HOTARARE Nr.
493 din 12 aprilie 2006
privind cerintele minime de
securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile
generate de zgomot
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 380 din 3 mai 2006
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Obiectivul şi domeniul de aplicare
Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime
pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi
securitatea lor, generate sau care pot fi generate de
expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.
Art. 2. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică
tuturor activităţilor în care lucrătorii sunt sau este posibil să fie expuşi,
prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
Art. 3. - Prevederile legislaţiei naţionale care
transpun Directiva 89/391/CEE se aplică în totalitate activităţilor prevăzute la art. 2, fără a aduce
atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărâre.
Art. 4. - In sensul prezentei hotărâri, parametrii
fizici, utilizaţi ca predictori de risc, semnifică după cum urmează:
a) presiunea acustică de
vârf (pvârf) - valoarea maximă a presiunii
acustice instantanee, măsurată cu ponderarea în frecvenţă „C";
b) nivelul de expunere
zilnică la zgomot (LEX,8h) [dB(A) re. 20 µPa] - media ponderată
în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominală de 8
ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Această noţiune acoperă
toate zgomotele prezente la locul de muncă, inclusiv zgomotul cu caracter de
impuls;
c) nivelul de expunere
săptămânală la zgomot (LEX,8h) - media ponderată în timp a
nivelurilor de expunere zilnică la zgomot într-o săptămână nominală de 5 zile
de lucru de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).
SECŢIUNEA a 2-a
Valori limită de expunere şi valori de expunere
la zgomot de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor
Art. 5. - Pentru aplicarea
prezentei hotărâri, valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la
care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia
sănătăţii lucrătorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnică la zgomot şi
presiunea acustică de vârf sunt fixate după cum urmează:
a) valori limită de expunere: LEX, 8h = 87 dB(A) şi, respectiv, pvârf = 200 Pa1);
b) valori de expunere superioare de la care se
declanşează acţiunea: LEX, 8h = 85 dB(A) si, respectiv, pvârf =140 Pa2);
c) valori de expunere
inferioare de la care se declanşează acţiunea: LEX, 8h = 80 dB(A) si, respectiv,Pvârf =112 Pa3).
Art. 6. - (1) In cazul valorilor limită de expunere,
determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot trebuie să ţină seama
de atenuarea realizată de mijloacele individuale de protecţie auditivă purtate
de acesta.
(2) Valorile de expunere de la care se declanşează
acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
nu trebuie să ia în considerare efectul utilizării mijloacelor de protecţie
prevăzute la alin. (1).
Art. 7. - In situaţii pe deplin justificate, în cazul
activităţilor în care expunerea zilnică la zgomot are variaţii semnificative de
la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării valorilor limită de expunere şi a
valorilor de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind
securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, trebuie să se folosească
nivelul de expunere săptămânală la zgomot în locul nivelului de expunere
zilnică la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expuşi
lucrătorii, cu condiţia ca:
a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat
prin monitorizare adecvată să nu depăşească valoarea limită de expunere de 87
dB(A); şi
b) să se ia măsuri adecvate pentru reducerea la
minimum a riscurilor asociate cu aceste activităţi.
CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Determinarea şi evaluarea riscurilor la zgomot
Art. 8. - In îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de
legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie
să evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la care sunt
expuşi lucrătorii.
Art. 9. - Metodele şi aparatura folosite trebuie să fie
adaptate la condiţiile existente, luând în considerare, în special,
caracteristicile zgomotului care este măsurat,
durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile
aparatului de măsură.
Art. 10. - Metodele şi aparatura utilizate trebuie să
permită determinarea parametrilor definiţi la art. 4 şi să se stabilească dacă,
într-o situaţie dată, valorile prevăzute la art. 5-7 sunt depăşite.
Art. 11. - Metodele
folosite pot include eşantionarea, care trebuie să fie reprezentativă pentru
expunerea personală a lucrătorului.
Art. 12. - Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art. 8
trebuie să fie planificate şi efectuate de către serviciile de protecţie şi
prevenire competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special,
prevederile din legislaţia naţională care transpun prevederile din Directiva 89/391/CEE referitoare la aceste servicii.
Art. 13. - Datele obţinute din evaluarea şi/sau
măsurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie să fie păstrate într-o formă
care să permită consultarea lor la o dată ulterioară.
Art. 14. - Atunci când se efectuează determinarea şi evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor
măsurătorilor trebuie să se ţină seama de erorile de măsurare determinate în
conformitate cu practica metrologică.
Art. 15. - In conformitate cu legislaţia naţională care
transpune Directiva 89/391/CEE, la evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să
acorde atenţie deosebită următoarelor elemente:
a) nivelului, tipului şi duratei expunerii, inclusiv
expunerii la zgomot cu caracter de impuls;
b) valorilor limită de expunere şi valorilor de
expunere de la care se declanşează acţiunea, stabilite la art. 5-7;
c) efectelor asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d) efectelor asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor rezultate din interacţiunile dintre zgomot şi substanţe ototoxice
din mediul de muncă, precum şi dintre zgomot şi vibraţii, în măsura în care
este posibil din punct de vedere tehnic;
e) efectelor indirecte asupra sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor rezultate din interacţiuni dintre zgomot şi semnale de
avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de
accidentare;
f) informaţiilor privind emisia de zgomot, furnizate
de producătorii echipamentelor de muncă în conformitate cu prevederile legale;
g) existenţei unor echipamente de muncă alternative,
proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
h) prelungirii expunerii la zgomot peste programul de
lucru normal, pe răspunderea angajatorului;
i) informaţiilor adecvate obţinute în urma
supravegherii sănătăţii, inclusiv informaţiilor publicate, atunci când este
posibil;
j) punerii la dispoziţie a mijloacelor de protecţie
auditivă cu caracteristici de atenuare adecvate.
1) 140 dB(C) cu
valoarea de referinţă 20 µPa.
2) 137 dB(C) cu
valoarea de referinţă 20 µPa.
3) 135 dB(C) cu
valoarea de referinţă 20 µPa.
Art. 16. - (1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare
a riscurilor şi trebuie să identifice măsurile care trebuie luate pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu legislaţia naţională
care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată
pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.
(3) Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată
periodic şi ori de câte ori s-au produs modificări semnificative care pot să
conducă la expunerea lucrătorilor la zgomot sau atunci când rezultatele
supravegherii sănătăţii fac necesar acest lucru.
SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
Art. 17. - Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie eliminate la sursă sau trebuie
reduse la minimum, ţinând seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor
de control al riscului la sursă.
Art. 18. - Reducerea riscurilor generate de expunerea
la zgomot trebuie să se bazeze pe principiile generale de prevenire prevăzute
de legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE, luând în
considerare mai ales următoarele:
a) alte metode de lucru care să reducă expunerea la
zgomot;
b) alegerea unor echipamente de muncă adecvate, care să emită, ţinând seama de natura activităţii
desfăşurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a
pune la dispoziţia lucrătorilor echipamente care respectă cerinţele legale al
căror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la
zgomot;
c) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a
posturilor de lucru;
d) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor
privind utilizarea corectă a echipamentelor de muncă, în scopul reducerii la
minimum a expunerii acestora la zgomot;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului
aerian, cum ar fi ecrane, carcase, căptuşeli fonoabsorbante, precum şi
reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor
de muncă, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă;
g) organizarea muncii astfel încât să se reducă
zgomotul prin limitarea duratei şi intensităţii expunerii şi stabilirea unor
pauze suficiente de odihnă în timpul programului de
lucru.
Art. 19. - Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la
art. 8-16, atunci când sunt depăşite valorile de expunere superioare de la care
se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să stabilească şi să aplice un
program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la
zgomot, ţinând seama, în special, de măsurile prevăzute la art. 17 şi 18.
Art. 20. - (1) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute
la art. 8-16, locurile de muncă în care lucrătorii pot fi expuşi la un
zgomot care depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind
securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor trebuie să fie semnalizate
corespunzător.
(2) Dacă este posibil tehnic şi dacă riscul expunerii
justifică aceasta, locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se delimitează şi
se limitează accesul la acestea.
Art. 21. - In cazul în care, datorită naturii
activităţii, lucrătorii dispun de încăperi de odihnă aflate în
responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încăperi trebuie să fie redus
la un nivel compatibil cu scopul amenajării lor şi cu condiţiile de utilizare a acestora.
Art. 22. - In conformitate cu prevederile legislaţiei
naţionale care transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să adapteze
măsurile prevăzute în prezenta secţiune la nevoile lucrătorilor care aparţin
grupurilor sensibile la riscuri specifice.
SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia individuală împotriva riscurilor
generate de expunerea la zgomot
Art. 23. - Atunci când riscurile generate de expunerea
la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrătorilor trebuie să li se
pună la dispoziţie mijloace individuale de protecţie auditivă, adecvate şi
corect ajustate, pe care aceştia trebuie să le utilizeze, în conformitate cu
prevederile legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/656/CEE şi
Directiva 89/391/CEE, în următoarele condiţii:
a) atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile
de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie
să pună la dispoziţia lucrătorilor mijloace individuale de protecţie auditivă;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere superioare de la care
se declanşează acţiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze mijloacele individuale
de protecţie auditivă;
c) mijloacele individuale de protecţie auditivă
trebuie să fie alese astfel încât să elimine sau să reducă la minimum riscul
pentru auz.
Art. 24. - Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a
asigura folosirea mijloacelor individuale de protecţie auditivă de către
lucrătorii săi.
Art. 25. - Angajatorul răspunde de verificarea
eficienţei măsurilor luate în conformitate cu art. 23 şi 24.
SECŢIUNEA a 4-a
Limitarea
expunerii la zgomot
Art. 26. - Expunerea lucrătorului la zgomot,
determinată potrivit art. 6, nu trebuie să depăşească, în nici un caz, valorile
limită de expunere.
Art. 27. - Dacă se constată expuneri peste valorile
limită de expunere, în pofida măsurilor luate pentru aplicarea prezentei
hotărâri, angajatorul trebuie:
a) să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub
valorile limită de expunere;
b) să identifice cauzele expunerii excesive;
c) să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie
pentru a evita orice recurenţă.
SECŢIUNEA a 5-a
Informarea şi
formarea lucrătorilor
Art. 28. - Fără a aduce atingere prevederilor din
legislaţia naţională care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să
asigure informarea şi formarea lucrătorilor expuşi la locul de muncă la un
nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care
se declanşează acţiunea şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători, privind
riscurile generate de expunerea la zgomot, în special în ceea ce priveşte
următoarele:
a) natura acestor riscuri;
b) măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri,
în vederea eliminării sau a reducerii la minimum a riscurilor generate de
zgomot, inclusiv condiţiile în care se aplică aceste măsuri;
c) valorile limită de expunere şi valorile de expunere
de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor, prevăzute la art. 5-7;
d) rezultatele evaluării şi măsurării zgomotului,
efectuate în conformitate cu prevederile art. 8 - 16, însoţite de o explicaţie
a semnificaţiei acestora şi a riscurilor potenţiale;
e) folosirea corectă a mijloacelor de protecţie
auditivă;
f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a
simptomelor deteriorării auzului;
g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la
supravegherea sănătăţii şi scopul acestei supravegheri, în conformitate cu art.
30-33;
h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii
la minimum a expunerii la zgomot.
SECŢIUNEA a 6-a
Consultarea şi
participarea lucrătorilor
Art. 29. - Consultarea şi participarea lucrătorilor
şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri
trebuie să se desfăşoare în conformitate cu legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE şi trebuie
să se refere, în special, la următoarele:
a) evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor
care trebuie luate, prevăzute la art. 8 - 16;
b) măsurile destinate să elimine sau să reducă
riscurile generate de expunerea la zgomot, prevăzute la art. 17-22;
c) alegerea mijloacelor individuale de protecţie
auditivă prevăzute la art. 23 lit. c).
CAPITOLUL III
Supravegherea sănătăţii
Art. 30. - (1) Atunci când rezultatele evaluării şi
măsurării prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea lucrătorilor,
Ministerul Sănătăţii va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvată a
sănătăţii acestora, în concordanţă cu legislaţia naţională care transpune
Directiva 89/391/CEE.
(2) Actele normative prevăzute
la alin. (1), inclusiv cerinţele specificate pentru fişele medicale şi pentru
posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în conformitate cu
legislaţia şi/sau practicile naţionale.
Art. 31. - (1) Lucrătorii a căror expunere la zgomot
depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea
angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor au
dreptul la examenul medical periodic, inclusiv
testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar
de medicina muncii, în conformitate cu legislaţia naţională.
(2) Dacă evaluarea şi măsurările prevăzute la art. 8
indică un risc pentru sănătatea lucrătorilor a căror expunere la zgomot
depăşeşte valorile de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea,
aceştia au dreptul la control audiometric preventiv.
(3) Controalele prevăzute la alin. (1) şi (2) au ca
obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi auditive datorate
zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
Art. 32. - (1) Pentru fiecare
lucrător care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu
prevederile art. 30 şi 31, trebuie completat un dosar medical individual, care
trebuie actualizat.
(2) Dosarele medicale trebuie să conţină un rezumat al
rezultatelor supravegherii sănătăţii.
(3) Dosarele medicale trebuie să fie păstrate într-un
mod adecvat, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea
secretului medical.
(4) La cerere, copii ale dosarelor medicale
actualizate trebuie să fie transmise direcţiilor de sănătate publică.
(5) Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la dosarul
medical individual propriu, la cererea sa.
Art. 33. - (1) In cazul în care, în urma supravegherii
funcţiei auditive, se constată că un lucrător prezintă o pierdere
identificabilă a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia dacă este
probabil ca pierderea de auz să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de
muncă.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1), medicul de
medicina muncii trebuie să informeze lucrătorul cu privire la rezultatul care
îl priveşte personal.
(3) In situaţia prevăzută la alin. (1), angajatorul
trebuie:
a) să revizuiască evaluarea riscurilor realizată
conform prevederilor art. 8-16;
b) să revizuiască măsurile prevăzute, conform
prevederilor art. 17-25, pentru eliminarea sau
reducerea riscurilor;
c) să ţină seama de recomandările medicului de
medicina muncii sau ale direcţiilor de sănătate publică privind aplicarea
oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate
cu prevederile art. 17-25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul
într-un alt loc de muncă, unde nu există risc de expunere;
d) să organizeze supravegherea sistematică a sănătăţii
şi să asigure reexaminarea stării de sănătate a celorlalţi lucrători care au
suferit o expunere asemănătoare.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 34. - (1) In cazul în care, datorită naturii
activităţii, este probabil ca utilizarea integrală şi corectă a mijloacelor de
protecţie auditivă individuale să conducă la riscuri mai mari pentru sănătate
sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogări de la prevederile
art. 23 lit. a) şi b), art. 26 şi 27.
(2) Derogările prevăzute la alin. (1) se acordă în
urma consultării Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu
Ministerul Sănătăţii şi cu partenerii sociali.
(3) Derogările trebuie să fie însoţite de condiţii
care garantează, luându-se în considerare condiţiile speciale, că riscurile
rezultate se reduc la minimum şi că lucrătorii în cauză fac obiectul unei
supravegheri sporite a sănătăţii.
(4) Derogările se revizuiesc la fiecare 4 ani şi se
retrag imediat ce încetează situaţiile care le justifică.
Art. 35. - (1) In vederea aplicării prezentei hotărâri
în sectorul muzicii şi al divertismentului, Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii vor elabora, în consultare cu
partenerii sociali şi în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, un
cod de conduită care să prevadă indicaţii practice menite să ajute lucrătorii
şi angajatorii din acest sector să îşi îndeplinească obligaţiile legale
prevăzute în prezenta hotărâre.
(2) Elaborarea codului de conduită prevăzut la alin.
(1) se va face până la data de 15 februarie 2008.
(3) Până la data de 15 februarie 2008 trebuie păstrate
nivelurile de protecţie deja atinse în ceea ce priveşte lucrătorii din sectorul
muzicii şi al divertismentului.
Art. 36. - In situaţia în care la locurile de muncă de
la bordul navelor maritime se depăşesc valorile limită de expunere, prevederile
art. 26 şi 27 se pot pune în aplicare începând cu data de 15 februarie 2011.
Art. 37. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data
de 1 septembrie 2006.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2003/10/CE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (zgomot), publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii, solidarităţii
sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi
turismului,
Gheorghe Dobre