INSTRUCTIUNI din 23 iunie 2005
privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 acordurilor de
transfer de tehnologie
ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI
PUBLICATE IN: MONITORUL OFICIAL NR. 659 din 25 iulie 2005
In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei adopta
prezentele instructiuni
I. INTRODUCERE
1. Prezentele instructiuni stabilesc principiile evaluarii acordurilor de
transfer de tehnologie in sensul art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege.
Acordurile de transfer de tehnologie se refera la licentele in cazul carora
licentiatorul permite licentiatului sa exploateze tehnologia care face obiectul
licentei pentru producerea de bunuri sau prestarea de servicii, astfel cum sunt
definite in art. 2 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind exceptarea
acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin.
(1) din Legea concurentei nr. 21/1996, pus in aplicare prin Ordinul
presedintelui Consiliului Concurentei nr. 82/2005, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 429 din 20 mai 2005, denumit in continuare
regulament.
2. Scopul prezentelor instructiuni este de a face precizari cu privire la
aplicarea regulamentului dar si cu privire la aplicarea prevederilor art. 5 din
lege acordurilor de transfer de tehnologie care nu intra in sfera de aplicare a
regulamentului. Regulamentul si instructiunile nu aduc atingere unei eventuale
aplicari paralele a prevederilor art. 6 din lege categoriilor de acorduri de
transfer de licenta.
3. Criteriile prevazute in instructiuni trebuie aplicate tinandu-se seama
de circumstantele specifice fiecarui caz, ceea ce exclude orice aplicare
mecanica a instructiunilor. Fiecare caz trebuie sa fie apreciat in functie de
propriile caracteristici si instructiunile trebuie sa fie aplicate intr-un mod
flexibil si rezonabil. Exemplele prezentate nu au un caracter exhaustiv.
II. PRINCIPII GENERALE
1. Aplicarea art. 5 din lege si drepturile de proprietate intelectuala
4. Obiectivul global al art. 5 din lege este de a proteja concurenta pe
piata in scopul promovarii bunastarii consumatorilor precum si a realizarii
unei eficiente alocari a resurselor. Conform art. 5 alin. (1) din lege sunt
interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori
asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti
economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect
restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau
pe o parte a acesteia. Ca o exceptie de la aceasta regula, art. 5 alin. (2)
prevede ca interdictia de la art. 5 alin. (1) poate fi declarata ca
inaplicabila in cazul intelegerilor intre agenti economici care contribuie la
imbunatatirea productiei sau distributiei produselor ori la promovarea
progresului tehnic si economic, asigurand in acelasi timp consumatorilor un
avantaj corespunzator celui realizat de acesti agenti economici, dar fara a
impune alte limitari ale concurentei in afara celor indispensabile pentru
atingerea respectivelor obiective, limitari care nu dau posibilitatea agentilor
economici implicati sa elimine concurenta pentru o parte substantiala a
produselor in cauza.
5. Legislatia privind proprietatea intelectuala confera drepturi exclusive
titularilor de brevete, drepturi de autor, desene industriale, marci si alte
drepturi protejate prin lege. Titularul dreptului de proprietate intelectuala
este indreptatit, conform legislatiei proprietatii intelectuale, sa impiedice
utilizarea neautorizata a proprietatii sale intelectuale si sa o exploateze, in
special prin transmiterea acesteia pe baza de licenta catre terti. Odata ce un
produs ce incorporeaza un drept de proprietate intelectuala a fost pus pe piata
de catre titularul respectivului drept sau avand consimtamantul acestuia,
dreptul de proprietate intelectuala este epuizat, astfel incat titularul nu va
mai putea opune dreptul sau comercializarii respectivului produs (principiul
epuizarii dreptului subiectiv de proprietate intelectuala). Titularul dreptului
de proprietate intelectuala nu are nici un drept sa se impotriveasca vanzarii
de catre licentiati sau de catre cumparatori a unor astfel de bunuri
incorporand respectiva tehnologie ce face obiectul unei licente. Principiul
epuizarii dreptului subiectiv este in deplin acord cu principala functie a
drepturilor de proprietate intelectuala, respectiv aceea de a acorda
titularului posibilitatea de a-i exclude pe terti de la exploatarea
proprietatii intelectuale ce-i apartine, in lipsa consimtamantului sau.
6. Faptul ca legislatia proprietatii intelectuale confera drepturi exclusive
de exploatare nu implica excluderea drepturilor de proprietate intelectuala de
la aplicarea legislatiei din domeniul concurentei. In acest sens, art. 5 si 6
din lege sunt aplicabile cu precadere intelegerilor prin care licentiatorul
acorda licenta de exploatare a drepturilor sale unui alt agent economic. Pe de
alta parte, aceasta nu inseamna ca exista un conflict inerent intre legislatia
proprietatii intelectuale si cea a concurentei. Dimpotriva, ambele au aceleasi
obiective de baza: promovarea bunastarii consumatorului si realizarea unei
eficiente alocari a resurselor. Inovarea reprezinta o componenta esentiala si
dinamica a unei economii de piata deschise si competitive. Drepturile de
proprietate intelectuala promoveaza concurenta dinamica, incurajand agentii
economici sa investeasca in dezvoltarea de produse si procedee noi sau
imbunatatite. La fel si concurenta, obliga agentii economici sa inoveze. De
aceea, atat drepturile de proprietate intelectuala cat si concurenta sunt
necesare promovarii inovarii si asigurarii unei exploatari in conditii
concurentiale.
7. Cu ocazia evaluarii acordurilor de licenta conform art. 5 din lege se va
tine seama de faptul ca pentru crearea drepturilor de proprietate intelectuala
sunt implicate adesea investitii substantiale, care determina anumite riscuri.
Pentru a nu limita concurenta si a mentine motivatia pentru inovare, celui care
inoveaza nu trebuie sa-i fie ingradit exercitiul drepturilor de proprietate
intelectuala profitabile. Din aceste motive, este normal ca inovatorul sa fie
liber sa pretinda pentru proiectele de succes o compensatie suficienta pentru
mentinerea motivatiei de a investi tinand seama si de proiectele care au esuat.
Transmiterea de tehnologii pe baza de licenta poate, de asemenea, obliga licentiatul
la investitii irecuperabile semnificative in tehnologia licentiata si in active
de productie necesare exploatarii acesteia. Aplicarea art. 5 din lege nu se
poate face fara a lua in considerare aceste investitii ex ante facute de catre
parti, dar si riscurile decurgand din acestea. Riscurile cu care partile se
confrunta, asumate de acestea, pe parcursul perioadei necesare amortizarii
investitiei, conduc la aprecierea ca respectivul acord nu cade sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau, dupa caz, ca acesta indeplineste
conditiile prevazute de art. 5 alin. (2) din lege.
8. In evaluarea acordurilor de licenta in conformitate cu prevederile art.
5 din lege, cadrul analitic de lucru existent este suficient de flexibil pentru
a lua in considerare aspectele dinamice ale licentelor de tehnologie. Nu se
poate prezuma ca drepturile de proprietate intelectuala sau acordurile de
licenta ridica probleme de concurenta. Majoritatea acordurilor de licenta nu
restrictioneaza concurenta ci, dimpotriva, conduc la cresteri de eficienta
favorabile concurentei. Intr-adevar, acordarea de licenta are un caracter
proconcurential, deoarece are ca rezultat difuzarea tehnologiei si promovarea
inovarii. In plus, chiar si acordurile de licenta care restrang concurenta pot,
in cele din urma, sa conduca la cresteri de eficienta favorabile concurentei,
care trebuie sa fie analizate in conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege si
evaluate in raport de efectele negative pe care le au asupra concurentei.
Majoritatea acordurilor de licenta sunt, in consecinta, compatibile cu
prevederile art. 5 din lege.
2. Cadrul general de aplicare a prevederilor art. 5 din lege
9. Prin prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt interzise acordurile
care au ca obiect sau efect restrangerea concurentei. Aceste prevederi se
aplica atat restrangerii concurentei intre partile la un acord cat si
restrangerii concurentei intre una dintre partile la un acord si terti.
10. Eventualul caracter restrictiv de concurenta al unui acord de licenta
trebuie sa fie apreciat prin raportarea la situatia in care concurenta s-ar
exercita daca acordul si restrictionarile pe care acesta le presupune nu ar
exista. Cu ocazia acestei evaluari este necesar sa se tina seama de impactul
probabil al acordului asupra concurentei intertehnologice (intre agenti
economici care folosesc tehnologii concurente) si asupra concurentei
intratehnologice (intre agenti economici ce folosesc aceeasi tehnologie).
Prevederile art. 5 alin. (1) din lege interzice atat restrangerile concurentei
intertehnologice cat si restrangerile concurentei intratehnologice. De aceea
este necesar a se evalua in ce masura acordul afecteaza sau poate afecta aceste
doua aspecte ale concurentei pe piata.
11. Urmatoarele doua intrebari definesc sfera unei astfel de evaluari.
Prima se refera la impactul acordului asupra concurentei intertehnologice, in
timp ce a doua se refera la impactul acordului asupra concurentei
intratehnologice. Deoarece restrictionarile pot afecta, in acelasi timp, cele
doua tipuri de concurenta, ar putea sa fie necesara analizarea unei
restrictionari in lumina ambelor intrebari, inainte de a putea determina daca
exista sau nu restrictionari ale concurentei, in intelesul prevederilor art. 5
alin. (1) din lege.
a) Acordul de licenta restrange o concurenta reala sau potentiala care ar
fi putut exista in absenta sa? Daca da, acest acord ar putea intra sub
incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. In realizarea acestei
evaluari este necesar a se tine seama de concurenta dintre parti si de cea fata
de terti. De exemplu, atunci cand doi agenti economici care-si desfasoara
activitatea pe teritorii diferite acorda licente incrucisate asupra unor
tehnologii concurente si se angajeaza sa nu vanda produsele unul pe piata
celuilalt, concurenta (potentiala) care exista inaintea acordului este
restransa. In mod similar, atunci cand licentiatorul le impune licentiatilor
sai obligatia de a nu folosi tehnologii concurente si cand aceste obligatii au
ca efect excluderea tehnologiilor tertilor, concurenta reala sau potentiala
care ar fi existat in lipsa acordului incheiat este restransa.
b) Acordul restrange o concurenta reala sau potentiala care ar fi existat
in absenta respectivelor restrictionari contractuale? Daca da, atunci acordul
ar putea intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. De
exemplu, in cazul in care un licentiator le interzice licentiatilor sai sa
concureze intre ei, concurenta (potentiala) care ar fi putut exista intre
licentiati in absenta acestei interdictii, este restransa. Acest tip de
restrictionari includ fixarea pe verticala a preturilor precum si
restrictionarile intre licentiati de a vinde intr-un anumit teritoriu sau catre
anumiti clienti. Totusi, anumite restrictionari ar putea, in anumite cazuri, sa
nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, daca respectiva
restrictionare este in mod obiectiv necesara pentru existenta unui astfel de
acord. O astfel de exceptare de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) poate
opera numai pe baza unor factori obiectivi, exteriori partilor, iar nu pe baza
opiniilor subiective si caracteristicilor partilor. Intrebarea, in acest caz,
nu este daca partile in respectiva situatie nu ar fi acceptat sa incheie un
acord mai putin restrictiv, ci daca, date fiind natura acordului si
caracteristicile pietei respective, alti agenti economici aflati intr-o
situatie similara n-ar fi incheiat un acord mai putin restrictiv. De exemplu,
restrictionarile teritoriale intr-un acord intre agenti economici care nu sunt
concurenti ar putea sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1)
pentru o anumita perioada daca restrictionarile sunt in mod obiectiv necesare
licentiatului pentru a intra pe o noua piata. In mod similar, interdictia
impusa tuturor licentiatilor de a nu vinde catre anumite categorii de
consumatori finali poate sa nu restranga concurenta daca o astfel de
restrictionare este in mod obiectiv necesara pentru motive de siguranta sau
sanatate legate de natura periculoasa a produsului respectiv. Argumentul
conform caruia, in lipsa restrictionarii respective, furnizorul ar fi recurs la
integrarea pe verticala nu este suficient. Deciziile de realizare sau nu a unei
integrari pe verticala depind de o gama larga de factori economici complecsi,
din care cativa sunt interni agentului economic in cauza.
12. In aplicarea cadrului analitic descris in paragraful anterior, trebuie
avut in vedere faptul ca prevederile art. 5 alin. (1) din lege distinge intre
acele acorduri care au ca obiect restrangerea concurentei si acele acorduri
care au ca efect restrangerea concurentei. Un acord sau o restrictionare
contractuala este interzisa de prevederile art. 5 alin. (1) din lege numai daca
are ca obiect sau ca efect restrangerea concurentei intertehnologice si/sau
intratehnologice.
13. Restrictionarile concurentei prin obiect sunt acelea care, prin insasi
natura lor, restrang concurenta. Acestea sunt cele care, tinand seama de
obiectivele urmarite de regulile de concurenta, au cea mai mare probabilitate
de a produce efecte negative asupra concurentei incat nu este necesar sa se
faca dovada efectelor concrete asupra pietei pentru a fi incidente prevederile
art. 5 alin. (1) din lege. In plus, este putin probabil ca, in cazul
restrictionarilor prin obiect, conditiile prevazute de art. 5 alin. (2) din
lege, sa fie indeplinite. Evaluarea unui acord ca avand drept obiect o
restrangere a concurentei este intemeiata pe o serie de factori. Acesti factori
includ, in mod special, continutul acordului si obiectivele urmarite de acesta.
Poate fi de asemenea necesar sa fie luat in seama contextul in care se va
aplica respectivul acord sau comportamentul efectiv al partilor pe piata. Cu
alte cuvinte, inainte de a stabili daca o anumita restrictionare constituie o
restrictionare grava a concurentei, poate fi necesara o examinare a elementelor
definitorii acordului si a circumstantelor specifice in care opereaza. Modul in
care un acord este implementat poate duce la incadrarea acestuia in categoria
celor care au ca obiect restrangerea concurentei chiar daca acordul formal nu
contine o prevedere expresa in acest sens. Dovada intentiei subiective a
partilor de a restrange concurenta este un factor pertinent dar nu o conditie
necesara. In cazul acordurilor de licenta, Consiliul Concurentei considera ca
restrictionarile din lista restrictionarilor anticoncurentiale grave prevazute
la art. 5 din regulament sunt restrictive prin insusi obiectul lor.
14. In situatia in care un acord nu are ca obiect restrangerea concurentei
este necesar sa se examineze daca are efecte restrictive asupra concurentei.
Trebuie luate in calcul atat efectele existente cat si cele potentiale. Cu alte
cuvinte, acordul trebuie sa aiba posibile efecte anticoncurentiale. Pentru ca
acordurile de licenta sa restranga concurenta prin efectele lor, acestea
trebuie sa afecteze concurenta existenta sau potentiala intr-o asa masura incat
sa poata produce, cu un grad rezonabil de probabilitate, efecte negative pe
piata relevanta asupra preturilor, productiei, inovarii sau diversitatii si
calitatii bunurilor si serviciilor. Posibilele efecte negative asupra
concurentei trebuie sa fie semnificative. Un acord este susceptibil a avea
efecte anticoncurentiale semnificative atunci cand cel putin una dintre parti
are sau obtine astfel o anumita putere de piata si acordul contribuie la
crearea, mentinerea si consolidarea acelei puteri de piata sau permite partilor
exploatarea unei astfel de puteri de piata. Puterea de piata reprezinta
capacitatea de a mentine preturile la un nivel superior celui practicat de
concurenti sau de a mentine productia la un nivel inferior celei care ar trebui
sa fie o productie competitiva in privinta cantitatii, a calitatii si
diversitatii produselor, precum si a inovatiei pentru o perioada semnificativa
de timp. Gradul de putere de piata cerut pentru a putea trage concluzia ca
respectivul acord intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege este, in mod
normal, inferior celui cerut pentru a trage concluzia ca ne aflam in prezenta
unei pozitii dominante in intelesul art. 6 din lege.
15. In scopul analizei acordurilor susceptibile a avea efecte
anticoncurentiale este necesar, in mod normal, sa se defineasca piata relevanta
si sa se examineze, intre altele, natura produselor si tehnologiilor respective,
pozitionarea pe piata a partilor, a concurentilor, a cumparatorilor, existenta
unor concurenti potentiali si nivelul barierelor la intrare. In unele cazuri,
totusi, este posibila demonstrarea efectelor anticoncurentiale, analizand
comportamentul pe piata al partilor la un acord. Se poate aprecia astfel, spre
exemplu, daca un acord a dus la cresteri de pret.
16. Acordurile de licenta au totusi si un potential proconcurential
substantial. In fapt, marea majoritate a acestora sunt favorabile concurentei.
Acordurile de licenta pot favoriza inovarea, permitand inovatorilor castiguri
care sa acopere macar o parte din costurile de cercetare si dezvoltare.
Acordurile de licenta au ca rezultat diseminarea tehnologiilor, care, la randul
lor, pot conduce la crearea de plusvaloare prin reducerea costurilor de
productie ale licentiatului sau ii pot permite acestuia sa realizeze produse
noi sau imbunatatite. Cresterile eficientei realizate la nivelul licentiatului
provin adesea dintr-o combinare a tehnologiei licentiatorului cu activele si
tehnologiile licentiatului. O astfel de integrare a activelor si tehnologiilor
complementare poate conduce la o configuratie costuri-productie care altfel nu
ar fi posibila. De exemplu, combinarea unei tehnologii imbunatatite a
licentiatorului cu activele de productie sau distributie mai eficiente ale
licentiatului pot permite reducerea costurilor de productie sau fabricarea unui
produs imbunatatit. Transmiterea licentei poate servi, de asemenea, realizarii
obiectivului proconcurential de eliminare a obstacolelor din calea dezvoltarii
si exploatarii propriei tehnologii a licentiatului. In special, in sectoarele
caracterizate de existenta unui numar mare de brevete, licentele sunt adesea
transmise pentru a permite libertatea de creatie, inlaturand riscul
eventualelor litigii nascute in urma incalcarii drepturilor licentiatorului.
Atunci cand licentiatorul convine sa nu invoce drepturile sale de proprietate
intelectuala pentru a impiedica comercializarea produselor licentiatului, acordul
respectiv inlatura un obstacol din calea comercializarii produselor
licentiatului, prin aceasta promovand concurenta.
17. In cazurile in care un acord de licenta intra sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, atunci efectele proconcurentiale
trebuie sa le contrabalanseze pe cele restrictive, in sensul prevederilor art.
5 alin. (2) din lege. In cazul in care toate cele cinci conditii prevazute la
art. 5 alin. (2) din lege sunt indeplinite, acordul de licenta in cauza, desi
restrictiv de concurenta, este valabil si aplicabil, nefiind necesara o decizie
prealabila in acest sens in cazul exceptarii pe categorie. Restrictionarile
grave ale concurentei nu indeplinesc decat in mod exceptional conditiile art. 5
alin. (2) din lege. Astfel de acorduri, in general, nu indeplinesc cel putin
una din primele doua conditii ale art. 5 alin. (2) din lege. In general,
acestea nu aduc avantaje economice obiective si nici avantaje pentru
consumatori. In plus, acordurile de acest tip nu satisfac nici cea de a treia
conditie care se refera la caracterul indispensabil al restrictionarilor. De
exemplu, daca partile fixeaza pretul la care produsele fabricate sub licenta
trebuie sa fie vandute, aceasta va conduce, in general, la o productie mai
scazuta, la o alocare necorespunzatoare a resurselor precum si la preturi mai
mari pentru consumatori. Restrictionarea privind preturile nu este, de
asemenea, indispensabila pentru realizarea cresterilor de eficienta ce ar
rezulta din faptul ca doi concurenti dispun de doua tehnologii.
3. Definirea pietei
18. Abordarea Consiliului Concurentei privind definirea pietei relevante
este prevazuta de Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in
scopul stabilirii partii substantiale de piata puse in aplicare prin Ordinul
presedintelui Consiliului Concurentei nr. 61/2004, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I nr. 288 din 1 aprilie 2004. Prezentele
instructiuni vizeaza insa doar aspectele legate de definirea pietei care au
relevanta in domeniul acordurilor de transfer de tehnologie.
19. Tehnologia este un factor de productie (input) care este integrat fie
intr-un produs, fie intr-un proces de productie. Transmiterea tehnologiei sub
licenta poate, deci, afecta concurenta atat pe piata factorilor de productie,
cat si pe cea a produselor finite. De exemplu, un acord intre doua parti care
vand produse concurente si care isi acorda licente incrucisate asupra
tehnologiilor de productie a respectivelor produse este susceptibil a restrange
concurenta pe piata produsului in cauza. De asemenea este susceptibil a
restrange concurenta si pe piata tehnologiilor si posibil chiar si pe pietele
altor factori de productie. Pentru a evalua efectele acordurilor de licenta
asupra concurentei, este posibil sa fie necesara definirea pietelor relevante
ale bunurilor si serviciilor in cauza (pietele relevante ale produselor), dar
si a pietelor tehnologiilor. Termenul de <<piata a produsului>>
folosit in art. 4 din regulament se refera la pietele relevante ale produselor
si serviciilor atat sub aspectul lor geografic cat si sub cel al produselor si
serviciilor respective. Asa cum reiese cu claritate din art. 2 alin. (1) lit.
j) din regulament, termenul este folosit numai pentru a distinge pietele
relevante ale produselor si serviciilor de pietele relevante ale tehnologiei in
cauza.
20. Regulamentul si prezentele instructiuni se refera atat la efectele
asupra pietelor produselor finite, cat si la cele asupra pietelor produselor
intermediare. Piata relevanta a produsului include produse care sunt
considerate de cumparatori ca fiind substituibile cu cele care fac obiectul
acordului de licenta, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii pentru
care acestea sunt destinate.
21. Piata tehnologiei este alcatuita din tehnologia ce face obiectul
licentei si substitutele sale, adica alte tehnologii care sunt considerate de
licentiati ca interschimbabile sau substituibile tehnologiei care face obiectul
licentei, datorita caracteristicilor, redeventelor si a utilizarii date
acestora. Metodologia folosita pentru determinarea pietelor tehnologiei urmeaza
aceleasi principii cu metodologia folosita pentru determinarea pietei
produsului. Pornind de la tehnologia comercializata de licentiator, este
necesar sa se identifice celelalte tehnologii spre care licentiatii s-ar putea
indrepta in cazul unei cresteri usoare, dar permanente, a preturilor variabile,
respectiv a redeventelor. Intr-o abordare alternativa ar trebui identificate
produsele de pe piata care incorporeaza tehnologia ce face obiectul licentei (a
se vedea pct. 22).
22. Odata determinate pietele relevante, este necesara atribuirea cotelor
de piata diferitelor surse de concurenta; acestea vor indica puterea economica
a diferitilor actori de pe piata. In cazul pietelor tehnologiilor metoda o
reprezinta calcularea cotelor de piata pe baza cotei detinute de fiecare
tehnologie din totalul redeventelor, care reprezinta cota unei tehnologii pe o
piata in care diferite tehnologii concurente sunt transmise sub licenta. Totusi
aceasta metoda se dovedeste a fi adesea mai mult teoretica si nu practica,
datorita lipsei informatiilor clare privind redeventele etc. O abordare
alternativa este cea prevazuta la art. 4 alin. (3) din regulament si se refera
la calcularea cotelor pe piata tehnologiei pe baza vanzarilor de produse
incorporand tehnologia licentiata pe pietele produsului aflate in aval (a se
vedea pct. 69). Conform acestei abordari, toate vanzarile de pe piata relevanta
a produsului sunt luate in considerare indiferent daca produsul incorporeaza
sau nu o tehnologie licentiata. In cazul pietelor tehnologiilor, abordarea
conform prevederilor art. 4 alin. (3) din regulament, de a tine seama numai de
tehnologiile utilizate in interior, este justificata. Intr-adevar, aceasta abordare
constituie adesea un bun indicator al puterii tehnologiei. In primul rand, ea
inglobeaza concurenta potentiala intre agentii economici care fabrica produse
cu propria tehnologie si care sunt susceptibili a incepe transmiterea acesteia
sub licenta ca raspuns la o crestere mica, dar permanenta, a pretului
licentelor. In al doilea rand, chiar daca este putin probabil ca alti titulari
de tehnologii sa inceapa sa acorde licente, licentiatorul nu este, in mod
necesar, puternic pe piata tehnologiilor, chiar daca ii revine o mare parte din
venitul rezultat din activitatea de acordare a licentelor. Daca piata
produsului din aval este competitiva, concurenta la acest nivel il poate
constrange in mod real pe licentiator. O crestere a redeventelor pe piata din
amonte afecteaza costurile licentiatului, facandu-l mai putin competitiv, si
cauzandu-i o scadere a volumului vanzarilor. Cota unei tehnologii pe piata
produsului reflecta, de asemenea, acest element si constituie deci, in mod
normal, un bun indicator al puterii de piata a licentiatorului. In anumite
cazuri, care nu intra sub incidenta regulamentului, poate sa fie necesara,
atunci cand aceasta este posibil in practica, aplicarea ambelor abordari
descrise mai sus, in scopul aprecierii mai exacte a puterii de piata a
licentiatorului.
23. In plus, atunci cand nu sunt incidente prevederile regulamentului,
trebuie luat in considerare faptul ca nu intotdeauna cota de piata reflecta
puterea de piata a tehnologiilor disponibile. In afara tehnologiilor controlate
de catre partile la acord, Consiliul Concurentei va lua, deci, in considerare,
intre altele, si numarul de tehnologii disponibile controlate de catre terti si
care pot inlocui tehnologiile transmise la un cost comparabil pentru utilizator
(a se vedea pct. 130).
24. Anumite acorduri de licenta pot afecta pietele inovarii. In analiza
unor asemenea efecte Consiliul Concurentei se limiteaza, in mod normal, la a
examina impactul acordului asupra concurentei pe pietele produselor si
tehnologiilor existente. Concurenta pe aceste piete poate fi afectata de
acorduri care intarzie introducerea produselor imbunatatite sau a produselor
noi care in timp le vor inlocui pe cele existente. In astfel de cazuri,
inovarea este o sursa de concurenta potentiala care trebuie luata in calcul la
evaluarea impactului acordului asupra pietelor produselor si pietelor
tehnologiilor. Intr-un numar limitat de cazuri, totusi, ar putea fi util si
necesar sa fie determinate si pietele inovarii. Aceasta mai ales in situatia in
care acordul afecteaza inovarea care tinde spre crearea de noi produse, fiind
posibila identificarea inca dintr-o faza incipienta a polilor cercetarii si
dezvoltarii. In astfel de cazuri, se poate urmari daca in urma incheierii
acordului va ramane un numar suficient de poli concurentiali ai cercetarii si
dezvoltarii pentru a fi mentinuta concurenta efectiva in domeniul inovarii.
4. Distinctia dintre concurenti si neconcurenti
25. In general, acordurile dintre concurenti prezinta riscuri mai mari
pentru concurenta decat acordurile intre neconcurenti. Totusi, concurenta intre
intreprinderi care folosesc aceeasi tehnologie (concurenta intratehnologica
intre licentiati) constituie un factor complementar important pentru concurenta
dintre agentii economici care utilizeaza tehnologii concurente (concurenta
intertehnologica). De exemplu, concurenta intratehnologica poate determina
scaderea preturilor pentru produsele incorporand tehnologia in cauza, ceea ce
nu numai ca produce beneficii directe si imediate pentru consumatorii acestor
produse, dar si stimuleaza concurenta intre agentii economici care folosesc
tehnologii concurente. In contextul acordarii de licenta trebuie sa se tina
seama de faptul ca licentiatii isi comercializeaza propriul produs. Ei nu
revand un produs furnizat de alt agent economic. Astfel exista o motivatie mai
mare pentru diferentierea produselor si concurenta bazata pe calitatea
produselor intre licentiati decat in cazul intelegerilor pe verticala pentru
revanzarea produselor.
26. Pentru a determina relatia concurentiala dintre parti este necesar a se
examina daca partile ar fi fost concurenti reali sau potentiali in absenta
acordului. Daca in lipsa acordului partile n-ar fi fost concurenti reali sau
potentiali pe nici una din pietele relevante afectate de acel acord atunci este
vorba despre agenti economici neconcurenti.
27. In situatia in care licentiatorul si licentiatul sunt activi pe aceeasi
piata a produsului sau pe aceeasi piata a tehnologiei fara ca una sau ambele
parti sa incalce drepturile de proprietate intelectuala ale celeilalte parti,
atunci ei sunt concurenti reali pe piata in cauza. Partile sunt considerate a
fi concurenti reali pe piata tehnologiei daca licentiatul este deja angajat in
activitatea de licentiere a propriilor tehnologii catre terti iar licentiatorul
intra pe piata tehnologiei acordand o licenta pentru o tehnologie concurenta
licentiatului.
28. Partile sunt considerate concurente potentiale pe piata produsului
daca, in lipsa acordului si fara a incalca drepturile de proprietate
intelectuala ale celeilalte parti, probabil ca ar fi facut toate investitiile
necesare pentru a intra pe piata relevanta in cazul unei cresteri usoare, dar
permanente, a preturilor produselor pe piata relevanta. Pentru a constitui o
constrangere concurentiala reala, intrarea pe piata trebuie sa fie susceptibila
a se produce intr-o perioada scurta de timp. In mod normal este vorba de o
perioada de 1 - 2 ani. Totusi, in cazuri particulare, pot fi luate in calcul si
perioade mai mari. Perioada de timp necesara agentilor economici deja aflati pe
piata pentru a-si ajusta capacitatile de productie poate fi folosita ca etalon
pentru a determina aceasta durata. De exemplu, partile sunt susceptibile a fi
considerate concurenti potentiali pe piata produsului in cazul in care
licentiatul produce pe baza propriei tehnologii pe o piata geografica si incepe
sa produca pe o alta piata geografica utilizand o tehnologie concurenta celei
licentiate. In astfel de situatii, este foarte probabil ca licentiatul sa fi
putut intra pe cea de a doua piata geografica pe baza propriei tehnologii, cu
exceptia situatiei in care intrarea sa ar fi fost impiedicata de factori
obiectivi precum existenta unor brevete de blocaj (a se vedea pct. 31).
29. Partile sunt considerate a fi concurente potentiale pe piata
tehnologiei atunci cand ele detin tehnologii substituibile daca, in cazul
respectiv, licentiatul nu transmite propria sa tehnologie sub licenta, dar
exista posibilitatea de a o face ca raspuns la o crestere usoara, dar
permanenta, a preturilor tehnologiei in cauza. Totusi, pentru a fi aplicabil
regulamentul, concurenta potentiala de pe piata tehnologiei nu este luata in
considerare (a se vedea pct. 65).
30. In unele cazuri, partile pot deveni concurenti dupa incheierea
acordului deoarece licentiatul dezvolta si incepe exploatarea unei tehnologii
concurente. Este necesar sa se tina seama de faptul ca partile nu au fost
concurente la momentul incheierii acordului si ca acordul a fost incheiat in
acest context. Consiliul Concurentei se va concentra deci, asupra impactului
acordului asupra capacitatii licentiatului de a-si exploata propria tehnologie
(concurenta). In mod exceptional, lista restrictionarilor grave ale
concurentei, aplicabile acordurilor dintre concurenti, nu vor fi aplicabile
unor astfel de acorduri, decat daca acordul este in vreun fel modificat
ulterior, sub un aspect esential, dupa ce partile au devenit concurenti (a se
vedea art. 3 alin. (3) din regulament). Agentii economici participanti la un
acord pot deveni, de asemenea, concurenti ulterior incheierii acordului in
cazul in care licentiatul era deja activ pe piata produsului inainte de
incheierea acordului de licenta si licentiatorul intra ulterior pe piata
produsului pe baza tehnologiei transmise prin licenta sau a unei noi
tehnologii. De asemenea, in acest caz, lista restrictionarilor grave ale
concurentei aplicabila in cazul acordurilor intre neconcurenti va continua sa
se aplice acordului cu exceptia situatiei in care acordul este ulterior modificat,
sub un aspect esential (a se vedea art. 3 alin. (3) din regulament).
31. In situatia in care partile detin tehnologii care sunt intr-o pozitie
de blocaj unilateral sau bilateral pe piata, partile sunt considerate ca
nefiind concurente pe piata tehnologiei. Situatia blocarii unilaterale apare
atunci cand o tehnologie nu poate fi exploatata fara a incalca drepturile de
exploatare asupra unei alte tehnologii. O astfel de situatie este aceea in care
o imbunatatire adusa unei tehnologii face obiectul unui brevet iar tehnologia,
in sine, face obiectul unui alt brevet. In acest caz, exploatarea brevetului ce
are ca obiect imbunatatirea implica obtinerea de catre titular a licentei
pentru brevetul initial. O situatie de blocaj bilateral exista atunci cand nici
una dintre tehnologii nu poate fi exploatata fara a se incalca prin aceasta
drepturile de exploatare asupra celeilalte tehnologii, din aceasta cauza
titularii fiind nevoiti sa obtina o licenta sau permisiunea reciproca de a
utiliza respectivele tehnologii. In evaluarea existentei unei pozitii de blocaj
Consiliul Concurentei se va baza pe factori obiectivi iar nu pe opiniile
subiective ale partilor. Dovezi deosebit de solide in sensul existentei unei
situatii de blocaj sunt necesare in cazul in care partile pot avea un interes
comun in invocarea existentei unei astfel de pozitii in scopul calificarii lor
ca neconcurente, de exemplu atunci cand situatia de blocaj bilateral invocata
se refera la tehnologii care sunt substitute tehnologice. Probe pertinente in
acest sens sunt hotararile judecatoresti sau opiniile expertilor independenti.
In cea din urma situatie Consiliul Concurentei va examina atent modul in care
respectivii experti au fost selectionati. Alte probe relevante, precum
rapoartele de expertiza realizate de catre parti si care indica faptul ca
exista sau cuprind motive intemeiate de a crede ca o situatie de blocaj exista,
pot fi considerate concludente pentru existenta unei asemenea situatii.
32. In anumite cazuri, este posibil sa se stabileasca ca desi licentiatorul
si licentiatul realizeaza produse concurente, totusi ei nu sunt concurenti pe
piata relevanta a produsului sau pe piata relevanta a tehnologiei, deoarece
tehnologia care face obiectul licentei este de o atat de mare noutate, incat
tehnologia licentiatului devine invechita sau necompetitiva. In astfel de
cazuri, tehnologia licentiatorului fie creeaza o noua piata fie exclude de pe
piata existenta tehnologia licentiatului. Totusi, aceasta este, adesea,
imposibil de stabilit la momentul incheierii acordului. De obicei, vechea
tehnologie nu apare ca fiind invechita sau necompetitiva decat atunci cand
consumatorii au acces de ceva timp la tehnologia noua si la produsele fabricate
pe baza acesteia. De exemplu, atunci cand tehnologia CD a fost dezvoltata si
cand au fost lansate pe piata cititoarele si discurile, nu era evident ca
aceasta noua tehnologie va inlocui discurile de vinilin (tehnologia LP). Acest
fapt a devenit evident abia cativa ani mai tarziu. In consecinta, partile vor
fi considerate ca fiind concurente daca, la momentul incheierii acordului, nu
este evident ca tehnologia licentiatului este invechita sau necompetitiva.
Totusi, tinand seama de faptul ca atat art. 5 alin. (1) din lege, cat si art. 5
alin. (2) din lege, trebuie sa fie aplicate in functie de contextul real in
care acordul este incheiat, evaluarea ar putea fi modificata in cazul unei
evolutii semnificative a situatiei. Clasificarea relatiei intre parti se va
modifica si va fi considerata o relatie intre parti neconcurente daca, cu
timpul, tehnologia licentiatului devine invechita sau necompetitiva pe piata.
III. Aplicarea Regulamentului privind exceptarea pe categorii
1. Efectele regulamentului privind exceptarea pe categorii
33. Acordurile de transfer de tehnologie care indeplinesc conditiile
prevazute de regulament beneficiaza de exceptarea pe categorie de la
interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege. Acordurile beneficiind de
exceptarea pe categorii sunt, din punct de vedere legal, valabile si
aplicabile. Astfel de acorduri pot fi interzise numai pentru viitor si numai
prin retragerea exceptarii pe categorii de catre Consiliul Concurentei.
