DECIZIE Nr.
939 din 19 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 74 din 31 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia
Montană Gold Corporation" - S.A. din Roşia Montană în Dosarul nr.
449/57/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 449/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Roşia Montană Gold Corporation" - S.A. din Roşia Montană.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 45 şi ale art. 135 din Constituţie, deoarece, la
simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată şi fără a avea loc o
judecată asupra fondului pretenţiilor, executarea actului administrativ
unilateral poate fi suspendată, agentul economic nemaiputând beneficia de
efectele unui drept născut dintr-un contract administrativ, licenţă,
autorizaţie, brevet etc.
De asemenea, autorul excepţiei arată că textul de lege
criticat contravine şi prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3)
din Constituţie, deoarece, prin instituirea facultăţii pentru instanţa de
judecată de a dispune suspendarea efectelor unui act administrativ fără a se
stabili criteriile în funcţie de care se poate dispune această măsură,
legiuitorul român creează premisele pronunţării unei hotărâri discreţionare, lăsată la libera apreciere a
magistratului.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în ceea ce
priveşte invocarea prevederilor art. 16 şi ale art. 21 din Constituţie,
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea,
arată că dispoziţiile art. 45 şi cele ale art. 135 din Legea fundamentală nu
sunt incidente în cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au
următorul cuprins: „(1) Suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei
competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest
caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până
la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se
poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până
la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se
aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (2) care consacră principiul potrivit căruia nimeni nu este mai
presus de lege, ale art. 21 alin. (2) referitoare la principiul potrivit căruia
nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, ale art.
45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 135 referitoare la economia
României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, după parcurgerea procedurii prealabile şi fiind sesizată potrivit
art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată va putea menţine măsura
suspendării executării actului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei sau, dacă o asemenea măsură nu a fost solicitată anterior în temeiul
art. 14, reclamantul o poate cere fie odată cu acţiunea principală, fie prin
acţiune separată, dar până la momentul soluţionării acţiunii în fond. Posibilitatea
reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ
unilateral prin cererea adresată instanţei pentru anularea actului nu creează,
prin ea însăşi, nicio discriminare. Instanţa va putea dispune suspendarea, fără
ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă, dezavantajată, ţinând
seama de toate garanţiile procedurale de care se bucură părţile. Procedura de
suspendare a executării actului administrativ unilateral prevăzută de art. 15
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravine drepturilor
şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
potrivit căreia dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu menţionează
criteriile pentru determinarea situaţiilor în care poate fi suspendată
executarea unui act administrativ unilateral, se constată că prin Decizia nr.
692 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 3 februarie 2006, Curtea a statuat că nereglementarea, prin textul legal criticat, a cazurilor
în care poate fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ
unilateral nu încalcă dreptul persoanei vătămate printr-un astfel de act la un
proces echitabil ori la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Posibilitatea
reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ
unilateral prin cererea adresată instanţei pentru anularea actului nu creează,
prin ea însăşi, nicio discriminare. Instanţa de judecată va putea dispune
suspendarea fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă,
dezavantajată, ţinând seama de toate garanţiile procesuale de care se bucură
părţile. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate nu împiedică,
sub nicio formă, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece
suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de
judecată numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
In sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15
din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2)
şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat şi
prin Decizia nr. 464 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 604 din 12 iulie 2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 45 şi
135 din Constituţie, se constată că acestea se referă, pe de o parte, la
accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă,
iar, pe de altă parte, la economia României şi obligaţiile statului referitoare
la acest domeniu. Astfel, se constată că aceste prevederi constituţionale nu
sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia Montană Gold
Corporation" - S.A. din Roşia Montană în Dosarul nr. 449/57/2006 al Curţii
de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu