilite de lege", este necesar ca dupa epuizarea
acestor cai speciale de justitie sa se asigure, in conditiile legii, si accesul
la instantele judecatoresti. Legile adoptate dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei din 1991 sunt tinute de acest principiu, iar cele anterioare noii
Constitutii, daca nu tin seama de el, sunt neconstitutionale, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie. O atare solutie a fost consacrata deja de Curtea
Constitutionala prin deciziile nr. 34/1993 si nr. 35/1993, publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, si,
respectiv, nr. 218 din 6 septembrie 1993.
Raportind aceasta problema la textele invocate in speta se constata
urmatoarele:
a) art. 13 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului
financiar si a Garzii financiare, desi anterioara Constitutiei, prevede in mod
expres ca decizia de solutionare a Ministerului Finantelor poate fi atacata la
organele judecatoresti competente. In privinta stabilirii organului
judecatoresc competent, atat doctrina cat si instanta suprema, prin Decizia nr.
90 din 16 martie 1992, s-au pronuntat in sensul ca este vorba de Sectia de
contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, in temeiul art. 4 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990;
b) art. 14 si 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii
stabilesc care sunt caile de atac in sistemul jurisdictiei administrative.
Aceasta insa nu inseamna ca accesul la justitie este interzis, deoarece Curtea
Constitutionala, prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, a constatat, in
temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, abrogarea exceptiei prevazute de
art. 4 din Legea nr. 29/1990, referitoare la art. 3 din aceeasi lege, si, deci,
este posibil accesul la justitie si in materie de impozite si taxe. Asa fiind,
precizarea din art. 15 al Legii nr. 32/1991 referitoare la caracterul definitiv
al deciziei Ministerului Finantelor are numai intelesul ca, in cadrul jurisdictiei
administrative, nu mai exista o alta cale de atac si deci accesul la justitie
este asigurat prin recursul la Curtea Suprema de Justitie, prevazut de art. 4
din Legea nr. 29/1990.
La data invocarii exceptiei de neconstitutionalitate (9 noiembrie 1993),
Curtea Constitutionala se pronuntase prin decizie definitiva asupra abrogarii
exceptiei prevazute de art. 4 din Legea nr. 29/1990 in materie de impozite si
taxe, astfel incat accesul la justitie era si este asigurat. Din moment ce
dispozitia care inchidea accesul la instantele judecatoresti a fost abrogata,
prevederile art. 14 si art. 15 din Legea nr. 32/1991 nu mai apar ca
neconstitutionale, deoarece legiuitorul, din considerente de operativitate,
tehnicitate sau economicitate, poate stabili o jurisdictie administrativa
prealabila celei judecatoresti. In aceste conditii si fata de dispozitiile art.
145 alin (2) din Constitutie, potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale
sunt obligatorii, Tribunalul Sibiu ar fi trebuit sa-si decline competenta in
favoarea Curtii Supreme de Justitie.
Fata de aceasta situatie si observind si valoarea obiectului litigiului de
fond (2.385 lei + 364 lei), Curtea, in unanimitate, a decis sa rezolve exceptia
fara citarea partilor.
Avand in vedere considerentele expuse,
vazand si dispozitiile art. 145 alin (2) din Constitutie si ale art. 24
alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
in unanimitate,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 34/1993,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993,
s-a abrogat, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, exceptia prevazuta
in art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la
art. 3 din aceeasi lege si accesul la justitie este astfel asigurat in
ipotezele avute in vedere de art. 14 si art. 15 din Legea nr. 32/1991 si, prin
urmare,
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate vizand art. 14
si art. 15 din Legea nr. 32/1991, invocata de Asociatia de locatari Parcul
Tineretului nr. 2 Sibiu, in Dosarul nr. 1676/1993 aflat pe rolul Tribunalului
Sibiu.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata astazi, 26 ianuarie 1994.
PRESEDINTE,
Miklos Fazakas
Magistrat-asistent,
Constantin Burada