DECIZIE Nr.
835 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) si
(3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 546 din 4 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „F.A.C. EST" - S.R.L, din Pribileşti în Dosarul nr.
1.262/100/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosar
a fost depusă o cerere din partea apărătorului autorului excepţiei prin care
solicită Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată datorită
volumului mare de activitate pe care îl are în Cluj-Napoca.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii formulate.
Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de
amânare, deoarece nu s-au învederat motive temeinice care să justifice
acordarea unui nou termen.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.262/100/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2)
şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „F.A.C. EST" - S.R.L, din Pribileşti
într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei
sentinţe prin care a fost admisă cererea de retragere a unui asociat din
societatea cu răspundere limitată care a ridicat prezenta excepţie de
neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale,
întrucât nu respectă principiul simetriei juridice, în sensul că retragerea
asociatului nu ar trebui să fie posibilă decât pe baza acordului dintre
asociaţi din moment ce societatea a fost constituită tot în baza unui atare
acord. Or, intervenţia instanţei de judecată în procedura de retragere a
asociatului este de natură să încalce dreptul constituţional de asociere. Se
consideră că, în această privinţă, societăţile cu răspundere limitată ar trebui
să aibă acelaşi regim juridic cu societăţile pe acţiuni şi, prin urmare, art.
226 din lege să nu îşi găsească aplicabilitatea în raport cu acestea.
Se consideră că existenţa unei sigure căi de atac în
această materie încalcă art. 53 din Constituţie, iar posibilitatea asociatului
de a solicita bunuri din societate, odată cu retragerea sa, este de natură a
leza patrimoniul societăţii în cauză.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea 1, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul cuprins:
„(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în
comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din
societate: [...]
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau
când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive
temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în
termen de 15 zile de la comunicare.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c),
instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la
structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(3)Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru
părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert
desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale
art. 16 alin. (1) privind egalitatea, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la
un proces echitabil, ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, ale
art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (1) privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi şi ale art. 129
privind căile de atac. De asemenea, se susţine că sunt încălcate şi prevederile
art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Dreptul de asociere, reglementat de art. 40 din
Constituţie, pe de o parte, nu obligă cetăţenii să se asocieze sau să continue
asocierea, iar, pe de altă parte, nu obligă nicio asociaţie de a admite în
rândurile sale un individ cu care nu doreşte să se asocieze. Raportat la cauza
de faţă, Curtea observă că autorul excepţiei doreşte ca în materia societăţilor
comerciale retragerea asociatului să se realizeze numai cu acordul
asociaţilor, prin respectarea principiului simetriei juridice, ţinând cont de
faptul că la constituirea societăţii cu răspundere limitată a existat, în acest
sens, un acord al asociaţilor.
Or, acest lucru ar însemna că, în lipsa voinţei tuturor
asociaţilor, retragerea unui asociat să fie imposibilă, acesta fiind practic
obligat să îşi continue asocierea, împotriva voinţei sale. In acest caz, s-ar
ajunge la încălcarea art. 40 din Constituţie, libertatea de voinţă a
cetăţenilor fiind, practic, anulată, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, cu titlu de principiu, se observă că nimeni nu
poate fi obligat de către terţi să continue o asociere împotriva voinţei sale.
In această situaţie, legiuitorul este în drept să
reglementeze o procedură de retragere a asociatului din cadrul societăţii cu
răspundere limitată. Desigur, retragerea asociatului trebuie să aibă la bază „motive
temeinice" pentru a nu impieta, în final, asupra securităţii
circuitului comercial. Aceste motive temeinice vor fi stabilite şi apreciate de
către instanţa de judecată.
II. Curtea, de principiu, a statuat că „nicio
dispoziţie constituţională şi niciun instrument juridic internaţional nu
stabilesc câte grade de jurisdicţie şi câte căi de atac trebuie să existe
pentru înfăptuirea justiţiei în diferite categorii de cauze, astfel încât
existenţa numai a unei singure căi de atac nu aduce nicio atingere dreptului de
acces liber la justiţie. In considerarea acestui aspect, Curtea constată că
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune
judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de
convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, „nu
impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor
de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august
2003)" - a se vedea şi Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007.
Accesul la structurile jurisdicţionale şi la mijloacele
procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de
competenţă şi procedura de judecată stabilite de lege.
III. Textul art. 226 alin. (3) din lege prevede
modalitatea de stabilire a drepturilor cuvenite asociatului retras. Se observă
că sunt instituite trei modalităţi prin care se poate efectua această
operaţiune juridică, fiecare dintre acestea având specificitatea sa. Insă,
toate aceste trei modalităţi ţin cont de calitatea celui ce se retrage, şi
anume asociat, şi de calitatea acelora cu care negociază, şi anume asociaţi.
Dacă aceştia din urmă majorează nejustificat cuantumul
drepturilor aferente asociatului retras nu numai că nu încalcă dreptul de
proprietate privată al societăţii comerciale, ci, din contră, dispun de acesta
din moment ce sunt asociaţi ai societăţii comerciale. Prin urmare, textul de
lege criticat reprezintă o expresie a dreptului asociaţilor de a dispune, în
mod liber, cu privire la bunurile societăţii comerciale la care sunt asociaţi.
In caz contrar, s-ar ajunge la o îngrădire a dreptului acestora de dispoziţie, ceea
ce ar echivala cu o limită adusă dreptului lor de proprietate asupra părţilor
sociale pe care le deţin la societatea comercială în cauză.
Se mai invocă în susţinerea criticii de
neconstituţionalitate faptul că o atare operaţiune juridică se poate efectua în
frauda creditorilor, însă, şi în această ipoteză există remedii juridice, şi
anume creditorii pot cere deschiderea procedurii insolvenţei şi, în cadrul
procedurii, se poate face aplicarea art. 79 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, potrivit căruia „administratorul judiciar sau, după
caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea
actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
IV. Curtea, pentru motivele sus arătate, reţine că nu
sunt încălcate nici prevederile din actele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) lit. c), (2) şi (3)
din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „FAC. EST" - S.R.L, din Pribileştiîn Dosarul nr.
1.262/100/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly