DECIZIE Nr. 64
din 25 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 114 din 15 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie
ridicată de Hua Xiaobin în Dosarul nr. 6.311/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
lipsind partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinita. Se prezintă domnul loan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea
asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr.' 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 şi nr. 2.281 D/2006, având ca obiect aceeaşi
excepţie, ridicată de Li Youying, Huang Yihua si Li
Luyong în dosarele nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi, respectiv, nr. 7.108/302/2006
(7.064/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Wang
Lumei, Xu Yian si Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 si nr.
2.383/302/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei Wang Lumei, Li Youying, Huang Yihua şi Li
Luyong, constatându-se lipsa celorlalţi autori şi a părţii Oficiul Naţional
pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că în toate
aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise
prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din
Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.088D/2006, nr.
2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 şi nr. 2.281D/2006 la Dosarul nr.
2.043D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţilor.
Autorii prezenţi solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la
dosarele cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, dar că soluţia
legislativă conţinută de textul art. 5 din ordonanţă a fost preluată de noua reglementare, la art. 26. Menţionează că asupra
prevederilor acestei ultime dispoziţii de lege Curtea Constituţională s-a
pronunţat prin Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006, soluţia şi considerentele acesteia păstrându-şi valabilitatea şi în
prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 31 iulie 2006, 6 octombrie 2006, 23
octombrie 2006 şi 29 august
2006, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr.
12.472/302/2006 şi nr. 7.108/302/2006
(7.064/2005), şi prin încheierile din 31 august 2006 şi 7
septembrie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti
- Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România. Excepţia a fost ridicată de Hua Xiaobin,
Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong, Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în cauze în materia acordării statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că prevederile
criticate contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea
vieţii private şi de familie. Consideră că redactarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisă în ceea ce priveşte
protejarea dreptului la viaţa de familie, permiţând o interpretare arbitrară a
condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare pentru acest motiv.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţiile de
neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctele de
vedere exprimate în dosarele Curţii Constituţionale
nr. 2.043D/2006 şi nr. 2.088D/2006, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului precizează
că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000
prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România,
obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul
articolului amintit.
Cu privire la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006, apreciază că
sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), precum şi ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ulterior
sesizării Curţii Constituţionale, şi anume la data de 16
august 2006, a intrat în vigoare Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea menţionată, la aceeaşi dată a fost abrogată Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România.
Prevederile art. 5 din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, criticate de autorii excepţiilor, au fost preluate, în esenţă, de
art. 26 din Legea nr. 122/2006, care instituie o forma de protecţie a străinilor şi apatrizilor,
denumită protecţie subsidiară.
Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea
Constituţională a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de
neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală
supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra
constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă
soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu,
aceeaşi cu cea dinaintea modificării.
Având în vedere cele statuate de Curte în decizia
amintită şi identitatea de principiu dintre dispoziţiile menţionate din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 si din
Legea nr. 122/2006, Curtea va
lua în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile
art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul cuprins:
„ARTICOLUL 26
Protecţia subsidiară
(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu
îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor
alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui
risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură,
tratamente sau pedepse inumane ori degradante;
sau
3. o ameninţare
serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei
generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă
solicitantul face parte din populaţia civilă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 48
alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi
pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la
aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea
Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată. Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii,
soluţia şi considerentele care au stat la baza pronunţării acelei decizii îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong în dosarele nr.
6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi nr. 7.108/302/2006 (7.604/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în dosarele nr.
2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005
ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu