DECIZIE Nr. 83
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 122 din 19 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Primcom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.571/2005 al
Judecătoriei Pucioasa.
La apelul nominal se prezintă avocatul autoarei
excepţiei, Cristian Florian Pop, lipsind partea Societatea Comercială „Textila
Sinmatex" - S.A., faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Având cuvântul pe fondul cauzei, avocatul autoarei
excepţiei de neconstitutionalitate susţine admiterea criticii, întrucât
dispoziţiile procesuale cuprinse în art. 181 îngrădesc posibilitatea părţii interesate de a solicita instanţei
judecătoreşti învestite trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente
material, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
fiind neîntemeiată, arătând că raţiunea care a stat la baza adoptării art. 181 din Codul de procedură civilă o
constituie respectarea principiului celerităţii, prevăzut expres de art. 21
alin. (3) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.571/2005, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Primcom" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul arată că raţiunea legiuitorului de a stabili competenţa
materială a instanţelor judecătoreşti ţine de anumiţi factori legali şi morali,
printre care asigurarea posibilităţii justiţiabilului de a fi judecat de o
instanţă formată din judecători competenţi atât din punct de vedere al
cunoştinţelor acumulate în timp, cât şi al profesionalismului
lor. Or, art. 181 din Codul de procedură
civilă înfrânge dispoziţiile art. 21 din Constituţie referitoare la liberul
acces la justiţie şi creează o inegalitate între reclamant şi pârât sub
aspectul alegerii instanţei care să soluţioneze litigiul, încălcând astfel
principiul egalităţii armelor, circumscris noţiunii de proces echitabil. De
asemenea, netrimiterea cauzei la instanţa devenită competentă în urma
modificării cuantumului valorii obiectului nu respectă nici condiţiile
prevăzute de art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, iar aplicarea textului de lege crtiticat
determină judecarea pricinii de o instanţă necompetentă material după valoare,
cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 2 din Codul de procedură
civilă şi a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Judecătoria Pucioasa apreciază
ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul de procedură civilă.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate, prin care sunt sancţionate faptele culpabile ale
unor persoane care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului, sunt în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul
şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 181 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Instanţa
învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea
obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior
învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi
obiect".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi
(3), care prevăd accesul liber la justiţie, ale art. 53, referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi ale art. 126
alin. (2) privind instanţele judecătoreşti.
Examinând dispoziţiile Codului de procedură civilă,
Curtea observă că delimitarea activităţii instanţelor judecătoreşti, între ele,
se realizează prin intermediul regulilor competenţei jurisdicţionale, materiale
şi teritoriale. In cadrul competenţei materiale, criteriul referitor la natura
cauzei este hotărâtor pentru stabilirea instanţelor competente de a judeca
litigiile deduse justiţiei. Insă, ori de câte ori litigii de aceeaşi natură sunt distribuite unor instanţe
de grade diferite, criteriul menţionat nu poate determina de unul singur
delimitarea competenţei, astfel încât este nevoie de utilizarea celorlalte
criterii obiective prevăzute de lege, cum ar fi importanţa economică sau
valoarea obiectului pricinii, calitatea părţilor sau urgenţa soluţionării
procesului.
Dispoziţiile art. 181 din Codul de procedură civilă fac trimitere la criteriul valoric
ce determină stabilirea competenţei materiale a instanţei şi au fost introduse
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 în scopul eliminării unor
probleme de interpretare pe care Ie-a ridicat aplicarea în practică a acestui
criteriu. Prevederile legale criticate, cuprinse în titlul III „Dispoziţii
speciale" al cărţii I „Competenţa
instanţelor judecătoreşti", stabilesc competenţa instanţei, învestită
potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului, de a
judeca litigiul chiar dacă, ulterior sesizării sale, intervin modificări în
ceea ce priveşte valoarea obiectului litigiului. Prin urmare, norma procedurală
este incidenţă în cazul litigiilor evaluabile în bani doar cu privire la
modificările survenite pe parcursul desfăşurării procesului şi numai în
situaţia în care aceste modificări se referă la obiectul indicat în actul de
învestire, respectiv în cererea de chemare în judecată. Textul are o valoare de
principiu, deoarece confirmă regula potrivit căreia competenţa se fixează încă
din momentul sesizării instanţei, cererea de chemare în judecată, ca element al
acţiunii civile, individualizând instanţa.
In virtutea acestui text de lege, instanţa
judecătorească învestită prin cererea de chemare în judecată îşi prelungeşte
competenţa cu privire la soluţionarea litigiului al cărui obiect şi-a modificat
valoarea. Curtea constată că o atare soluţie legislativă este justificată de
necesitatea realizării unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată a
cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor
art. 181 din Codul de procedură civilă
fiind aceea de a evita declinările de competenţă impuse de majorarea sau
micşorarea cuantumului obiectului supus litigiului.
In considerarea celor arătate, Curtea nu poate reţine
critica potrivit căreia art. 181 din Codul de procedură civilă aduce atingere dispoziţiilor art. 21
alin. (1), (2) şi (3), care prevăd accesul liber la justiţie, şi ale art. 53,
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
textul de lege criticat constituind o normă de procedură reglementată de
legiuitor în temeiul prevederilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin.
(2).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 181 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Primcom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.571/2005 al Judecătoriei
Pucioasa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu