DECIZIE Nr.
839 din 2 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 28/2007 pentru
modificarea Ordonantei Guvernului nr. 19/2002 privind unele masuri pentru
constituirea si utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publica a
statului, si pentru vanzarea unor imobile, proprietate privata a statului,
aflate în administrarea Regiei Autonome „Administratia Patrimoniului
Protocolului de Stat"
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 22 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru
modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru
constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a
statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului,
aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat", excepţie ridicată de Silvana Constantinescu în
Dosarul nr. 35.537/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 35.537/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.
28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele
măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol,
proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate
privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia
Patrimoniului Protocolului de Stat", excepţie invocată de Silvana
Constantinescu într-o cauză având ca obiect o acţiune în contencios
administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007
contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3)', art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)
şi (2), art. 47 alin. (1)şi art. 135 alin. (2) din Constituţie, deoarece faptul
că locuinţele închiriate „fac obiect al proprietăţii private a statului ori că
ele se află în administrarea Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat» nu justifică reglementarea vânzării acestora în mod
diferit faţă de locuinţele proprietatea statului sau a unor societăţi
comerciale, care se vând chiriaşilor". In jurisprudenţa Curţii
Constituţionale s-a stabilit că legislaţia privitoare la vânzarea locuinţelor
ocupate de chiriaşi nu încalcă dispoziţiile art. 44 din Constituţie, potrivit
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege,
şi nici dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din
Constituţie referitoare la obligaţia statului de a asigura creşterea calităţii
vieţii şi de a lua măsuri de protecţie socială. Or, ordonanţa criticată este
contrară acestor dispoziţii constituţionale, precum şi dispoziţiilor art. 1
alin. (3) din Constituţie, întrucât nu conţine norme de justiţie socială.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002
privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de
protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile,
proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome
„Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2007. Curtea urmează să
examineze această ordonanţă aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 229/2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie
2008.
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român,
ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44
alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 47
referitoare la nivelul de trai, ale art. 57 referitoare la exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la
economia României.
Examinând excepţia, Curtea constată că în jurisprudenţa
sa a mai efectuat controlul de constituţionalitate asupra unor dispoziţii
cuprinse în Legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007, pronunţând
Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 122 din 15 februarie 2008.
Prin această decizie, a fost soluţionată sesizarea
formulată de un număr de 70 de deputaţi privind neconstituţionalitatea art. 181
din Legea nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007,
potrivit căruia deţinătorii, persoane fizice sau juridice, care foloseau
imobilele prevăzute la art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2002 şi aveau
toate taxele aferente folosirii imobilului plătite integral puteau să cumpere
acest imobil prin negociere directă. Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 19/2002 prevede că „Imobilele, proprietate privată a statului, aflate în
administrarea Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de
Stat» care au situaţia juridică clarificată şi nu sunt grevate de sarcini, pot
fi vândute potrivit prevederilor prezentei ordonanţe", iar art. 11 alin.
(2) din acelaşi act normativ statuează: „în sensul prezentului capitol, prin
imobile se înţeleg construcţiile care au altă destinaţie decât aceea de
locuinţă, precum şi terenurile".
Autorii sesizării au apreciat că dispoziţiile art. 181
din Legea nr. 229/2008 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 sunt
contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin
evitarea vânzării la licitaţie a imobilelor se instituie o măsură
discriminatorie faţă de toate celelalte persoane care, potrivit dreptului
comun, au acest drept, creând astfel un regim privilegiat pentru persoanele
fizice şi juridice de drept privat care foloseau la data apariţiei Ordonanţei
Guvernului nr. 28/2007 aceste imobile.
Cu prilejul examinării criticii de
neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a statuat, invocând atât practica
sa, cât şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, că „principiul
constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără
discriminări, consacrat de art. 16 alin. (1), ce se corelează cu prevederile
cuprinse în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, nu înseamnă că reglementarea trebuie să fie
uniformă, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament
egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit, justificat
în mod obiectiv şi raţional".
Cu acelaşi prilej, Curtea, examinând şi politica
legiuitorului român în domeniul vânzării de locuinţe construite de stat, a
reţinut că „legiuitorul român a reglementat vânzarea-cumpărarea locuinţelor
construite din fondurile statului, deţinute de chiriaşi, prin norme cu caracter
social, fiind exceptate de la aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3)
din Legea nr. 85/1992, locuinţele care depăşesc suprafeţele maxime prevăzute în
actele normative în baza cărora s-au executat locuinţele din fondurile
statului, precum şi locuinţele de protocol care au servit sau servesc
demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe
durata exercitării funcţiei, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din
evidenţa locuinţelor de protocol, al căror regim juridic a fost stabilit prin
Legea locuinţei nr. 114/1996 şi detaliat prin Ordonanţa Guvernului nr.
19/2002".
Din examinarea comparativă a acestor dispoziţii, Curtea
a concluzionat cu acel prilej că legiuitorul a reglementat în mod distinct
regimul juridic al locuinţelor de protocol, proprietate publică a statului,
faţă de cel al locuinţelor proprietate privată a statului, constatând însă că
din această ultimă categorie pot face parte şi locuinţele de protocol al căror
regim juridic de proprietate publică a fost schimbat în cel de proprietate
privată prin hotărâri ale Guvernului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia.
Aşadar, trecerea acestor locuinţe din categoria
locuinţelor de protocol proprietate publică şi care nu pot fi înstrăinate în
categoria locuinţelor proprietate privată a statului şi care pot fi înstrăinate
nu poate justifica aplicarea regimului juridic al prevederilor anterioare -
Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992 şi Legea locuinţei nr. 114/1996 -
întrucât foştii chiriaşi, cumpărători ai locuinţelor construite din fondurile
statului, le-au cumpărat în condiţiile unor acte normative de aplicabilitate
generală, pe când deţinătorii locuinţelor de protocol, trecute mai apoi din
proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului, au dobândit
calitatea de chiriaşi fie ca urmare a alegerii lor într-o demnitate publică sau
a numirii în funcţii publice, numai pe durata exercitării acestora, fie în baza
unui act de folosire a locuinţelor la care nu aveau dreptul, legea neprevăzând
o altă cale legală de a închiria aceste locuinţe.
Prin urmare, posibilitatea de a cumpăra astfel de
locuinţe prin negociere directă creează, în favoarea deţinătorilor lor -
demnitari, înalţi funcţionari publici, ori chiriaşi fără temei legal - un
privilegiu nejustificat, obiectiv şi raţional faţă de celelalte persoane care
ar dori să le cumpere, poziţia socială a acestor deţinători nereclamând o
măsură cu caracter social din partea statului.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea
Constituţională a constatat că dispoziţiile referitoare la „vânzarea prin
negociere directă" din art. 13, prevăzut la art. I pct. 3, şi dispoziţiile
cuprinse la art. I pct. 6 referitoare la art. 181 din Legea privind
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 sunt neconstituţionale.
In cauza de faţă, Curtea constată că motivele de
neconstituţionalitate invocate tind să lipsească de eficienţă tocmai Decizia
Curţii Constituţionale nr. 38 din 30 ianuarie 2008, prin care prevederile
art. 181 din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2007, care dădeau
posibilitatea vânzării prin negociere directă către chiriaşi a fostelor locuinţe
de protocol trecute ulterior din proprietate publică a statului în proprietate
privată a acestuia, au fost declarate neconstituţionale şi eliminate din
cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007.
Analizând susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constată
că aceasta critică Ordonanţa Guvernului nr. 28/2007 tocmai prin prisma faptului
că „nu conţine norme de justiţie socială".
Or, tocmai acest aspect a fost avut în vedere de Curtea
Constituţională în pronunţarea Deciziei nr. 38 din 30 ianuarie 2008, decizie în
care s-a statuat că „poziţia socială a demnitarilor şi a înalţilor funcţionari
publici nu reclamă o măsură cu caracter social din partea statului".
Pentru considerentele exprimate mai sus, Curtea
constată că actul normativ criticat este în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei
Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea
fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru
vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea
Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat",
excepţie ridicată de Silvana Constantinescu în Dosarul nr. 35.537/3/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie