DECIZIE Nr. 78
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 117 din 16 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Manoliu Mihai" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr.
35/Lj/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 35/Lj/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Manoliu
Mihai" - S.R.L. din Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale privind protecţia proprietăţii private şi
accesul liber la justiţie, întrucât societatea comercială debitoare, deşi are
suficiente bunuri în patrimoniu, precum şi creanţe asupra terţilor nu-şi poate
dovedi starea de solvabilitate, fiind la dispoziţia oricărui creditor care poate iniţia procedura
insolvenţei.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3
pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ca neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin. (1) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359
din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1: „In
înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. insolvenţă este acea
stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;
b) insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte
că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu
fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;"
- Art. 31 alin. (1): „Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute
de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce
o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privitoare la liberul
acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai
pronunţat recent, de exemplu prin Decizia nr. 923/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în
esenţă, că dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin Legea nr.
64/1995, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, în acelaşi
timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde
obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care
derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul
exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că dispoziţiile
criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate şi nici principiului
ocrotirii în mod egal prin lege a proprietăţii private, care se aplică atât în
privinţa proprietăţii debitorului, cât şi în privinţa proprietăţii, inclusiv a
creanţelor creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe
orice cale legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacă în
realitate nu este în insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind
deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei.
In sfârşit, referitor la încălcarea prevederilor
constituţionale ale art. 21, Curtea reţine că o atare critică este lipsită de
temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept
fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în
măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu
respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte
subiecte de drept. Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor
limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează
premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui
stat de drept.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 raportat la art. 31 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Manoliu Mihai" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr.
35/Lj/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu