DECIZIE   Nr. 600 din 19 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 523 din 2 august 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                      - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                          - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu            - judecător

Tudorel Toader                      - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Valentina Bărbăţeanu             - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a  prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.619/45/2006 (număr în format vechi 5.619/2006) al Curţii de Apel laşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 19 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.619/45/2006 (număr în format vechi 5.619/2006), Curtea de Apel laşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei prin care Tribunalul laşi a respins cererea de obligare a Primăriei Municipiului laşi la plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea unei obligaţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat introduce „ambiguităţi complet inutile - în raport cu prevederi legale foarte clare deja existente -, în utilizarea căilor de atac la hotărârile judecătoreşti, limitând accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, fără să contribuie cu nimic la o eventuală rezolvare mai rapidă, în cadrul unui proces echitabil, a cauzelor respective". Se arată că termenul prevăzut în art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este insuficient pentru ca instanţa să redacteze hotărârea, să o comunice părţii, care să îşi poată motiva „în cunoştinţă de cauză şi eficient recursul".

Curtea de Apel laşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că „legiuitorul a dorit, în deplină concordanţă cu Constituţia, să asigure un cadru optim şi eficient care să conducă la punerea în executare a hotărârilor şi la intrarea, în regim de urgenţă, în legalitate, prin repunerea în drepturi a celui vătămat printr-un act administrativ".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu instituie un termen de natură a afecta esenţa dreptului de acces liber la justiţie, ci asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a ataca pe calea recursului hotărârea instanţei de executare, însă în formele şi modalităţile stabilite prin lege.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil. Arată că procedura contenciosului administrativ este o procedură specială, derogatorie de la procedura civilă, iar fixarea unui termen scurt de recurs împotriva hotărârii instanţei de executare are ca scop restabilirea dreptului încălcat şi repararea prejudiciului suferit de cel vătămat printr-un act administrativ de autoritate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, potrivit cărora „Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 129 care reglementează folosirea căilor de atac. In plus, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Textul de lege criticat reglementează calea de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii instanţei de executare, care, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, este chiar instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ. Prin stabilirea termenului de recurs de 5 zile de la pronunţare, legiuitorul a urmărit diminuarea riscului tergiversării executării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în litigiul de contencios administrativ, dând, astfel, expresie cerinţei de celeritate impuse de necesitatea soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil. In acest sens a stabilit Curtea Constituţională, de exemplu, prin Deciziile nr. 494 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006 şi nr. 757 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 14 decembrie 2006, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate referitoare la texte de lege care reglementau, de asemenea, în opinia autorilor criticilor, termene de exercitare a căilor de atac în contradicţie cu accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare.

In legătură cu critica privind pretinsa ambiguitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii instanţei de executare este de 5 zile şi începe să curgă pentru toate părţile de la pronunţare, indiferent dacă acestea au fost sau nu prezente la judecată.

In fine, Curtea constată că art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ „se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de prezenta lege". Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 303 alin. (2) din Codul de procedură civilă privind calcularea termenul de recurs, în sensul că „Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".

Aşadar, Curtea constată că textul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu conţine ambiguităţi care să conducă la nesocotirea dreptului de liber acces la instanţă, a dreptului la folosirea căilor de atac şi la un proces echitabil ori a dreptului la apărare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.619/45/2006 (număr în format vechi 5.619/2006) al Curţii de Apel laşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu