DECIZIE Nr.
995 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 738 din 31 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor,
excepţie ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al Curţii
de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, Constantin
Diaconu, răspunde Ion Opriş, procurator fără studii juridice. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Procuratorul autorului excepţiei solicită un termen de
judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu
amânarea deoarece autorul excepţiei de neconstituţionalitate a avut suficient
timp pentru angajarea unui apărător, decizia de sesizare a Curţii
Constituţionale fiind din data de 17 martie 2008.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare.
Având cuvântul asupra fondului excepţiei de
neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 1.773 din 17 martie 2008, pronunţată
în Dosarul nr. 1.539/105/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, admiţând recursul
împotriva Incheierii din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale
ale avocaţilor. Excepţia a fost ridicată de Constantin Diaconu în Dosarul nr. 1.539/105/2006 al
Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale având
ca obiect un litig|u de asigurări sociale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 nu motivează
urgenţa sa şi nici nu respectă drepturile fundamentale constituţionale, aşa cum
sunt dreptul la pensie şi dreptul la un proces echitabil, totodată, arată că la
Congresul Avocaţilor (UAR) din iunie 2005 s-a schimbat radical baza legală de
calcul al punctului de pensie, în detrimentul avocaţilor cu venituri modeste şi
în favoarea avocaţilor cu venituri mari, şi că la şedinţa Consiliului UAR din
14-15 decembrie 2002 s-au modificat articole ale Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 221/2000, dar şi texte din Constituţie. In plus, dispoziţiile
introduse cu acest prilej în Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor au avut
un caracter retroactiv. In aceeaşi ordine de idei, aminteşte şi că la Congresul
Avocaţilor din iunie 2005 reglementările cu caracter discriminatoriu ale
acestui organ au fost introduse în Regulamentul Casei de Asigurări a
Avocaţilor.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală consideră ca actele
normative criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale. In ceea ce
priveşte Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, arată că acesta nu poate
forma obiect al controlului de constituţionalitate conform art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile Legii nr. 51/1995 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
221/2000 sunt constituţionale. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Statutului Casei de Asigurări a
Avocaţilor, arată că aceasta este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din Decizia de sesizare a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, şi
ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte
drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 610
din 28 noiembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 413 din 25 iulie 2001.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16
alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus
de lege", ale art. 47 alin. (2) referitoare
la nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, ale art. 63 alin. (1) potrivit cărora Parlamentul este
unica autoritate legiuitoare a ţării şi ale art. 115 alin. (6) prin care se
prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Din modul în care este formulată
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se observă că autorul acesteia
porneşte de la critica Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, arătând
în primul rând că aceasta nu justifică situaţia urgentă care a impus emiterea
ei, fiind astfel contrară prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar
în al doilea rând, că acest act normativ afectează drepturi fundamentale,
contravenind prevederilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6).
In ceea ce priveşte prima critică, Curtea reţine că,
într-adevăr, ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu motivează în cuprinsul său
situaţia urgentă care a justificat emiterea sa, însă Curtea observă că
obligaţia justificării urgenţei în cuprinsul ordonanţei de urgenţă nu era
prevăzută în textul Constituţiei la data emiterii Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 221/2000, fiind introdusă în textul art. 115 din Constituţie
doar în urma revizuirii Legii fundamentale, în anul 2003.
Referitor la cea de-a doua critică, privind afectarea
unor drepturi fundamentale prin textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
221/2000, Curtea observă că autorul excepţiei invocă mai multe texte
constituţionale care se referă, între altele, la dreptul de acces liber la
justiţie ori dreptul la pensie. Motivarea acestor critici însă are în vedere
modificările operate în Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor în urma unor
şedinţe succesive ale Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, modificări
care sunt considerate a fi în contradicţie atât cu prevederile Legii nr. 51/1995,
ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, dar şi cu cele ale
Constituţiei. Autorul excepţiei nu indică niciun text anume din Legea nr.
51/1995 ori din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 considerat a fi
neconstituţional şi nici modul în care aceste acte normative afectează concret
drepturile şi libertăţile fundamentale la care face trimitere, ci este
nemulţumit doar de interpretarea dată acestor texte de Consiliul Uniunii
Avocaţilor din România, precum şi de reglementările care au cuprins aceste
interpretări, ceea ce nu constituie veritabile critici de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile
şi alte drepturi de asigurări ale avocaţilor, excepţie ridicată de Constantin
Diaconu în Dosarul nr.
1.539/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean