DECIZIE   Nr. 69 din 5 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 169 din 5 martie 2008

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu            -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Iuliana Nedelcu                    - procuror

Patricia Marilena Ionea       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Traian Maghiar în Dosarul nr. 18.661/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de avocatul autorului excepţiei, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere imposibilitatea prezentării, motivate prin certificat medical.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii şi acordarea unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Preşedintele dispune să se facă apelul în Dosarul nr. 1.274D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală ridicată de Teodor Maghiar în Dosarul nr. 18.658/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă, de asemenea, asupra cererii depuse la dosar de avocatul autorului excepţiei, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere imposibilitatea prezentării, motivate prin certificat medical.

Având în vedere soluţia Curţii pronunţată în dosarul precedent, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen şi, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.273D/2007 şi 1.274D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.274D/2007 la Dosarul nr. 1.273D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, considerând că în cauză nu este vorba despre o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci se solicită interpretarea textelor de lege criticate, interpretare pe care, de altfel, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat-o prin Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 august 2007, pronunţate în dosarele nr. 18.661/3/2007 şi nr. 18.658/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Teodor Traian Maghiar şi Teodor Maghiar cu prilejul soluţionării plângerilor formulate împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanţă de către procuror.

In motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate restrâng accesul liber la justiţie, întrucât, prin inserarea conjuncţiei „sau" la finalul primului alineat al art. 168 din Codul de procedură penală, conduc la concluzia că învinuitul, inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată pot face plângere la instanţa de judecată numai cu condiţia să nu fi făcut o plângere similară în faţa procurorului. De asemenea, consideră că alin. (2) al art. 168 din Codul de procedură penală confirmă această interpretare, arătând că doar împotriva hotărârii instanţei de judecată se poate face recurs şi, per a contrario, împotriva soluţiei date de procuror nu se poate exercita nicio cale de atac.

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că din interpretarea textelor de lege criticate rezultă că, împotriva ordonanţei prin care se dispune această măsură, plângerea poate fi făcută la procuror sau la instanţa de judecată, în orice fază a procesului, deci şi la urmărirea penală.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Astfel, arată că din interpretarea textelor de lege criticate rezultă că inculpatul poate face plângere la instanţă împotriva măsurilor asigurătorii dispuse de procuror în timpul urmăririi penale.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind contrare prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, dispoziţii potrivit cărora „In contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal.

Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea."

In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 21 alin.(1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală consacră dreptul persoanelor interesate de a formula plângere împotriva măsurilor asigurătorii, adresându-se fie procurorului, fie direct instanţei de judecată pe tot parcursul procesului penal. Alin. (2) din acelaşi articol prevede posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii instanţei de judecată.

Autorii excepţiei consideră că din aceste texte de lege se poate desprinde interpretarea potrivit căreia exercitarea dreptului de a formula plângere la procuror ar exclude posibilitatea de a mai sesiza ulterior instanţa de judecată.

Analizând aceste aspecte, Curtea constată că textele de lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate au în vedere etape procesual penale distincte, având fiecare titulari diferiţi, respectiv procurorul şi judecătorul. Actele acestora sunt supuse căilor de atac specifice, alin. (2) al art. 168 din Codul de procedură penală referindu-se doar la calea de atac ce poate fi formulată împotriva soluţiei dispuse de instanţă.

Prin urmare, Curtea consideră că aspectele invocate de autorii excepţiei se referă, în realitate, la probleme de aplicare a textelor de lege criticate, ce revin competenţei instanţei de judecată, iar nu la veritabile probleme de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Traian Maghiar şi Teodor Maghiar în dosarele nr. 18.661/3/2007 şi nr. 18.658/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea