DECIZIE Nr. 61 din 1 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 207 din 11 martie 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Xu Yongzhu in
Dosarul nr. 8.883/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 25 ianuarie 2004, fiind
consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 1 februarie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
8.883/2004, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (5) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, exceptie ridicata de Xu Yongzhu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000,
prevazand ca plangerea facuta impotriva deciziei de respingere a cererii pentru
acordarea statutului de refugiat se solutioneaza de judecatorie in termen de 30
de zile, incalca prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie si ale art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece nu asigura dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea litigiului intr-un termen rezonabil, termenul fiind prea scurt
pentru elucidarea tuturor aspectelor, pentru dovedirea temeiniciei cererii si
pentru pronuntarea unei solutii temeinice.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca textul de lege
criticat prevede un termen de recomandare pentru solutionarea cauzelor
reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, care au un caracter urgent.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca textul de lege criticat reglementeaza o procedura
speciala, si anume cea a solutionarii plangerii pe care strainul solicitant al
statutului de refugiat o face impotriva hotararii de respingere a cererii, data
de Oficiul National pentru Refugiati. Aceasta procedura de solutionare a
plangerii este instituita pentru o categorie speciala de persoane si cu privire
la o anumita categorie de cereri ce comporta o urgenta evidenta. De asemenea,
arata ca termenul de 30 de zile in care trebuie solutionata plangerea este un
termen de recomandare, fara ca acest termen sa retina instanta in a efectua o
cercetare judecatoreasca completa si in a acorda petentilor dreptul la un
proces echitabil cu solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. De altfel, potrivit
art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, solicitantii statutului de
refugiat se bucura, pe intreaga durata a procedurii de acordare al acestuia,
"de dreptul de a fi asistati sau reprezentati de un avocat, de dreptul de
a li se asigura in mod gratuit un interpret, de a fi consiliati si asistati de
un reprezentant al organizatiilor neguvernamentale, de a fi informati cu
privire la drepturile si obligatiile pe care le au".
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, arata ca textul de
lege criticat ofera petentului dreptul la judecarea cauzei sale intr-un mod
echitabil si intr-un termen rezonabil, fara a impiedica partea interesata de a
apela la instantele judecatoresti, de a fi aparata si de a se bucura de toate
garantiile procesuale.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In acest sens arata ca textul de lege criticat nu opreste partile
interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se prevala de toate
garantiile procesuale, care conditioneaza, intr-o societate democratica,
procesul echitabil. Mai mult, dispozitiile de lege criticate sunt in
concordanta cu art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, in sensul practicii Curtii
Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu
implica "existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac a
hotararilor judecatoresti".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de
neconstitutionalitate, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost republicata,
dandu-li-se textelor o noua numerotare, art. 15 alin. (5) devenind art. 16
alin. (5). Astfel, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (5) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din
1 decembrie 2004. Textul de lege criticat are urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (5): "Plangerea se inainteaza de indata instantei
competente, care o va solutiona in termen de 30 de zile."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutia
Romaniei, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Textele au urmatorul
continut:
- Art. 21 alin. (3) din Constitutie: "(3) Partile au dreptul la un
proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004, Curtea a
statuat ca prin textul de lege criticat nu a fost restransa exercitarea unor
drepturi sau libertati constitutionale, stabilirea termenelor de judecata sau
procedura solutionarii cailor de atac nefiind prevazute de Constitutie, ci de
lege.
De asemenea, prin Decizia nr. 531 din 2 decembrie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 12 ianuarie 2005, Curtea a
statuat ca dispozitiile de lege criticate reglementeaza o procedura speciala,
si anume cea a solutionarii plangerii pe care strainul solicitant al statutului
de refugiat o face impotriva hotararii de respingere a cererii, data de Oficiul
National pentru Refugiati. Aceasta procedura de solutionare a plangerii este
instituita pentru o categorie speciala de persoane si cu privire la o anumita
categorie de cereri ce comporta o urgenta evidenta. Avand deci la baza un
criteriu rational, este justificata o asemenea reglementare, diferita de cea a
procedurii contenciosului administrativ, ca si de alte proceduri prevazute de
lege. In ceea ce priveste reglementarea, prin dispozitiile de lege criticate, a
termenului de 30 de zile in care urmeaza sa se judece plangerea impotriva
hotararii de admitere sau respingere a cererii de acordare a statutului de
refugiat, Curtea observa ca acestea sunt in concordanta cu prevederile art. 126
alin. (2) din Constitutie, care lasa libertate legiuitorului sa reglementeze
procedurile judiciare in spiritul exigentei prevazute de art. 21 alin. (3) din
Legea fundamentala, referitoare la solutionarea litigiilor intr-un termen
rezonabil.
Totodata, Curtea retine ca textul de lege criticat se circumscrie conditiei
termenului rezonabil, asa cum apare acesta in interpretarea Curtii Europene a
Drepturilor Omului. Astfel, se observa ca, in nici una dintre cauzele supuse
judecatii Curtii de la Strasbourg, aceasta cerinta nu a fost interpretata in
sensul obligatiei statelor si a autoritatilor de a asigura un proces mai lung.
Din contra, solutia constanta a fost aceea ca "justitia nu trebuie
realizata cu intarzieri de natura sa-i compromita eficacitatea si
credibilitatea", sens in care pot fi amintite hotararile pronuntate in
cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei (1990) si H. contra Frantei
(1989). Asa fiind, departe de a ingradi drepturi consacrate constitutional,
reglementarea prevazuta de art. 16 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 constituie o garantie a aplicarii principiului prevazut de art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale privind judecarea unei cauze in mod echitabil si intr-un termen
rezonabil, in scopul inlaturarii oricaror abuzuri din partea partilor, prin
care s-ar tinde la tergiversarea nejustificata a solutionarii unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1)
lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Xu Yongzhu in Dosarul nr.
8.883/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Daniela Romana Maritiu