DECIZIE Nr.
729 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a art. 37 si art. 38 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 956 din 28 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ramona Daniela Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Irina Elena Boaţă în Dosarul nr. 36.256/3/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 36.256/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi 38 din Codul
familiei. Excepţia a fost ridicată de Irina Elena
Boaţă. In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece instituie posibilitatea părţilor de a divorţa cu
uşurinţă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 37 şi 38 din Codul familiei.
Art. 37 alin. 2 şi art. 38 din Codul familiei au fost
modificate prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură
civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi
a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, şi au următorul cuprins:
Art. 37: „Căsătoria
încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a
morţii unuia dintre ei.
Căsătoria se poate desface prin divorţ."
Art. 38: „Instanţa
judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor
motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza
acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin
un an de la încheierea căsătoriei, şi
b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când
starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei. La soluţionarea
cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori,
obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va tine seama şi de
interesele minorilor."
Prevederile legale criticate
sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.
26 alin. (1) referitoare la principiul respectării şi ocrotirii vieţii intime,
familiale şi private de către autorităţile publice.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată
că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală şi cu o motivare identică.
Astfel, prin Decizia nr. 163 din 22 mai 2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 9 august 2001, Curtea a
constatat că prevederile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să enumere
cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin
divorţ. Dispoziţiile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele
judecătoreşti pot pronunţa divorţul, şi anume când există motive temeinice şi
numai dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, şi continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă. Potrivit textului de lege criticat, aceste condiţii
trebuie îndeplinite cumulativ.
De asemenea, pentru divorţul bazat pe acordul părţilor,
reglementat în art. 38 alin. 2 din Codul familiei, legiuitorul a impus două
condiţii, şi anume o durată minimă a căsătoriei ce se desface, precum şi
inexistenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie, ceea ce demonstrează
ocrotirea instituţiei căsătoriei.
In ceea ce priveşte art. 38 alin. 3 din Codul familiei,
care prevede posibilitatea ca oricare dintre soţi să ceară desfacerea
căsătoriei atunci când starea sănătăţii face imposibilă continuarea acesteia,
legiuitorul a avut în vedere evitarea recurgerii cu superficialitate la
desfacerea unei astfel de căsătorii. Pentru aceste considerente, Curtea a
constatat că dispoziţiile criticate de autorul excepţiei nu contravin art. 26
alin. (1) din Constituţie. Dimpotrivă, instanţele de judecată vor decide
desfacerea sau nu a căsătoriei, ţinând seama de probatoriul administrat,
acţionând astfel în sensul garanţiei constituţionale instituite prin textul
invocat ca fiind încălcat.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri
care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 art.
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Irina Elena
Boaţă în Dosarul nr. 36.256/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ramona Daniela Maritiu