Decizia Nr.63 din 27.01.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cristina Geartu în Dosarul nr. 20.885/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 20.885/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cristina Geartu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 44 din Constituţie, în sensul că nu-i este garantat dreptul de proprietate privată şi totodată nu poate asigura protecţia mediului şi buna vecinătate întrucât este obligat să păstreze imobilul în starea în care se afla la momentul cererii de restituire.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format, în prealabil, obiect al controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 618 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2009, Curtea a reţinut că „textul de lege criticat constituie expresia aplicării principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciilor cauzate, statuând că restituirea imobilului preluat abuziv se realizează în starea în care acesta se află la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini.Reglementând restituirea imobilului liber de sarcini, legiuitorul a creat un caz de stingere a sarcinilor care pot greva bunurile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, în acord cu finalitatea acestui act normativ, şi anume repararea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în ceea ce priveşte preluările de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private.Soluţia adoptată este cu atât mai echitabilă cu cât persoana îndreptăţită la restituire, beneficiarul normei, nu este un succesor în drepturi al persoanei care deţine bunul la momentul cererii de restituire. Astfel, în situaţia în care deţinătorul actual al imobilului a constituit o garanţie reală asupra acestuia, pentru garantarea unei creanţe, aceasta se va stinge, în temeiul legii, ca efect al restituirii în natură a imobilului. Stingerea garanţiei nu are semnificaţia exonerării de răspundere a deţinătorului imobilului faţă de persoanele cu care acesta a intrat în raporturi juridice.Pe de altă parte, Curtea constată că, deşi textul de lege criticat conţine sintagma «libere de orice sarcini», norma are incidenţă numai asupra garanţiilor reale, ca mijloace juridice accesorii unui raport juridic de obligaţie, prin care creditorul îşi asigură posibilitatea realizării în natură a creanţei sale prin afectarea unui bun al debitorului, apărându-se împotriva eventualei insolvabilităţi a acestuia, iar nu şi asupra sarcinilor, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, nu intră sub incidenţa legii sarcinile izvorâte din servituţi naturale sau legale privind protecţia mediului sau asigurarea bunei vecinătăţi, care au un regim juridic diferit şi ale căror efecte juridice continuă să se producă indiferent de succesiunea în timp a titularilor dreptului de proprietate asupra imobilului. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu, carese menţine atât timp cât există situaţia care a determinat constituirea lui, respectiv cât există cele două imobile: primul, asupra căruia se grevează sarcina, şi al doilea, pentru uzul şi utilitatea căruia se constituie servitutea.“Soluţia pronunţată în decizia anterior menţionată, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cristina Geartu în Dosarul nr. 20.885/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Maria Bratu