DECIZIE Nr.
628 din 26 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale
art. 254 din Codul comercial si ale art. 49-56 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 28 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale
art. 254 din Codul comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Biroul de Turism pentru
Tineret" - S.A. - Sucursala Brăila în Dosarul nr. 2.896/2005 al
Tribunalului Brăila - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei prin care solicită amanarea judecăţii, deoarece are conturile blocate şi a fost în
imposibilitate de a-şi angaja un apărător, anexand în
acest sens copia încheierii Tribunalului Brăila -
Secţia comercială prin care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor sale.
Avand cuvantul asupra cererii de amanare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
acesteia, întrucat încheierea
Tribunalului Brăila este din data de 14 iunie 2007, iar sesizarea Curţii
Constituţionale a avut loc la data de 17 ianuarie 2007.
Curtea, deliberand, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată,
astfel cum a fost formulată.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 1523 din Codul civil reprezintă o
soluţie firească, avand în
vedere că obiectul societăţii s-a desfiinţat, iar dispoziţiile art. 254 din
Codul comercial reprezintă o consecinţă a existenţei asocierii în
participaţiune. Totodată, dispoziţiile art. 49-56 din Codul de procedură civilă
sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.896/1/2005, Tribunalul Brăila - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale
art. 254 din Codul comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Biroul de Turism pentru Tineret"
- S.A. - Sucursala Brăila într-o cauză avand ca obiect soluţionarea cererii Centrului Judeţean pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Brăila de constatare a
încetării contractului de asociere în participatiune şi de obligare a autorului
excepţiei la predarea spaţiului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instituirea prin lege a unei proceduri
de intervenţie în cadrul unui proces deja început încalcă dreptul la un proces
echitabil, deoarece se creează premisele ca persoana care doreşte să intervină
să evite astfel procedura concilierii prealabile. De asemenea, susţine că art.
1523 pct. 2 din Codul civil încalcă art. 44 din Constituţie, deoarece prevede
că asocierea încetează la desfiinţarea obiectului, iar că art. 254 din Codul
comercial îl lipseşte de posibilitatea de a-şi relua bunurile. In final, arată
că art. 1523 pct. 2 din Codul civil conferă posibilitatea oricărei autorităţi
publice de a proteja un element al patrimoniului public cu încălcarea
drepturilor terţilor din sfera privată.
Tribunalul Brăila - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi-a exprimat opinia în
sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile criticate nu încalcă drepturile garantate prin Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 44
alin. (1) sau celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar
dispoziţiile art. 53 alin. (1) nu sunt incidente în cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat dispoziţiile art. 49-56 din Codul de
procedură civilă sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea prin Decizia
nr. 10/2007, iar celelalte dispoziţii criticate referitoare la modul de
încetare a unei societăţi şi la regimul juridic al bunurilor aduse într-o
asociere în participatiune sunt în concordanţă cu art. 44 alin. (1) din
Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din
Codul comercial şi ale art.
49-56 din Codul de procedură civilă, avand următorul cuprins:
- Art. 1523 pct. 2 din Codul civil: „Societatea încetează: [...] 2. prin desfiinţarea obiectului sau desăvarşirea afacerii.";
- Art. 254 din Codul comercial: „Participanţii nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor
puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de danşii. Cu toate acestea, întrucat priveşte raporturile
lor între danşii,
asociaţii pot să stipuleze că lucrurile ce au adus să li se restituie în
natură, avand dreptul, în caz cand restituţiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor
suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se mărginesc în a li
se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi."
Art. 49-56 din Codul de procedură civilă reglementează
instituţia intervenţiei în procesul civil.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1)
referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (1)
referitoare la restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit.
a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor din Codul de
procedură civilă referitoare la instituţia intervenţiei - raportate la
prevederile art. 21 din Constituţie - s-a mai pronunţat prin Decizia nr.
10/2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, statuand că
acestea reprezintă norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, sunt stabilite prin lege. Astfel, dispoziţiile art. 49-56 din
Codul de procedură civilă fac parte din Secţiunea I - „Intervenţia" a Capitolului III -„Alte persoane care pot lua parte la judecată" din Titlul I -„Părţile" al Cărţii a doua - „Procedura contencioasă". Prin
dispoziţiile criticate nu se limitează drepturile părţilor, deoarece nimic nu
le împiedică pe acestea să se adreseze instanţelor judecătoreşti, să folosească
toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi să beneficieze de garanţiile
procesului echitabil.
Neintervenind elemente noi, de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atat soluţia, cat şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Totodată, Curtea constată că faptul că terţul poate
evita procedura concilierii prealabile, intervenind deja în cadrul unui proces
deja început, nu este o chestiune care poate conduce la neconstituţionalitatea
textelor criticate din Codul de procedură civilă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, Curtea reţine că acestea prevăd
încetarea contractului de societate civilă prin desfiinţarea obiectului sau
desăvarşirea afacerii, soluţie
legislativă firească avand în
vedere, pe de o parte, imposibilitatea desăvarşirii societăţii -în cazul în care obiectul acesteia a fost
desfiinţat - şi, pe de altă parte, inexistenţa raţiunii pentru care s-a
încheiat contractul -în cazul în care a fost îndeplinit scopul acestuia.
Aşadar, aceste moduri de încetare a societăţii civile nu sunt de natură să
aducă atingere dreptului de proprietate privată, garantat prin dispoziţiile
constituţionale ale art. 44, şi nici principiului libertăţii comerţului,
prevăzut de dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.
Referitor la critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 din Codul comercial, Curtea
constată că acestea consacră regula conform căreia, de la data încheierii
contractului de asociere în participatiune, asociatul pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse în
asociere, însă asociaţii pot conveni ca aceste bunuri să li se restituie în
natură, avand dreptul la repararea daunelor, în cazul
în care aceasta nu s-ar putea face.
Curtea observă, pe de o parte, că asocierea în
participaţiune este un contract încheiat prin învoiala părţilor, iar, pe de
altă parte, că asociaţii participă la beneficiile ce se vor obţine. Aşadar,
dispoziţiile din Codul comercial ce reglementează regimul juridic al bunurilor
aduse într-o asociere în participaţiune sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora dreptul de proprietate este garantat, iar
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Avand în vedere toate aceste
motive, Curtea constată că raportarea autorului excepţiei la prevederile art.
53 alin. (1) din Constituţie a rămas fără obiect, deoarece nu a fost reţinută
restrangerea sau încălcarea
vreunui drept sau al vreunei libertăţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din Codul
comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Biroul de Turism pentru Tineret" - S.A. - Sucursala
Brăila în Dosarul nr. 2.896/2005 al Tribunalului Brăila - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean