DECIZIE Nr.
989 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) si (3) si a art. 243
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 539 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) şi (3) şi a art. 243
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Aurora Zbihlei, Valeria Nanu, Larisa Rotaru, Renata Georgiana
Mocanu (Răduţoiu), Maria Cotan, Cornelia Păsărelu, Ivona Roşoiu, Elena Stanciu,
Elena Pitea, Valeria Buzuloiu, Aurora Rujan, Ileana Manica, Dumitru Boţea,
Paula Saraolu, Valeria Fugaru, Maria Busuioc, Elena Dijmărescu, Veronica
lonicioiu, Grigore Nanu, Elena Suciu, Rodica Guta, Maria Mija, Elena Răscol,
Marilena Stanciu şi Cornelia Bărăgan (în nume propriu), reprezentaţi prin
mandatar Cornelia Bărăgan, în Dosarul nr. 4.855/95/2009 al Tribunalului Gorj -
Secţia comercială.
La apelul nominal se prezintă, personal, şi în numele
autorilor excepţiei, doamna Cornelia Bărăgan, precum şi avocatul Corina
Popescu, reprezentanta părţii Societatea Comercială „Lotus" - S.A. din
Târgu Jiu.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul avocatului Corina Popescu, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin
normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. In acest sens,
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi depune note scrise
la dosar.
Doamna Cornelia Bărăgan solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile
Curţii Constituţionale nr. 555/2006 si nr. 684/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea nr. 8 din 22 octombrie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.855/95/2009, Tribunalul Gorj - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
62 alin. (1) şi (3), precum şi a celor ale art. 243 alin. (1) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Aurora
Zbihlei, Valeria Nanu, Larisa Rotaru, Renata Georgiana Mocanu (Răduţoiu), Maria
Cotan, Cornelia Păsărelu, Ivona Roşoiu, Elena Stanciu, Elena Pitea, Valeria
Buzuloiu, Aurora Rujan, Ileana Manica, Dumitru Boţea, Paula Saraolu, Valeria
Fugaru, Maria Busuioc, Elena Dijmărescu, Veronica lonicioiu, Grigore Nanu,
Elena Suciu, Rodica Guta, Maria Mija, Elena Răscol, Marilena Stanciu şi
Cornelia Bărăgan (în nume propriu), reprezentaţi prin mandatar Cornelia
Bărăgan, într-o cauză având ca obiect opoziţie la un proiect de divizare a unei
societăţi comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că normele de procedură instituite prin
art. 62 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 impun formularea unei opoziţii în
termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului
adiţional modificator, ceea ce îngrădeşte dreptul creditorilor la un proces
echitabil şi accesul liber la justiţie. Se susţine că Legea nr. 31/1990 nu
prevede obligaţia societăţii comerciale de a publica integral proiectul de
divizare în Monitorul Oficial, iar prin condiţionarea termenului de exercitare
a cererii de opoziţie de publicarea în Registrul comerţului a hotărârii
adunării generale a acţionarilor sau a actului adiţional modificator al actului
constitutiv, se încalcă dreptul creditorului la un proces echitabil. De
asemenea, arată că prin excluderea căii de atac a apelului, prin alin. (3) al
art. 62, se creează un regim juridic preferenţial în favoarea acţionarului,
condiţii în care creditorul, lipsit fiind de posibilitatea exercitării căii de
atac a apelului, nu poate beneficia de o procedură justă şi echitabilă care să
îi garanteze drepturile. In ceea ce priveşte art. 243 alin. (1) din Legea nr.
31/1990, autorii excepţiei susţin că prin aceste prevederi se aduce atingere
egalităţii în drepturi, în măsura în care se consideră că acţionarii societăţii
comerciale nu au calitate procesuală activă în formularea cererii de opoziţie,
deşi acţionarii pot fi şi creditori ai societăţii.
Tribunalul Gorj - Secţia
comercială şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii
reglementării criticate. In acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, si anume deciziile nr. 555/2006 şi nr. 684/2009.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, referitor
la art. 62 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990, arată că, potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reglementarea de către legiuitor, în
limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de
exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea
unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o
modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor
titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură. Cu privire la art. 243 alin. (1)
din acelaşi act normativ, arată că aceste prevederi legale se referă la
posibilitatea creditorilor unei societăţi comerciale care îşi încetează
existenţa, prin fuziune sau divizare, de a face opoziţie, în scopul protejării
intereselor lor. Acest drept de opoziţie aparţine numai creditorilor ale căror
creanţe sunt anterioare şi nescadente la data publicării proiectului de fuziune
sau divizare în Monitorul Oficial al României, condiţia exigibilităţii creanţei
nefiind de natură a crea o inegalitate de tratament juridic între creditorii
societăţii comerciale. In susţinerea punctului său de vedere, invocă Decizia
Curţii Constituţionale nr. 684/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 62 alin. (1) şi (3) şi cele ale art. 243 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, astfel cum au
fost modificate şi completate prin Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie
2006.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
Art. 62: „(1) Opoziţia se face în termen de 30 de
zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional
modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege
nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care,
în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va
înainta instanţei judecătoreşti competente.[...]
(3) Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este
supusă numai recursului.";
Art. 243 alin. (1): „Creditorii societăţilor care
iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a
intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanţă este anterioară
datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare şi care nu este
scadentă la data publicării, poate face opoziţie, în condiţiile art. 62."
Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea
în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate fi primită critica autorilor acesteia, în sensul că normele
de procedură instituite prin prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr.
31/1990 îngrădesc dreptul creditorilor la un proces echitabil şi accesul liber
la justiţie, întrucât impun formularea unei opoziţii în termen de 30 de zile de
la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în
Monitorul Oficial.
Aceasta deoarece, aşa cum, de altfel, Curtea
Constituţională a statuat prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, „în toate
cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de
exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul
restrângerii accesului liber la justiţie, drept de care persoana interesată a beneficiat
în interiorul termenului instituit, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal
în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. De altfel,
Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în
limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de
exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea
unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o
modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor
titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură."
Cât priveşte susţinerea autorilor excepţiei potrivit
căreia alin. (3) al art. 62 din acelaşi act normativ creează un regim juridic
preferenţial în favoarea acţionarului, în condiţiile în care creditorul este
lipsit de posibilitatea exercitării căii de atac a apelului, Curtea constată că
nu poate fi primită o asemenea critică, deoarece această împrejurare nu este de
natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, întrucât, pe
de-o parte, legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin.
(2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate
fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, normele constituţionale nu
garantează folosirea tuturor căilor de atac.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a
prevederilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prin Decizia nr. 684 din
5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 3
iunie 2009, Curtea a statuat că „dispoziţiile legale criticate sunt în deplin
acord cu principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, în măsura în
care acesta nu presupune decât instituirea unui tratament egal pentru situaţii
care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. In speţă însă nu se poate
susţine o egalitate de situaţii între creditorii ale căror creanţe nu sunt
scadente la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare a societăţii
comerciale debitoare, faţă de acei creditori care deţin creanţe scadente la
această dată. Prin urmare, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotrivă,
presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
In acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în
partea a V-a din anexa la Carta socială europeană revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr.
74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4
mai 1999, prevederi conform cărora «O diferenţă de tratament pe un motiv
obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie.»"
Autorii excepţiei susţin şi încălcarea dispoziţiilor
art. 21 din Legea fundamentală, arătând că menţiunea referitoare la
exigibilitatea scadenţei încalcă liberul acces la justiţie al creditorilor
îndreptăţiţi să facă opoziţie la fuziunea sau divizarea societăţii debitoare.
Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a statuat că,
dimpotrivă, legiuitorul a conferit acestora mijlocul procedural de a-şi
valorifica creanţele în situaţia imposibilităţii recurgerii la opoziţie, în
condiţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 243 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, în cazul divizării, toate societăţile beneficiare sunt răspunzătoare
pentru o obligaţie transferată în conformitate cu proiectul de divizare şi
nerealizată, în limita activelor nete care le-au fost transferate prin
divizare, cu excepţia societăţii căreia i-a fost transferată obligaţia
respectivă, care răspunde nelimitat. Prin urmare, susţinerile autorilor
excepţiei referitoare la imposibilitatea valorificării în justiţie a
drepturilor lor sunt nefondate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 62 alin. (1) şi (3) şi a celor ale art. 243 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Aurora
Zbihlei, Valeria Nanu, Larisa Rotaru, Renata Georgiana Mocanu (Răduţoiu), Maria
Cotan, Cornelia Păsărelu, Ivona Roşoiu, Elena Stanciu, Elena Pitea, Valeria
Buzuloiu, Aurora Rujan, Ileana Manica, Dumitru Boţea, Paula Saraolu, Valeria
Fugaru, Maria Busuioc, Elena Dijmărescu, Veronica lonicioiu, Grigore Nanu,
Elena Suciu, Rodica Guta, Maria Mija, Elena Răscol, Marilena Stanciu şi
Cornelia Bărăgan (în nume propriu), reprezentaţi prin mandatar Cornelia
Bărăgan, în Dosarul nr. 4.855/95/2009 al Tribunalului Gorj - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora