DECIZIE Nr. 66
din 25 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului si ale
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile
de asigurari sociale de sanatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 114 din 15 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Alina
Manuela Ţăruş în Dosarul nr. 3.493/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 decembrie 2006 şi au fost consemnate în
încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera,
a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2007. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a
completului de judecată, soluţionarea excepţiei a fost amânată pentru data de 17 ianuarie 2007, când, având în continuare
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 ianuarie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.493/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti -' Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005
privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată
de Alina Manuela Ţăruş, într-o cauză în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că acordarea dreptului la concediu pentru creşterea
copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi la indemnizaţia lunară
corespunzătoare este esenţialmente condiţionată de realizarea unui venit
profesional supus impozitării, care trebuie obţinut pe o durată de cel puţin 12 luni anterioare naşterii copilului.
Astfel, fondurile necesare pentru acordarea indemnizaţiei şi a celorlalte
prestaţii sociale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 se creează din acest impozit care
se varsă la bugetul de stat.
Se poate concluziona că se stabileşte un anumit cuantum
al participării la formarea fondului, dar prestaţia statului, care în mod
evident este una corelativă, este totuşi unică sub aspectul cuantumului.
Aşadar, statul român refuză să procedeze la o diferenţiere, respectiv refuză să
aplice un tratament diferit persoanelor ale căror situaţii sunt în mod sensibil
diferite, contribuţia lor la constituirea fondului nefiind una egală.
Mai mult, procedura de legiferare pe calea ordonanţei
de urgenţă, menită să externalizeze fondul constituit pentru plata acestei
indemnizaţii, de la bugetul asigurărilor sociale de stat la bugetul de stat,
reprezintă un artificiu fiscal pentru a sustrage această indemnizaţie din sfera
prestaţiilor sociale pe care statul ar fi avut obligaţia evidentă să le
coreleze cu sarcina fiscală.
Pe de altă parte, asigurarea protecţiei unei categorii
sociale, defavorizată din punct de vedere financiar prin venituri mici, nu se
justifică în detrimentul sau prin anihilarea protecţiei sociale a altor
categorii de persoane. Dreptul la concediu şi indemnizaţia ce îl însoţeşte
trebuie să reprezinte un sprijin pentru familie şi o modalitate de conciliere a
vieţii de familie cu cea profesională, iar această finalitate trebuie atinsă,
fără nicio distincţie, pentru toate familiile şi pentru toate categoriile
sociale. Evident că, prin prisma acestor deziderate, apare ca utopică pretenţia
Guvernului de a asigura sprijin şi conciliere prin stabilirea unui cuantum unic
al indemnizaţiei, întrucât ambele noţiuni se raportează strict la situaţia
concretă a fiecărei familii, iar aceste obiective nu pot fi atinse decât prin
stabilirea unui cuantum care să se raporteze la veniturile fiecărui aspirant la
concediu pentru creşterea propriului copil, astfel încât indemnizaţia să poată
constitui un veritabil suport, şi nu desfiinţarea dreptului însuşi.
Aşa fiind, dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005
sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi la art. 53 din
Constituţie, în ceea ce priveşte fixarea sumei de 800 lei ca limită maximă a indemnizaţiei.
Neconstituţionalitatea ordonanţei rezidă şi în lipsa argumentelor
referitoare la situaţia extraordinară şi urgentă a cărei reglementare nu poate
fi amânată, situaţie care ar fi justificat adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.
Astfel, simpla înşiruire a cauzelor negative din sfera protecţiei sociale
raportate la absenţa caracterului de risc social al creşterii copilului,
imposibilitatea Guvernului de a găsi metode sau alternative pentru respectarea
angajamentelor asumate, precum şi grevarea bugetului asigurărilor sociale de
stat nu reprezintă situaţii extraordinare de natură a antrena o reglementare
urgentă. într-o societate sănătoasă şi democratică, indemnizaţia pentru
creşterea copilului aparţine sferei interesului public şi reprezintă un element
la fel de important precum pensiile, argumentele contradictorii expuse atât în
preambulul ordonanţei, cât şi în nota de fundamentare fiind în
contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi.
Toate aceste considerente pun în discuţie insecuritatea
şi instabilitatea socială generate de exercitarea în mod discreţionar şi
aleatoriu a competenţei delegate a Guvernului de a legifera.
In notele scrise depuse la dosarul instanţei de fond,
autorul excepţiei renunţă la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, din expunerea de
motive din preambulul celor două ordonanţe rezultă respectarea cerinţei
imperative prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la situaţiile excepţionale a căror
reglementare nu poate fi amânată.
De asemenea, susţinerile privind pretinsa
neconstituţionalitate a reglementărilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 prin
raportare la prevederile constituţionale ale art. 16,
47, 53 şi art. 126 alin. (6)
sunt neîntemeiate. Chiar dacă valoarea impozitului
datorat şi reţinut, potrivit legii, asupra veniturilor profesionale realizate
în ultimele 12 luni anterioare
datei naşterii copilului, ce condiţionează acordarea indemnizaţiei lunare pentru
creşterea copilului, poate să difere de la o persoană la alta, în raport de
cuantumul veniturilor realizate, diferenţa este rezonabilă şi justificată de
situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri
mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse şi nu exclude
posibilitatea instituirii unui regim juridic unic sub aspectul cuantumului
indemnizaţiei lunare.
In temeiul prevederilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei, legiuitorul are opţiunea liberă de a stabili condiţiile de
acordare a protecţiei cetăţenilor prin măsuri de asistenţă socială, perioada şi
cuantumul drepturilor aferente respectivelor măsuri, toate în raport cu
resursele financiare având această destinaţie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 148/2005 nu contravin prevederilor constituţionale
invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind
neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile consilierului juridic al Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), precum şi ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, şi cele
ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005.
Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 a fost
aprobată prin Legea nr. 7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 47 privind nivelul de
trai, art. 53 care prevede restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4)
referitoare la reglementarea ordonanţelor de urgenţă
şi ale art. 126 alin. (6) care
reglementează controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni
în contencios administrativ prin care s-a solicitat constatarea
neconstituţionalităţii acestora, în baza art. 9 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu
privire la această modalitate de sesizare a Curţii Constituţionale, prin
Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, instanţa de
contencios constituţional a statuat că „legile şi ordonanţele Guvernului nu pot
fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la
instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie,
în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim".
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei ordonanţe, care
are legătură cu soluţionarea cauzei. De altfel, chiar art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţie
pe care autoarea excepţiei şi-a întemeiat acţiunea în faţa instanţei, prevede
că „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin
ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de
contencios administrativ, însoţită de excepţia de
neconstituţionalitate." Mai mult, instanţa de contencios
administrativ are obligaţia de a verifica, în
conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, dacă excepţia îndeplineşte
condiţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 pentru a sesiza Curtea Constituţională, printre care şi aceea ca
excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei pe fond.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că,
atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de
judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau
ordonanţe de urgenţă a Guvernului, excepţia de neconstituţionalitate este
transformată într-o veritabilă acţiune, pierzându-şi, astfel, natura sa de excepţie,
înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul
pretenţiei deduse judecăţii.
Aşadar, în cazul de faţă, Curtea constată că acţiunea
principală, deci fondul cauzei, se identifică practic cu excepţia de
neconstituţionalitate. In consecinţă, Curtea reţine că sesizarea sa a fost
făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art.
29 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 9 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 554/2004, şi, ca atare, excepţia de
neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Alina
Manuela Ţăruş în Dosarul nr. 3.493/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu