DECIZIE Nr. 71
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 318/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 155 din 5 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4)
din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie
ridicată de Angela Gheorghiu, Paul Petrescu, Nicolae
Petrescu si Mihai Petrescu în Dosarul nr. 4.902/COM/2006 al Tribunalului Dolj -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc
părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.902/COM/2006, Tribunalul Dolj - Secţia comercială
si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16
alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Excepţia a fost ridicată de Angela Gheorghiu, Paul Petrescu, Nicolae Petrescu şi Mihai Petrescu într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de' lege criticate contravin
principiului constituţional al garantării proprietăţii private, deoarece
împiedica titularul dreptului de proprietate să exercite toate atributele
dreptului său, şi în special folosinţa şi dispoziţia, prin instituirea, cu
titlu gratuit, a unei servituti publice asupra unui teren proprietate privată.
Tribunalul Dolj - Secţia
comercială şi de contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederea legală criticată este constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, potrivit
cărora: „(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile
energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.
Dacă cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii
se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor energetice,
titularii de licenţă au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile
prezentei legi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi
şi alin. (2) teza întâi
privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, alin. (3) privind exproprierea şi alin. (5), referitoare la dreptul autorităţii
publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a
despăgubi proprietarul.
Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţia
legală ce constituie obiectul acesteia a mai fost supusă controlului de
constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi (3)
din Legea fundamentală, precum şi la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, s-a statuat
că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de
capacităţile energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora,
deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile
imobiliare, nu se traduce într-o expropriere de iure
şi nici într-o expropriere de facto, ceea ce nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie şi prevederilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia
proprietăţii private.
In acest sens, aşa cum s-a arătat în decizia
menţionată, este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care,
în Cauza „Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei", 1982, a arătat că, întrucât autorităţile nu
au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să îşi
folosească bunurile, să le vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le
ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situaţia cu o
expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în
substanţa sa, el nu a dispărut.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate, prin Decizia nr. 550 din 6 iulie 2006,publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 736 din 29 august 2006, Curtea a statuat
că exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra
proprietăţilor afectate de capacităţi energetice, cu titlu gratuit, pe toată
durata existenţei acestora, are drept scop asigurarea valorificării fondului
energetic, bun public de interes naţional, în deplină conformitate cu
dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie, referitoare la obligaţia titularului dreptului de
proprietate cu privire la respectarea oricăror sarcini
ce îi revin potrivit legii sau obiceiului.
Mai mult, s-a arătat în decizia menţionată că, în acord
cu principiul constituţional al ocrotirii dreptului de proprietate, art. 16 alin. (4) teza a doua din Legea energiei electrice nr. 318/2003
instituie obligaţia plăţii despăgubirilor, în
condiţiile legii, pentru orice pagube aduse proprietarilor cu ocazia
intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii.
Cele statuate în jurisprudenta Curţii îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, heintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a acestor argumente.
Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (5) din Constituţie privind
dreptul autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi
imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul, Curtea constată că
acestea nu au relevantă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Angela Gheorghiu, Paul Petrescu, Nicolae Petrescu
şi Mihai Petrescu în Dosarul nr. 4.902/COM/2006 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie