DECIZIE Nr. 63 din 2 aprilie 1997
referitoare la constitutionalitatea Hotararii Senatului nr. 11 din 13 martie
1997 pentru adoptarea exceptiei invocate de domnul senator Nistor Badiceanu
cu privire la imunitatea parlamentara a domnului senator Corneliu Vadim Tudor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 60 din 9 aprilie 1997
Un numar de 43 de senatori, si anume: Vasile Ion, Doru Ioan Taracila,
Teodor Viorel Melescanu, Ghiorghi Prisacaru, Ion Solcanu, Octav Cozmanca, Liviu
Maior, Ilie Aurel Constantin, Virgil Popescu, Mihai Petrescu, Sergiu
Nicolaescu, Gheorghe Avram, Marin Predila, Victor Apostolache, Constantin Sava,
Alexandru-Radu Timofte, Ilie Platica-Vidovici, Viorel Stefan, Mihai Matetovici,
Sergiu Chiriacescu, Emil Dima, Virgil Popa, Doru Gaita, Marcu Burtea, Octavian
Opris, Nicolae Sersea, Ion Bold, Gheorghe Dumitrascu, Dan Stelian Marin,
Dumitru Badea, Ion Carciumaru, Niculae Patru, Gheorghe Bunduc, Florea Preda,
Vasile Dobrescu, Victor Fuior, Justin Tambozi, Ioan Ardelean, Costica Ciurtin,
Augustin Crecan, Haralambie Cotarcea, Nelu Badea, Ion Minzina, au sesizat
Curtea Constitutionala la data de 18 martie 1997, solicitand invalidarea ca
neconstitutionala a procedurii prin care s-a adoptat Hotararea Senatului nr. 11
din 13 martie 1997, precum si continutul acestei hotarari, pentru urmatoarele
motive:
- procedura de adoptare a hotararii ce face obiectul sesizarii incalca
prevederile art. 67 si 69 din Constitutie, precum si ale art. 145 din
Regulamentul Senatului;
- prin validarea sa ca senator, la data de 27 noiembrie 1996, domnul
Corneliu Vadim Tudor a obtinut un nou mandat parlamentar; de aceea Hotararea
Senatului din 24 aprilie 1996 incalca prevederile art. 60 din Constitutie si
ale art. 160 din Regulamentul Senatului, deoarece, prin aceasta hotarare, s-a
decis ca masura ridicarii imunitatii parlamentare, luata in legislatura
anterioara, prin Hotararea Senatului nr. 13 din 24 aprilie 1996, se aplica in ce
priveste mandatul actual;
- s-au eludat prevederile art. 149 din Regulamentul Senatului, potrivit
carora ridicarea imunitatii se adopta cu o majoritate de doua treimi din
numarul senatorilor prezenti.
In concluzie, se sustine ca prin felul in care s-a adoptat hotararea s-a
modificat implicit Regulamentul Senatului cu privire la ridicarea imunitatii
parlamentare.
In conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-a
solicitat presedintelui Senatului sa comunice punctul de vedere al Biroului
permanent.
In punctul de vedere al Biroului permanent se arata ca Hotararea Senatului
nr. 11 din 13 martie 1997 nu a avut ca obiect ridicarea imunitatii parlamentare
a domnului senator Corneliu Vadim Tudor, ci exceptia invocata de domnul senator
Nistor Badiceanu, in sensul ca Hotararea Senatului nr. 13 din 24 aprilie 1996
isi produce efectele pana la solutionarea definitiva a proceselor penale pentru
care prin acea hotarare se ridicase imunitatea parlamentara. De aceea se
considera ca sunt aplicabile dispozitiile constitutionale cu privire la
adoptarea hotararilor Senatului si nu cele referitoare la ridicarea imunitatii
parlamentare. In legatura cu sesizarea grupului de senatori se arata ca,
intrucat, potrivit art. 144 lit. b) din Constitutie, competenta Curtii este
strict limitata numai la controlul constitutionalitatii regulamentelor
parlamentare, controlul constitutionalitatii Hotararii nr. 11 din 13 martie
1997 excede acestei competente. De altfel, se arata ca hotararea a fost adoptata
cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutie si art. 110 lit.
c) din Regulamentul Senatului, referitoare la cvorumul si majoritatea necesare
pentru adoptarea de hotarari.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Biroului
permanent al Senatului, raportul judecatorului-raportor, precum si Hotararea
Senatului nr. 11 din 13 martie 1997, raportata la prevederile Constitutiei,
retine urmatoarele:
Ministrul justitiei, cu adresele nr. 305/C/1997 si nr. 306/C/1997, a
solicitat ridicarea imunitatii parlamentare a domnului senator Corneliu Vadim
Tudor pentru infractiunile de calomnie, prevazute de art. 206 din Codul penal,
impotriva partilor vatamate mentionate in aceste cereri. Comisia juridica de
numiri, disciplina, imunitati si validari, prin raportul prezentat Senatului,
nu a fost de acord cu aprobarea acestor cereri.
