DECIZIE Nr.
634 din 26 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (5), (7) si (9) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 22 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de
Florina Simona Lungu în Dosarul nr. 6.398/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde,
pentru autorul excepţiei, apărător cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă
parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul autorului excepţiei susţine oral concluziile
scrise depuse la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat a fost adoptat de legiuitor în acord cu prevederile art. 129 şi 134
din Legea fundamentală. Totodată, mai arată că problema respectării dublului
grad de jurisdicţie se pune numai în materie penală. Dreptul de acces la un
tribunal nu este absolut, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
6.398/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Excepţia a fost ridicată de Florina Simona Lungu într-o
cauză având ca obiect recursul împotriva unei hotărâri a Consiliului Superior
al Magistraturii, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de apărare a
reputaţiei sale profesionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor art. 16 alin. (1), ale art. 21, ale art. 20 alin. (2), art. 53,
art. 133 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale
art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
In acest sens, arată că prin dispoziţiile legale
criticate este reglementat recursul, cale unică de atac a hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii. Aceste hotărâri nu mai sunt supuse
controlului judiciar eficient şi efectiv al instanţei de judecată, deoarece,
potrivit prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă, recursul este o
cale de atac nedevolutivă, cu probatoriu limitat.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la
justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate
căile de atac, legiuitorul putând institui reglementări corespunzătoare unor
proceduri speciale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederea legală
criticată nu aduce atingere accesului liber la justiţie, întrucât persoana are
dreptul de a se adresa instanţei, pentru protejarea drepturilor şi intereselor
sale legitime, chiar în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Accesul la justiţie nu presupune însă accesul la toate gradele de jurisdicţie,
Constituţia prevăzând că „procedura de judecată este stabilită de lege",
iar căile de atac se exercită în condiţiile legii, astfel că legiuitorul este
singurul competent să stabilească, pentru motive de celeritate, securitate
juridică ori pentru alte motive temeinice, căile de atac ce se exercită
împotriva hotărârilor judecătoreşti. Totodată, se mai arată că dispoziţiile
criticate nu aduc atingere nici egalităţii în faţa legii, în ceea ce priveşte
exercitarea drepturilor procesuale, legea instituind reguli diferite pentru
persoane aflate în situaţii diferite.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor interesate
care atacă cu recurs hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii
privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, fără discriminări
pe considerente arbitrare.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004, faţă de art.
21 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 6 şi 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consideră că
prevederile legale criticate sunt menite tocmai să asigure persoanelor
interesate accesul liber la justiţie.
Totodată, cu privire la critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr.
317/2004 faţă de art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (4) din Constituţie, se
constată că textele criticate sunt conforme cu dispoziţia constituţională
potrivit căreia Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii, stabilite prin legea sa organică,
în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, având următorul
conţinut:
-Art. 29: „(5) Hotărârile
plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se
redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.[...]
(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate
cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare
sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.[...]
(9) Hotărârea prin care se soluţionează recursul
prevăzut la alin. (7) este irevocabilă."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 referitor la accesul liber la
justiţie, ale art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor
internaţionale, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, ale art. 133 alin. (1) referitor la rolul Consiliului Superior
al Magistraturii şi ale art. 134 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului
Superior al Magistraturii, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces
echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14
privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că principala critică formulată de autorul acesteia priveşte încălcarea
dreptului său la un recurs efectiv. Curtea constată însă că această critică nu
poate fi reţinută. Astfel, textele de lege criticate prevăd că partea
interesată are posibilitatea de a formula recurs la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la
hotărârea pronunţată de plenul Consiliului Superior al Magistraturii
referitoare la cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor şi de a
beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare
asigurării unui proces echitabil.
Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de
exemplu, prin Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 24 octombrie 2003, interpretarea art. 6 par.1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
duce la concluzia că acesta nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul
la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală.
De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referă la dreptul la un
„recurs efectiv", nu are semnificaţia asigurării dreptului la un dublu
grad de jurisdicţie, ci doar a posibilităţii de a supune judecăţii unei
instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie.
Nu poate fi reţinută aşadar încălcarea art. 21 şi a
art. 20 alin. (2) din Constituţie şi nici a art. 6 şi a art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cu privire la critica referitoare la încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că
nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile legale criticate nu
instituie nicio discriminare între destinatarii normei juridice, aplicându-se
în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisă de aceasta.
Curtea mai reţine că nu sunt încălcate nici prevederile
art. 133 alin. (1) referitor la rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi
ale art. 134 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii
din Constituţia României, ci, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate
reprezintă transpunerea la nivelul legii organice a principiilor
constituţionale invocate.
Prin prisma celor anterior reţinute, Curtea constată că
nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (5), (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Florina Simona Lungu în Dosarul
nr. 6.398/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu