DECIZIE Nr.
907 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 211 alin. (1) si (1 1) si ale art.
259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 27 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 208, art. 211 alin. (1) şi (11),
precum şi ale art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Rodica Cioban în Dosarul nr.
3.800/307/2009 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.800/307/2009, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208,
art. 211 alin. (1)şi (11), precum şi ale art. 259 alin. (7) din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată
de Rodica Cioban.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 211 alin. (1)şi (11)şi
art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale, întrucât, deşi
persoanele asigurate au dreptul de a beneficia de servicii medicale ca urmare a
plăţii contribuţiei la fondul de sănătate, acestea trebuie să facă dovada că au
plătit contribuţia pentru a dobândi calitatea de asigurat.
Judecătoria Sighetu Marmaţiei consideră că excepţia este neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că prevederile de
lege criticate sunt expresia dispoziţiilor constituţionale care reglementează
ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura
protecţia socială a cetăţenilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, deşi a fost sesizată şi cu neconstituţionalitatea art. 208 din Legea
nr. 95/2006, în realitate, aşa cum rezultă din notele scrise aflate la dosarul
cauzei, criticile autoarei excepţiei vizează numai prevederile art. 211 alin.
(1)şi (11), precum şi ale art. 259 alin. (7) din această lege.
Aşadar, Curtea urmează a exercita controlul de
constituţionalitate asupra prevederilor art. 211 alin. (1) şi (11)
şi ale art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28
aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 18 şi 20 din Legea
nr. 264/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 211 alin. (1) şi (11): „(1) Sunt asiguraţi,
potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi
cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea
dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii
contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. In această calitate,
persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de
sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al
preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.
(11) Asiguraţii au dreptul la pachetul de
bază de servicii medicale de la data începerii plăţii contribuţiei la fond,
urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate
şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile legii, inclusiv
accesoriile aplicate pentru creanţele bugetare.";
- Art. 259 alin. (7): „Persoanele care au obligaţia
de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a
obţine calitatea de asigurat:
a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6
luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de
prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe
ţară în vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere;
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de
prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată
asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale
accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;
c) să achite atât contribuţia legală lunară şi
obligaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au
realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi
majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligaţiile
fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri
impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică
situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât
perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu
s-au realizat astfel de venituri. In cazul în care perioada în care nu s-au
realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia
legală lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de
întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz."
Textele constituţionale considerate ca fiind încălcat
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 referitor la
dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 alin. (2)
potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a
sănătăţii publice şi art. 47 - Nivelul de trai.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
In ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate
vizând art. 211 alin. (1)şi (11), Curtea reţine că obligativitatea
asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate
trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui
sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care
contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel
de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru
acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la
constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Aceste dispoziţii de lege
reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale ce reglementează
ocrotirea sănătăţii şi a celor ce consacră obligaţia statului de a asigura
protecţia socială a cetăţenilor. De altfel, în acest sens, s-a pronunţat
Curtea prin Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009.
In ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 259
alin. (7) din Legea nr. 95/2006, pentru motive similare cu cele din prezenta
cauză, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.220 din 29 septembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 5 noiembrie
2009, şi Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010. Curtea a reţinut că principiul
aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă
în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui
privilegiu sau a oricărei discriminări, astfel ca, la venituri egale,
contribuţia să fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însă ca aşezarea
sarcinilor fiscale să ţină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor,
respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale să se ţină seama de necesitatea de
protecţie a categoriilor sociale dezavantajate, luându-se în considerare
elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale
acestora.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere atunci
când, prin Legea nr. 264/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioară a art. 259 alin.
(7) din Legea nr. 95/2006 a fost modificată, instituindu-se un tratament
juridic diferit după cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile.
Prin această modificare s-a urmărit realizarea unei situaţii mai favorabile
pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri şi a căror
situaţie, obiectiv mai dificilă din punct de vedere financiar, impunea un efort
disproporţionat pentru a obţine calitatea de asigurat în condiţiile art. 259
alin. (7) din Legea nr. 95/2006 în raport cu efortul depus de persoanele care
realizează venituri impozabile. In plus, s-a avut în vedere şi faptul că, în
situaţia acestei din urmă categorii de persoane, neachitarea contribuţiei la
fondul asigurărilor sociale de sănătate nu a fost justificată de
imposibilitatea obiectivă a acestora de a îndeplini această obligaţie, ci pe
ignorarea ei.
Având în vedere cele reţinute de Curte prin deciziile
menţionate, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice această
jurisprudenţa, aceleaşi argumente pe care s-au fundamentat soluţiile de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se impun şi în acest dosar.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 211 alin. (1) şi (11) şi ale art. 259 alin. (7)
din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată
de Rodica Cioban în Dosarul nr. 3.800/307/2009 al Judecătoriei Sighetu
Marmaţiei.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu