DECIZIE Nr.
792 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 710 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Liviu Iulian Conduleţ în Dosarul nr. 986/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus în scris concluzii scrise
prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece
dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la drepturile
apărătorului învinuitului sau inculpatului. Or, autorul excepţiei are calitate
de parte vătămată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 986/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 172
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liviu Iulian Conduleţ în dosarul de mai sus având ca obiect
soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în
judecată dispuse de procuror.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la
liberul acces la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apărare,
deoarece apărătorul său ales a fost îndepărtat în momentul audierii martorului
în cursul urmăririi penale. Or, de vreme ce în procedura de soluţionare a
plângerilor împotriva rezoluţiei procurorului singura probă admisibilă este cea
cu înscrisuri, ceea ce nu permite reformarea depoziţiei martorului, textul
legal criticat este de natură a contraveni liberului acces la justiţie şi
dreptului la apărare.
Judecătoria Constanţa opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată numai în ce priveşte
dispoziţiile art. 172 alin. 2-8 din Codul de procedură penală, deoarece acestea
nu conţin norme contrare dreptului la apărare sau dreptului la un proces
echitabil. Cât priveşte art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală,
Avocatul Poporului apreciază că acesta contravine art. 24 din Constituţie,
deoarece în actuala reglementare s-a limitat sfera actelor la care poate
participa apărătorul învinuitului sau inculpatului numai la actele de urmărire
penală care implică audierea sau prezenţa acestuia din urmă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art.' 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală cu denumirea
marginală Drepturile apărătorului, care au următorul conţinut:
„In cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului
sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire
penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia
îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa
apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există
dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului,
Incunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte
asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de
urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la ascultarea învinuitului sau
inculpatului.
In cazul în care apărătorul învinuitului sau
inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face
menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.
Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia
contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.
Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art.
275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin.
2 şi 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.
In cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să
asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în
cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.
Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat
să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru
nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza
conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederi similare.
Astfel, prin Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 735
din 12 august 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de
procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele deciziei
mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de acestea, Curtea mai constată că autorul a
înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate motivat de împrejurarea că
apărătorul său a fost îndepărtat din sală în momentul audierii unui martor în
cursul urmăririi penale. Altfel spus, ar trebui ca avocatul ales să poată participa
la efectuarea oricărui act de urmărire penală, procurorul fiind astfel dublat
în atribuţii de apărătorii învinuiţilor ori inculpaţilor. O astfel de
reglementare nici nu ar fi posibilă, dat fiind faptul că fazei de urmărire
penală, spre deosebire de faza de judecată, nu îi este
specific principiul contradictorialităţii. Dreptul la
apărare presupune, potrivit art. 24 din Legea fundamentală, dreptul de a fi
asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. Or, prevederea legală criticată
nu numai că nu contravine acestui principiu, ci îi dă expresie, oferind părţii
interesate dreptul de a se prevala de toate garanţiile procesuale care
condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. In plus,
modalitatea în care apărătorul ales a înţeles să reprezinte interesele
clientului său este o problemă ce excedează competenţei Curţii Constituţionale,
iar eventualele erori ori inconsecvenţe strecurate în procesul penal,
determinate de apărare sau chiar de acuzare, nu pot fi convertite în vicii de
neconstituţionalitate, In sfârşit, Curtea constată că dispoziţiile legale
potrivit cărora, în cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului ori
inculpatului poate asista numai la efectuarea actelor care implică prezenţa sau
audierea persoanei căreia îi asigură apărarea sunt norme de procedură care,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt prevăzute numai prin lege.
Aşa fiind, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a reglementa cu privire la
procedura de judecată, limitarea dreptului apărătorului de a asista la
efectuarea anumitor acte de urmărire penală, cum ar fi audierea unui martor,
nefiind de natură a contraveni dreptului la apărare atâta vreme cât învinuitul,
prin avocatul ales, în virtutea drepturilor pe care le avea, putea solicita o
eventuală confruntare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Liviu Iulian Conduleţîn Dosarul nr. 986/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru