DECIZIE Nr.
839 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul
nr. 9.407/2006 al Judecătoriei Buzău.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
9.407/2006, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Emilian Constantin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală intră în contradicţie cu prevederile art. 11
alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 4 par. 2 din
Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, în sensul că nu include şi existenţa unui „viciu
fundament de procedură", respectiv că a existat un caz de
incompatibilitate. Astfel, autorul excepţiei a făcut trimitere la faptul că
unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul care a pronunţat
Decizia penală nr. 356 din 6
octombrie 2005 a Tribunalului Buzău, prin care s-a respins apelul declarat
împotriva Sentinţei penale nr. 1.409/2005 a Judecătoriei Buzău, a făcut parte
şi din completul care a pronunţat Decizia penală nr. 306/1999 a Tribunalului
Buzău prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr.
2.028/1998 a Judecătoriei Buzău, ambele hotărâri ale Judecătoriei Buzău având
ca obiect revizuirea Sentinţei penale nr. 926/1996 a Judecătoriei Buzău.
Judecătoria Buzău consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 394
alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut:
„Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea
cauzei".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) şi
art. 20 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 4 par.2 din Protocolul nr. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, prin raportare la alte prevederi din Legea fundamentală.
Astfel, prin Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 728
din 12 august 2004, şi Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 394 din
Codul de procedură penală.
In prezenta cauză, instanţa constituţională constată că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată în condiţiile în
care cazul de incompatibilitate invocat de autorul excepţiei este prevăzut în
mod expres de art. 3859 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură penală, printre cazurile în
care se poate face recurs.
In consecinţă, nu se poate susţine că prin art. 394
alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală se încalcă dispoziţiile art. 11
alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la art. 4 par.2
din Protocolul nr. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Dispoziţiile privind revizuirea hotărârilor
judecătoreşti definitive (deci deschiderea procesului conform legii şi procedurii
penale) sunt reglementate în mod expres în Codul de procedură penală, astfel că
sunt respectate atât prevederile cuprinse în Legea fundamentală, cât şi cele
cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
In plus, Curtea constată că autorul excepţiei critică
prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din
perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai
asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a
putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". In acest sens, prin Decizia nr. 229 din 21
aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, Curtea
Constituţională a statuat că nu se poate substitui legiuitorului pentru
adăugarea unor noi prevederi celor instituite şi nici nu-si poate asuma rolul
de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. Â.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al
Judecătoriei Buzău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu