DECIZIE Nr. 86
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor si
ale art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi
ale art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, excepţie ridicată de Gheorghe Savin în Dosarul nr. 2.339/2/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă Inspectoratul de Poliţie
al Judeţului Ilfov, prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului
Ilfov solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că prevederile
legale criticate sunt constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin.
(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 ca neîntemeiată şi a prevederilor art.
33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.339/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, excepţie
ridicată de Gheorghe Savin în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii în
contencios administrativ privind plata drepturilor salariale. Acţiunea a fost
formulată de autorul excepţiei în calitate de angajat al Inspectoratului
Judeţean de Poliţie Ilfov şi are ca obiect plata unor sporuri salariale
solicitate în temeiul Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi a
Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale
poliţiştilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 32 alin. (2) din Legea
nr. 188/1999 şi ale art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003
contravin dispoziţiilor art. 41 şi 42 din Constituţie, deoarece prevăd un număr
de ore care pot fi efectuate peste durata normală a timpului de lucru. Se
instituie, astfel, posibilitatea ca dispoziţiile legale să fie aplicate în mod
abuziv de către angajator, în sensul plăţii orelor suplimentare numai în limita
plafonului maxim de 360 de ore pe an şi numai cu încadrarea în fondurile
bugetare aprobate, chiar dacă numărul orelor suplimentare efectuate depăşeşte
acest plafon.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate
sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
este inadmisibilă, deoarece acest text legal nu are legătură cu soluţionarea
cauzei. Se arată, totodată, că celelalte dispoziţii legale criticate sunt
constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt
constituţionale. Se apreciază că instituirea unor condiţii privind orele
lucrate din dispoziţia conducătorului instituţiei publice peste durata normală
a timpului de lucru nu încalcă dreptul la muncă şi protecţie socială.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate,
autorul excepţiei critică prevederile art. 16 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie
2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 18 iulie 2003, şi ale art. 33 alin. (2)
din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziţii
asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe. Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
- Art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
38/2003: „Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată
şi sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor
suplimentare a fost dispusă în scris de şeful ierarhic, fără a se depăşi 120 de
ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor
suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu
aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate."
- Art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999: „(2) Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii
sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele
de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de
execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din
salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360
într-un an."
Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia
socială a muncii şi ale art. 42 referitoare la interzicerea muncii forţate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Referitor la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului
nr. 38/2003, Curtea constată că este neîntemeiată. Această reglementare
stabileşte modalitatea de plată şi condiţiile de acordare a sporurilor pentru
orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către poliţiştii
încadraţi în funcţii de execuţie, fără ca prin aceasta să se aducă vreo
atingere dreptului cetăţenilor la alegerea profesiei ori a locului de muncă
prevăzut la alin. (1) al art. 41 din Constituţie.
De asemenea, prevederea posibilităţii prestării muncii
peste durata normală a timpului de lucru, precum şi a modalităţii de plată a
orelor suplimentare nu are semnificaţia de muncă forţată în sensul art. 42
alin. (1) din Constituţie, scopul acestei reglementări fiind acela de a permite,
în cadrul limitelor prevăzute, efectuarea orelor suplimentare. De altfel,
potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de
protecţie socială în cazul prestării muncii în condiţii deosebite sau speciale
stabilite prin lege. Or, plata orelor suplimentare efectuate de către poliţişti
constituie tocmai o astfel de măsură pe care legiuitorul a înţeles să o
reglementeze.
In ceea ce priveşte critica referitoare la modalitatea,
astfel cum este prevăzută de art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
38/2003, în care sunt reglementate sporurile, adaosurile şi alte drepturi
salariale suplimentare, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece
condiţiile impuse de conţinutul normei juridice sunt reglementate de Parlament,
unica autoritate legiuitoare a ţării, conform art. 61 alin. (1) din
Constituţie.
Faptul că, aşa cum susţine autorul excepţiei,
prevederile legale sunt aplicate în mod abuziv de către angajator, în sensul
plăţii orelor suplimentare numai în anumite limite ori al neplăţii acestora,
constituie o modalitate de interpretare şi aplicare a legii, aspect care nu
intră în competenţa Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (2) din
Legea nr. 188/1999, criticate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale,
Curtea observă că acestea stabilesc anumite drepturi pentru orele lucrate din
dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata
normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale, care se aplică
însă funcţionarilor publici prevăzuţi de Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici. Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, „Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se aplică funcţionarilor publici cu statut special,
denumiţi în continuare
poliţişti, din unităţile Ministerului de Interne aflate sub incidenţa Legii nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului". Rezultă
că prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu au legătură cu
soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Sub
acest aspect, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei
legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi
oricare ar fi obiectul acestuia."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind
salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Gheorghe
Savin în Dosarul nr. 2.339/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta