HOTARARE Nr. 1386 din 2 septembrie 2004
privind aprobarea Strategiei nationale pentru ocuparea fortei de munca, 2004 -
2010
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 834 din 9 septembrie 2004
In temeiul art. 108 din Constitutie, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1
Se aproba Strategia nationala pentru ocuparea fortei de munca, 2004 - 2010,
prevazuta in anexa*) care face parte integranta din prezenta hotarare.
------------
*) Anexa este reprodusa in facsimil.
Art. 2
Ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale cu
atributii in domeniu vor actiona pentru realizarea prevederilor cuprinse in
strategia nationala prevazuta la art. 1.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
Ministrul muncii,
solidaritatii sociale si familiei,
Dan Mircea Popescu
p. Ministrul de stat,
ministrul economiei si comertului,
Iulian Iancu,
secretar de stat
p. Ministrul de stat,
ministrul administratiei si internelor,
Florin Zamfir Sandu,
secretar de stat
Ministrul delegat
pentru administratia publica,
Gheorghe Emacu
Ministrul educatiei si cercetarii,
Alexandru Athanasiu
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu
Presedintele Agentiei Nationale
pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii
si Cooperatie,
Eugen Ovidiu Chirovici
ANEXA 1
STRATEGIA NATIONALA
pentru ocuparea fortei de munca, 2004 - 2010
1. Contextul economic general, evolutiile si situatia actuala pe piata
muncii
1.1. Contextul economic
Dupa anul 1990, produsul intern brut (PIB) a avut o evolutie oscilanta,
perioadele de crestere neasigurand recuperarea scaderilor de valoare adaugata
din perioadele de declin. In anul 2000 produsul intern brut a crescut - in
termeni reali - cu 2,1%, fiind primul an de crestere economica dupa o perioada
de 3 ani de reducere a activitatii economice.
Incepand cu anul 2001, Guvernul a implementat politici macroeconomice care
sa sustina cresterea economica. O politica fiscala disciplinata, care a
completat o politica monetara stransa si sustinuta de un progres semnificativ
al reformelor economice, a condus la imbunatatirea climatului de afaceri si a
caracterului functional al economiei romanesti. Printr-o coordonare a acestora
a rezultat o crestere in ritmuri ridicate a PIB, insotita de reducerea
pronuntata a inflatiei si de mentinerea deficitelor fiscale si de cont curent
in limite sustenabile.
Romania se afla in prezent in al cincilea an de crestere economica,
ritmurile anuale de circa 5%, incepand cu 2001, asigurand reducerea decalajelor
fata de tarile Uniunii Europene.
In perioada 2001 - 2003 ritmul mediu de crestere a fost de 5,2%, iar in
trimestrul I 2004 s-a inregistrat o crestere economica de 6,1% . Nivelul PIB
inregistrat in anul 2003 a atins valoarea de 50,3 mld. Euro*1).
------------
*1) Pentru transformare a fost folosit cursul de schimb mediu BNR 2003 (1
euro = 37.555,89 lei).
In perioada de crestere economica 2000 - 2003, PIB a crescut cu 18,8% fata
de anul 1999, urmare a mentinerii la cote ridicate a activitatii industriale si
de constructii, dar si pe baza revigorarii serviciilor:
- modificari procentuale anuale -
_____________________________________________________________
| | | | | | 2003 |
| | 2000 | 2001 | 2002 | 2003 | fata de |
| | | | | |1999 = 100|
|______________________|______|______|______|______|__________|
| Industrie | 5,9 | 4,4 | 6,0 | 4,6 | 122,6 |
| Agricultura |-18,1 | 28,0 | -7,0 | +3,0 | 100,4 |
| Constructii | 6,3 | 11,1 | 7,6 | 7,0 | 135,9 |
| Servicii | 5,5 | 3,6 | 6,4 | 5,2 | 122,3 |
|______________________|______|______|______|______|__________|
| Produsul intern brut | 2,1 | 5,7 | 5,0 | 4,9 | 118,8 |
|______________________|______|______|______|______|__________|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza, 2003.
In structura, contributia ramurilor la crearea PIB releva o imbunatatire a
starii de proportionalitate, dar si o evolutie catre structurile moderne,
caracteristice economiilor dezvoltate. Semnificativ este faptul ca, datorita
reformelor structurale, economia romaneasca are, in prezent, capacitatea de a
raspunde rapid la cerintele pietei, valorificand in timp real oportunitatile
mediului economic international. Astfel, in anul 2003, agricultura si
silvicultura contribuiau cu 11,7% la formarea PIB, industria cu 28,4%,
constructiile cu 5,7%, iar serviciile*2) cu 44,6% .
------------
*2) Sunt cuprinse activitatile de comert, transporturi, posta si
telecomunicatii, turism, hoteluri si restaurante, administratie publica si
aparare, invatamant, sanatate si asistenta sociala si alte servicii prestate
agentilor economici si populatiei.
Comparativ cu anul 1990, serviciile - atat cele destinate populatiei, cat
si intreprinderilor - conditionate direct de cresterea veniturilor si de
imbunatatirea caracterului functional al economiei de piata, au inregistrat un
progres semnificativ in ultima perioada. Acest sector si-a sporit ponderea in
valoarea adaugata bruta, nivelul acesteia crescand cu peste 18,1 puncte
procentuale (de la 26,5% in 1990 la 44,6% in 2003). Totodata se remarca si o
imbunatatire a contributiei acestora, prin cresterea mai sustinuta a serviciilor
cu aport sporit de valoare adaugata: serviciile de comert, hoteluri si
restaurante au inregistrat in anul 2002 o crestere de 8,1% fata de anul
anterior, detinand 11,2% din produsul intern brut, iar cele de transporturi si
comunicatii au crescut fata de anul 2001 cu 5,1%, reprezentand circa 10% din
PIB.
Daca sectorul serviciilor a inregistrat cresteri semnificative, ponderea
celorlalte domenii de activitate s-a diminuat. Astfel, industria, care detinea
40,5% din PIB creat in 1990, a contribuit in 2003 cu numai 28,4% la formarea
PIB, in timp ce contributia sectorului primar s-a redus aproape la jumatate in
acest interval. Structura productiei industriale a suportat modificari,
industria prelucratoare inregistrand o scadere a contributiei la productia
totala a ramurii de la 85,8% in 1990 la 74,4% in 1999, pentru ca in anul 2003
sa reprezinte 78,7% .
Cu toate ca are un potential ridicat, turismul nu a inregistrat evolutii
favorabile, contributia directa in PIB fiind de 2,6% . In anul 2003, numarul sosirilor
in unitatile de cazare din Romania a crescut cu 2,8% fata de anul 2000.
Dupa anul 1999, si indeosebi in ultimii ani, pe fondul resurselor sporite
oferite de cresterea economica, activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare
au cunoscut un reviriment semnificativ. Un instrument principal de realizare a
politicilor din acest domeniu a fost Planul National pentru
Cercetare-Dezvoltare si Inovare coordonat de Ministerul Educatiei si Cercetarii
(MEdC). Programele din Planul National promoveaza proiectele de cercetare in
colaborare, bazate pe parteneriatul cercetare-industrie si care sunt orientate
catre imbunatatirea si inovarea produselor si tehnologiilor.
Cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare si inovare s-au mentinut
constante, la circa 0,4% din PIB, contributia sectorului societatilor
comerciale fiind din ce in ce mai importanta, ajungand in anul 2003 la aproape
jumatate din totalul cheltuielilor.
Sistemul de cercetare-dezvoltare din Romania poate fi caracterizat ca un
sistem in care cercetarea cu caracter aplicativ este predominanta.
Infrastructura de transfer tehnologic si inovare, respectiv organizatiile
specializate pentru difuzarea, transferul si valorificarea in economie a
rezultatelor de cercetare-dezvoltare, este foarte slab dezvoltata, legatura
dintre cercetare si economie fiind inca fragila.
Romania dispune de un potential ridicat pentru dezvoltarea Societatii
Informationale, bazat pe existenta unui nucleu de specialisti cu inalta
calificare in domeniul IT si pe o industrie software in continua crestere si
sprijinit de un efort guvernamental constant.
Semnificativ pentru inscrierea Romaniei pe traiectoria dezvoltarii
informationale este faptul ca, din anul 2002, numarul abonatilor la telefonia
mobila devanseaza numarul abonatilor la telefonia fixa. Daca in anul 2000,
numarul abonatilor la telefonia mobila, (2,8 milioane) era inferior numarului
de abonati la telefonie fixa (3,9 milioane), in anul 2003 era mai mare cu 2,6
milioane (6,9 milioane fata de 4,3 milioane). In prezent, sunt in functiune 473
statii de radiodifuziune, din care doua treimi private, si 299 statii de
televiziune. Semnificativa este cresterea numarului de abonati la cablu TV, ca
forma moderna de receptionare a posturilor de televiziune, respectiv de la 2,7
milioane in anul 2001, la 3,3 milioane in 2002 si 3,8 milioane in 2003.
Calitatea infrastructurii de transport este scazuta, dar in unele sectoare
s-a inregistrat un progres semnificativ.
Guvernul Romaniei aloca fonduri cu prioritate pentru modernizarea
sistemului de transport feroviar, in concordanta cu politica statelor membre in
domeniu, ceea ce va conduce pe termen mediu la reducerea costurilor de
exploatare.
Pentru modernizarea infrastructurii feroviare pe coridoarele europene care
traverseaza Romania, prin alocatii directe din buget, prin plata ratelor
scadente la imprumuturi si prin trageri din imprumuturi internationale
rambursabile sau din finantari nerambursabile, in anul 2003 statul a contribuit
la modernizarea infrastructurii feroviare cu o suma de circa 100 milioane euro.
S-a dat in exploatare pentru circulatia cu viteza de 160 km/h sectiunea de cale
ferata Bucuresti - Campina, parte a Coridorului IV Pan European, iar
modernizarea infrastructurii feroviare de-a lungul Coridoarelor IV si IX se
desfasoara in continuare conform programelor adoptate.
Referitor la infrastructura rutiera este de mentionat ca, la inceputul
lunii iunie a fost dat in folosinta primul tronson, in lungime de 56 Km
(Bucuresti - Lehliu), al autostrazii Bucuresti - Constanta. Astfel lungimea
autostrazilor a crescut cu 44,1% .
In alta ordine de idei, trebuie evidentiat faptul ca evolutia
macroeconomica din aceasta perioada a urmat un trend care sa reduca decalajul
dintre Romania si tarile din Uniunea Europeana. Produsul intern brut pe
locuitor a crescut de la 1491 euro in anul 1999 la 2336 euro in anul 2003.
Exprimat prin paritatea de cumparare standard, produsul intern brut pe locuitor
a fost 6960 PPS in 2003, reprezentand circa 29% din media Uniunii Europene fata
de 5230 PPS in anul 2000, cand reprezenta 23,1% din media Uniunii Europene.
In ceea ce priveste evolutia principalilor indicatori ce caracterizeaza
utilizarea PIB se constata o crestere puternica a formarii brute de capital
fix, atat prin constructii noi, cat si prin importuri de bunuri de capital
realizate in vederea modernizarii si retehnologizarii capacitatilor de
productie. Structura exporturilor s-a modificat in favoarea bunurilor de
complexitate inalta.
- modificari procentuale fata de anul anterior -
________________________________________________________________________
| | | | | | 2003 |
| | 2000 | 2001 | 2002 | 2003 | fata de |
| | | | | |1999 = 100|
|_________________________________|______|______|______|______|__________|
| Cererea interna, din care: | 4,3 | 8,4 | 3,8 | 7,2 | 125,8 |
| - Consumul individual efectiv | 0,2 | 6,8 | 3,0 | 7,1 | 118,0 |
| - Consumul colectiv efectiv | 20,5 | -0,2 | -5,8 | +4,6 | 116,4 |
| - Formarea bruta de capital fix | 5,5 | 10,1 | 8,2 | 9,2 | 137,3 |
| Exporturi de bunuri si servicii | 23,4 | 12,1 | 17,6 | 11,1 | 180,8 |
| Importuri de bunuri si servicii | 27,1 | 18,4 | 12,0 | 16,3 | 196,0 |
|_________________________________|______|______|______|______|__________|
| Produsul intern brut | 2,1 | 5,7 | 5,0 | 4,9 | 118,4 |
|_________________________________|______|______|______|______|__________|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza, 2003.
Cererea interna s-a majorat pe intreaga perioada cu 25,8% . In anul 2003 a
crescut - in termeni reali - cu 7,2% . Contributia cererii interne la cresterea
produsului intern brut a fost de 7,7 procente, localizata, in principal, la
consumul individual efectiv (5,4 procente) si formarea bruta de capital fix (2
procente).
Consumul individual efectiv a crescut in fiecare an fiind in 2003 cu 18%
mai mare fata de 1999. Consumul colectiv efectiv a avut o evolutie oscilanta cu
crestere puternica in anul 2000, an electoral, si scaderi in anii urmatori ca
urmare a unei politici bugetare restrictive.
Formarea bruta de capital fix a continuat sa fie un motor important al
cresterii economice, reprezentand componenta cea mai dinamica a cererii interne
(9,2% in 2003). In cadrul formarii brute de capital fix, investitiile realizate
in economie au crescut cu 8,5% fata de 2002, datorita majorarii cu 11,2% a
investitiilor in sectorul privat si cu 3,3% a investitiilor in sectorul de
stat. Investitiile in utilaje si mijloace de transport au crescut cu 12,6%,
ponderea importului de utilaje in investitiile in utilaje reprezentand 39,6%,
ceea ce reflecta capacitatea si disponibilitatea economiei de asimilare a
investitiilor de modernizare. Formarea bruta de capital fix a inregistrat, pe
toata perioada, cele mai ridicate ritmuri anuale din cadrul cererii interne.
Contributiile componentelor de utilizare la cresterea reala PIB evidentiaza
o imbunatatire a structurii economice si o politica de satisfacere a cererii
interne in primul rand din productia interna si compensarea acesteia din
import.
- procente -
________________________________________________________________________
| | 1999 | 2000 | 2001 | 2002 | 2003 |
|_____________________________________|______|______|______|______|______|
| Produsul intern brut | -1,2 | 2,1 | 5,7 | 5,0 | 4,9 |
| Cererea interna, exclusiv stocurile | -3,2 | 2,4 | 7,2 | 3,8 | 7,7 |
| Modificarea stocurilor | -0,8 | 2,2 | 1,6 | 0,3 | 0,0 |
| Exportul net | 2,8 | -2,3 | -3,1 | 0,9 | -2,8 |
|_____________________________________|______|______|______|______|______|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza, 2003.
In perioada 1999 - 2003 rolul sectorului privat in economie a continuat sa
creasca, in anul 2003 avand o pondere de peste 69% in PIB. In valoarea adaugata
bruta din agricultura si constructii ponderea acestuia este de peste 90% (98,7%
si respectiv 93,2%). In industrie si servicii aceasta pondere este de 79%,
respectiv 68,7% .
In perioada 1992 - 2003 volumul comertului exterior a crescut an de an,
inregistrand in anul 2003 un spor de 9,9 mld. euro la exporturi si 13,1 mld.
euro la importuri, fata de 1992, in conditiile unor deficite ale balantei
comerciale permanente si destul de ridicate. Incepand din anul 2000, pe fondul
cresterii economice, soldul balantei comerciale s-a majorat sensibil, de la
1.950 mil. euro, in 1999, la 5.587 mil. euro, in anul 2003. Cresterea
deficitului comercial s-a datorat atat importurilor mai ridicate de materii
prime si energie necesare dezvoltarii economice, cat, mai ales, sporirii
accentuate a importurilor de masini si utilaje, care au beneficiat in aproape
intreaga perioada de anumite facilitati fiscale si vamale legate de promovarea
investitiilor straine.
In anul 2003 s-a inregistrat un deficit al balantei comerciale de 5,6
miliarde euro, peste nivelul inregistrat in anul 2002 (4,2 miliarde euro).
Deficitul balantei comerciale in anul 2003 se datoreaza, in principal, soldului
negativ la unele grupe de produse, cum ar fi: produse ale industriei
constructiilor de masini (-5 miliarde euro), produse ale industriei chimice
(-1,1 miliarde euro), produse minerale (-1,5 miliarde euro), produse
agroalimentare (-1 miliarde euro) si altele, sold compensat intr-o oarecare
masura de excedentul inregistrat la produse ale industriei usoare (+1,3
miliarde euro), produse din lemn, inclusiv mobila (+0,7 miliarde euro) si
metale comune si articole din metal (+0,4 miliarde euro).
Aceasta evolutie nu a afectat in mod deosebit deficitul de cont curent, pe
de o parte datorita fluxului sporit de investitii straine, iar pe de alta parte
datorita majorarii transferurilor din strainatate.
Dupa 1999 deficitul de cont curent s-a mentinut in limite sustenabile,
situandu-se la circa 5,5% - 5,7% din PIB; cu exceptia anului 2002 cand a
reprezentat 3,4% din PIB.
In anul 2003, ca urmare a majorarii deficitului comercial, deficitul
contului curent a crescut cu 77% fata de anul precedent, ajungand sa fie de
2.877 mil. euro si reprezentand 5,7% din PIB. De remarcat ca deficitul contului
curent a fost finantat in proportie de 55% prin influxuri nete de investitii
straine directe.
Inflatia, masurata prin intermediul indicelui mediu al preturilor de
consum, a inregistrat o crestere incepand cu a doua jumatate a anului 1999 si
inceputul anului 2000 (cu un maxim de 57% in ianuarie 2000 fata de ianuarie
1999), ca urmare a socurilor externe generate de majorarea pretului petrolului,
deprecierii monedei europene in raport cu dolarul american, a corectiilor fiscale
si a ajustarii preturilor reglementate.
Incepand cu a doua parte a anului 2000, inflatia s-a inscris pe un trend
constant descrescator, constituind un semnal pozitiv in eforturile pentru
recastigarea increderii in moneda nationala.
- % -
____________________________________________________________________
| | 1999 | 2000 | 2001 | 2002 | 2003 |
|_________________________________|______|______|______|______|______|
| Decembrie/Decembrie an anterior | 54,8 | 40,7 | 30,3 | 17,8 | 14,1 |
|_________________________________|______|______|______|______|______|
| Medie/Medie an anterior | 45,8 | 45,7 | 34,5 | 22,5 | 15,3 |
|_________________________________|______|______|______|______|______|
In anul 2003, trendul descendent al inflatiei a cunoscut o consolidare
remarcabila, inflatia inregistrata (14,1%) fiind cea mai redusa dupa anul 1990.
Aceasta evolutie a fost sustinuta in mod deosebit de evolutia preturilor
marfurilor alimentare, a caror crestere la sfarsitul anului 2003 a fost de
13,7%, pe fondul ameliorarii ofertei interne de produse, in anumite perioade
fiind inregistrate rate de sub 1% si chiar scaderi de preturi (-0,7% in
august). In acelasi timp, cresterile preturilor marfurilor nealimetare cu 14,3%
si a tarifelor la servicii cu 15% (realizate pe fondul ajustarii preturilor
reglementate cu 14,9%), desi s-au situat peste nivelul general al inflatiei,
fata de perioadele anterioare au inregistrat reduceri semnificative.
In anul 2003, castigul salarial mediu brut a fost de 6.741 mii lei (data
provizorie), fiind de 2,37 ori mai ridicat decat cel realizat in anul 2000. Ca
urmare a masurilor adoptate pentru a stimula procesul de remotivare a muncii,
salariul de baza minim brut pe tara a crescut de la 704 mii lei ca valoare
medie a anului 2000, la 2.500 mii lei in 2003, multiplicandu-se de 3,55 ori.
Cresterea mentionata a castigurilor salariale, a compensat in totalitate
inflatia din aceasta perioada, asigurand si un spor al salariului real
(raportul dintre indicele castigului salarial mediu net si indicele preturilor
de consum) de 16,5% in anul 2003 fata de 2000.
S-a imbunatatit si raportul dintre salariul de baza minim brut pe tara si castigul
salarial mediu brut, acesta fiind de 38,1% in anul 2003, in comparatie cu 24,8%
in 2000.
Evaluat in functie de cursul valutar, castigul salarial mediu brut realizat
in anul 2003 a fost echivalent cu 179 euro.
1.2. Situatia curenta, tendinte si dezvoltarea pietei muncii
1.2.1. Contextul demografic
Intre 1990 - 2003, populatia Romaniei a scazut cu 6%, respectiv cu circa
1.473 mii persoane, mai semnificativ in mediul urban (unde scaderea a fost de
8,0%, respectiv circa 1.009 mii persoane), comparativ cu mediul rural (scadere
de 4,4%, respectiv circa 465 mii persoane). Cu toate acestea, ramane dominanta
prezenta populatiei in mediul urban (53,4% comparativ cu 46,6%).
Fenomenele demografice (scaderea natalitatii populatiei de la 13,6 la 1.000
de locuitori in 1990 la 9,8 in 2003, concomitent cu cresterea mortalitatii
generale de la 10,6 la 1.000 de locuitori in 1990 la 12,3 in 2003) au
influentat distributia spatiala a acesteia, creand importante diferente intre
regiuni. Astfel, regiunea cu cea mai accentuata dinamica demografica este
Regiunea Nord-Est, iar regiunea cu cea mai importanta scadere a populatiei este
Regiunea Vest.
La nivelul tarii densitatea populatiei prezinta variatii insemnate atat
intre mediul urban si mediul rural, cat si intre regiuni (cu exceptia regiunii
Bucuresti - Ilfov, cea mai mare densitate a populatiei se inregistreaza in
Regiunea Nord-Est, iar cea mai scazuta in regiunea Vest).
Populatia in mediul urban se inscrie pe un trend descrescator, nu atat ca urmare
a fenomenelor demografice, cat in special ca efect al declinului economic.
Gradul de urbanizare al Regiunilor este si el relativ diferit. Cu exceptia
Regiunii Bucuresti, cele mai urbanizate regiuni sunt Regiunea Vest si Centru,
care au peste 59% populatie urbana. In schimb, in partea de est a tarii
(Regiunea Nord-Est) si in toata partea de sud a tarii (Regiunea Sud si
Sud-Vest) predomina inca populatia rurala, acestea fiind zone cu intinse
suprafete de campie, unde activitatile agricole sunt inca predominante.
Structura populatiei pe grupe de varsta a inregistrat modificari
semnificative, ca urmare a procesului lent, dar continuu, de imbatranire
demografica, accentuat in ultimul deceniu ca o consecinta a scaderii
natalitatii. Ca urmare, ponderea populatiei sub 15 ani in total populatie este
in continua scadere (intre anii 1990 - 2003 reducandu-se cu 33,6%, respectiv cu
circa 1.836 mii persoane), iar ponderea populatiei varstnice, de peste 65 de
ani, este in continua crestere (intre 1990 - 2003, crescand cu 22,3%, respectiv
cu circa 4.694,2 mii persoane). In aceste conditii, se inregistreaza o crestere
a "presiunii" populatiei varstnice asupra populatiei adulte -
potential active, implicit asupra unor importante sisteme din societate (sanatate,
asistenta sociala, bugetul asigurarilor sociale), cu implicatii pentru politica
economica si sociala. Proportia persoanelor de 65 de ani si peste in Romania
era in 2003 de 14,2%, mai putin decat media la nivelul UE-25 de 16,3%, iar
proportia tinerilor, de 17,0%, era aproximativ egala cu media UE-25 de 16,6%,
ceea ce inseamna ca procesul de imbatranire demografica este mai accentuat la
nivelul UE, comparativ cu Romania.
In anul 2003, in Romania, din 100 persoane, 69 adulti sustineau economic
aproximativ 31 persoane potential inactive, din care 14 varstnici si 17 tineri.
Din totalul populatiei de pana la 15 ani, in 2003, 47,7% era in mediul urban,
iar din totalul populatiei cu 65 ani si peste, 59,5% se inregistra in mediul
rural.
Speranta de viata la nastere desi a urmat o tendinta constant ascendenta,
se mentine la valori scazute in context european, fiind de 67,42 ani pentru
barbati si 74,78 ani pentru femei.
Migratia externa a fost unul din factorii care au contribuit la scaderea
numerica a populatiei, generand un sold negativ de peste 300.000 persoane. Dupa
explozia fluxului migratiei externe din 1990, numarul emigrantilor a scazut
treptat, in 2003 fiind de 10.673 persoane.
Cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat sunt din categoria populatiei
in varsta de munca, indeosebi tineri si familii tinere, migratia in aceasta
perioada avand in cea mai mare parte motivatie economica. Totodata, este de
remarcat numarul mare al persoanelor apartinand minoritatilor etnice care au
parasit Romania in aceasta perioada (germani - 30% si maghiari - 11%).
In ceea ce priveste migratia interna*3), declinul economic general al
tarii, in special industrial, a determinat un tip nou de migratie: urban -
rural. Daca in anul 1990 se inregistra cel mai mare flux migrator dinspre
ariile rurale, catre cele urbane, ca urmare a eliminarii restrictiilor privind
stabilirea resedintei in anumite orase (peste 616.000 persoane dintr-un total
de 786.471 persoane antrenate in fluxurile migratorii interne in 1990, au
parasit spatiile rurale pentru a se stabili in mediul urban), dupa aceasta
data, s-a schimbat treptat sensul fluxului migrator al populatiei, pe masura
cresterii costului vietii in mediul urban si disponibilizarilor din
intreprinderile industriale. In 2003, numai 71.928 persoane si-au schimbat
domiciliul din rural in urban.
------------
*3) Migratia interna este determinata de schimbarile de domiciliu in
interiorul granitelor tarii. Nu sunt incluse schimbarile de domiciliu in cadrul
aceleiasi localitati, de pe o strada pe alta, sau dintr-un sat in altul, in
cadrul aceleiasi comune.
Analiza pe grupe de varsta a migratiei interne evidentiaza o mai mare
mobilitate a persoanelor adulte, cu varsta cuprinsa intre 20 si 34 ani. Acestea
reprezinta peste 42% din totalul persoanelor care migreaza, insa, daca se iau
in considerare si copiii acestora, se constata ca peste 60% din totalul
persoanelor care migreaza sunt persoane tinere.
1.2.2. Dinamica ocuparii, aspecte si evolutii structurale
Populatia activa a Romaniei s-a redus in perioada 1999 - 2003 cu 2,6% cu
1.651 mii persoane (de la 11.566 mii persoane la 9.915 mii persoane)*4).
------------
*4) INS, Ancheta fortei de munca in gospodarii (AMIGO).
Rata de activitate a populatiei de 15 ani si peste*5) a inregistrat o
evolutie descendenta intre 1999 - 2003, scazand de la 63,4% la 54,8%, mai
accentuat in mediul rural (scadere de 14,0 puncte procentuale), fata de mediul
urban (4,3 puncte procentuale). Aceasta evolutie se datoreaza diminuarii
sistematice a ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca.
------------
*5) Calculata fata de populatia totala de 15 ani si peste.
Pe cele doua sexe, reducerea ratei de activitate pentru populatia masculina
a fost de 10 puncte procentuale in perioada 1999 - 2003 (de la 70,9% la 62,5%
in 2003), usor mai mica fata de scaderea inregistrata de populatia feminina de
8,8 puncte procentuale (de la 56,4% in 1999 la 47,6% in 2003).
Intre 1999 - 2003, populatia ocupata a Romaniei a scazut cu 1.553 mii
persoane. In anul 2003 populatia ocupata cuprindea 9.223 mii persoane (-11 mii
persoane), comparativ cu anul 2002, inregistrand o atenuare a tendintei de
scadere. In structura populatiei ocupate, in anul 2003, barbatii detineau
54,8%, iar persoanele din mediul urban 50,5% .
Rata de ocupare a populatiei de 15 ani si peste, s-a redus intre 1999 -
2003 cu 8,1 puncte procentuale (51,0% in anul 2003), pentru persoanele de sex
feminin reducerile fiind mai accentuate in intervalul considerat (8,3 puncte
procentuale fata de 7,8 pentru persoane de sex masculin).
Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (15 - 64 ani) era in anul
2003 de 57,8% (64,1% pentru sexul masculin si 51,5% pentru sexul feminin),
comparabila cu cea a Noilor State Membre de 55,8% (61,6% pentru sexul masculin
si 50,2% pentru sexul feminin), dar mai mica decat cea inregistrata pentru
UE-25 de 62,9% (70,8% pentru sexul masculin si 55,0% pentru sexul feminin).
Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca, in 2003, de 57,8%, situeaza
Romania la o distanta de 12,2 puncte procentuale fata de obiectivul stabilit la
Lisabona pentru anul 2010 - rata generala de ocupare de 70%, iar rata ocuparii
femeilor de 51,5% la o distanta de 8,5 puncte procentuale fata de obiectivul
Lisabona, stabilit la 60% pentru anul 2010.
Structura ocuparii pe grupe de varsta:
- grupa de varsta 15 - 24 de ani inregistreaza o scadere de 7,8 puncte
procentuale in perioada 1999 - 2003, situandu-se la un nivel de 27,9% in anul
2003, comparativ cu Noile State Membre, 24,3%, dar mai mica decat in UE-25
(36,7%);
- grupa de varsta 25 - 54 de ani inregistreaza o scadere de 5,0 puncte
procentuale in perioada 1999 - 2003, situandu-se la un nivel de 73,1% in anul
2003, comparativ cu Noile State Membre, 72,6%, si 76,5%, in UE-25;
- grupa de varsta 55 - 64 de ani inregistreaza o scadere de 11,8 puncte
procentuale in perioada 1999 - 2003, situandu-se la un nivel de 38,1% in anul
2003, comparativ cu Noile State Membre, 31,7%, si 40,2%, in UE-25. Rata de
ocupare pentru persoanele cu varste cuprinse intre 55 - 64 ani, in 2003, de
38,1%, situeaza Romania la o distanta de 11,9 puncte procentuale fata de
obiectivul stabilit la Lisabona pentru anul 2010 - rata de ocupare de 50%
pentru aceasta categorie.
In perioada 1999 - 2003, structura ocuparii dupa nivelul de instruire arata
o crestere a populatiei ocupate cu nivel mediu (ISCED 3 si 4) (cu 4,1 puncte
procentuale) si superior (ISCED 5 si 6) (cu 1,9 puncte procentuale) si o
scadere a ponderii populatiei ocupate cu nivel scazut de instruire (ISCED 1 si
2) (cu 6 puncte procentuale).
Pe sectoare economice se observa ca, in anul 2003 lucrau in industrie si
constructii 29,8% din persoanele ocupate, pondere in crestere fata de anul 1999
(27,6%). Comparativ, in Noile State Membre persoanele ocupate care lucrau in
industrie si constructii, in 2003, reprezentau 31,3%, iar in UE-25, 25,5% .
In perioada 1999 - 2003 ponderea populatiei ocupate in sectorul agricol s-a
redus cu 6,1 puncte procentuale, de la 41,8% in 1999, la 35,7% in anul 2003,
mentinandu-se totusi la un nivel foarte ridicat, fata de 12,4% in Noile State
Membre, si fata de 5,2% in UE-25, la nivelul aceluiasi an.
In sectorul serviciilor, ponderea populatiei ocupate a crescut in perioada
1999 - 2003 cu 3,9 puncte procentuale. Totusi, nivelul inregistrat de Romania
in anul 2003 (34,5%) este mult mai redus atat fata de media Noilor State Membre
(56,3%), cat si fata de UE-25 (69,2%).
In perioada 1999 - 2003, sectorul ocuparii pe cont propriu (patroni,
lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati) a inregistrat o
crestere de 1.085 mii persoane, detinand in 2003 o pondere de 37,5% din totalul
populatiei ocupate (peste 3,4 milioane persoane preponderent in agricultura,
comert, turism, constructii si transport).
Structura ocuparii pe sectoare, in special ponderea mare a populatiei
ocupate in agricultura, este o rezultanta a procesului intarziat de
restructurare economica, cat si modul in care a fost efectuata privatizarea
terenurilor agricole, care au condus la migratia populatiei active catre zona
rurala, inceputa inca din prima perioada de recesiune de la inceputul anilor
'90, dar accentuata in cursul celei de a doua recesiuni a tranzitiei de la
sfarsitul anilor '90, ca parte a unei "strategii de supravietuire".
Astfel s-a constituit in Romania o vasta "zona tampon" (buffer
zone/social buffer area), concretizata prin aparitia unei ocupari agricole
supradimensionate pentru sfarsitul secolului al XX-lea, permitand evitarea unei
cresteri a ratei somajului chiar si in perioade de recesiune economica acuta.
Ocuparea in sectorul economiei neinregistrate poate fi apreciata la circa 5
mil. persoane in 2003. Dintre acestea insa, peste 4 mil. se regasesc
preponderent in subsectorul informal, respectiv in activitati cu caracter de
completare si subzistenta, cu precadere in cadrul micilor ferme familiale, ce
domina ca tip de exploatare agricultura romaneasca. De fapt, ocuparea agricola
este dominanta in sectorul economiei neinregistrate si in subsectorul informal al
acesteia.
Pornind de la acest considerent, ocuparea in sectorul subteran al economiei
neinregistrate, ce nu mai poate fi considerata ca ocupare cu caracter de
subzistenta si completare, s-ar situa undeva la aproximativ 1,1 - 1,3 mil.
persoane, la care putem adauga circa 1,2 mil. persoane din zona neagricola a
subsectorului informal, sau altfel spus, cei ce nu s-ar incadra in asa-numitul
subsector al "productiei gospodaresti pentru consum final propriu".
Astfel, excluzand ocuparea in subsectorul productiei gospodaresti pentru
consum final propriu, ocuparea in economia neinregistrata s-ar situa la aprox.
2,5 - 2,6 mil. persoane.
Migratia pentru munca in strainatate, dirijata si ea majoritar catre
sectorul economiei neinregistrate din tarile de destinatie, a preluat o serie
de fluxuri, care altfel, in conditiile unui ritm insuficient de generare de noi
locuri de munca in sectorul formal, in parte cauzata si de cresterile
salariului minim in ritmuri situate peste suma productivitatii muncii si inflatiei,
s-ar fi canalizat catre sectorul economiei neinregistrate interne.
Depistarea si combaterea muncii fara forme legale s-a efectuat in perioada
2000 - 2004, prin actiunile de control ale Inspectiei Muncii, institutie
infiintata in anul 2000.
In anul 2003, Inspectia Muncii a controlat 13,66% din total angajatori,
5,10% dintre acestia foloseau forta de munca fara a intocmi forme legale de
angajare, iar 0,45% din numarul total de salariati ai angajatorilor controlati
lucrau fara forme legale.
1.2.3. Dinamica si structura somajului
In perioada 1999 - 2003, numarul de someri definiti conform criteriilor
BIM*4) a scazut cu 98 mii persoane.
------------
*4) INS, Ancheta fortei de munca in gospodarii (AMIGO).
Numarul somerilor BIM era in anul 2003 de 692 mii persoane. In perioada
1999 - 2003 scaderi ale numarului somerilor mai importante s-au inregistrat in
mediul urban decat in mediul rural. Nivelul somajului pentru persoanele de sex
masculin au inregistrat in aceeasi perioada valori mai ridicate decat ale
somajului pentru persoanele de sex feminin.
Rata somajului BIM a inregistrat in anul 2003 la nivelul tarii o valoare de
7,0% (7,5% pentru barbati si 6,4% pentru femei). Comparativ cu anul 1999 rata
somajului a crescut doar cu 0,2 puncte procentuale.
Valorile maxime ale ratei somajului nu au depasit in Romania 11 - 12% (1999
- rata somajului inregistrat a fost de 11,8%), fiind astfel cu pana la 10
puncte procentuale mai reduse decat valorile maxime pentru perioada de
tranzitie pentru cele 10 noi State Membre, iar, in prezent situandu-se la 50%
fata de media inregistrata de acestea.
In mod normal rata somajului ar fi trebuit sa se afle pe un trend usor
crescator, tinand cont de faptul ca, procesul de crestere economica se afla de
abia la inceput si nu reuseste sa genereze un numar semnificativ de locuri noi
de munca, iar, pe de alta parte, procesul de restructurare a continuat,
inclusiv prin noi disponibilizari masive. Totusi, existenta pe de o parte a
"zonei tampon" constituita din subocuparea agricola si
productivitatea redusa, ocuparea in sectorul subteran al economiei
neinregistrate (mult mai atractiva pe termen scurt), in conditiile in care un
minim de subzistenta era asigurat, cat si migratia pentru munca in strainatate
(in cea mai mare masura in cadrul sectorului subteran din tarile de
destinatie), ce a fost favorizata de suprapunerea desfiintarii regimului
vizelor pentru spatiul Schengen cu primul an de crestere economica, au
determinat o reducere continua a ratei somajului concomitenta cu reducerea
ocuparii. Practic a avut loc o crestere a ratei de inactivitate in termeni
"nominali", in timp ce in termeni reali forta de munca
disponibilizata a fost absorbita practic in mare masura de catre sectorul
subteran, fie intern, fie din tarile de destinatie ale migrantilor pentru
munca.
Somajul a afectat in primul rand muncitorii (acestia reprezentand circa
70%), datorita declinului industrial, sector in care au avut loc
disponibilizari ca urmare a procesului de restructurare.
Somajul BIM de lunga durata ramane foarte ridicat in pofida scaderii
nivelului general al somajului. Somajul BIM de lunga durata a crescut de la
3,0% in 1999, la 4,3% in 2003, comparativ, in anul 2003, la nivelul UE-25 era
de 4,0%, iar in UE-15 de 3,3% . In perioada 1999 - 2003, somajul de lunga
durata a avut un ritm de crestere mai ridicat la barbati decat la femei (de la
3,1% la 4,5% la barbati, iar la femei de la 3,0% la 4,1%). Somajul de lunga
durata pe medii inregistreaza o crestere atat pentru mediul urban (de la 4,9%
in 1999, la 6,1% in 2003), cat si pentru mediul rural (de la 1,2% in 1999, la
2,4% in 2003).
Incidenta somajului BIM de lunga durata*6) a inregistrat o tendinta de
crestere accentuata de la 44,3% in 1999, la 61,9% in 2003, nivel ridicat
comparativ cu 54,6% inregistrat in acelasi an in NSM 10, si cu 44,3% in UE-25.
In schimb incidenta somajului BIM de lunga durata pe sexe este mai mare la
femei decat la barbati, astfel, pentru barbati, de la 41,9% in 1999, avem un
nivel inregistrat de 60,6% in 2003, fata de 53,6% in NSM 10 si 43,4% in UE-25,
iar pentru femei, de la 47,8% in 1999, la 63,6% in 2003, comparativ cu 55,8% in
NSM 10 si 45,4% in UE-25. Incidenta somajului BIM de lunga durata pe medii
arata o incidenta mai mare in mediul urban fata de mediul rural, cu evolutie
crescatoare in perioada analizata, de la 47,8% in 1999, la 64,2% in 2003 in
urban, si de la 34,4% in 1999, la 56,1% in 2003 in mediul rural.
------------
*6) NOTA:
Somaj de lunga durata = 12 luni si peste; somaj de lunga durata pentru
tineri (15 - 24 ani) = 6 luni si peste.
Rata somajului BIM in randul tinerilor (15 - 24 ani) se mentine relativ
constanta in perioada 1999 - 2003 (fiind de circa 3,4 ori mai mare in 2003
decat cea inregistrata pentru categoria de varsta 25 de ani si peste), de la
18,8% in 1999, la 18,5% in 2003, comparabila cu cea de 18,2% inregistrata in
2003 in UE-25, dar mai mare decat cea de 15,6% din UE-15. Rata somajului BIM in
randul tinerilor pe medii este mai mare in mediul urban fata de cel rural, cu
usoara tendinta de scadere in mediul urban, de la 29,2% in 1999, la 25,8% in
2003, pentru mediul rural acest indicator inregistrand o tendinta usor
crescatoare, de la 10,5% in 1999, la 11,9% in 2003.
Rata somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor inregistreaza o
evolutie ascendenta, de la 11,2% in 1999, la 13,1% in 2003 (fiind de 3,6 ori
mai mare in 2003 fata de categoria de varsta 25 de ani si peste), fiind usor
mai ridicata pentru femei (de la 11,7% in 1999, la 13,7% in 2003), decat pentru
barbati (de la 10,9% in 1999, la 12,7% in 2003). Pe medii de rezidenta, rata
somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor a scazut in mediul urban de
la 25,3% in 1999, la 19,3% in 2003, iar in mediul rural a crescut de la 5,1% in
1999, la 7,5% in 2003.
Incidenta somajului BIM de lunga durata in randul tinerilor inregistreaza
in perioada 1999 - 2003 o crestere ridicata de la 59,5% in 1999, la 70,8% in
2003, fiind mai ridicata pentru femei (crestere de la 63,0% in 1999, la 72,9%
in 2003) decat pentru barbati (de la 57,1% in 1999, la 69,3% in 2003).
Incidenta somajului BIM in randul tinerilor pe medii inregistreaza o scadere in
mediul urban, de la 86,4% in 1999, la 74,6% in 2003, si o crestere in mediul
rural de la 48,7% in 1999, la 63,3% in 2003.
Intre principalele cauze ale somajului in randul tinerilor cea mai
importanta este necorelarea ofertei de calificari a sistemului educational cu
cerintele pietei muncii. Totodata programele de calificari alternative, pe de o
parte si programele de informare in legatura cu cerintele pietei muncii pe de
alta parte, nu au fost suficiente, iar cele care au existat nu au fost pe
deplin eficiente.
Identificarea nevoilor pietei muncii privind calificarile si dezvoltarea
unui sistem de acreditare a pregatirii profesionale conform standardelor
recunoscute (SPP), constituie o prioritate in sistemul national de pregatire
profesionala.
1.2.4. Formarea profesionala a fortei de munca
Formarea profesionala in intreprinderi este insuficient dezvoltata. Conform
anchetei formarii profesionale continue*7) in Romania numai 11% dintre
intreprinderi asigurau cursuri de formare continua.
------------
*7) Ancheta armonizata la standardele si normele Uniunii Europene.
Rata de participare la cursurile organizate de intreprinderi a fost de 20%
(atat pentru barbati cat si pentru femei) din personalul intreprinderilor
respective. In intreprinderile mici, cu un numar de angajati cuprins intre 10
si 49, ratele de participare au fost cele mai ridicate (30% din totalul
personalului intreprinderilor care au asigurat formare, comparativ cu 19% in
intreprinderile cu un numar de angajati cuprins intre 50 - 249 si 20% in
intreprinderile mari). Din perspectiva sectoarelor de activitate, cu exceptia
intermedierii financiare, cele mai inalte rate de participare s-au inregistrat
in activitatile de servicii comunitare, sociale, personale si in transport.
Situatia descrisa mai sus, care chiar daca s-a mai ameliorat in ultimii 3
ani, ramane totusi problematica, in sensul ca, in conditiile in care ratele de
participare la formarea continua in Romania nu vor creste substantial, va
creste discrepanta in ce priveste calificarea fortei de munca, fata de tarile
UE.
In ce priveste investitiile in formarea continua, intreprinderile din
Romania investesc in medie numai 0,5% din costurile cu forta de munca, pentru
cursuri de formare continua.
Din analiza conditiilor de acces la educatia continua, se poate spune ca nu
exista nici un fel de discriminare privind accesul adultilor la formarea
profesionala continua in Romania. Posibilitatile financiare reduse ale unor
persoane pot sa limiteze insa accesul acestora la formare profesionala.
Formarea profesionala a somerilor
Pregatirea somerilor intra in responsabilitatea ANOFM. Cursurile de formare
sunt organizate de catre Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca
(AJOFM) care stabilesc anual un plan de formare profesionala pe baza studiilor
asupra cerintei pietelor locale ale muncii. Cursurile sunt asigurate atat de
catre centrele proprii de pregatire profesionala ale acestora cat si de firme
autorizate sa organizeze cursuri de pregatire pe baza de conventii.
In prezent, reteaua centrelor de formare profesionala a adultilor ale ANOFM
cuprinde 14 centre de pregatire profesionala subordonate agentiilor judetene
(in 13 judete), 5 centre regionale de formare profesionala a adultilor si 3
fundatii romano-germane.
Programele de formare profesionala pentru someri includ calificare,
recalificare, perfectionare si specializare. Ele includ perioade de pregatire
practica sau specializare. Accesul la programele mentionate mai sus este
posibil numai dupa participarea la activitati de informare si consiliere
privind cariera sau de mediere. Centrele de formare ale ANOFM sunt deschise si
persoanelor amenintate de somaj precum si angajatilor, la cererea angajatorilor
acestora. Centrele de formare profesionala ale Agentiei Nationale pentru
Ocuparea Fortei de Munca sunt deschise tuturor somerilor, persoanelor
amenintate de somaj care doresc sa-si schimbe locul de munca; cursurile de
formare profesionala sunt, de asemenea organizate la cererea angajatorilor,
pentru persoanele care doresc sa fie angajate in cadrul firmelor lor. In 1998,
a doua categorie a reprezentat 60% dintre participantii la cursurile de formare
organizate de catre ANOFM*8).
------------
*8) "Piata Muncii si Politicile Sociale in Romania", OECD, 2000.
Conform prevederilor Legii nr. 107/2004 privind modificarea si completarea
Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor de somaj si stimularea ocuparii
fortei de munca, somerii care urmeaza cursuri de formare profesionala primesc
in continuare indemnizatia de somaj, si, de asemenea, beneficiaza de
facilitati*9). Cheltuielile sunt acoperite din bugetul asigurarilor pentru
somaj care finanteaza cursurile de formare profesionala a somerilor
inregistrati la agentiile teritoriale pentru ocuparea fortei de munca.
------------
*9) Art. 66^1 din Legea nr. 107/2004 - facilitatile prevazute sunt:
rechizite, materiale de instruire si manuale; echipament de protectie pe timpul
instruirii practice, daca este cazul; abonament gratuit pe mijloacele de
transport in comun pentru traseul de la domiciliu la unitatea de pregatire,
sau, dupa caz, de decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult patru
deplasari in cursul unei luni, daca se pot deplasa zilnic la unitatea de
pregatire, in conditiile prevazute de reglementarile in vigoare pentru
salariatii institutiilor publice si regiilor autonome cu specific deosebit pe
perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul
deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului; consultatii
medicale, analize medicale si teste necesare frecventarii cursului; cazare si
de o suma de bani pentru acoperirea mesei la nivelul prevazut de reglementarile
in vigoare pentru salariatii institutiilor publice si regiilor autonome cu
specific deosebit pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum
si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului.
1.2.5. Disparitati regionale
Disparitatile regionale privind piata muncii (rata de ocupare, somajul si
nivelul de instruire al populatiei ocupate) sunt rezultatul procesului de
restructurare si al oportunitatilor diferite de dezvoltare a intreprinderilor
mici si mijlocii in diferitele regiuni.
Intre 1999 - 2003, disparitatile intre regiuni s-au accentuat, rata de
ocupare a populatiei reducandu-se, in special in regiunile Sud-Vest (de la
66,2% in 1999, la 55,3% in 2003), Sud (de la 60,2% in 1999, la 51,2% in 2003)
si Nord-Est (63,9% in 1999 si doar 50,9% in 2003). Pentru aceeasi perioada,
rata de ocupare a inregistrat scaderi, de un nivel mai redus, si in celelalte
regiuni ale tarii: Nord-Vest (8,6 puncte procentuale), Vest (8,4 puncte
procentuale), Sud-Est (6,7 puncte procentuale), Centru (6,2 puncte procentuale)
si Bucuresti (5,4 puncte procentuale).
Din punct de vedere al nivelului de instruire al populatiei ocupate, in
regiunea Bucuresti, 26,05% dintre persoanele ocupate au nivel de instruire
superior*10) si doar 11,37% au un nivel scazut de instruire*11). In celelalte
regiuni diferentele nu sunt importante, valori extreme inregistrandu-se in
regiunile Nord-Est (7,1% dintre persoanele ocupate au un nivel superior de instruire
si 40% au un nivel scazut de instruire) si Centru (22,71% au un nivel scazut de
instruire).
------------
*10) Universitar de scurta si lunga durata, doctorat.
*11) Gimnazial, primar fara scoala absolvita.
In ceea ce priveste somajul la nivel regional, in 2003 cea mai ridicata
rata a somajului se inregistreaza in regiunea Bucuresti (10,8%), in timp ce
regiunile Vest (5,9%), Nord-Vest (6%) si Sud-Vest (6%) prezinta cele mai
scazute rate.
1.2.6. Perspectivele macroeconomice pana in 2008
Scenariul macroeconomic de prognoza pentru perioada 2004 - 2008 ia in
considerare ca premise esentiale derularea accelerata a reformei economice si
solutionarea deficientelor interne care mai exista.
Conform acestor prognoze, tintele in privinta cresterii economice, pentru
perioada 2004 - 2008, sunt:
- produsul intern brut va creste - in medie - cu 5,3%;
- formarea bruta de capital fix se va majora cu peste 67% fata de 2003 (in
medie cu circa 11% anual);
- indicatorii de performanta ai economiei nationale se vor imbunatati (rata
de investitie va ajunge la aproape 29% in anul 2008 de la 22,5% in anul 2003,
iar rata de economisire interna la peste 24% de la 16,7% in anul 2003), ceea ce
va asigura resursele necesare pentru o dezvoltare sustenabila;
- rata inflatiei se va reduce treptat, ajungand la 2% in 2008;
- cresterea economica se va realiza in conditiile unei imbunatatiri a
competitivitatii interne si externe a economiei, ceea ce va determina:
- mentinerea unor ritmuri ridicate ale exporturilor de bunuri si
servicii, care vor fi superioare ritmurilor de crestere a importurilor de
bunuri si servicii:
- exporturile de bunuri se vor majora, in medie, cu 9,7%, fiind
sustinute de imbunatatirea mediului extern, cresterea contributiei
investitiilor straine la export, precum si printr-un mecanism de promovare si
stimulare a exportului;
- importurile de bunuri se estimeaza ca vor inregistra cresteri sub
cele ale exporturilor, dar la nivelul mediu de 9%, tinand cont, in principal,
de dependenta dezvoltarii tarii noastre de resursele energetice si materii
prime din import, precum si de necesitatea sustinerii procesului investitional
prin transferul de tehnologie din exterior;
- o mai buna adaptare a productiei la cerere, concretizata in
mentinerea relativa a stocurilor aproape de limita necesarului;
- mentinerea ponderii deficitului de cont curent in produsul intern
brut in limite sustenabile, in jur de 5% in medie pe intreaga perioada;
- productia industriala va creste, in medie, cu circa 5% datorita
majorarii, cu deosebire, a productiei ramurilor industriei prelucratoare;
- productia agricola se estimeaza ca va creste, in medie, cu 3,5%, nu numai
datorita potentialului productiv al terenului agricol, cat mai ales ca urmare a
sporirii randamentelor.
Cresterea economica in urmatorii ani va fi sustinuta de cererea interna;
exportul net va avea o contributie negativa in continuare, insa la un nivel
redus fata de anii anteriori.
Investitiile se asteapta sa aiba o crestere semnificativa care sa
contribuie la modernizarea economiei, infrastructurii, protectiei mediului.
Cresterea va fi sustinuta de fluxuri mai puternice de investitii straine
directe, imbunatatirea permanenta a mediului de afaceri, acces facil la
finantare interna si externa. Se estimeaza sporirea formarii brute de capital
fix cu un ritm mediu anual de circa 11% .
- modificari procentuale fata de anul anterior -
______________________________________________________________________________
| | | | | | |Ritm mediu
|
| | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 | anual
|
| | | | | | |2004 -
2008|
| | | | | | | - % -
|
|_______________________________|______|______|______|______|______|___________|
| Consum individual efectiv al | | | | | |
|
| populatiei | +4,6 | +3,9 | +3,9 | +3,8 | +3,5 | 3,9
|
| Consum colectiv efectiv al | | | | | |
|
| administratiei publice | +4,0 | +2,0 | +2,0 | +2,0 | +2,0 | 2,4
|
| Formarea bruta de capital fix |+10,7 |+11,0 |+10,5 |+10,8 |+11,0 | 10,8
|
| Modificarea stocurilor | | | | | |
|
| (contributie la cresterea PIB)| 0,1 | 0,0 | 0,2 | 0,2 | 0,1 |
|
|_______________________________|______|______|______|______|______|___________|
| Cererea interna*) | +5,8 | +5,2 | +5,4 | +5,5 | +5,4 | 5,5
|
| Export de bunuri si servicii |+12,9 |+11,9 |+10,1 | +9,5 | +8,9 | 10,7
|
| Import de bunuri si servicii |+12,4 |+10,8 |+10,0 | +9,5 | +8,3 | 10,2
|
|_______________________________|______|______|______|______|______|___________|
| Produsul intern brut | +5,5 | +5,2 | +5,1 | +5,2 | +5,4 | +5,3
|
|_______________________________|______|______|______|______|______|___________|
*) Cererea interna cuprinde consumul final si formarea bruta de capital.
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza.
Consumul individual efectiv al populatiei isi va reduce cresterea dupa 2004
la un ritm mediu anual de circa 4%, inferior celui al salariului real, care se
apreciaza ca se va majora in medie cu 4,5% anual, permitand imbunatatirea
inclinatiei spre economisire. De asemenea, consumul administratiei publice va
inregistra o crestere medie moderata de 2,4% .
Corespunzator acestor tendinte, rata de autofinantare a economiei romanesti
se va imbunatati, urmand sa evolueze de la circa 74% in anul 2003 la aproape
85% in anul 2008.
Pe ansamblu, cresterea ratei de economisire si, respectiv, a ratei de
autofinantare, impreuna cu transferurile de capital, vor asigura suportul
financiar pentru cresterea de durata si la nivele ridicate a investitiilor. Pe
intervalul de prognoza, corelatia economisire-acumulare se prezinta astfel:
- % din PIB -
______________________________________________________________________________
| | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008
|
|___________________________________________|______|______|______|______|______|
| Economisirea nationala bruta | 20,2 | 21,6 | 23,0 | 24,5 | 26,1
|
| Formarea bruta de capital | 25,8 | 27,1 | 28,3 | 29,6 | 31,0
|
| Capacitatea sau necesarul de finantare | -5,6 | -5,5 | -5,3 | -5,1 | -4,9
|
|___________________________________________|______|______|______|______|______|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza.
Comertul exterior se asteapta sa se dezvolte in continuare in ritmuri
sustinute, superioare cresterii PIB. Astfel, pentru perioada 2004 - 2008 se
estimeaza ponderi in PIB ale deficitului comercial FOB-FOB intre 7,7% - 6,7% .
Se asteapta ca, in contextul redresarii spatiului UE, orientarea geografica
a fluxurilor comerciale sa conduca la consolidarea pozitiei UE (15 + 10) ca
principal partener comercial al Romaniei (din 2004 cca. 75% din exporturi si
cca. 70% din importuri).
Deficitul contului curent ca procent din PIB se asteapta sa se situeze in
jur de 5% in perioada 2004 - 2008. Deficitul de cont curent va fi ameliorat
prin cresterea contributiei transferurilor curente, al caror excedent se
prevede sa creasca gradual de la 1,6 mld. euro in 2003 la aproape 2,2 mld. euro
in 2008. Finantarea deficitului se estimeaza ca se va face intr-o masura
crescanda prin fluxuri autonome de capital, scazand importanta relativa a
fluxurilor compensatorii. Astfel, se asteapta ca investitiile straine directe
sa atinga, in perioada 2004 - 2008 niveluri de circa 2 mld. euro anual.
Apropierea treptata de Uniunea Europeana creeaza in acelasi timp premise
solide pentru asigurarea sustenabilitatii deficitului de cont curent, atat prin
ponderea deja importanta in fluxurile totale a investitiilor directe, cat si
prin majorarea graduala a transferurilor UE.
Pentru perioada 2004 - 2008, reducerea graduala a inflatiei continua sa
reprezinte o prioritate a Guvernului. In acest sens, in aceasta perioada rata
inflatiei va continua sa se reduca, urmand ca la sfarsitul perioadei aceasta sa
fie comparabila cu cea a tarilor din UE. Masurile de restructurare/privatizare
aplicate cu precadere in sfera utilitatilor publice, de ameliorare a
disciplinei financiare in scopul reducerii arieratelor, precum si de promovarea
unei politici a veniturilor strict legata de performantele economice tintesc
reducerea inflatiei pana la un nivel de circa 2% in anul 2008.
- % -
______________________________________________________________________________
| | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008
|
|___________________________________________|______|______|______|______|______|
| Rata inflatiei | | | | |
|
| - medie anuala | 12,0 | 8,0 | 5,0 | 3,5 | 2,5
|
| - dec./dec. | 9,0 | 7,0 | 4,0 | 3,0 | 2,0
|
|___________________________________________|______|______|______|______|______|
| Deflatorul PIB (modificare procentuala) | 13,0 | 8,6 | 5,5 | 4,0 | 2,8
|
|___________________________________________|______|______|______|______|______|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza.
Evolutia descrescatoare a inflatiei va continua sa fie conditionata decisiv
de transpunerea programelor de restructurare/privatizare, de ameliorarea
disciplinei fiscale si impunerea politicii bugetare in vederea eliminarii
arieratelor financiare, de eficientizarea activitatii in acele companii
furnizoare de utilitati care vor continua sa detina pozitii de monopol, precum
si de mentinerea unor politici restrictive ale veniturilor, de caracterul
prudent al politicii monetare, iar din 2005 de efectele aplicarii politicii de
tintire a inflatiei, precum si de reducere a amplitudinii ajustarilor
preturilor administrate si a expectatiilor inflationiste.
Pe latura ofertei, se preconizeaza ritmuri superioare de crestere fata de
produsul intern brut in constructii si servicii.
- modificari procentuale fata de anul anterior -
______________________________________________________________________________
| | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 | Ritm mediu anual
|
| | | | | | | 2004 - 2008 (%)
|
|_______________________|______|______|______|______|______|___________________|
| Produsul intern brut | +5,5 | +5,2 | +5,1 | +5,2 | +5,4 | +5,3
|
| din care: | | | | | |
|
|_______________________|______|______|______|______|______|___________________|
| Valoarea adaugata | | | | | |
|
| bruta pe total | | | | | |
|
| economie | +5,6 | +5,3 | +5,3 | +5,3 | +5,6 | +5,4
|
| din aceasta in: | | | | | |
|
| - Industrie | +4,8 | +5,1 | +5,0 | +5,0 | +5,0 | +5,0
|
| - Agricultura | +5,0 | +4,2 | +3,3 | +3,0 | +3,0 | +3,7
|
| - Constructii | +7,5 | +7,6 | +7,9 | +8,1 | +8,3 | +7,9
|
| - Servicii | +5,9 | +5,4 | +5,5 | +5,7 | +6,1 | +5,7
|
|_______________________|______|______|______|______|______|___________________|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza.
In perioada 2004 - 2008, productia industriala este prevazuta sa creasca cu
un ritm mediu anual de 4,9%, astfel incat in anul 2008 va fi cu 27,3% mai mare
fata de anul 2003.
Tinand seama de posibilitatile limitate de crestere in industria
extractiva, precum si de necesitatea reducerii intensitatii energetice in
sectorul productiv al economiei, se apreciaza ca industria prelucratoare va
avea rolul principal in dezvoltarea industriala a tarii, cu un ritm mediu anual
de 5,9%, superior celui pe ansamblul industriei.
In functie de mediile ponderate ale productiilor realizate anterior, in
conditii meteo normale, se prognozeaza urmatoarele evolutii pentru productia
agricola:
- modificare procentuala anuala -
___________________________________________________________________
| | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 |
|________________________________|______|______|______|______|______|
| Productia agricola totala | 4,8 | 4,5 | 3,4 | 3,1 | 3,0 |
| din care: | | | | | |
| - sector vegetal | 4,4 | 3,6 | 1,7 | 1,3 | 2,0 |
| - sector animal | 5,3 | 5,7 | 5,5 | 5,2 | 4,1 |
| - servicii pentru agricultura | 7,0 | 8,0 | 9,0 | 9,0 | 9,0 |
|________________________________|______|______|______|______|______|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza.
In corelatie cu dinamica prognozata a investitiilor, se estimeaza ca in
perioada 2004 - 2008 productia totala a ramurii constructii va inregistra o
evolutie pozitiva, cu un ritm mediu anual de aproape 8% .
Se apreciaza, astfel, ca activitatea de transport, corelata cu evolutia
prognozata a productiei industriale si agricole, va continua evolutia pozitiva
inceputa in anul 2000.
In domeniul resurselor umane, cresterea economica sustinuta va fi insotita
de o majorare a numarului de salariati in conditiile cresterii productivitatii
muncii.
Intrucat sursele demografice ale cresterii cantitative a fortei de munca
vor fi limitate, populatia totala se va reduce. Totusi, rata de activitate se
va imbunatati usor.
- modificare procentuala fata de anul anterior -
__________________________________________________________________________
| | 2003 | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 |
|________________________________|______|______|______|______|______|______|
| Populatia activa totala | -1,6 | +0,5 | +0,2 | +0,2 | +0,1 | -0,1 |
| Populatia ocupata totala | -0,1 | +0,6 | +0,5 | +0,4 | +0,3 | -0,1 |
| Salariati | +1,1 | +0,5 | +0,7 | +0,7 | +0,8 | +0,8 |
|________________________________|______|______|______|______|______|______|
| Rata globala de activitate - % | 45,6 | 46,0 | 46,3 | 46,6 | 46,8 | 46,9 |
| Rata globala de ocupare - % | 42,4 | 42,9 | 43,3 | 43,7 | 43,9 | 44,1 |
| Productivitatea muncii - % | 5,0 | 4,9 | 4,6 | 4,7 | 4,9 | 5,5 |
| Rata somajului BIM - % | 7,0 | 6,8 | 6,5 | 6,3 | 6,1 | 6,0 |
|________________________________|______|______|______|______|______|______|
Sursa: Comisia Nationala de Prognoza.
Evolutia ocuparii va fi influentata de cativa factori contradictorii. Pe de
o parte, fluxul de investitii straine va genera noi locuri de munca.
Intreprinderile mici si mijlocii se asteapta sa aiba, de asemenea, o
contributie pozitiva, localizata mai ales la nivelul muncii nesalariale.
Pe de alta parte, continuarea procesului de restructurare si privatizare va
induce presiuni asupra ocuparii. De asemenea, in ciuda unei cresteri economice
relativ ridicate, piata locurilor de munca ramane tensionata, in principal din
cauza somajului structural.
Ca un rezultat agregat al acestor factori, prognoza macroeconomica
evidentiaza posibilitatea reducerii pronuntate a ratei somajului de la 7,0% in
anul 2003 la 6,0% in 2008.
In acelasi timp este posibil ca, in perioada 2004 - 2008, productivitatea
muncii sa sporeasca, ritmul sau mediu de crestere fiind sub ritmul de crestere
a produsului intern brut, situandu-se la circa 4,9% . Salariul real urmeaza sa
creasca cu un ritm mediu anual de 4,5%, existand conditiile unei imbunatatiri a
competitivitatii economiei romanesti.
1.3. Politica de ocupare
Romania s-a aliniat la noua Strategie Europeana de Ocupare, politica in
domeniul ocuparii fortei de munca fiind in concordanta cu obiectivele si
liniile directoare ale acestei strategii. Pentru stabilirea prioritatilor
politicii de ocupare, ne raportam la programele si documentele Guvernului
Roman, la strategia de dezvoltare a resurselor umane elaborata in cadrul
Planului National de Dezvoltare 2004 - 2006, la Programul Economic de
Preaderare 2003, precum si la studiile specializate care monitorizeaza
evolutiile de pe piata muncii, realizate de Institutul National de Statistica,
Comisia Nationala de Prognoza, Institutul National de Cercetare Stiintifica in
Domeniul Muncii si Protectiei Sociale etc.
In vederea aderarii la Uniunea Europeana, Romania a realizat in buna masura
armonizarea legislatiei interne cu acquis-ul comunitar, in ceea ce priveste
piata muncii, egalitatea de sanse, formarea profesionala si in alte domenii
legate de ocuparea fortei de munca. Capitolul 13 - Politici Sociale si Ocuparea
Fortei de Munca a fost provizoriu inchis in aprilie 2002. In anul 2003 a fost
inchis provizoriu si Capitolul 2 - Libera Circulatie a Persoanelor.
Politicile active ale pietei muncii sunt in principal subventionate din
bugetul asigurarilor pentru somaj, situatie care asigura o sursa de finantare
constanta.
Desi armonizarea politicilor si a legislatiei muncii cu
solicitarile/standardele internationale si ale Uniunii Europene s-a realizat in
mare masura, problemele stringente ale pietei muncii raman de actualitate.
Nivelul fondurilor alocate pentru masuri active si preventive pentru someri si
persoane inactive din totalul bugetului asigurarilor pentru somaj pentru anul
2004 arata o crestere de 33,09% fata de sumele alocate in anul 2003, cu o
pondere de 23,65% in totalul cheltuielilor bugetare pentru 2004. Tendinta
crescatoare a ponderii masurilor active in totalul cheltuielilor bugetului
asigurarilor pentru somaj se mentine si in anul 2005, pentru care se prognozeaza
o pondere de 24,96%, iar pentru anul 2006, o pondere de 29,31%, ceea ce arata o
sustinere durabila a politicii de combatere a somajului. (Sursa: Comisia
Nationala de Prognoza).
Instrumentul legislativ principal de implementare a politicii privind piata
muncii este Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si
stimularea ocuparii fortei de munca, modificata si completata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 124/2002 si prin Legea nr. 107/2004, lege care creeaza
premisele pentru asigurarea unui nivel ridicat al ocuparii si adaptabilitatii
fortei de munca la cerintele pietei muncii.
Masurile active pentru stimularea ocuparii sunt: informare si consiliere
profesionala, medierea muncii, formare profesionala, consultanta si asistenta
pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei
afaceri, stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor prin
subventionarea locurilor de munca din bugetul asigurarilor pentru somaj pentru:
persoanele cu handicap, absolventi de invatamant, someri in varsta de peste 45
de ani, someri unici intretinatori de familie, someri care in termen de 3 ani
de la data angajarii indeplinesc conform legii conditiile pentru a solicita
pensia anticipata partiala sau pentru limita de varsta, acordarea de credite in
conditii avantajoase si fonduri nerambursabile in vederea crearii de noi locuri
de munca. In scopul prevenirii somajului si consolidarii locurilor de munca
prin cresterea si diversificarea competentelor profesionale ale persoanelor
incadrate in munca, angajatorilor care organizeaza, in baza planului anual de
formare profesionala, programe de formare profesionala pentru proprii angajati,
derulate de furnizori de servicii de pregatire profesionala, autorizati in
conditiile legii, se acorda, din bugetul asigurarilor pentru somaj, o suma
reprezentand 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesionala
organizate pentru un numar de cel mult 20% din personalul angajat.
De asemenea, de serviciile de mediere si formare profesionala subventionate
din bugetul asigurarilor pentru somaj, beneficiaza si persoanele care
desfasoara activitati in mediul rural si nu realizeaza venituri lunare sau
realizeaza venituri mai mici decat indemnizatia de somaj, persoanele care au
reluat activitatea ca urmare a incetarii concediului pentru cresterea
copilului, sau au reluat activitatea dupa satisfacerea stagiului militar,
persoanele care au reluat activitatea ca urmare a recuperarii capacitatii de
munca dupa pensionarea pentru invaliditate, persoanele aflate in detentie care
mai au de executat cel mult 9 luni de pedeapsa precum si cetatenii straini sau
apatrizi care, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta in Romania, sunt
incadrati in munca, conform legii.
In contextul documentelor strategice nationale prioritatile viitoare ale
politicii de ocupare a fortei de munca sunt:
- Promovarea adaptabilitatii fortei de munca, a invatarii pe parcursul
intregii vieti si a formarii profesionale continue. Obiectivul va fi atins
printr-un set de masuri integrate care vizeaza revizuirea si reformarea
elementelor restrictive din legislatia privind ocuparea fortei de munca,
sanatatea si securitatea in munca, diversificarea acordurilor contractuale,
formarea profesionala pentru adaptare la locul de munca, precum si sprijinirea
antreprenoriatului. Vor fi promovate: programe de formare profesionala continua
care vor avea ca scop maximizarea utilizarii tehnologiilor noi de productie
pentru sectoarele economice cu potential ridicat de valoare adaugata, noile
tehnologii informatice si de comunicare, imbunatatirea managementului
resurselor umane in contextul restructurarii industriale, programe de
consiliere profesionala pentru dezvoltarea carierei, activitati de dezvoltare a
competentelor de management in domeniul resurselor umane si promovarea
spiritului antreprenorial.
- Combaterea efectelor somajului structural, rezultanta a procesului de
restructurare al economiei prin aplicarea unui complex de masuri active si
preventive, adresate in special tinerilor, somerilor de lunga durata si
persoanele care desfasoara activitati in mediul rural si nu realizeaza venituri
lunare sau realizeaza venituri mai mici decat indemnizatia de somaj, cu accent
pe promovarea programelor de formare profesionala, in concordanta cu cerintele
pietei muncii, servicii specializate de informare si consiliere privind
cariera, programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial etc., facilitarea
accesului la imprumuturi in vederea demararii de afaceri pe cont propriu prin
promovarea de scheme de microcreditare*12).
- Promovarea coeziunii si incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile
(romi, tineri care parasesc sistemul de stat de protectie a copilului, persoane
cu handicap etc.). In vederea prevenirii si combaterii marginalizarii sociale,
se va actiona in vederea imbunatatirii accesului la masuri active de integrare
pe piata muncii. Promovarea incluziunii sociale si egalitatii de sanse va
sprijini procesul de combatere a oricaror forme de discriminare de pe piata
muncii a grupurilor declarate vulnerabile.
------------
*12) De ex. Hotararea Guvernului nr. 1083/2003 pentru aprobarea Schemei de
microcredite in vederea administrarii fondului de 12 milioane dolari SUA
prevazut in Acordul de imprumut nr. 4616 RO in valoare de 50 milioane dolari
SUA, destinat finantarii Proiectului privind dezvoltarea sectorului social,
acordat de Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, in baza
acordului de imprumut semnat la Bucuresti la 6 iulie 2001, ratificat prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2001, aprobata prin Legea nr.
582/2001.
Romania s-a aliniat la Strategia Europeana pentru Ocupare, revizuita,
instrumentul esential de coordonare a prioritatilor din domeniul politicilor de
ocupare la nivelul Uniunii Europene, in acest context fiind elaborate cele 2
Planuri Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca (PNAO): primul
PNAO 2002 - 2003 a fost elaborat in conformitate cu Liniile Directoare pentru
Ocuparea fortei de munca pentru anul 2001 si a cuprins masuri pe care Romania
si-a propus sa le implementeze pe termen scurt, in vederea cresterii ocuparii
fortei de munca si reducerii somajului, sprijinirii invatarii permanente,
eficientizarii si flexibilizarii pietei muncii, combaterii discriminarii si excluderii
sociale. A fost dezvoltat un sistem national de monitorizare a implementarii
acestui plan national, bazat pe constituirea unei retele de coordonare
interinstitutionale si concretizat prin raportari periodice, din partea
institutiilor implicate. Reteaua de coordonare este alcatuita din reprezentanti
ai tuturor ministerelor si institutiilor cu atributii in procesul implementarii
PNAO, precum si reprezentanti ai organizatiilor sindicale si patronale
reprezentative la nivel national. Pe parcursul procesului de monitorizare,
implicarea reprezentantilor partenerilor sociali s-a imbunatatit progresiv,
acestia fiind invitati la toate activitatile de instruire organizate pentru
membrii retelei de coordonare.
PNAO 2004 - 2005 a fost elaborat in conformitate cu SEO revizuita,
respectiv Liniile Directoare pentru Ocupare aprobate pentru anul 2003. Astfel,
cel de-al doilea PNAO este structurat in conformitate cu cele trei obiective
strategice interdependente: ocuparea deplina a fortei de munca, cresterea
calitatii si productivitatii muncii, intarirea coeziunii si incluziunii sociale
si cele 10 Linii Directoare.
Planul va asigura coerenta programelor si actiunilor intreprinse in
domeniul ocuparii, reprezentand un instrument important de coordonare si
eficientizare a politicii de ocupare. Responsabilitatea implementarii masurilor
stabilite prin Planul National de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca
revine in egala masura institutiilor si organismelor care au contribuit la
elaborarea sa, inclusiv partenerilor sociali.
Strategia actualului PNAO va contribui la atingerea obiectivelor de
intarire a coeziunii si incluziunii sociale, la asigurarea unor sanse egale pe
piata muncii, accesului la calificari si alte resurse necesare pentru a face
fata cerintelor unei vieti active pe piata muncii intr-o economie bazata pe
cunoastere pentru toti.
1.4. Capacitatea institutionala a pietei muncii si promovarea serviciilor
de ocupare
1.4.1. Institutiile pietei muncii
Cadrul institutional al pietei muncii este constituit din institutii cu
responsabilitati si atributii legate de elaborarea, implementarea si
monitorizarea politicii de ocupare a fortei de munca:
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei are responsabilitatea
generala de a elabora politicile de ocupare a fortei de munca, programele si
planurile nationale. De asemenea, are responsabilitatea de a coordona
implementarea politicilor de ocupare, strategiilor, planurilor si programelor
prin Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si Consiliul National de
Formare Profesionala a Adultilor.
In baza obiectivelor prioritare ale strategiei, Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca este cel mai important organism de implementare a
politicilor, strategiilor si programelor legate de piata muncii. Agentia este
principala institutie cu responsabilitate in aplicarea masurilor de protectie
activa si pasiva a persoanelor in cautarea unui loc de munca si este condusa de
un consiliu tripartit format din reprezentanti ai guvernului, ai patronatelor
si ai sindicatelor, cu atributii clare stabilite prin legea de organizare si
functionare. Prin consiliul de administratie Agentia asigura
institutionalizarea dialogului social in domeniul ocuparii.
Consiliul National pentru Formare Profesionala a Adultilor, organism
autonom si tripartit cu rol consultativ in promovarea de strategii si politici
de pregatire profesionala a adultilor.
1.4.2. Capacitatea de promovare a serviciilor de ocupare
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca ofera servicii publice de
ocupare si formare profesionala prin structurile sale teritoriale, respectiv
prin agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca si prin agentiile
locale. Are de asemenea in subordine Centrele Regionale de Formare Profesionala
a Adultilor.
Agentia isi defineste politica manageriala caracterizata, in primul rand,
prin managementul pe baza de programe.
Serviciul public de ocupare este asigurat de catre Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca, prin cele 42 de agentii judetene si a municipiului
Bucuresti (conform structurii administrativ teritoriale a Romaniei) si prin
cele 250 agentii locale si puncte de lucru.
Sistemul de formare profesionala al Agentiei Nationale pentru Ocuparea
Fortei de Munca este asigurat de 14 centre proprii de formare profesionala si
de 6 centre regionale de formare profesionala a adultilor.
Pentru serviciile publice de ocupare au fost alocate, in anul 2004, 0,79%
din PIB.
Sistemul informatic, principalul mijloc de colectare a datelor necesare
calcularii indicatorilor statistici, este in dezvoltare.
1.4.3. Monitorizarea pietei muncii
Datele referitoare la somajul inregistrat sunt furnizate de catre Agentia
Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, iar cele referitoare la somajul BIM
sunt furnizate de catre INS pe baza anchetei privind forta de munca in
gospodarii.
Monitorizarea si evaluarea implementarii planurilor nationale (PNAO, PND)
se realizeaza prin reteaua de coordonare constituita din reprezentanti ai institutiilor
implicate si sunt efectuate prin raportari periodice.
Programele de masuri active derulate de catre Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca sunt monitorizate la nivel local si central si
evaluate de catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei prin
indicatorii de performanta prevazuti in contractul angajament incheiat anual
intre cele doua institutii.
1.5. Principale probleme/provocari ale pietei muncii
Analiza tendintelor de pe piata muncii impune o abordare mai cuprinzatoare
a politicii de ocupare. Problemele trebuie abordate din perspectiva Dezvoltarii
Resurselor Umane, Cresterea gradului de Ocupare si Combaterea Excluderii
Sociale (Prioritatea 3-PND)
La nivel national piata muncii se confrunta cu probleme a caror rezolvare
presupune un efort comun si resurse importante. Printre acestea, mentionam:
- Ponderea mare a populatiei ocupate in agricultura (aproximativ 35,6% din
forta de munca - Recensamantul Populatiei si Locuintelor, 2002);
- Somajul in randul tinerilor (in 2003 rata somajului BIM in randul
tinerilor fiind de circa 3,4 ori mai mare decat cea inregistrata pentru
categoria de varsta 25 de ani si peste);
- Nivelul ridicat al somajului de lunga durata (in 2003 incidenta somajului
BIM de lunga durata 61,9%, rata somajului BIM de lunga durata in randul
tinerilor de 3,6 ori mai mare fata de categoria de varsta 25 de ani si peste);
- Nivelul educational mediu al intregii forte de munca (15 ani si peste) a
ramas scazut in comparatie cu standardele UE;
- Participare scazuta a somerilor la cursurile de formare profesionala;
masurile de formare profesionala in totalul masurilor active ocupa un loc
secundar;
- Insuficienta fondurilor si a identificarii masurilor de stimulare fiscala
adresate atat angajatorilor, cat si angajatilor in domeniul formarii
profesionale continue;
- Mecanisme de stabilire a salariilor insuficient dezvoltate pentru a
reflecta corespunzator productivitatea, nivelul de calificare si diferentele
regionale;
- Insuficienta monitorizare a impactului masurilor active asupra diverselor
grupuri carora li se adreseaza, necesara in vederea furnizarii unei baze solide
pentru planificarea politicilor in domeniul ocuparii;
- Necesitatea reorganizarii atributiilor SPO intre agentiile regionale si
locale.
La acestea se adauga si provocari de natura mai generala, care vor
influenta evolutia pietei muncii pe termen lung si care trebuie luate in
consideratie:
- Evolutia demografica: proces continuu si lent de scadere a populatiei
Romaniei (spor natural negativ si sold negativ al migratiei externe). Impactul
pe termen scurt va fi reducerea numarului populatiei active si imbatranirea
fortei de munca. Acest aspect va crea o povara pentru sistemul de asigurari
sociale si de pensii. In acest sens cresterea ratei de participare fortei de
munca la activitatea economica va deveni o prioritate strategica pentru
dezvoltarea pietei muncii.
- Integrarea Romaniei in UE si orientarea catre o societate bazata pe
cunoastere. Se va accentua necesitatea utilizarii tehnologiilor informationale
si de comunicatie, precum si folosirea lor pe scara larga in economie. In acest
sens, o prioritate strategica pentru dezvoltarea pietei muncii va fi
reprezentata de formarea profesionala in domeniul IT pentru toti cetatenii in
acord cu cerintele unei societati bazate pe cunoastere, promovarea
adaptabilitatii fortei de munca.
2. Obiective strategice si domenii de actiune ale Strategiei Nationale de
Ocupare
Obiectivele strategiei de ocupare ale Romaniei au fost stabilite pe baza
celor trei mari obiective strategice interdependente ale Strategiei Europene de
Ocupare revizuite: ocupare deplina, calitatea si productivitatea muncii,
coeziune si incluziune sociala.
Masurile si actiunile avute in vedere in cadrul strategiei de ocupare a
fortei de munca sunt in concordanta cu liniile directoare ale SEO si anume:
- Masuri active si preventive pentru someri si persoane inactive;
- Crearea de locuri de munca si spiritul antreprenorial;
- Managementul tranzitiei si promovarea adaptabilitatii si mobilitatii pe
piata muncii;
- Promovarea dezvoltarii capitalului uman si a invatarii pe tot parcursul
vietii;
- Cresterea ofertei pe piata muncii si promovarea imbatranirii active;
- Egalitate de gen;
- Promovarea integrarii si combaterea discriminarii persoanelor
dezavantajate pe piata muncii;
- Rentabilizarea muncii si crearea de stimulente corespunzatoare;
- Transformarea muncii nedeclarate in ocupare corespunzatoare;
- Combaterea disparitatilor regionale privind ocuparea.
Obiectivele Strategiei Nationale de Ocupare se aliniaza atingerii
obiectivelor stabilite la Lisabona pentru statele membre UE in vederea
implementarii Strategiei Europene de Ocupare pana in 2010:
- Rata generala a ocuparii 70%;
- Rata de ocupare in randul femeilor 60%;
- Rata de ocupare de 50% pentru persoanele cu varste cuprinse intre 55 -
64;
- Fiecarui somer i se va oferi un nou inceput inainte de a atinge 6 luni de
somaj in cazul tinerilor si 12 luni in cazul adultilor, sub forma de formare
profesionala, reconversie, practica in munca, loc de munca sau alte masuri de
ocupare, inclusiv de sprijinire a orientarii profesionale individuale si de
consiliere in vederea integrarii efective pe piata muncii;
- Nivelul mediu de participare la procesul de invatare pe parcursul
intregii vieti a populatiei adulte apte de munca (25 - 64 ani) sa fie de cel
putin 12,5% .
Documentele care au stat la baza elaborarii Strategiei Nationale de Ocupare
sunt:
- Programul de Guvernare al Romaniei 2001 - 2004
- Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare 2002 (JAP)
- Programul Economic de Preaderare al Romaniei 2003 (PEP)
- Planul National de Dezvoltare 2004 - 2006 (PND)
2.1. Obiective pe termen mediu si lung ale strategiei de ocupare
Principalele obiective stabilite pe termen mediu in orizontul anilor 2004 -
2008, sunt reprezentate de cresterea nivelului ocuparii populatiei in varsta de
munca si implicit de combaterea efectelor somajului structural, de promovarea
adaptabilitatii fortei de munca si de promovare a incluziunii sociale.
Dezvoltarea resurselor umane si consolidarea participarii pe piata muncii
constituie elemente esentiale atat pentru atenuarea tendintelor demografice
negative, cat si a necesitatii de a inregistra o crestere economica sustinuta
si a ameliora conditiile de viata.
Gradul de realizare a obiectivelor pe termen mediu va fi supus unei
evaluari intermediare in anul 2006, urmand a se opera modificarile necesare in
conformitate cu noile realitati ale pietei muncii.
Fundamentarea termenelor de realizare a fost influentata in principal de:
- Angajamentele asumate in cadrul procesului de negociere a aderarii la
Uniunea Europeana pentru anul 2007;
- Obiectivele Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca stabilite la
Lisabona;
- Prognozele macroeconomice pana in 2008.
Implementarea obiectivelor pe termen mediu va asigura:
- Cresterea ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca (15 - 64 ani)
cu cel putin 2,0 procente (la nivelul anului 2008 o rata de ocupare de 59,8% -
Prognoza macroeconomica, Evolutii ale pietei fortei de munca, Comisia Nationala
de Prognoza, 2004);
- Combaterea efectelor somajului structural (mentinerea ratei somajului sub
10%);
- Promovarea de programe de masuri active pentru cel putin 20% dintre
somerii pe termen lung.
Cele trei obiective pe termen mediu vor fi corelate cu politicile regionale
de ocupare si cu planurile regionale de dezvoltare economica si sociala, in
special cu masurile care vizeaza atragerea de investitii si crearea de noi
locuri de munca.
Luand in considerare analizele si tendintele si provocarile identificate pe
piata muncii, obiectivele pe termen lung, pana in 2010, vizeaza cresterea ratei
de ocupare, promovarea adaptabilitatii si mobilitatii fortei de munca,
cresterea si intarirea coeziunii si incluziunii sociale, prevenirea si
combaterea tuturor formelor de discriminare pe piata muncii si asigurarea egalitatii
de sanse.
Obiectivele pe termen lung, de crestere a ratei de ocupare a populatiei in
varsta de munca, pot fi realizate prin:
- Cresterea ratei de ocupare in ramurile cu potential inalt de valoare
adaugata;
- Promovarea adaptabilitatii fortei de munca si cresterea productivitatii
muncii, promovarea spiritului antreprenorial;
- Intarirea coeziunii si incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile pe
piata muncii, asigurarea egalitatii de sanse pe piata muncii.
Implementarea primului obiectiv presupune fundamentarea unui set de masuri
care vor promova stimularea crearii de noi locuri de munca, fapt ce va asigura
un nivel sustinut al ocuparii, si implicit cresterea ratei de ocupare a
populatiei in varsta de munca.
Monitorizarea acestor activitati va fi asigurata prin intermediul unor
indicatori specifici, precum rata de ocupare si rata somajului.
Realizarea celui de-al doilea obiectiv presupune concentrarea pe
urmatoarele aspecte:
- Legislatie - Revizuirea si reformarea elementelor restrictive din
legislatia privind ocuparea fortei de munca care afecteaza dinamica pietei
muncii si ocuparea acelor categorii de persoane care intampina dificultati de
acces pe piata muncii.
- Sanatate si securitate in munca - Dezvoltarea si consolidarea
institutiilor cu rol in implementarea prevederilor legislatiei privind
securitatea si sanatatea in munca; dezvoltarea activitatii de prevenire a
accidentelor de munca si bolilor profesionale prin formarea unei culturi de
prevenire a riscurilor profesionale si combinarea eficienta a elementelor
teoretice cu cele practice; dezvoltarea si largirea structurilor de dialog
social in vederea implicarii intr-o mai mare masura a partenerilor sociali atat
la nivelul decizional cat si la cel de implementare in domeniul securitatii si
sanatatii in munca.
- Diversificarea acordurilor contractuale si de munca, inclusiv cu privire
la timpul de lucru pentru favorizarea progresului in cariera, asigurarea unui
echilibru mai bun intre viata profesionala si de familie.
- Formarea profesionala pentru adaptare la locul de munca - Promovarea
transparentei locurilor de munca si a oportunitatilor de formare profesionala
la nivel national. Cresterea numarului lucratorilor si al persoanelor aflate in
cautarea unui loc de munca, in special al celor cu nivel redus de calificare,
care au acces la formare profesionala continua cu efecte directe asupra
promovarii capacitatii de adaptare a lucratorilor cat si pentru cresterea
productivitatii muncii.
- Sprijinirea antreprenoriatului pentru incurajarea crearii de locuri de
munca mai multe si mai bune prin cresterea capacitatii de investitii si prin
crearea a unui mediu de afaceri favorabil pentru toate intreprinderile;
valorificarea potentialului de creare de noi locuri de munca al
intreprinderilor nou infiintate, in sectorul serviciilor si in domeniul
cercetarii-dezvoltarii; promovarea si sustinerea educatiei si formarii
profesionale continue in obtinerea de competente manageriale si antreprenoriale
care sa faca din antreprenoriat o optiune de cariera pentru toti.
Implementarea celui de-al treilea obiectiv (coeziune si incluziune sociala
pe piata muncii) se va realiza prin promovarea de programe specifice pe piata
muncii pentru grupurile considerate vulnerabile, prin mobilizarea si implicarea
activa a tuturor factorilor de natura organizationala si institutionala, in
special a partenerilor sociali, ONG-urilor si a autoritatilor administratiei
publice locale.
3. Responsabilitati pe principalele domenii de actiune
3.1. Masuri active si preventive pentru combaterea efectelor somajului
structural si cresterea ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca
In domeniul implementarii masurilor active Strategia nationala pentru
ocuparea fortei de munca identifica o serie de prioritati privind asigurarea de
facilitati pentru stimularea ocuparii si combaterea efectelor somajului
structural.
3.1.1. Combaterea efectelor somajului structural
Pentru combaterea efectelor somajului structural, se va actiona in vederea
promovarii de masuri de sustinere si facilitare a integrarii pe piata muncii a
persoanelor afectate de somaj si a persoanelor din mediul rural aflate in
cautarea unui loc de munca:
- cresterea ponderii fondurilor alocate masurilor active (ca pondere in
PIB). Se vor aloca fonduri dedicate finantarii politicilor active in acele zone
si sectoare de activitate care stimuleaza angajatorii in vederea crearii de noi
locuri de munca si programe speciale pentru zone defavorizate;
- asigurarea de oportunitati pentru un nou inceput pentru toti somerii prin
acompaniament social personalizat acordat tinerilor inainte de a implini 6 luni
de somaj si adultilor inainte de 12 luni de somaj;
- extinderea programelor de formare profesionala pentru someri si a
programelor de formare profesionala continua oferite in cadrul
intreprinderilor, prin dezvoltarea parteneriatelor sociale cu angajatorii si
implicarea lor activa pentru sustinerea acestor programe in vederea prevenirii
riscului de somaj si a cresterii performantelor profesionale individuale;
- cresterea continua a calitatii serviciilor de ocupare oferite de SPO si
externalizarea catre sectorul privat a anumitor servicii, in mod special a
serviciilor de mediere a muncii si de informare si consiliere profesionala a
persoanelor in cautarea unui loc de munca, pentru a fi orientate catre cele mai
adecvate programe de masuri active;
- dezvoltarea parteneriatelor in cadrul comunitatilor locale, avand ca scop
generarea de oportunitati de crestere a ocuparii prin implicarea tuturor
actorilor la nivelul comunitatilor locale.
3.1.2. Asigurarea de facilitati in vederea cresterii gradului de ocupare
Pentru cresterea gradului de ocupare se va actiona prin masuri si acordarea
de facilitati care sa conduca la incurajarea muncii cu forme legale, in special
prin:
- continuarea politicii de relaxare fiscala, respectiv reducerea cotelor de
contributii de asigurari sociale si a impozitului pe venit;
- extinderea unor programe de formare profesionala pentru persoanele care
isi desfasoara activitatea in mediul rural prin sustinerea financiara a
acestora;
- extinderea facilitatilor de stimulare a angajarii prin subventionarea
locurilor de munca durabile, pentru categorii vulnerabile pe piata muncii (persoane
cu handicap, persoane in varsta de peste 45 ani, tineri absolventi ai
institutiilor de invatamant, femei, tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt
cuprinsi in sistemul de stat de protectie a copilului, segmente ale populatiei
rome in situatii de risc ridicat, persoane fara adapost);
- cresterea graduala a salariului minim brut pe tara;
- ajustarea cadrului juridic privind sistemul de asistenta sociala, prin
prevederea unor facilitati care sa incurajeze munca cu forme legale;
- incurajarea desfasurarii activitatii in conditiile contractelor
individuale de munca cu timp partial, sau a unor contracte de munca temporara
conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii;
- extinderea unor scheme de creditare pentru IMM-uri in vederea crearii de
noi locuri de munca si corelarea programelor de creditare a tuturor
institutiilor cu atributii in domeniul dezvoltarii si infiintarii de IMM-uri.
3.2. Politica de venituri pentru stimularea ocuparii
Incepand cu anul 1990, stabilirea salariilor in Romania se realizeaza prin
negocieri colective, la nivel de ramura si la nivel de unitate economica.
Guvernul intervine in politica salariala pentru stabilirea salariului minim pe
economie, in dinamica salariilor din sectoarele bugetare si in monitorizarea
salariilor din sectoarele economice unde este actionar majoritar, precum si in
stabilirea sistemului de taxare si impozitare a muncii.
Prin promovarea acestei politici in domeniul veniturilor salariale se
urmareste asigurarea unui salariu care sa permita un minim decent de viata, dar
care sa reflecte totodata, si cresterea productivitatii intr-o economie
deschisa si care sa sprijine cresterea agregata a ocuparii. La nivel
structural, este important ca remunerarea muncii pentru personalul avand calificari
reduse sa nu descurajeze recrutarea in muncile platite moderat, iar in acelasi
timp salariile nete oferite unor astfel de salariati sa constituie stimulente
pentru someri si persoane inactive sa caute un loc de munca.
Principalele obiective/provocari politice privind politica de venituri
salariale in perspectiva anului 2010:
1. Cresterea salariului minim pe economie in concordanta cu mentinerea unui
nivel decent de trai si in corelatie cu cresterea productivitatii muncii.
Stabilirea nivelului salariului minim pe economie va avea in vedere, de
asemenea, pastrarea unui raport optim intre salariul minim si salariul mediu
astfel incat distributia salariala intre ramuri si intre salariati cu pregatire
diferita sa contribuie la cresterea motivatiei muncii si la cresterea
productivitatii.
2. Reducerea graduala a fiscalitatii fortei de munca cu mentinerea
echilibrului bugetar, astfel incat costul acestuia sa devina atractiv pentru
investitori si sa permita crearea unui numar sporit de locuri de munca cu efect
direct al scaderii dimensiunilor sectorului informal.
3. Imbunatatirea conditiilor si procedurilor de salarizare in sectorul
public (salariatii functionari publici si salariatii agentilor economici cu
capital majoritar de stat sau la care statul este actionar) prin stabilirea de
principii unitare de salarizare si prin introducerea unor criterii de
performanta specifice sectorului public. Crearea unui cadru consensual in
procesele de negociere a salariilor si eficientizarea sistemelor de negociere
colectiva.
3.3. Crearea de locuri de munca si antreprenoriatul
In prezent, intreprinderile mici si mijlocii (IMM) reprezinta peste 99% din
numarul total al firmelor din Romania. Rolul lor in economie este semnificativ,
influentand domenii importante cum ar fi: cresterea economica,
competitivitatea, schimbarile in structura economica si ocuparea fortei de
munca.
Guvernul Romaniei recunoaste si apreciaza importanta intreprinderilor mici
si mijlocii, politica in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii devenind in
Romania o parte integranta a politicii de dezvoltare regionala datorita rolului
pe care il au IMM-urile in dezvoltarea economica durabila, in crearea de locuri
de munca si prin contributia lor semnificativa la diminuarea somajului.
In acest context, prin Strategia Guvernului Romaniei 2004 - 2008 pentru
sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, s-a previzionat si
stabilit atingerea urmatoarelor obiective principale pentru dezvoltarea pe
termen lung a sectorului IMM:
- Crearea a 760.000 de noi locuri de munca;
- Sporirea ponderii IMM la crearea produsului intern brut la un nivel
similar cu cel al altor tari foste candidate dezvoltate, astfel incat acestea
sa-si consolideze pozitia pe piata, prin competitivitate;
- Cresterea exporturilor cu un ritm mediu anual de peste 10% .
Ca rezultat al politicilor macroeconomice si al stabilitatii, s-au creat pe
termen lung premise pentru a imbunatati competitivitatea IMM-urilor si pentru a
asigura dezvoltarea economiei in general, astfel incat Romania sa poata atinge
performantele cerute de Piata Interna la nivelul anului 2007.
In prezent, IMM-urile romanesti genereaza aproximativ 60% din produsul
intern brut (PIB), in timp ce procentajul fortei de munca angajate reprezinta
numai 40% din totalul populatiei active, sub mediile din unele tari foste
candidate si media UE.
Pentru atingerea performantelor propuse s-a avut in vedere respectarea
urmatoarelor principii:
- Asigurarea coerentei si convergentei strategiei de dezvoltare a
intreprinderilor mici si mijlocii cu strategiile sectoriale care au impact
asupra acestora;
- Asigurarea transparentei deciziilor, actiunilor si masurilor luate pentru
dezvoltarea mediului de afaceri si a intreprinderilor mici si mijlocii;
- Asigurarea accesului nediscriminatoriu al intreprinderilor mici si
mijlocii la programele de sustinere a sectorului;
- Incurajarea participarii intreprinderilor mici si mijlocii la construirea
societatii bazate pe cunoastere.
Prioritati strategice
Sprijinirea sectorului IMM reprezinta o solutie importanta pentru
contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurala si
de restructurare a industriei, generand alternative economice si sociale si
determinand astfel imbunatatirea statutului economic al grupurilor sociale
dezavantajate. Prin urmare, atat actiunile specifice de pana acum, cat si cele
viitoare au ca obiectiv fundamental crearea unui cadru institutional,
legislativ si financiar favorabil dezvoltarii IMM-urilor si initiativei private
si stimulativ pentru investitii.
In acest context, au fost identificate urmatoarele prioritati strategice:
1. Crearea unui mediu de afaceri favorabil infiintarii si dezvoltarii IMM
2. Dezvoltarea capacitatii IMM-urilor productive si prestatoare de servicii
3. Imbunatatirea accesului IMM-urilor la finantare
4. Imbunatatirea accesului IMM-urilor pe pietele externe
5. Promovarea culturii antreprenoriale
Trebuie incurajata includerea antreprenoriatului in programa scolara de
baza: cunostintele fundamentale ar putea fi introduse in educatia primara, iar
pe baza lor se poate construi pe perioada invatamantului secundar. Astfel de
actiuni sunt foarte importante pentru crearea unui mediu adecvat spiritului
intreprinzator, in cadrul sistemului de invatamant din Romania. Astfel se
asigura constientizarea tinerilor asupra importantei culturii antreprenoriale
si acceptarea acesteia ca o componenta a pregatirii si a viitoarei lor optiuni
de angajare profesionala. De asemenea, este important sa se dezvolte o noua
atitudine in aceasta directie, in randul femeilor si al tinerilor.
Universitatile trebuie incurajate sa-si impulsioneze eforturile pentru a
oferi cursuri specializate pe antreprenoriat. Domenii cum ar fi e-comertul,
inovarea tehnologica, comertul pe Piata Interna, clusterele si cursurile
tematice referitoare la produse/sectoare de activitate vor completa
cunostintele transmise in programa de baza.
Pentru a schimba perceptia actuala, va fi lansata o campanie promotionala
focalizata, se vor organiza discutii cu mass-media si consultanta pe marginea
aspectelor relevante referitoare la antreprenoriat.
Pentru imbunatatirea situatiei actuale vor fi intreprinse urmatoarele
actiuni:
- Sprijinirea accesului la diversele programe de instruire pentru
dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale;
- Elaborarea unei strategii pentru instruirea resurselor umane in
dezvoltarea spiritului antreprenorial;
- Diversificarea temelor de instruire in cadrul curriculei de invatamant in
care se predau elemente de formare antreprenoriala a tinerilor atat in
invatamantul de baza, cat si liceal si universitar;
- Dezvoltarea programelor pentru instruirea antreprenoriala a tinerilor
absolventi neincadrati in munca si a somerilor, prin recalificare si/sau
formare continua;
- Crearea de parteneriate publice-private intre intreprinzatori,
administratiile publice locale si unitatile de invatamant;
- Sprijinirea accesului intreprinzatorilor la serviciile de consultanta
pentru demararea unei afaceri;
- Implicarea mass-media in promovarea unei noi atitudini antreprenoriale.
3.4. Prelungirea vietii active
Politica de prelungire a vietii active se va concretiza prin implementarea
unor masuri care sa conduca la cresterea capacitatii lucratorilor varstnici (55
- 64 ani) de a ramane in activitate o perioada de timp cat mai mare. Astfel se
vor promova in mod special urmatoarele masuri:
- cresterea graduala a varstei de pensionare si limitarea pensionarilor
anticipate prin implementarea unor masuri flexibile de stimulare a
angajatorilor;
- cuprinderea in cursuri de formare profesionala continua, inclusiv a
persoanelor in varsta de peste 45 ani prin adaptarea planurilor de formare
profesionala la nevoile care apar pe piata muncii si prin dezvoltarea unor
abilitati profesionale a grupurilor vizate;
- acordarea de stimulente angajatorilor care incadreaza in munca pe
perioada nedeterminata persoane in varsta de peste 45 ani sau persoane care mai
au 3 ani pana la indeplinirea varstei de pensionare;
- intarirea parteneriatului social si dezvoltarea unor programe de formare
profesionala continua a angajatilor cu cofinantare angajator - bugetul
asigurarilor de somaj.
3.5. Promovarea adaptabilitatii si mobilitatii pe piata muncii
Politica de ocupare a fortei de munca va promova capacitatea de adaptare a
intreprinderilor si a angajatilor acestora la procesul de tranzitie, luand in
consideratie flexibilitatea si securitatea muncii si accentuand rolul cheie al
partenerilor sociali in acest proces. Va revizui si, daca este cazul, va
reforma elementele restrictive din legislatia privind ocuparea fortei de munca
care afecteaza dinamica pietei muncii si ocuparea acelor categorii de persoane
care intampina dificultati de acces pe piata muncii, va dezvolta dialogul
social, va sprijini cresterea responsabilitatii sociale a companiilor si va
intreprinde alte masuri adecvate care sa promoveze:
- diversitatea acordurilor contractuale si de munca, inclusiv cu privire la
timpul de lucru, favorizand progresul in cariera, un echilibru mai bun intre
viata profesionala si de familie si intre flexibilitatea si securitatea muncii;
- accesul lucratorilor, in special al celor cu nivel redus de calificare,
la formare profesionala;
- conditii de munca mai bune, incluzand sanatatea si protectia muncii,
politici care vor avea ca scop obtinerea, in special, a unei reduceri
substantiale a ratei de incidenta a accidentelor de munca si a bolilor
profesionale;
- elaborarea si diseminarea unor forme inovatoare si sustenabile de
organizare a muncii, care sa sustina productivitatea si calitatea muncii;
- anticiparea si un management pozitiv al tranzitiei economice si al
procesului de restructurare economica.
Restructurarea fortei de munca va fi abordata printr-o serie de masuri de
promovare a mobilitatii ocupationale si de eliminare a cauzelor care impiedica
mobilitatea geografica, in special prin perfectarea sistemului de recunoastere
si transparenta a calificarilor si competentelor profesionale,
transferabilitatea drepturilor de pensie si asigurari sociale, furnizarea de
stimulente reflectate in sistemele de taxe si beneficii si luarea in
considerare a aspectelor legate de impactul imigratiei asupra pietei muncii.
Trebuie promovata transparenta locurilor de munca si a oportunitatilor de
formare profesionala la nivel national si european prin sustinerea unui sistem
eficient de mediere a muncii.
Astfel, incepand cu anul 2005, persoanelor aflate in cautarea unui loc de
munca din spatiul Uniunii Europene, li se va oferi posibilitatea sa consulte
toate locurile de munca vacante anuntate de catre serviciile publice de ocupare
din Statele Membre.
Piata muncii din Romania va fi conectata la fluxul pietei europene a muncii
prin intermediul retelei EURES, incurajandu-se astfel libera circulatie a
fortei de munca si mobilitatea ocupationala/geografica.
Obiectivele pentru urmatorii ani sunt:
- facilitarea mobilitatii fortei de munca si cresterea adaptabilitatii
acesteia, prin imbunatatirea accesului la informatii privind locurile de munca
vacante;
- promovarea in continuare a flexibilitatii muncii, prin incurajarea
diversitatii relatiilor de munca;
- dezvoltarea sistemului de prevenire, supraveghere si control al
accidentelor de munca si al bolilor profesionale in scopul imbunatatirii
conditiilor de munca;
- cresterea accesului lucratorilor, in special al celor cu nivel redus de
calificare, la formare profesionala.
3.6. Obiective strategice ale dezvoltarii Formarii Profesionale Continue in
Romania
Stabilirea obiectivului european ca, pana in 2010, nivelul mediu de
participare la invatarea pe parcursul intregii vieti a populatiei cu varsta
cuprinsa intre 25 si 64 de ani sa fie de 12,5%, impune identificarea unor
strategii coerente si masuri pragmatice cu scopul de a stimula invatarea
permanenta pentru toti.
Daca obiectivul Romaniei este transformarea economiei intr-un sistem de
piata bine structurat si functional, capabil sa furnizeze pietei bunuri si
servicii de calitate, este esential ca sistemul de formare profesionala
continua sa asigure dezvoltarea de cunostinte, deprinderi si abilitati in
concordanta cu cerintele in continua evolutie ale locurilor de munca.
Cele cinci prioritati pentru dezvoltarea formarii profesionale continue
sunt stabilite in concordanta cu elementele esentiale identificate pentru
dezvoltarea unei strategii coerente si comprehensive privind formarea
profesionala a adultilor, in urma consultarilor la nivel european pe baza
Memorandumului asupra invatarii permanente, si iau in considerare prioritatile,
dificultatile si constrangerile evidentiate de ancheta realizata in cadrul
procesului de consultare cu privire la posibilitatile de implementare a
Memorandumului in Romania realizata in 2001.
Aceste prioritati sunt:
I. Dezvoltarea parteneriatului in formarea profesionala continua, care se
va realiza prin:
1. Promovarea parteneriatului dintre autoritatile publice, partenerii
sociali si alti actori relevanti, la nivel central si local, in vederea
fundamentarii, elaborarii si implementarii politicilor si strategiilor de
formare profesionala continua;
2. Implicarea unui numar tot mai mare de actori, in special a
angajatorilor, in facilitarea accesului la formarea profesionala continua, atat
in sistemul formal, cat si in cel non-formal si informal, inclusiv prin
asigurarea resurselor necesare formarii;
3. Implicarea partenerilor sociali, cu precadere a patronatelor, dar si a
asociatiilor profesionale si a altor actori relevanti la definirea/validarea
calificarilor, a standardelor ocupationale si a programelor-cadru de formare
profesionala continua contribuind astfel la asigurarea transparentei
calificarilor si a consistentei certificatelor;
4. Implicarea actorilor relevanti in promovarea, corelarea, finantarea,
derularea si monitorizarea programelor/proiectelor/planurilor de actiune care
au ca obiect formarea profesionala continua; asigurarea coerentei abordarilor
si a utilizarii rationale a resurselor disponibile;
5. Implicarea partenerilor sociali si a altor actori relevanti la
asigurarea calitatii formarii profesionale continue si la asimilarea modelului
european al calitatii in formarea profesionala continua; asigurarea calitatii
proceselor de autoevaluare, de evaluare externa a furnizorilor de formare si de
examinare a absolventilor;
6. Dezvoltarea cooperarii la nivel local/regional pentru identificarea
nevoilor de formare si pentru facilitarea accesului la formare;
7. Apropierea mediului de invatare de mediul de productie si de cel
stiintific, prin dezvoltarea cooperarii intre furnizorii de formare,
intreprinderi, unitatile de invatamant superior si de cercetare;
8. Consolidarea, rationalizarea si profesionalizarea structurilor de dialog
social la nivel national, local/regional si sectorial, atribuindu-le in mod
judicios un statut consultativ sau decizional, corespunzator rolului asumat;
9. Dezvoltarea cooperarii la nivel european si international in domeniul
formarii profesionale continue, valorificand programele europene dedicate
formarii profesionale continue.
II. Asigurarea resurselor adecvate formarii profesionale continue
Cheltuielile pentru formare trebuie considerate ca fiind investitii nu
costuri, iar pentru cresterea investitiilor in formarea continua sunt
importante urmatoarele directii de actiune:
1. asigurarea cadrului legislativ care sa stimuleze finantarea formarii
profesionale continue;
2. implicarea partenerilor sociali in finantarea formarii profesionale
continue;
3. atragerea finantarii externe pentru programele de formare profesionala;
4. extinderea retelei de furnizori de formare profesionala.
III. Facilitarea accesului la formarea profesionala continua
Un sistem de formare profesionala continua care sa vina in intampinarea
nevoilor de invatare ale fiecarui individ trebuie sa corespunda urmatoarelor
caracteristici: deschidere, transparenta, flexibilitate, comparabilitate si
permeabilitate.
Pentru realizarea acestui sistem urmatoarele directii de actiune sunt
importante:
1. Identificarea nevoilor de formare cu focalizare pe competentele de baza;
2. Abordarea formarii profesionale initiale si continue din perspectiva
continuitatii;
3. Diversificarea si flexibilizarea accesului la oferta de formare
profesionala continua;
4. Valorificarea invatarii;
5. Crearea de oportunitati de formare profesionala continua cat mai aproape
de beneficiari, in propriile comunitati si sprijinite de TIC;
6. Imbunatatirea accesului la formare profesionala in mediul rural;
7. Cresterea numarului de persoane in cautarea unui loc de munca, care vor
fi cuprinse la programele de formare profesionala;
8. Extinderea retelei de centre de formare profesionala a adultilor, a
ANOFM, modernizarea si dotarea centrelor existente;
9. Stimularea angajatorilor pentru formarea personalului propriu in vederea
cresterii si diversificarii competentelor profesionale ale persoanelor
incadrate in munca;
10. Monitorizarea evolutiei accesului la formare profesionala continua.
IV. Promovarea formarii profesionale continue
Avand in vedere rolul de factor cheie al mentalitatii si atitudinii
favorabile pentru realizarea invatarii pe tot parcursul vietii, trebuie
acordata o deosebita importanta constientizarii si interiorizarii rolului
formarii profesionale continue in satisfacerea trebuintelor de dezvoltare
personala, profesionala si de apartenenta la societate.
In acest context sunt importante urmatoarele directii de actiune:
1. Promovarea beneficiilor formarii profesionale continue in ceea ce
priveste cresterea accesului la un loc de munca;
2. Implicarea mass-media si a partenerilor sociali in promovarea formarii
profesionale continue;
3. Monitorizarea implementarii strategiei pentru dezvoltarea formarii
profesionale continue.
V. Asigurarea calitatii sistemului de formare profesionala continua
Cresterea calitatii in formarea continua poate fi asigurata prin:
- Crearea unui sistem national unitar al calificarilor pentru calificarile
de la nivelul 1 la 5;
- Dezvoltarea de standarde ocupationale care descriu competentele, de catre
partenerii sociali, ca baza pentru definirea calificarilor;
- Implementarea unui sistem national unitar de formare, evaluare si
certificare bazat pe competente;
- Crearea unui sistem de formare profesionala modularizat, care sa permita
ajustarea programelor de formare in concordanta cu nevoile pietei muncii si cu
asteptarile beneficiarilor;
- Dezvoltarea competentelor cheie (utilizarea IT, limbi straine, abilitati
antreprenoriale si competente sociale);
- Implementarea sistemului de evaluare si certificare a competentelor
dobandite pe cale non-formala si informala;
- Crearea unui sistem national de formare, evaluare si certificare a
formatorilor;
- Introducerea metodelor inovative de predare bazate pe tehnologia
informatiei;
- Dezvoltarea unui set de indicatori de calitate si bune practici pentru
formarea continua;
- Implementarea modelului european de asigurare a calitatii;
- Autorizarea si monitorizarea furnizorilor de formare si a centrelor de
evaluare a competentelor dobandite pe cale non-formala si informala;
- Evaluarea externa a absolventilor programelor de formare.
3.7. Politici privind egalitatea de sanse intre femei si barbati
Scopul elaborarii si implementarii acestor politici este de a combate
inegalitatile de tratament dintre salariatele femei si salariatii barbati
existente pe piata muncii, datorate mentalitatilor si comportamentelor
manifestate atat de angajatori, cat si de reprezentanti ai administratiei.
Obiectivele preconizate pentru realizarea scopurilor acestor politici pot
fi clasificate in doua grupe principale:
- Obiective generale orientate catre crearea bazei legale si institutionale
pentru garantarea egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati pe
piata muncii.
- Obiective specifice adaptate nevoilor grupurilor de femei si barbati care
se confrunta cu discriminari pe piata muncii.
3.7.1. Obiective generale
Obiectivele generale avute in vedere sunt:
- Elaborarea si implementarea de politici coerente privind egalitatea de
sanse si de tratament intre femei si barbati, inclusiv pentru piata muncii
(termen 2010);
- Infiintarea structurilor institutionale pentru implementarea si pentru
monitorizarea politicilor privind egalitatea de sanse (JAP) (termen 2005).
Masurile generale pentru atingerea acestor obiective:
- Infiintarea Agentiei Nationale pentru egalitatea de sanse intre femei si
barbati si pregatirea de personal calificat pentru implementarea politicilor
privind egalitatea de sanse pe piata muncii - 2005;
- Crearea sistemului national de sprijinire si promovare a politicilor
privind egalitatea de sanse pe piata muncii bazate pe fondurile structurale
europene - 2007;
3.7.2. Obiective specifice
Obiectivele specifice avute in vedere sunt:
- Cresterea gradului de ocupare al femeilor in toate domeniile de
activitate - 2010;
- Cresterea gradului de ocupare a femeilor prin masuri active de stimulare
a ocuparii in domenii precum serviciile si noile tehnologii IT si masuri
privind reconcilierea vietii profesionale cu viata de familie - 2010;
- Implementarea de politici favorabile femeilor, pentru a se asigura
acestora conditii corespunzatoare pentru adaptarea lor la schimbarile imediate
si viitoare de pe piata muncii - 2005.
Masuri specifice:
- Monitorizarea aplicarii la nivel teritorial a politicilor nationale prin
structurile specifice pentru egalitatea de sanse infiintate in cadrul
autoritatilor administratiei publice centrale si locale - 2005;
- Implementarea sistemului de monitorizare al indicatorilor de identificare
a factorilor principali care determina diferentele de salarizare intre barbati
si femei, precum segregarea ocupationala, valoarea sociala atribuita
ocupatiilor reflectata in nivelurile de salarizare, accesul la formare
profesionala de nivel inalt.
3.8. Combaterea activa a excluziunii sociale si promovarea incluziunii
sociale a grupurilor vulnerabile
Pana in anul 2010 Romania va dezvolta politicile de integrare pe piata
muncii a persoanelor supuse riscului de excluziune sociala: tinerii, somerii de
lunga durata, persoane cu handicap, persoanele de etnie roma, persoanele
imigrante etc.
Pentru tineri, se prevede:
- adaptarea sistemului de invatamant la cerintele pietei muncii printr-o
abordare globala pentru a se asigura tranzitia de la scoala la munca astfel
incat sa se evite riscul de somaj;
- extinderea si flexibilizarea sistemului de stimulare a angajatorilor in
vederea incadrarii in munca a tinerilor prin acordarea de facilitati in functie
nivelul de studii a absolventilor;
- extinderea retelei de centre de informare si consiliere privind orientarea
in cariera prin elaborarea unor programe personalizate astfel incat sa existe
posibilitatea orientarii profesionale pentru fiecare persoana catre un loc de
munca in concordanta cu aptitudinile si pregatirea sa profesionala.
Pentru somerii de lunga durata:
- asigurarea participarii la cel putin o masura activa de stimulare a
ocuparii, in primele luni de somaj, evitandu-se astfel intrarea in somaj de
lunga durata;
- asigurarea unui acompaniament social personalizat pentru dezvoltarea unor
abilitati si competente profesionale pentru somerii de lunga durata;
- dezvoltarea programelor de formare profesionala in meserii solicitate pe
piata muncii prin implicarea tuturor actorilor cu atributii in domeniu.
Pentru persoanele cu handicap:
- intarirea si dezvoltarea capacitatii institutionale pentru oferirea de
servicii de calitate tuturor persoanelor cu handicap cu potential lucrativ
restant;
- dezvoltarea centrelor de informare si consiliere pentru persoane cu
handicap pentru marirea sanselor de ocupare in locuri de munca adecvate tuturor
tipurilor de handicap;
- facilitarea accesului la toate formele de invatamant.
Pentru persoanele de etnie roma:
- reducerea cu cel putin 30%, pana in anul 2010, a abandonului scolar in randul
persoanelor de aceasta etnie;
- cresterea cu cel putin 10%, pana in anul 2010, a ponderii persoanelor de
etnie roma incadrate in munca, in totalul persoanelor programate a fi
incadrate;
- extinderea programelor de formare profesionala a adultilor, adresate
persoanelor de etnie roma, in meserii traditionale.
Pentru integrarea imigrantilor:
- asigurarea accesului pe piata fortei de munca al strainilor care au
dobandit o forma de protectie in Romania;
- prevenirea si combaterea discriminarii imigrantilor pe piata fortei de
munca.
3.9. Combaterea disparitatilor regionale privind ocuparea
In politica generala de ocupare a fortei de munca, Romania ia in
considerare si dimensiunea regionala a dezvoltarii, politicile de dezvoltare
regionala caracterizandu-se prin imbinarea elementelor clasice ale strategiilor
regionale (sprijinirea zonelor problema cum sunt zonele de restructurare
industriala cu potential de crestere economica, prin acordarea de sprijin
financiar sub forma de granturi etc.) cu elementele noi de politica regionala
in consens cu politica regionala a Uniunii Europene, constand in cresterea
capacitatii regiunilor de a fi competitive prin stimularea crearii polilor de
crestere economica.
De asemenea, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, a demarat
procesul de creare a cadrului necesar implementarii fondurilor structurale. In
acest scop se consolideaza structurile administrative si procedurile pentru
implementarea Fondurilor structurale cu care Romania va opera dupa aderare,
precum si structurile si procedurile pentru urmarirea, monitorizarea si
evaluarea efectelor utilizarii acestor fonduri.
Problematica ocuparii populatiei si a somajului va beneficia de o abordare
complexa in vederea reducerii discrepantelor regionale. Potentialul de creare a
locurilor de munca la nivel local, inclusiv in economia sociala, va fi
sprijinit si incurajat parteneriatul intre actorii relevanti.
In acest sens:
- vor fi promovate conditii favorabile pentru activitatea in sectorul
privat si investitii in regiunile slab dezvoltate;
- se va asigura sustinerea publica in regiunile slab dezvoltate, care se va
concentra asupra investitiilor in capitalul uman si in educatie, precum si
intr-o infrastructura adecvata;
- va fi consolidata pozitia documentelor strategice in domeniul dezvoltarii
regionale in sensul stabilirii prioritatilor politicii de ocupare a fortei de
munca;
- vor fi dezvoltate strategiile de ocupare regionale cu implicarea activa a
partenerilor sociali, a autoritatilor administratiei publice locale si a
ONG-urilor;
- va fi incurajata autonomia autoritatilor locale, prin largirea
competentelor si a responsabilitatilor, proces care trebuie insotit de
adancirea procesului de descentralizare a implementarii bugetului de stat;
- se va dezvolta capacitatea administrativa a autoritatilor locale, pentru
a putea promova si implementa proiecte specifice in vederea accesului la
Fondurile Structurale;
- vor fi incurajate organizatiile patronale de la nivel local si/sau
regional in elaborarea si implementarea proiectelor in domeniul politicii
sociale si a ocuparii fortei de munca;
- dezvoltarea IMM-urilor din sectoarele productive si de servicii;
- sustinerea investitiilor in formarea profesionala pentru asistarea
autoritatilor locale in realizarea noilor lor competente in domeniul formarii
profesionale.
4. Implementarea si raportarea indeplinirii strategiei de ocupare
4.1. Dezvoltarea capacitatii institutionale pentru monitorizarea si evaluarea
strategiei
4.1.1. Monitorizarea si eficienta programelor de masuri active
- monitorizarea pietei muncii prin crearea unei retele de coordonare
interinstitutionala, in care evolutiile sunt evaluate periodic;
- modernizarea sistemului de monitorizare si evaluare a programelor de
ocupare in vederea calcularii indicatorilor statistici utilizati la nivelul
Uniunii Europene;
- dezvoltarea unui sistem de evaluare periodica a impactului masurilor
active, in vederea adaptarii continue a programelor de ocupare la nevoile
pietei muncii.
4.1.2. Consolidarea institutionala a Serviciului Public de Ocupare
- dezvoltarea si adaptarea sistemului de formare a personalului propriu al
ANOFM, avand ca punct central viitorul Centru National de Pregatire a
personalului propriu, ce va deveni operational incepand cu 2005;
- adaptarea continua a alocarii la nivel local a resurselor umane ale SPO,
in functie de cerintele pietei;
- realizarea unor agentii locale pentru ocuparea fortei de munca model pana
in anul 2005 si extinderea la celelalte pana in anul 2010;
- certificarea, pana in anul 2007, a calitatii serviciilor oferite de toate
cele 250 de agentii locale pentru ocuparea fortei de munca, prin obtinerea
certificatului ISO 9001;
- imbunatatirea continua a sistemului informatic integrat al SPO, adaptarea
acestuia astfel incat sa fie posibila monitorizarea indicatorilor utilizati la
nivelul Uniunii Europene si realizarea de rapoarte statistice privind piata
muncii;
- dezvoltarea capacitatii administrative a SPO in vederea implementarii
proiectelor finantate din Fondul Social European.
4.1.3. Mobilizarea tuturor factorilor implicati in implementarea
politicilor de ocupare
Succesul strategiei de ocupare depinde intr-o masura decisiva de calitatea
implementarii acesteia, iar implementarea depinde la randul sau de
angajamentele politice, precum si implicarea partenerilor sociali si a
celorlalte institutii ca factori de decizie.
Atingerea obiectivelor stipulate in cadrul acestui document national
presupune mobilizarea tuturor factorilor cu atributii in domeniul ocuparii;
consultarile cu partenerii sociali si societatea civila desi au devenit o
regula, trebuie sa capete consistenta. Competentele privind politicile care
vizeaza ocuparea trebuiesc impartite la nivel national, regional si local, iar
relatiile dintre diferitele niveluri trebuie sa se bazeze pe o buna coordonare.
Acest lucru se va realiza in principal prin:
- Consolidarea rolului jucat de catre Agentiile Judetene de Ocupare a
Fortei de Munca, in calitate de initiatori si intermediari intre institutiile
si organizatiile implicate in implementarea politicilor de ocupare la nivel
regional, prin contacte sistematice cu angajatorii, patronatele si alte
organizatii neguvernamentale;
- Diseminarea de informatii relevante in ceea ce priveste modul de
implicare a partenerilor sociali si a altor factori de decizie in implementarea
politicilor de ocupare;
- Mentinerea si dezvoltarea rolului dialogului tripartit, in scopul
solutionarii prompte a problemelor aparute in implementarea raporturilor de
munca din diferitele arii de activitate.
Rolul si competentele diferitilor factori de decizie implicati sunt
descrise dupa cum urmeaza:
- Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (MMSSF) are
responsabilitatea generala de a elabora politicile de ocupare si de pe piata
muncii, programe si planuri nationale de a controla executarea si implementarea
acestora. De asemenea, MMSSF este implicat direct in elaborarea si coordonarea
Planului National de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca si monitorizeaza
implementarea acestuia. Totodata, Ministerul va monitoriza nivelul de
indeplinire a indicatorilor de performanta stabiliti prin strategia de ocupare,
in colaborare cu celelalte institutii si organizatii implicate, alocand
resursele necesare pentru evaluarea obiectivelor mentionate. MMSSF este in
acelasi timp si principalul punct de legatura cu organizatiile internationale
competente din domeniul politicilor de ocupare;
- Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) este
responsabila cu programele de mediere a muncii, coordonarea programelor de
masuri active de pe piata muncii si elaborarea programelor de formare
profesionala, colectand in acelasi timp contributiile la asigurarile de somaj
in Fondul de Somaj, administrarea acestuia si acordarea ajutoarelor de somaj.
ANOFM implementeaza programe si proiecte specifice beneficiind atat de
finantare interna, cat si internationala;
- Comisia Nationala de Promovare a Ocuparii Fortei de Munca (CNO) -
stabileste directiile dezvoltarii resurselor umane finantate din fonduri
publice si din alte resurse, face propuneri pentru initierea unor masuri
proactive de combatere a somajului prin politici fiscale, ajustari structurale,
reconversie profesionala;
- Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor (CNFPA) -
participa la elaborarea metodologiei certificarii formarii profesionale a
adultilor; monitorizeaza furnizorii de formare profesionala, elaboreaza
criterii specifice si proceduri unitare privind realizarea si utilizarea
standardelor ocupationale, aproba noi standarde ocupationale si le actualizeaza
pe cele existente, conform evolutiilor pe piata muncii;
- Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie
(ANIMMC) - asigura fundamentarea, elaborarea si aplicarea strategiei si
politicilor Guvernului in domeniile intreprinderilor mici si mijlocii,
organizatiilor cooperatiste, precum si ale activitatii de comert interior, administrarea
fondurilor bugetare si a surselor financiare extrabugetare, precum si
distribuirea acestora in vederea asigurarii dezvoltarii sectorului
intreprinderilor mici si mijlocii, a sectorului cooperatist si a comertului
interior, asigura urmarirea aplicarii si controlul respectarii reglementarilor
in domeniul sau de activitate;
- Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEdC) - detine o pozitie importanta
in implementarea acelor elemente din strategia de ocupare referitoare la
educatie si pregatire profesionala, din perspectiva invatarii pe parcursul
intregii vieti, asigurarea competentelor necesare in corelatie cu evolutiile
inregistrate pe piata muncii;
- Ministerul Sanatatii (MS) - deruleaza programe specifice in domeniul
sanatatii si securitatii in munca;
- Ministerul Economiei si Comertului (MEC) - elaboreaza strategii, programe
si politici privind cresterea economica, participa la fundamentarea si la
elaborarea strategiei si a programului de reforme economico-sociale ale
Guvernului, urmareste implementarea politicilor de cercetare si inovare,
initiaza actiuni de cooperare internationala si de colaborare economica
externa, in plan bilateral sau pe terte piete;
- Ministerul Integrarii Europene (MIE), prin intermediul Agentiilor de
Dezvoltare Regionala contribuie la implementarea unor masuri care vizeaza
eliminarea disparitatilor regionale de dezvoltare;
- Ministerul Finantelor Publice (MFP) elaboreaza si implementeaza politica
bugetara si fiscala a Guvernului, coreleaza politicile fiscale si bugetare cu
celelalte politici economico-sociale;
- Partenerii sociali, indiferent de reprezentativitatea acestora, vor
prelua elementele strategiei de ocupare in propriile programe de actiune,
raporturile cu serviciile publice de ocupare fiind esentiale. Organizatiile
patronale si cele sindicale sunt implicate in structurile tripartite, avand
posibilitatea de a sprijini implementarea componentelor strategice - informare,
educatie si pregatire profesionala, servicii de mediere a muncii etc. Aceste organizatii
pot influenta procesele de promovare a flexibilitatii muncii si de consolidare
a nivelului aptitudinal si prin intermediul negocierilor colective organizate
la nivel national;
- Organizatiile nonguvernamentale si societatea civila joaca un rol
important in ajustarea politicilor, fie prin acordarea de asistenta in
implementarea elementelor de strategie si a altor programe din domeniul
politicilor sociale, fie prin contactele cu organizatiile internationale din
aria lor de activitate.
4.2. Finantare
Implementarea obiectivelor strategice stabilite prin acest document
necesita un suport financiar consistent. Prin urmare, toate institutiile
implicate in implementarea acestei strategii la nivel local si central vor
include in fundamentarea propriilor planuri de actiune principalele aspecte
strategice structurate in domeniul ocuparii fortei de munca, in conformitate cu
termenele stabilite in acest sens. In consecinta, obiectivele acestei strategii
vor fi sustinute in principal prin bugetul asigurarilor pentru somaj, precum si
prin alte surse de finantare, dupa cum urmeaza:
- Programul PHARE 2004 - 2006 prin Componenta de Coeziune Economica si
Sociala, subcomponenta privind dezvoltarea resurselor umane, si ulterior Fondul
Social European (dupa anul 2007);
- Programul SAPARD;
- Programul ISPA;
- Alte surse externe de finantare (ex. Banca Mondiala);
- Resurse financiare furnizate de catre angajatori, autoritatile
administratiei publice locale, alte categorii de persoane juridice in calitate
de donatori, ONG-uri etc.
4.3. Rezultate
Implementarea strategiei va conduce la:
- Consolidarea nivelului de ocupare a fortei de munca, tinzand spre
atingerea obiectivelor Strategiei Europene de Ocupare stabilite la Consiliul European
de la Lisabona;
- Promovarea adaptabilitatii si mobilitatii fortei de munca;
- Imbunatatirea capacitatii de integrare pe piata muncii si prelungirea
vietii active;
- Combaterea efectelor somajului structural si reducerea ratei somajului;
- Reducerea ratei somajului pentru grupurile vulnerabile;
- Asigurarea egalitatii de sanse pe piata muncii;
- Consolidarea parteneriatului social;
- Cresterea eficientei activitatii institutiilor cu responsabilitati pe
piata muncii;
- Reducerea semnificativa a disparitatilor regionale in ceea ce priveste
ocuparea fortei de munca.
Impactul implementarii acestei strategii va fi inregistrat dupa cum
urmeaza:
- La nivel macroeconomic - prin consolidarea mediului economic si social si
prin crearea de conditii favorabile pentru promovarea si dezvoltarea de noi
afaceri;
- La nivel regional - prin reducerea disparitatilor regionale si promovarea
unei dezvoltari economice durabile;
- La nivelul beneficiarilor - prin marirea capacitatii de integrare pe
piata muncii a grupurilor vizate, ca urmare a implicarii in programe specifice,
fapt ce va putea fi evaluat prin monitorizarea urmatoarelor aspecte:
- numarul persoanelor care se reintegreaza pe piata muncii si a celor
care initiaza activitati pe cont propriu;
- nivelul salarial al persoanelor dupa implicare in programe specifice;
- nivel ridicat al atractivitatii muncii.
4.4. Indicatorii de performanta a monitorizarii implementarii strategiei de
ocupare
In vederea monitorizarii implementarii obiectivelor declarate prin
strategia de ocupare, numarul indicatorilor existenti, va fi revizuit anual.
Baza de date va include seturi specifice de indicatori care vor permite
evaluarea progreselor inregistrate in atingerea obiectivelor si a
subobiectivelor declarate. Indicatorii sunt grupati astfel: dezvoltare sociala
si demografica, piata muncii, politici active in domeniul ocuparii fortei de
munca, sistemul educational.
A. Dezvoltare sociala si demografica
Productivitatea muncii (disponibil din 2007);
Salariul mediu (rata de crestere):
- in ansamblu, la nivel de tara;
- pe sectoare de activitate.
Raportul dintre numarul somerilor si al persoanelor ocupate;
Populatia situata deasupra si sub pragul de saracie.
B. Piata muncii
Indicatorii activitatii economice
Rata de participare la activitati economice a fortei de munca, dupa:
- sex;
- varsta;
- regiune;
- nivelul de educatie absolvit.
Numarul persoanelor inactive in varsta de munca, dupa:
- sex;
- varsta.
Numarul persoanelor neocupate in varsta de munca/populatia activa in varsta
de munca.
Indicatori privind ocuparea fortei de munca
Numarul persoanelor ocupate, dupa:
- sex;
- varsta;
- regiune;
- nivelul de educatie absolvit;
- activitati economice.
Rata ocuparii, dupa:
- sex;
- varsta;
- regiune;
- nivelul educational absolvit.
Indicatori pentru evaluarea ofertei de forta de munca
Numar someri, dupa:
- sex;
- varsta;
- regiune;
- nivelul educational absolvit;
- durata perioadei de somaj;
- metoda folosita in cautarea unui loc de munca.
Rata somajului, dupa:
- sex;
- varsta;
- regiune;
- nivelul educational absolvit.
Somajul inregistrat
Numarul somerilor inregistrati, dupa:
- sex;
- varsta;
- regiune;
- nivel educational absolvit;
- durata perioadei de inregistrare;
- numarul consecutiv de inregistrari.
Indicatori ai cererii de forta de munca:
Numarul locurilor vacante declarate (disponibil in 2007):
- total;
- recent declarate;
- in sectorul privat.
C. Politici active in domeniul ocuparii fortei de munca
Numarul locurilor de munca vacante/incluse in cursurile de formare
profesionala:
- prin masurile promovate de Legea nr. 76/2002, modificata si completata
prin Legea nr. 107/2004 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si
stimularea ocuparii fortei de munca;
- prin programe specifice de stimulare a ocuparii fortei de munca si pentru
formare profesionala, finantate prin bugetul de stat, Programul PHARE sau alte
surse;
- prin activitatea Serviciilor Publice de Ocupare;
- prin masuri si programe specifice.
Numarul somerilor plasati, din grupurile vulnerabile pe piata muncii.
Indicatori privind imbunatatirea situatiei grupurilor vulnerabile pe piata
muncii
Numarul somerilor inregistrati, dupa cum urmeaza:
- cu o perioada de inregistrare de peste un an (someri de lunga durata);
- persoane cu handicap;
- persoane peste 45 de ani;
- someri rromi;
- femei;
- persoane cu un nivel educational scazut, persoane necalificate.
Indicatori financiari
Cheltuieli din PIB pentru sustinerea masurilor active/pasive:
- total;
- pe program/masura;
- procent din PIB.
D. Sistemul educational
Numarul de inregistrari dupa nivelul educational;
Numarul abandonurilor din sistemul educational;
Indicatori privind nivelul educational al populatiei
Repartizarea populatiei de peste 15 ani, in functie de nivelul educational
absolvit;
Numarul absolventilor in functie de tipul institutiilor de educatie;
Numarul persoanelor ocupate, in functie de nivelul educational absolvit;
Numarul somerilor, in functie de nivelul educational absolvit.
Indicatori cu privire la obiectivele pregatirii profesionale
Numarul somerilor inclusi in programele de pregatire profesionala;
Numarul somerilor care au finalizat un curs de formare profesionala, dupa:
- sex;
- tipul de calificare.
Numarul somerilor plasati in urma finalizarii unui program de formare
profesionala;
Numarul persoanelor ocupate care au absolvit cursuri pentru dezvoltarea
competentelor profesionale.
Progresul va fi evaluat atat prin urmarirea valorilor absolute ale
indicatorilor, cat si contributia relativa in total. Principalele surse de
informare sunt: Institutul National de Statistica, Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca, precum si datele furnizate prin alte studii
statistice si sociologice reprezentative.