DECIZIE   Nr. 92 din 10 iunie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 352 din 26 iulie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, exceptie ridicata de Iosif Balint si Aurelia Balint in Dosarul nr. 7.310/C/1998 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 iunie 1999 in prezenta partilor si a reprezentantului Ministerului Public, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 februarie 1999, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, exceptie ridicata in Dosarul nr. 7.310/C/1998, prin avocat, de Iosif Balint si Aurelia Balint.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 incalca mai multe prevederi constitutionale, si anume:
    - prevederile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1), prin aceea ca promoveaza o discriminare evidenta intre diferite categorii de chiriasi;
    - prevederile art. 15 alin. (2), intrucat produce efecte retroactive, aplicand sanctiuni civile pentru fapte petrecute anterior intrarii lor in vigoare;
    - prevederile art. 41 alin. (1) si (2), intrucat incalca principiul garantarii dreptului de proprietate, precum si cel al ocrotirii in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular;
    - prevederile art. 49 alin. (1), intrucat dispun restrangerea exercitiului unor drepturi fara a fi intrunite conditiile cerute de Constitutie pentru a putea opera o asemenea restrangere.
    Instanta a admis cererea autorilor exceptiei de neconstitutionalitate pentru sesizarea Curtii Constitutionale, dar contrar dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia ridicata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a putea formula si trimite punctele lor de vedere.
    In punctul de vedere transmis de Guvern se arata ca exceptia ridicata este neintemeiata si ca ambele texte de lege criticate sunt constitutionale. Pentru a ajunge la aceasta concluzie se retine ca "Legea nr. 112/1995 nu are caracter retroactiv, ea urmand sa reglementeze numai pentru viitor dreptul fostilor proprietari de a li se restitui bunurile respective sau, dupa caz, de a primi despagubirile stabilite". In continuare, se justifica legitimitatea dreptului de proprietate dobandit de stat, care ii asigura si dreptul de dispozitie asupra locuintelor dobandite. Se mai sustine ca "trebuie sa se recunoasca statului dreptul de a hotari neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate in proprietatea sa in baza unor titluri conforme cu legislatia existenta in momentul dobandirii dreptului sau de proprietate"... In sprijinul acestor argumente se invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin Decizia nr. 485/1997 a stabilit constitutionalitatea dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, retinand ca "Posibilitatea vanzarii catre chiriasi a locuintelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari constituie recunoasterea, prin lege, a unui drept subiectiv, inlaturandu-se astfel discriminarea anterioara cand un asemenea drept era recunoscut numai chiriasilor din locuinte construite din fondurile statului". Art. 7 alin. 3 avand un continut similar cu art. 9 alin. 6 - opineaza Guvernul - "si art. 7 alin. 3 lit. a) i se poate aplica aceeasi motivare cu cea referitoare la constitutionalitatea art. 9 din Legea nr. 112/1995".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Textele atacate din Legea nr. 112/1995, care au fost criticate, au urmatoarea redactare:
    Art. 7. - "Contractele de inchiriere incheiate in baza Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, pentru apartamentele din imobilele prevazute la art. 1, se prelungesc, de drept, pe o perioada de 5 ani de la data ramanerii definitive a hotararii comisiei prevazute la art. 15 ultimul alineat.
    Chiriasii prevazuti la art. 5 alin. 3 vor beneficia, in perioada de prelungire a contractelor de inchiriere, de prevederile legale in vigoare referitoare la construirea unei locuinte proprii prin sprijinul statului sau de prioritate in atribuirea unei locuinte din fondul locativ administrat de autoritatile publice locale.
    Nu beneficiaza de prevederile art. 1 si 2 si poate fi evacuat dupa trecerea unui an de la intrarea in vigoare a prezentei legi:
    a) chiriasul titular sau membrii familiei sale - sot, sotie copii minori - care au dobandit ori au instrainat dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu, o locuinta corespunzatoare normelor stabilite prin Legea nr. 5/1973".
    [...]
    Art. 9. - "Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului".
    [...]
    Alin. 6. - "Fac exceptie de la prevederile alin. 1 chiriasii titulari sau membrii familiei lor - sot, sotie, copii minori - care au dobandit sau instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu".
    Criticile vizeaza lit. a) a alin. 3 al art. 7 si alin. 6 al art. 9, potrivit carora sunt exclusi de la beneficiul prelungirii contractului de inchiriere pe perioada de 5 ani, fiind pasibili de a fi evacuati, dupa trecerea unui an, precum si de la optiunea de a cumpara apartamentele ce nu se restituie in natura fostilor proprietari, chiriasii titulari de contract sau membrii familiei lor care au dobandit sau instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990.
    Cu privire la exceptia ridicata Curtea constata urmatoarele:
    Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 Curtea Constitutionala s-a pronuntat in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, retinand ca acest text nu contravine art. 41 si 135 alin. (6) din Constitutie. Posibilitatea vanzarii catre chiriasi a locuintelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari constituie recunoasterea prin lege a unui drept subiectiv, inlaturandu-se, astfel, discriminarea anterioara cand un asemenea drept era recunoscut numai chiriasilor din locuintele construite din fondurile statului. Faptul ca prin dispozitiile criticate este exclusa o categorie de chiriasi nu contravine dispozitiilor constitutionale, deoarece potrivit art. 49 alin. (1) din Constitutie exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans prin lege. Astfel reglementarile cuprinse in art. 7 alin. (3) lit. a) si art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 reprezinta o asemenea limitare.
    Nu poate fi primita nici critica privind violarea art. 16 alin. (1) care stipuleaza ca "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si discriminari" deoarece potrivit art. 7 si 9 din Legea nr. 112/1995 toti chiriasii titulari ai contractelor de inchiriere a apartamentelor in care locuiesc au dreptul de a opta intre a cumpara aceste apartamente dupa expirarea termenului prevazut la art. 14 din lege sau de a ramane in continuare chiriasi.
    Nici argumentul privind caracterul retroactiv al acestor dispozitii nu poate fi retinut ca motiv de neconstitutionalitate, deoarece Curtea constata ca aceste reglementari reprezinta vointa legiuitorului care a inteles sa excluda anumite categorii de chiriasi de la beneficiul prelungirii contractelor de inchiriere sau al cumpararii apartamentelor in care locuiesc.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Iosif Balint si Aurelia Balint in Dosarul nr. 7.310/C/1998 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iunie 1999.

           p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat-asistent,
                              Maria Bratu

                                   *

                             OPINIE SEPARATA

    Dispozitiile art. 7 alin. 3 lit. a) si cele ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, sunt neconstitutionale, incalcand doua principii constitutionale de baza, respectiv principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, consacrat in art. 16 alin. (1) din Constitutie, si principiul neretroactivitatii legilor, consacrat in art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel:
    1) Dreptul de proprietate, cu toate atributele sale, al statului asupra locuintelor trecute in proprietatea sa, trebuie recunoscut, daca trecerea in proprietate s-a facut pe baza unui titlu valabil in raport cu reglementarile constitutionale si legale in vigoare la data respectiva. Aceasta constatare se impune si pentru cazurile in care trecerea in proprietatea statului s-a facut prin masuri contrare principiilor si normelor constitutionale aplicabile in prezent.
    Pe acest drept se bazeaza optiunea libera a statului-proprietar, exprimata prin vointa legiuitorului, de a stabili masuri reparatorii in favoarea fostilor proprietari deposedati, ca si natura si intinderea acelor masuri reparatorii. In aceleasi conditii statul poate sa opteze, fara a i se putea opune obiectia de neconstitutionalitate, si in privinta reglementarii situatiei juridice a locuintelor respective: daca le restituie in natura fostilor proprietari ori mostenitorilor acestora; daca le mentine, in continuare, in proprietate si le inchiriaza; daca le vinde si in ce anume conditii etc. Chiar daca opteaza pentru vanzarea locuintelor respective, are latitudinea, fara a infrange vreo norma constitutionala, de a excepta de la vanzare anumite categorii de locuinte, cum s-a procedat, spre exemplu, prin art. 10 alin. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995 in privinta imobilelor declarate monumente istorice si din patrimoniul national si a locuintelor cu dotari speciale sau cu confort sporit etc. Curtea Constitutionala a apreciat aceste exceptari ca fiind constitutionale (a se vedea in acest sens Decizia nr. 162 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 502 din 28 decembrie 1998).
    Legea nr. 112/1995 prevede, ca regula generala, vanzarea locuintelor nerestituite in natura fostilor proprietari ori mostenitorilor acestora. Legea prevede si anumite exceptii de la aceasta regula generala, unele bazate pe natura sau caracterul unor categorii de imobile cu destinatie de locuinte, exceptii pe care, dupa cum am aratat mai inainte, le consideram ca fiind constitutionale, iar altele bazate pe situatia particulara a persoanelor care le detin in chirie, a caror constitutionalitate este, cel putin, discutabila. Legea lasa la optiunea chiriasilor daca doresc sa isi pastreze in continuare aceasta calitate sau vor sa cumpere locuintele detinute.
    Diferentierea intre categoriile de chiriasi in sensul de a acorda anumite drepturi doar pentru unele categorii si de a excepta de la exercitiul acelorasi drepturi alte categorii constituie o discriminare nejustificata care incalca principiul inscris in art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Art. 7 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 112/1995 excepteaza de la beneficiul prelungirii de drept a contractului de inchiriere, de la posibilitatea de a construi o locuinta proprie cu sprijinul statului si de la beneficiul prioritatii in atribuirea unei locuinte din fondul locativ administrat de autoritatile publice locale "chiriasul titular sau membrii familiei sale - sot, sotie, copii minori - care au dobandit ori au instrainat dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu, o locuinta corespunzatoare normelor stabilite prin Legea nr. 5/1993", iar art. 9 alin. 6 din lege excepteaza aceeasi categorie de chiriasi, fara a mai prevedea ca locuinta dobandita ori instrainata trebuie sa fi fost corespunzatoare normelor de spatiu, de la dreptul de a opta pentru cumpararea locuintelor detinute in chirie.
    Jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta in aprecierea ca "Principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit" (Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998), si ca "Violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista numai atunci cand se aplica un tratament diferentiat fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite" (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998).
    In privinta dispozitiilor art. 7 alin. 3 lit. a) si ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 nu se poate sustine, fara rezerve pe deplin justificate, ca tratamentul juridic diferit vizeaza doar cetatenii aflati in situatii diferite. Situatia tuturor chiriasilor tratati, intr-un fel sau altul, in art. 7 si 9 din lege se caracterizeaza, in principal, prin calitatea lor de locatari ai imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, care nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.
    Trecand peste faptul ca data de 1 ianuarie 1990 a fost aleasa cu totul arbitrar si fara nici o justificare legala sau rationala, ca data de referinta in privinta efectelor dobandirii ori instrainarii unei locuinte proprietate personala, trebuie observat ca toti chiriasii care nu detin alta locuinta, in care s-ar putea muta cu familia, se afla intr-o situatie cu totul identica, indiferent daca au avut candva sau nu o asemenea locuinta. Este adevarat ca exista si chiriasi ai locuintelor proprietate de stat care au instrainat locuintele lor personale in scopuri speculative ori detineau in proprietate la data intrarii in vigoare a Legii nr. 112/1995 si o alta locuinta corespunzatoare, dar aceasta categorie trebuia determinata ca atare, prin circumstante caracteristice mult mai precise, pentru a nu priva de drepturi si pe altii care nu se afla in aceeasi situatie.
    Nu se poate sustine nici existenta unei motivari obiective si rezonabile tratamentului diferit prevazut de textele de lege criticate. Daca s-a urmarit neacordarea unor drepturi chiriasilor care se afla intr-o situatie mai favorabila, trebuie observat ca tratamentul inegal si mijloacele folosite au creat o disproportie vadita intre scopul urmarit si rezultatul obtinut. S-a creat, in acelasi timp, si o inechitate inadmisibila. Spre exemplu: chiriasul care a dobandit o locuinta proprietate personala anterior datei de 1 ianuarie 1990 si a instrainat-o doar cu cateva zile anterior acelei date ori continua sa o detina si in prezent beneficiaza de toate drepturile, pe cand cel care a dobandit locuinta in aceeasi perioada, dar a instrainat-o dupa data de 1 ianuarie 1990, chiar pentru motivul ca nu putea satisface nevoile familiei sale, este privat de acele drepturi.
    2) Exceptarea de la beneficiul drepturilor prevazute de art. 7 si 9 din Legea nr. 112/1995 a unor categorii de chiriasi apare si ca o sanctiune civila pentru fapte juridice anterioare intrarii in vigoare a legii, respectiv dobandirea (chiar printr-o simpla acceptare, cum este cazul succesiunii) a unei locuinte ori instrainarea locuintei detinute in proprietate, fara a cunoaste sau a putea prevedea posibilele consecinte ale acestor acte. Tinand seama de acest caracter al exceptiilor prevazute in art. 7 alin. 3 lit. a) si in art. 9 alin. 6 din lege, trebuie observat ca dispozitiile legale respective au efecte retroactive prin care incalca principiul inscris in art. 15 alin. (2) din Constitutie.

                             Judecator raportor,
                               Kozsokar Gabor