DECIZIE Nr.
967 din 30 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Claudiu Vasile Apostol
şi de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 8.542/300/2006
şi nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă Claudiu Vasile Apostol
personal şi asistat de avocat Loredana Radu, lipsă fiind celelalte părţi, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere
obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr.
1.130D/2007 şi nr. 1.131D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Avocatul autorului excepţiei este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2007 la Dosarul nr.
1.130D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate. Arată că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece dreptul la acţiune nu poate fi considerat prescris dacă partea a
recurs la procedura somaţiei de plată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, In acest sens,
face referire la Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie
2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.542/300/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă, excepţie ridicată de Claudiu Vasile Apostol.
Prin Incheierea din 22 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 24.012/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 3 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale
Salariaţilor Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate, care
prevăd situaţiile în care nu operează întreruperea prescripţiei, deşi
creditorul a efectuat un act începător de executare, şi anume introducerea unei
cereri pe calea somaţiei de plată, aduc atingere liberului acces la justiţie,
precum şi dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în
raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să
îngrădească accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, întrucât
exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un
anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu
respectarea anumitor exigenţe. Soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al
prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă,
anulată, s-a perimat sau a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat
fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de
fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia
curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, instituţia prescripţiei,
în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot
fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, dimpotrivă,
prin stabilirea lor asigurându-se un climat de ordine, indispensabil
exercitării în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se
eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi
securităţii raporturilor juridice civile. Soluţia exceptării de la efectul
întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată a
fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renunţarea la acţiune este
firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că
starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul
căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare dreptului părţilor
interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor
şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de
judecarea cauzei într-un termen rezonabil. In acest sens s-a pronunţat şi
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5
iulie 2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorii-raportori, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi prin încheierea de sesizare din Dosarul nr.
24.012/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, din motivarea
excepţiei, precum şi din opinia exprimată de instanţa de judecată rezultă că
obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 2.
Astfel, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 19 din 21
aprilie 1958, dispoziţii care au următorul conţinut: „Prescripţia nu este întreruptă,
dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată
sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care
a făcut-o a renunţat la ea."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a statuat că soluţia exceptării de
la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în
judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit
renunţarea la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie,
se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept,
atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul
subiectiv prescriptibil.
Instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în
care aceasta operează prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul
de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, asigurând
stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi
mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de
probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru
asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei. Pe de altă parte,
exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un
anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe,
cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare
valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui
o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept,
absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie
amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora
statul este ţinut să le acorde ocrotire în egală măsură.
In condiţiile în care, potrivit principiului că nimeni
nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii („nemo
ignorare legem censetur"), titularul unui
drept este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că
valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen şi anumitor
condiţii, fără a înţelege să le respecte, acesta nu are decât a-şi imputa
propriei lipse de diligentă consecinţele negative pe care este ţinut să le
suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă, excepţie ridicată de Claudiu Vasile Apostol şi de Uniunea Caselor
de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 8.542/300/2006 şi
nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. df. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu