DECIZIE Nr.
864 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Rugen
în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, însoţit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză.
Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul
se află la al doilea termen de judecată, iar partea Oficiul Român pentru
Imigrări a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei, aşa cum a
formulat-o în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 16.422/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de
Chen Rugen într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului declarat
împotriva sentinţei prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins
plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru
Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a
protecţiei subsidiare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, aşa cum a reţinut instanţa de judecată, că textele de
lege criticate nesocotesc interdicţia instituită prin art. 22 alin. (2) din
Constituţie, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel
de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant, precum şi prevederile art. 3
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.
Tribunalul Bucureşti
- Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 Inu permit exercitarea de acte de tortură, aplicarea de tratamente şi
pedepse inumane ori degradante, ci conferă unei persoane dreptul de a beneficia
de protecţie tocmai pentru a evita expunerea la asemenea acte".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a condiţiilor în care se
poate acorda protecţia subsidiară este în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă, integritate fizică
şi psihică. Apreciază că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei
situaţii în parte, aplicarea şi interpretarea textului de lege criticat sunt
aspecte care excedează controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au
următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 -„Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [... ]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante;".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta reprezintă o reiterare a excepţiei de neconstituţionalitate
ridicată de acelaşi autor în cadrul soluţionării în primă instanţă a aceleiaşi
cauze. Astfel, excepţia a fost ridicată prima dată în faţa Judecătoriei Sectorului
5 Bucureşti, Curtea Constituţională pronunţându-se prin Decizia nr. 597 din 19
iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, prin prisma
aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca cele formulate în prezentul dosar
şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Ulterior,
în cadrul aceluiaşi proces, de această dată în faţa instanţei de control
judiciar învestită cu judecarea recursului declarat în cauză, respectiv
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal,
acelaşi autor a ridicat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, cu o
motivare identică. Curtea constată că Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007 are
autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în
cazul excepţiei anterior soluţionate, cât şi în prezenta excepţie. In
concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru
aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrar puterii lucrului judecat, este
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Rugen
în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu