DECIZIE Nr.
663 din 5 iulie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 23 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ranyak-Âmbro
Zoltan în Dosarul nr. 10.488/2001 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că partea Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 10.488/2001, Judecătoria
Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, ridicată de Ranyak-Ambro Zoltan
în dosarul menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că limitarea impusă de prevederile de lege criticate,
referitoare la reducerea sau chiar la înlocuirea pedepsei închisorii numai
pentru inculpaţii care achită prejudiciul până la primul termen de judecată,
contravine atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2), cât şi celor ale art. 16 alin.
(1) din Legea fundamentală. Aceasta, deoarece se creează o discriminare între
inculpaţii faţă de care procesul penal s-a desfăşurat cu celeritate şi care,
depăşind primul termen de judecată, nu mai pot beneficia de legea mai
favorabilă, pe de o parte, şi ceilalţi inculpaţi care beneficiază de
prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pe de altă parte. In
opinia autorului excepţiei, „se creează în acest mod o disproporţie evidentă
între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, care vor suporta însă
consecinţe penale diferite."
Judecătoria Oradea apreciază
că „modul în care sunt reglementate în noua lege cauzele de nepedepsire,
respectiv de reducere a pedepselor, creează un regim discriminatoriu faţă de
persoanele care au comis astfel de fapte anterior intrării în vigoare a legii
noi şi a căror cauză nu a fost până în prezent soluţionată, în condiţiile în
care aceste dispoziţii nu le sunt aplicabile şi acestor persoane."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat se aplică în mod nediferenţiat tuturor cetăţenilor aflaţi în aceeaşi
situaţie, fără niciun fel de discriminare.
Avocatul Poporului, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată
că, deşi a fost sesizată de către Judecătoria Oradea cu excepţia de
neconstituţionalitate a art. 10 din Legea nr. 241/2005 în integralitatea
acestuia, autorul excepţiei critică numai alin. (1) al acestui articol, cu
privire la care susţine că este neconstituţional. Aşa fiind, Curtea urmează să
se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au
următorul cuprins: „(1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune
fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al
judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în
cazierul judiciar."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora
legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile, precum şi celor ale art. 16 alin. (1) din
Legea fundamentală, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără
privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai
format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi
prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză.
Prin mai multe decizii, printre care Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007) şi Decizia nr. 276 din 22 martie 2007
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007), Curtea Constituţională a statuat că
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin.
(2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin deciziile
menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ranyak-Ambro Zoltan în
Dosarul nr. 10.488/2001 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta