DECIZIE   Nr. 67 din 17 noiembrie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 13 din 19 ianuarie 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Alexandru Grigorie     - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol pronuntarea asupra recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 31 din 26 mai 1993.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 10 noiembrie 1993, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 17 noiembrie 1993.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Inculpatii Cristea Dumitru, Plugaru Nicolae si Cominceanu Gigel Mitica au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 225 alin. 2 din Codul penal in fata Tribunalului Tulcea, in Dosarul nr. 703/1992, sustinand ca textele referitoare la avutul obstesc in temeiul carora au fost condamnati sunt in contradictie cu dispozitiile art. 135 alin. (2) si (4) din Constitutie si au fost abrogate prin art. 150 alin. (1) din aceasta.
    Tribunalul Tulcea, prin Incheierea din 19 noiembrie 1992, a sesizat Curtea Constitutionala, exprimandu-si opinia, in sensul ca notiunea de obstesc, asa cum este reglementata actualmente de Codul penal, este mai larga decat notiunea de public care se regaseste in dispozitiile constitutionale, neexistand neconcordanta intre cel doua texte, deoarece sfera de public fiind mai restransa nu se poate suprapune pe cea de obstesc. Opineaza, de asemenea, ca, de lege ferenda, ar trebui reglementat regimul sanctionator diferentiat al celor doua forme de furt, in paguba avutului obstesc si, respectiv, personal.
    Curtea, in baza prevederilor art. 24 din Legea nr. 47/1992, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul considera exceptia neintemeiata, deoarece Curtea este competenta sa efectueze controlul de constitutionalitate numai asupra legilor si ordonantelor emise ulterior intrarii in vigoare a Constitutiei, iar pe fond, apreciaza ca interesul obstesc, in sens de interes general, este implicat nu numai in conceptul de proprietate publica apartinand statului si unitatilor administrativ-teritoriale, ci si in cazul proprietatii unor persoane juridice constituite din bunurile statului sau ale unui colectiv de persoane.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
    Prin Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata si a constatat ca art. 225 alin. 2 din Codul penal a fost abrogat partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, acesta urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea s-a considerat competenta, pe de o parte in baza dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit carora aceasta este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale, conform art. 144 din Constitutie, iar pe de alta parte, in temeiul art. 3 alin. (1) din aceeasi lege, potrivit caruia competenta Curtii nu poate fi contestata de nici o autoritate. Pe fond, s-a apreciat ca, in prezent, conceptul de avut obstesc urmeaza a fi raportat la formele proprietatii consacrate si reglementate de Constitutie, pentru a constata daca intre acestea exista sau nu concordanta si, deci, daca poate fi sau nu vorba de abrogarea totala ori partiala a textelor din Codul penal care folosesc termenul de avut obstesc. Art. 135 alin. (2) din Constitutie prevede ca proprietatea este publica si privata, iar art. 135 alin. (3) stabileste ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in timp ce alin. (4) mentioneaza bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, de unde se trage concluzia ca proprietatea care nu este publica este privata, iar termenul de avut obstesc nu mai poate cuprinde decat bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie si cele declarate ca atare prin lege.
    Decizia nr. 31 din 26 mai 1993 a fost recurata de Ministerul Public, in termen legal, invocandu-se necompetenta Curtii Constitutionale de a solutiona exceptia de neconstitutionalitate a unei legi anterioare Constitutiei, iar, pe fond, apreciindu-se ca prevederile Codului penal referitoare la avutul obstesc nu sunt neconstitutionale, deoarece, notiunea de avut reglementata de acesta are un continut si o sfera mai larga decat notiunea de proprietate care este asimilata cu cea de patrimoniu din dreptul civil.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, decizia atacata, motivele recursului, rapoartele intocmite de judecatorii raportori, concluziile recurentului sustinute in sedinta publica din 10 noiembrie 1993, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992, ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele in legatura cu recursul declarat:
    Referitor la competenta de solutionare, Curtea Constitutionala este obligata sa se pronunte, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 3 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum si al practicii sale constante, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentala si sesizeaza Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate.
    Referitor la problema de fond - neconstitutionalitatea dispozitiilor Codului penal privind avutul obstesc, deci si cele ale art. 225 - talharia in paguba avutului obstesc - Curtea Constitutionala, fata de deciziile diferite care s-au pronuntat in legatura cu aceste exceptii de neconstitutionalitate, in baza art. 26 alin. (2) din regulamentul sau de organizare si functionare, a statuat prin decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, ca aceste dispozitii sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    In acest scop, prin decizia sus-mentionata s-au stabilit in esenta urmatoarele:
    Notiunea de avut obstesc, desi nu este prevazuta expres in Constitutie, este neconstitutionala si nu se confunda cu notiunea de proprietate, atat timp cat desemneaza un interes general al societatii si vizeaza proprietatea publica.
    In ce priveste proprietatea, dispozitiile constitutionale consacra doua forme ale acesteia - proprietatea publica si proprietatea privata -, cea din urma, potrivit art. 41 alin. (2) din Constitutie fiind ocrotita de lege in mod egal, indiferent de titular. De aceea, orice extindere a categoriei avut obstesc la proprietatea privata este de natura sa contravina acestei dispozitii si deci este neconstitutionala.
    Proprietatea publica, potrivit art. 135 alin. (3) din Constitutie, apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, iar alin. (4) al aceluiasi articol stabileste bunurile care sunt obiect exclusiv al proprietatii statului, cu precizarea ca si alte bunuri prevazute de lege pot intra in aceasta categorie. Numai cu privire la aceste categorii de bunuri se aplica prevederile referitoare la ocrotirea penala preferentiala a avutului obstesc.
    Cu exceptia bunurilor enumerate in art. 135 alin. (4) din Constitutie si a celor din legile care le declara proprietate publica, celelalte bunuri sunt proprietate privata si pot apartine statului, persoanelor fizice sau juridice, intre acestea numarandu-se si societatile comerciale, chiar daca statul detine majoritatea capitalului social, precum si regiile autonome.
    Societatile comerciale, potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 si, respectiv, art. 35 din Legea nr. 31/1990, sunt proprietare asupra bunurilor constituite ca aport la capitalul social al societatii.
    De asemenea, asa cum prevede art. 5 din Legea nr. 15/1990, regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau, calitate in care poseda, foloseste si dispune de acestea.
    In consecinta, bunurile societatilor comerciale si regiilor autonome sunt proprietate privata, ocrotita in mod egal conform art. 41 alin. (2) din Constitutie, indiferent de titular, si deci sustragerile din proprietatea lor privata nu mai pot fi calificate ca infractiuni contra avutului obstesc, aceste notiuni urmand sa se aplice doar proprietatii publice, in intelesul art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    Tot astfel, bunurile care apartin organizatiilor cooperatiste ori altor organizatii obstesti sunt proprietate privata.
    Pentru aceste considerente, Decizia Curtii Constitutionale nr. 31 din 26 mai 1993, prin care este admisa exceptia de neconstitutionalitate a art. 225 din Codul penal, constatandu-se ca este partial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si ca urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, este temeinica si legala.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 41 alin. (2), art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si art. 36 din Legea nr. 47/1992, al art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale si al Deciziei nr. 1 a Plenului Curtii Constitutionale,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul Ministerului Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 31 din 26 mai 1993, pronuntata in Dosarul nr. 73 C/1992.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. dr. VASILE GIONEA

                         Magistrat asistent,
                         Gabriela Dragomirescu