In sedinta Senatului din 13 martie 1997, avand ca ordine de zi dezbaterea
referitoare la cererile de ridicare a imunitatii parlamentare a domnului
senator Corneliu Vadim Tudor, s-a admis exceptia invocata de domnul senator
Nistor Badiceanu, adoptandu-se Hotararea nr. 11 din 13 martie 1997. Prin
aceasta hotarare s-a stabilit ca cererile inaintate de ministrul justitiei nu
au obiect, intrucat, in privinta infractiunilor pentru care s-au formulat
aceste cereri, imunitatea parlamentara a domnului senator Corneliu Vadim Tudor
a fost ridicata prin Hotararea Senatului nr. 13 din 24 aprilie 1996, hotarare
care isi produce efectele pana la solutionarea definitiva a proceselor penale
respective.
Asa cum se precizeaza in punctul de vedere al Biroului permanent al
Senatului, dosarele penale avute in vedere la adoptarea Hotararii nr. 11 din 13
martie 1997, care au facut obiectul cererilor de ridicare a imunitatii
formulate de ministrul justitiei, fac parte din cele pentru care imunitatea
parlamentara fusese ridicata anterior prin Hotararea nr. 13 din 24 aprilie
1996. In mod concret, cererile ministrului justitiei priveau dosarele nr. 67/P/Sp/1995
si 69/P/Sp/1995 ale Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie,
referitoare la mai multe infractiuni de calomnie prin unele articole publicate
in revista "Romania Mare".
In legatura cu obiectul sesizarii, Curtea retine ca imunitatea
parlamentara, intr-un regim parlamentar, democratic si pluralist, este
indisolubil legata de institutia mandatului reprezentativ. De aceea imunitatea
parlamentara a fost consacrata prin art. 69 din Constitutie, potrivit caruia
retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata a unui
parlamentar se poate face numai cu incuviintarea Camerei din care acesta face
parte. Imunitatea reprezinta, astfel, un mijloc de protectie a parlamentarului
impotriva pericolului de a fi supus represiunii penale ori contraventionale, in
mod abuziv sau sicanator, ca urmare a atitudinii sale politice, asigurandu-i
independenta, sub aspect juridic, in exercitarea mandatului incredintat de
corpul electoral. Ca urmare, imunitatea parlamentara nu constituie un drept
subiectiv, ci are caracter imperativ, fiind o garantie constitutionala a
mandatului reprezentativ, deci a optiunii electoratului prin votul caruia acest
mandat a fost incredintat. In acest sens se justifica si dispozitiile
regulamentare ce impun ridicarea imunitatii cu o majoritate calificata. In
consecinta, rezulta ca: ridicarea imunitatii priveste exclusiv faptele in
considerarea carora s-a adoptat o asemenea masura; o data cu incetarea
mandatului inceteaza si imunitatea a carui protectie o asigura; unui nou mandat
ii corespunde o noua imunitate, ceea ce ar presupune ridicarea ei potrivit
dispozitiilor regulamentare, nu constatarea ridicarii imunitatii intr-un mandat
anterior.
Raportand cele aratate la Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997, se
constata ca principalele aspecte referitoare la constitutionalitatea acestei
hotarari sunt urmatoarele:
- daca efectele ridicarii imunitatii unui mandat expirat, deci a unei
imunitati care a incetat, pot fi aplicate si asupra imunitatii in functiune,
corespunzatoare unui nou mandat; in cererea nr. 306/C/1997 de ridicare a
imunitatii, formulata de ministrul justitiei, se mentiona ca, intrucat domnul
Corneliu Vadim Tudor a fost reales in Senat, pentru trimiterea sa in judecata
este necesara ridicarea imunitatii parlamentare, chiar daca dosarul penal la
care se referea acea cerere fusese avut in vedere la ridicarea imunitatii
parlamentare in legislatura expirata; Senatul nu a fost de acord cu acest punct
de vedere si a decis ca efectele hotararii anterioare, privind imunitatea unui
mandat expirat, se aplica si imunitatii in functiune a mandatului actual;
rezulta deci ca, in conceptia acestei hotarari, efectele hotararii anterioare
nu s-ar putea aplica fara aprobarea Senatului, cu atat mai mult cu cat dintre
infractiunile de care era invinuit domnul senator Corneliu Vadim Tudor,
prevazute in Hotararea nr. 13 din 24 aprilie 1996, aprobarea s-a dat numai
pentru cele mentionate in cererea ministrului justitiei de ridicare a
imunitatii; in consecinta, este necesar a se stabili daca solutia adoptata prin
Hotararea nr. 11 din 13 martie 1997 nu este doar o modalitate de eludare a
procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare, mai ales ca a fost aprobata
cu majoritatea simpla, contrar avizului Comisiei juridice, de numiri,
disciplina, imunitati si validari, precum si opiniei presedintelui Senatului,
de principiu fiind ca un incident procedural nu poate fi rezolvat decat dupa
aceleasi reguli aplicabile fondului;
- daca hotararea atacata are ca efect ridicarea imunitatii mandatului
actual, deoarece, in mod expres, in continutul acelei hotarari, se constata ca
cererile de ridicare a imunitatii, formulate de ministrul justitiei, sunt fara
obiect, in punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului se precizeaza ca
obiectul hotararii respective nu a fost ridicarea imunitatii parlamentare a
domnului senator Corneliu Vadim Tudor, iar raportul Comisiei juridice, de
numiri, disciplina, imunitati si validari nu a fost supus dezbaterii si
aprobarii;
- daca aprobarea aplicarii hotararii de ridicare a imunitatii parlamentare
din legislatura expirata are semnificatia ridicarii imunitatii mandatului
actual, in conditiile in care a existat majoritatea necesara pentru luarea
acestei masuri; realizarea majoritatii respective este urmarea faptului ca, asa
cum rezulta din stenograma sedintei din 13 martie 1997, o parte dintre senatori
au parasit lucrarile, cei ramasi intrunind conditiile de cvorum si majoritatea
regulamentara care ar fi permis ridicarea imunitatii; parasirea sedintei este
contrara obligatiilor legate de exercitarea mandatului reprezentativ si poate
avea, ca in cazul de fata, consecinte contrare scopului urmarit; numai ca, asa
cum s-a aratat, hotararea adoptata nu a avut ca scop ridicarea imunitatii,
intrunirea majoritatii sus-mentionate fiind o simpla intamplare; acest aspect
intereseaza in ce priveste legitimitatea constitutionala a hotararii, spre a se
stabili daca, in functie de efectele sale, ea putea fi astfel adoptata.
Asupra problemelor sus-mentionate Curtea Constitutionala nu poate decide,
intrucat, potrivit art. 144 lit. b) din Constitutie, competenta sa are in mod
exclusiv ca obiect controlul constitutionalitatii regulamentelor parlamentare,
atat in ansamblul lor, cat si a fiecarei prevederi in parte. In acest sens este
jurisprudenta Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie
1994, Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995 si Decizia nr. 98 din 25
octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248
din 31 octombrie 1995.
In consecinta, tinand seama de prevederile art. 10 lit. f) si ale art. 221
din Codul de procedura penala, potrivit carora punerea in miscare sau
exercitarea actiunii penale este conditionata, printre alte elemente, de
autorizarea organului competent, ceea ce presupune, in cazul parlamentarilor,
incuviintarea Camerei din care fac parte, prin ridicarea imunitatii lor
parlamentare, revine autoritatilor judecatoresti, in structura prevazuta de
Constitutie, sa stabileasca daca hotararea adoptata are semnificatia unei
asemenea incuviintari. Aprecierea legalitatii Hotararii Senatului nr. 11 din 13
martie 1997 implica, in mod necesar, stabilirea constitutionalitatii sale si a
efectelor produse asupra imunitatii parlamentare a mandatului avut in vedere,
intrucat orice act al Parlamentului este subordonat Constitutiei, prevederilor
regulamentare si, dupa caz, celor instituite prin lege.
In sesizarea grupului de senatori se sustine ca prin Hotararea nr. 11 din
13 martie 1997 s-ar fi modificat Regulamentul Senatului. Este un punct de
vedere ce nu poate fi primit, deoarece niciodata printr-un act de aplicare nu
poate fi modificat actul normativ supraordonat, in care actul de aplicare isi
are temeiul juridic. Tocmai pe aceasta se bazeaza posibilitatea sanctionarii
ilegalitatii actului de aplicare.
Fata de cele aratate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A. b), ale art. 21 si ale
art. 22 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca solutionarea sesizarii formulate de un grup de 43 de senatori,
cu privire la Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997 pentru adoptarea
exceptiei invocate de domnul senator Nistor Badiceanu cu privire la imunitatea
parlamentara a domnului senator Corneliu Vadim Tudor, nu este de competenta
Curtii Constitutionale.
2. Prezenta decizie se comunica Senatului si se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 2 aprilie 1997 si la ea au participat
Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu,
Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru-Vonica si Victor Dan Zlatescu,
judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu