DECIZIE   Nr. 65 din 13 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 prima parte si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 200 din 27 martie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 prima parte si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gabriela Bunda si Serghei Vlasov in Dosarul nr. 4.615/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde Gabriela Bunda, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar. In esenta, se solicita Curtii sa constate ca dispozitiile art. 332 alin. 3 prima parte din Codul de procedura penala sunt "constitutionale numai in masura in care prin hotarari de desesizare supuse controlului de legalitate a recursului se intelege atat sentinte de desesizare, cat si incheieri prin care instanta respinge desesizarea". De asemenea, autorul exceptiei arata ca intelege sa isi extinda motivele de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 332 alin. 3 prima parte din Codul de procedura penala prin raportare la dispozitiile art. 49 din Constitutie, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, considerand ca textele de lege criticate nu contravin Constitutiei. Se arata ca prin instituirea posibilitatii atacarii cu recurs a incheierii de respingere a recuzarii o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei, potrivit art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 si 128 din Constitutie. Se invoca in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 122 din 11 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 4.615/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 prima parte si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gabriela Bunda si Serghei Vlasov prin aparator, autorii exceptiei avand calitatea de inculpati in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 332 alin. 3 prima parte din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece prevad posibilitatea recursului numai impotriva hotararii (sentintei) prin care instanta se desesizeaza, nu si impotriva incheierii prin care instanta respinge cererea de desesizare, care nu poate fi atacata cu recurs decat o data cu hotararea asupra fondului cauzei. In mod corespunzator, autorii critica si dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, conform carora incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand legea prevede ca pot fi atacate separat cu recurs. Aceste dispozitii contravin, in opinia autorilor exceptiei, prevederilor constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 128, referitoare la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala apreciaza ca dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 16, 21, 125 si 128 din Constitutie. Dimpotriva, din continutul textelor art. 125 si 128 din Constitutie rezulta ca reglementarea cailor de atac, a procedurii de exercitare si de judecata in aceste cai este data in competenta exclusiva a legiuitorului, ca unica autoritate competenta in materie. Determinarea cazurilor in care incheierile de sedinta pot fi atacate separat si nu o data cu sentinta sau decizia apartine, de asemenea, legiuitorului. Aceste cazuri sunt exceptii de la regula conform careia incheierile de sedinta in procesul penal pot fi atacate numai o data cu fondul. Aceasta regula este recunoscuta si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar scopul ei este acela de a asigura desfasurarea cu celeritate a procesului, pentru ca fiecare persoana sa beneficieze de dreptul la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil (art. 6 pct. 1 din conventie). In sfarsit, se apreciaza ca nici dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 16, 21 si 128 din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt in concordanta cu prevederile constitutionale privitoare la accesul liber la justitie si la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. De asemenea, se considera ca dispozitiile art. 385^1 alin. 2 nu incalca prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece principiul egalitatii nu exclude, ci chiar presupune solutii diferite pentru situatii diferite. Textul nu infrange nici dispozitiile art. 21 din Constitutie, deoarece accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. Se mai arata ca, in cauza, nu sunt relevante prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ci cele ale art. 2 al Protocolului nr. 7 aditional la conventie, prevederi care impun cerinta existentei unei cai de atac, dar lasa la latitudinea legislatiilor nationale reglementarea modului de exercitare a acestei cai de atac. In consecinta, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fara sa motiveze aceasta concluzie, si ca dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 332 alin. 3 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, texte cu urmatorul continut:
    - Art. 332 alin. 3: "Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de inculpatul arestat in cauza".
    Autorii exceptiei sustin ca este neconstitutionala prima parte a acestei dispozitii, si anume cuvintele "Impotriva hotararii de desesizare ....", deoarece prevede numai posibilitatea atacarii cu recurs a hotararii de desesizare. In legatura cu aceasta, autorii exceptiei arata ca sunt neconstitutionale si dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, care sunt urmatoarele:
    - Art. 385^1 alin. 2: "Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
    Dispozitiile legale criticate sunt considerate contrare prevederilor constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 49, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, si ale art. 128, privind folosirea cailor de atac, precum si celor ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca desi autorii exceptiei se refera la dispozitia din partea intai a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptia priveste in esenta dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din acelasi cod, care prevad ca, de regula, incheierile de sedinta nu pot fi atacate separat cu recurs, dar pot fi atacate o data cu sentinta sau decizia recurata. In fond, dispozitia din art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala este criticata pentru ca nu prevede si posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care instanta respinge cererea partii de a se dispune desesizarea si restituirea cauzei la procuror.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 182 din 20 iunie 2002 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002) si Decizia nr. 236 din 12 septembrie 2002 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 29 octombrie 2002), respingand exceptiile si statuand ca dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 125 si 128 din Constitutie. Curtea a retinut ca, potrivit art. 125 si 128 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in cadrul procedurii de judecata, precum si modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi exercitate caile de atac. Acest mod de reglementare a exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor se justifica prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale".
    De asemenea, Curtea a retinut ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece textul criticat nu prevede nici o discriminare, el aplicandu-se tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie. Totodata, nu sunt incalcate prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece legea asigura accesul persoanelor interesate la justitie, prin reglementarea posibilitatii exercitarii recursului impotriva incheierilor pronuntate de instanta, o data cu exercitarea recursului impotriva sentintei sau a deciziei atacate.
    Solutia adoptata, ca si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu sunt elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.
    In ceea ce priveste invocarea, in sustinerea exceptiei, a incalcarii dispozitiilor art. 49 din Legea fundamentala, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece textele de lege supuse controlului de constitutionalitate nu restrang exercitiul unor drepturi sau al unor libertati.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 3 prima parte si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gabriela Bunda si Serghei Vlasov in Dosarul nr. 4.615/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 februarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu