Decizia Nr.641 din 14.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373³ alin. 1¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Dunca în Dosarul nr. 1.130/55/2012 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 749D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.130/55/2012, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 373³ alin. 1¹ din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Viorica Dunca într-un dosar având ca obiect învestirea cu formulă executorie a unui bilet la ordin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale. În acest sens, arată că, în cazul în care împotriva unei persoane există un act juridic, altul decât o hotărâre judecătorească (care este adus în faţa instanţei pentru prima dată), şi creditorul solicită învestirea cu formulă executorie, în cazul admiterii cererii debitorul este lipsit de orice cale de atac, în comparaţie cu situaţia în care cererea de învestire este respinsă, caz în care creditorului i se dă posibilitatea atacării încheierii cu recurs. Executarea silită prin poprire, fără somaţie (în cazul în care aceasta este pornită în temeiul unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească), pune debitorul în faţa faptului împlinit, respectiv blocarea şi mai apoi debitarea contului bancar cu suma din titlu, fără a se aştepta rezultatele contestaţiei la executare.Tribunalul Arad - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a comunicat faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.317 din 13 octombrie 2009 şi nr. 425 din 13 septembrie 2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373³ alin. 1¹ din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins: „Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac.“În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 126 privind instanţele judecătoreşti, art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, precum şi în dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în art. 1 privind dreptul de proprietate privată din Protocolul nr. 1 al aceleiaşi Convenţii. De asemenea, se mai invocă încălcarea art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.Astfel, prin Decizia nr. 510 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 21 mai 2010, şi Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Acest text constituţional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părţii să introducă contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atari căi de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 247 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, şi Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373³ alin. 1¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Dunca în Dosarul nr. 1.130/55/2012 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Fabian Niculae