34. Exceptarea pe categorii de acorduri de transfer de tehnologie este
intemeiata pe prezumtia ca astfel de acorduri - in masura in care intra sub
incidenta art. 5 alin. (1) din lege - indeplinesc cele cinci conditii prevazute
de art. 5 alin. (2) din lege. De aceea, se prezuma ca acordurile in cauza
conduc la castiguri de eficienta, ca eventualele restrictionari ale concurentei
continute de acestea sunt indispensabile pentru atingerea respectivelor
castiguri de eficienta, ca li se asigura consumatorilor un avantaj
corespunzator celui realizat de partile la respectivul acord si ca respectivele
acorduri nu dau partilor implicate posibilitatea de a elimina concurenta de pe
o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera.
Pragurile referitoare la cotele de piata (art. 4), lista restrictionarilor
grave ale concurentei (art. 5) si restrictionarile excluse (art. 6) prevazute
de regulament urmaresc ca numai acordurile care restrang concurenta, dar care
pot fi prezumate a indeplini cele cinci conditii prevazute la art. 5 alin. (2)
din lege, sa beneficieze de exceptarea pe categorii.
35. Asa cum se prevede in sectiunea IV, multe acorduri de licenta nu intra
sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, fie pentru ca nu restrang
deloc concurenta, fie pentru ca restrangerea concurentei este nesemnificativa.
In masura in care astfel de acorduri intra sub incidenta prevederilor
regulamentului, nu va fi necesar sa se analizeze daca ele intra sau nu sub
incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege.
36. In afara sferei de aplicare a regulamentului, este necesar a se examina
daca in anumite cazuri acordul intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin.
(1) din lege si, in aceasta situatie, in ce masura conditiile prevazute la art.
5 alin. (2) din lege sunt indeplinite. Nu exista o prezumtie ca acordurile de
transfer de tehnologie care nu pot fi incadrate intr-o categorie exceptata,
intra automat sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau ca nu
indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In special,
simplul fapt ca cotele de piata ale partilor depasesc pragurile prevazute la
art. 4 din regulament nu reprezinta un temei suficient pentru a se considera ca
respectivul acord intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. O
evaluare individuala a efectelor posibile ale acordului este necesara. Aceasta
are loc decat atunci cand acordurile contin restrictionari grave ale
concurentei pentru care se poate, in mod normal, prezuma ca sunt interzise
conform prevederilor art. 5 din lege.
2. Sfera de aplicare si durata Regulamentului privind exceptarea pe
categorii
2.1. Acordurile intre doua parti
37. Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din regulament, acesta se refera
la acordurile de transfer de tehnologie "dintre doi agenti
economici". Acordurile de transfer de tehnologie intre mai mult de doi
agenti economici nu intra sub incidenta dispozitiilor regulamentului, factorul
decisiv pentru a distinge acordurile dintre doi agenti economici de acordurile
dintre mai multi agenti economici (multipartite), fiind faptul ca acordul in
cauza a fost incheiat de catre mai mult de doi agenti economici.
38. Acordurile incheiate intre doi agenti economici intra sub incidenta
prevederilor regulamentului, chiar daca respectivul acord contine dispozitii
aplicabile mai multor niveluri ale lantului comercial. Astfel ca, regulamentul
se aplica unui acord de licenta care priveste nu doar nivelul productiei, dar
si pe cel al distributiei, stipuland obligatii pe care licentiatul poate sau
trebuie sa le impuna revanzatorilor de produse fabricate sub licenta.
39. Acordurile de licenta incheiate intre mai mult de doi agenti economici
adesea ridica aceleasi probleme ca si acordurile de licenta de aceeasi natura
incheiate intre doi agenti economici. Cu ocazia evaluarii individuale a
acordurilor de licenta de aceeasi natura ca cele acoperite de o exceptare pe
categorii, dar care sunt incheiate intre mai mult de doi agenti economici,
Consiliul Concurentei va aplica prin analogie principiile consacrate in
regulamentul de exceptare pe categorie.
2.2. Acorduri privind fabricarea de produse contractuale
40. Din prevederile art. 3 din regulament rezulta ca pentru a intra sub
incidenta dispozitiilor acestuia, acordurile de licenta trebuie sa se refere la
"fabricarea de produse contractuale" adica produse incorporand tehnologia
sau fabricate pe baza tehnologiei ce face obiectul licentei. Cu alte cuvinte,
pentru a intra sub incidenta regulamentului, o licenta trebuie sa-i permita
licentiatului sa exploateze tehnologia licentiata pentru productia bunurilor
sau serviciilor. Regulamentul nu se refera la regruparile de tehnologii.
Notiunea de regrupare de tehnologii se refera la acordurile in cadrul carora
doua sau mai multe parti convin sa reuneasca tehnologiile proprii si sa le
licentieze sub forma unui pachet. Tot in sfera notiunii de regrupare de
tehnologii intra si acordurile prin care doi sau mai multi agenti economici
acorda licenta unui tert, autorizandu-l ca, la randul sau, sa acorde licenta
asupra pachetului de tehnologii implicat. Regruparile de tehnologii sunt tratate
in sectiunea IV.4.
41. Regulamentul se aplica si acordurilor de licenta pentru fabricarea
produselor contractuale in cazul carora licentiatului i se permite sa
sublicentieze tehnologia in cauza catre terti, cu conditia, totusi, ca
fabricarea produselor contractuale sa constituie obiectul principal al
acordului. Per a contrario, regulamentul nu se aplica acordurilor al caror
obiect principal este sublicentierea tehnologiei in cauza. Totusi, Consiliul
Concurentei va aplica, prin analogie, principiile consacrate de regulament si
de prezentele instructiuni unor astfel de "acorduri de licenta cadru"
dintre licentiator si licentiat. Acordurile intre licentiat si sub-licentiati
intra sub incidenta prevederilor regulamentului.
42. Termenul de produse contractuale cuprinde bunurile si serviciile
produse cu ajutorul tehnologiei ce face obiectul licentei. Acest lucru este
valabil, atat in cazul in care tehnologia licentiata este folosita in procesul
de productie, cat si in cazul in care aceasta este incorporata chiar in
produsul respectiv. In prezentele instructiuni, sintagma "produse
incorporand tehnologia licentiata" acopera ambele situatii. Regulamentul
este aplicabil in toate cazurile in care tehnologia este licentiata in scopul
producerii bunurilor si serviciilor. Este suficient, in acest sens, ca
licentiatorul sa se angajeze sa nu uzeze de drepturile sale de proprietate
intelectuala impotriva licentiatului. Intr-adevar, de esenta unei licente de
brevet este transmiterea de drepturi exclusive ce decurg din proprietatea
asupra respectivului brevet. De aici rezulta ca regulamentul are incidenta si
asupra acordurilor de nerevendicare si asupra celor de reglementare prin care
licentiatorul permite licentiatului sa produca in domeniul la care se refera
brevetul respectiv.
43. Regulamentul acopera si operatiunile de "subcontractare" prin
care licentiatorul transmite tehnologia catre licentiat care se obliga, la
randul sau, sa fabrice anumite produse in exclusivitate pentru licentiator.
Subcontractarea poate implica si furnizarea de catre licentiator de echipamente
care urmeaza a fi folosite de licentiat in activitatea de productie a bunurilor
si serviciilor vizate de acordul respectiv. In aceasta ultima situatie, pentru
ca subcontractarea sa intre sub incidenta prevederilor regulamentului trebuie
ca tehnologia licentiata sa constituie obiectul principal al acordului, iar nu
echipamentele furnizate. Acordurile de subcontractare prin care subcontractorul
se obliga sa fabrice anumite produse in mod exclusiv pentru contractor in mod
normal nu intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Totusi,
alte restrictionari impuse subcontractorului, precum aceea de a nu desfasura
sau exploata propriile activitati de cercetare si dezvoltare, ar putea intra sub
incidenta prevederilor art. 5 din lege.
44. Regulamentul se aplica si acordurilor in cadrul carora licentiatul
trebuie sa intreprinda activitati de dezvoltare in vederea obtinerii unui
produs sau proces pregatit pentru exploatare comerciala, pornind de la premisa
ca produsul contractual a fost individualizat. Chiar si in aceasta situatie,
cand sunt necesare investitii suplimentare, obiectul acordului ramane
fabricarea unui produs contractual individualizat. Pe de alta parte,
regulamentul si instructiunile nu au aplicabilitate in cazul acordurilor prin
care o tehnologie este licentiata in scopul de a da posibilitatea licentiatului
sa desfasoare activitati aprofundate de cercetare si dezvoltare in domenii
variate. De exemplu, regulamentul si instructiunile nu acopera un acord de
licenta a unui instrument tehnologic de cercetare necesar in scopul
desfasurarii unei activitati de cercetare aprofundata. In cadrul de analiza
instituit de regulament si instructiuni se porneste de la premisa ca exista o
legatura directa intre tehnologia care face obiectul licentei si produsele
contractuale identificate. In situatiile in care nu exista o astfel de
legatura, obiectul principal al acordului este reprezentat de activitatea de
cercetare-dezvoltare iar nu de introducerea pe piata a unui anumit produs; in
aceste cazuri, cadrul analitic instituit de regulament si de instructiuni ar
putea sa nu fie adaptat situatiei. Din aceleasi motive, regulamentul si
instructiunile nu au incidenta asupra subcontractarii activitatii de cercetare-dezvoltare
in cadrul careia licentiatul se obliga sa realizeze cercetare-dezvoltare in
domeniul tehnologiei ce face obiectul licentei si sa inapoieze pachetul
tehnologic astfel imbunatatit licentiatorului. Obiectul principal al unor
astfel de acorduri este furnizarea de servicii de cercetare-dezvoltare in
scopul imbunatatirii unei tehnologii, iar nu productia de bunuri si servicii pe
baza tehnologiei care face obiectul licentei.
2.3. Conceptul de acorduri de transfer de tehnologie
45. Regulamentul si prezentele instructiuni reglementeaza acordurile de
transfer de tehnologie. Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) si h) din
regulament, conceptul de "tehnologie" se refera la brevete si
aplicatii ale brevetelor, modele de utilitate si aplicatii ale modelelor de
utilitate, modele industriale, drepturi legate de dezvoltarea de noi soiuri de
plante, drepturile legate de topografia circuitelor integrate, drepturi legate
de certificatele de protectie suplimentara pentru produsele farmaceutice sau
alte produse pentru care astfel de certificate de protectie suplimentara pot fi
obtinute, drepturi de autor pentru programe de calculator si know-how. In toate
aceste cazuri, tehnologia care face obiectul licentei trebuie sa-i permita
licentiatului ca, impreuna cu sau fara alti factori de productie, sa fabrice
produsele contractuale.
46. Conceptul de "know-how" este definit la art. 2 alin. (1) lit.
i) din regulament ca fiind un ansamblu de informatii cu caracter practic
nebrevetate, rezultat al experientei si al activitatii de testare, care este
secret, substantial si identificat. Caracterul "secret" se refera la
faptul ca know-how-ul in general nu este cunoscut sau usor accesibil.
Caracterul "substantial" inseamna ca know-how-ul include informatii
relevante si folositoare pentru fabricarea produselor acoperite de acordul de
licenta sau pentru aplicarea procesului tehnologic la care se refera licenta.
Cu alte cuvinte, aceste informatii trebuie sa contribuie in mod semnificativ
sau sa faciliteze fabricarea produselor contractuale. In situatia in care
know-how-ul se refera la un produs iar nu la un proces tehnologic aceasta
conditie se refera la faptul ca know-how-ul este folositor pentru fabricarea
produselor contractuale. Aceasta conditie nu este indeplinita atunci cand
produsele contractuale pot fi realizate pe baza unei tehnologii disponibile pe
piata. Totusi, aceasta conditie nu presupune si ca produsele contractuale sa
aiba o valoare mai mare decat cea a produselor realizate pe baza unei
tehnologii libere. In cazul proceselor tehnologice, know-how-ul este considerat
a avea caracter "substantial" daca este util, in sensul de a intari
pozitia concurentiala a licentiatului, spre exemplu, prin reducerea costurilor
de productie. Caracterul "identificat" se refera la posibilitatea de
a verifica daca know-how-ul care face obiectul licentei prezinta primele doua
caractere: este "secret" si "substantial". Aceasta conditie
este indeplinita daca respectivul know-how este descris intr-un manual sau
fixat in orice alta forma scrisa. Totusi, in anumite situatii acest lucru nu
poate fi realizat. Astfel, know-how-ul care face obiectul acordului de licenta
poate consta in cunostintele practice detinute de angajatii licentiatorului. De
exemplu, angajatii licentiatorului pot fi in posesia unor informatii secrete,
referitoare la un anumit proces de productie, aceste informatii fiind transmise
sub forma instruirii angajatilor licentiatului. Intr-o astfel de situatie este
suficient ca in acordul de licenta sa fie prezentata natura know-how-ului
respectiv si o lista a angajatilor care sunt implicati in procesul de transfer
al informatiilor respective catre licentiat.
47. Conceptul de "transfer" presupune transmiterea tehnologiei de
la un agent economic la altul. Astfel de transferuri iau, de obicei, forma unei
licente prin care licentiatorul acorda licentiatului dreptul de a folosi
respectiva tehnologie in schimbul platii unor redevente. Transferul poate, de
asemenea, imbraca forma subcontractarii, caz in care un licentiat, avand
acordul licentiatorului, acorda licente unor terti (subcontractanti) in scopul
exploatarii respectivei tehnologii.
48. Regulamentul este aplicabil numai acordurilor care au ca obiect
principal transferul de tehnologie, asa cum este acesta definit in regulament,
spre deosebire de achizitia de bunuri si servicii sau licentierea altor tipuri
de proprietate intelectuala. Acordurile care contin prevederi referitoare la
vanzarea-cumpararea de produse intra sub incidenta regulamentului numai in
masura in care aceste prevederi nu constituie obiectul principal al acordului
si sunt direct legate de aplicarea respectivei tehnologii. Acesta este, in
general, cazul atunci cand acesti factori sunt echipamente sau procese special
concepute pentru exploatarea, in mod eficace, a tehnologiei transmise. Pe de
alta parte, daca factorul de productie reprezinta doar un element oarecare in
realizarea produsului finit, trebuie analizat cu atentie daca tehnologia ce
face obiectul licentei constituie obiectul principal al acordului. De exemplu,
in cazul in care, licentiatul fabrica deja un produs finit pe baza unei alte
tehnologii, licenta in cauza trebuie sa conduca la imbunatatirea semnificativa
a procesului de productie al licentiatului, imbunatatire care depaseste valoarea
produsului achizitionat de la licentiator. Conditia potrivit careia produsele
legate trebuie sa fie legate de transmiterea licentei tehnologiei respective,
implica faptul ca regulamentul nu are incidenta asupra achizitiei de produse
care nu au nici o legatura cu produsele care incorporeaza tehnologia transmisa.
O astfel de situatie este aceea in care produsul legat nu este destinat a fi
utilizat cu produsul sub licenta, ci este legat de o activitate realizata pe o
piata a produsului diferita.
49. Prevederile regulamentului se refera la transmiterea licentelor asupra
altor tipuri de proprietate intelectuala, precum marcile sau drepturile de
autor (altele decat dreptul de autor pentru programe de calculator), numai in
masura in care sunt direct legate de exploatarea tehnologiilor care fac
obiectul licentei si nu constituie obiectul principal al acordului. Aceasta
conditie face ca de exceptarea pe categorii sa beneficieze doar acordurile
referitoare la alte categorii de drepturi de proprietate intelectuala care ii
sunt utile licentiatului pentru o mai buna exploatare a tehnologiei licentiate.
Licentiatorul poate, de exemplu, sa ii permita licentiatului sa aplice marca sa
pe produsele incorporand tehnologia care face obiectul licentei. Licenta asupra
marcii ii poate mijlocii licentiatului o mai buna exploatare a tehnologiei
licentiate, permitandu-le consumatorilor sa faca legatura imediata intre produs
si caracteristicile imprimate acestuia de tehnologia care face obiectul
licentei. Obligatia impusa licentiatului de a folosi marca licentiatorului
poate avea ca efect promovarea diseminarii tehnologiei, permitandu-i
licentiatorului sa se prezinte pe piata ca fiind sursa tehnologiei implicate in
realizarea produsului respectiv. Pe de alta parte, atunci cand valoarea
transferata licentiatului prin tehnologia care face obiectul licentei este
limitata deoarece acesta deja utilizeaza o tehnologie identica sau foarte
apropiata, in acest caz obiectul principal al acordului fiind marca,
regulamentul nu este aplicabil.
50. Acordarea licentei asupra dreptului de autor in scopul reproducerii si
distributiei operei protejate, adica pentru productia de copii in scopul
comercializarii, este considerata a fi similara transmiterii unei licente de
tehnologie. Avand in vedere ca astfel de acorduri de licenta sunt legate de
productia si comercializarea produselor pe baza unui drept de proprietate
intelectuala, acestea sunt considerate a avea o natura similara acordurilor de
transfer de tehnologie si pun, in mod normal, probleme comparabile. Desi
regulamentul nu acopera drepturile de autor altele decat drepturile de autor
pentru programe de calculator, Consiliul Concurentei va aplica, ca regula
generala, principiile definite in acest regulament si in prezentele
instructiuni atunci cand va fi pus in situatia de a analiza transmiterea unor
astfel de licente de drepturi de autor din perspectiva prevederilor art. 5 din
lege.
51. Pe de alta parte, licentele care se refera la dreptul la reprezentatii
(publice) sau alte drepturi conexe dreptului de autor, se considera ca dau
nastere unei problematici diferite, nefiind analizabile neaparat pe baza
principiilor consacrate de prezentele instructiuni. In cazul diferitelor
drepturi legate de reprezentatiile (publice), plusvaloarea este data de fiecare
reprezentatie individuala a operei protejate, iar nu prin reproducerea si
comercializarea copiilor unui produs. O astfel de exploatare (a drepturilor de
autor) poate imbraca forme variate incluzand reprezentatiile, difuzarea sau
inchirierea operei protejate, precum filme, muzica sau evenimente sportive. In
aplicarea prevederilor art. 5 din lege, specificitatea operei si modalitatea de
exploatare trebuie luate in considerare. De exemplu, restrictionarile
concurentei legate de revanzare sunt mai putin daunatoare concurentei decat
cele prin care licentiatorii ii obliga pe licentiati sa extinda, la fiecare
dintre licentiatori, conditiile mai favorabile obtinute doar cu unul dintre
acestia. De aceea, Consiliul Concurentei nu va aplica regulamentul si prezentele
instructiuni pe cale de analogie licentelor asupra altor drepturi de
proprietate industriala.
52. De asemenea, Consiliul Concurentei nu va aplica principiile consacrate
de regulament si instructiuni in cazul licentelor de marca. Licentele asupra
marcii apar, de obicei, in contextul distributiei si revanzarii bunurilor si
serviciilor, fiind specifice acordurilor de distributie, iar nu celor de
transfer de tehnologie. In cazul in care licenta asupra marcii este direct
legata de folosinta, vanzarea sau revanzarea bunurilor sau serviciilor si nu
constituie obiectul principal al acordului, acordul de licenta intra sub
incidenta Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea
concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale pus in aplicare prin
Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 68/2004, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 374 din 29 aprilie 2004;
2.4. Durata
53. Pe perioada cat regulamentul ramane in vigoare, exceptarea pe categorii
este aplicabila atat timp cat dreptul de proprietate (intelectuala) care face
obiectul licentei nu s-a stins prin expirarea duratei legale de protectie sau
prin declararea nulitatii actului prin care a fost dobandit. In cazul
know-how-ului, exceptarea pe categorii este aplicabila atat timp cat acel
know-how care face obiectul licentei ramane secret, cu exceptia situatiei in
care acesta este divulgat, in mod public, prin fapta licentiatului, caz in care
exceptarea va fi aplicabila numai pe perioada acordului (conform art. 3 din
regulament).
54. Exceptarea pe categorii se aplica fiecarui drept de proprietate
intelectuala care face obiectul acordului de licenta si inceteaza a fi aplicata
la data expirarii duratei legale de protectie sau prin declararea nulitatii
actului prin care a fost dobandit ori prin trecerea in domeniul public al
ultimului dintre drepturile de proprietate intelectuala care constituie
"tehnologie" in intelesul atribuit de regulament (a se vedea pct.
45).
2.5. Relatia cu alte reglementari referitoare la exceptarea pe categorii
55. Prevederile regulamentului sunt incidente in cazul acordurilor intre
doi agenti economici referitoare la transmiterea tehnologiei in scopul
fabricarii de produse contractuale. Totusi, tehnologia poate constitui un
element al altor tipuri de acorduri. In plus, produsele incorporand tehnologia
licentiata sunt ulterior comercializate. De aceea trebuie analizata relatia
dintre dispozitiile regulamentului si cele ale Regulamentului privind
exceptarea acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5
alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 pus in aplicare prin Ordinul
presedintelui Consiliului Concurentei nr. 68/2004, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei nr. 374 din 29 aprilie 2004, denumit in continuare
Regulament privind acordurile de specializare, ale Regulamentului privind
exceptarea acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la
art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului
Concurentei nr. 82/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 430 din
13 mai 2004, denumit in continuare Regulament privind acordurile de
cercetare-dezvoltare, precum si cu ale Regulamentului privind aplicarea art. 5
alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale
pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 68/2004,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 374 din 29 aprilie
2004, denumit in continuare Regulament privind intelegerile verticale.
2.5.1. Regulamentele de exceptare pe categorii in cazul acordurilor de
specializare sau de cercetare-dezvoltare (R&D)
56. Conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Regulamentul privind
acordurile de specializare, acesta se aplica, intre altele, acordurilor de
productie in comun in baza carora doi sau mai multi agenti economici convin sa
fabrice anumite produse in comun. Regulamentul privind acordurile de specializare
contine si prevederi referitoare la atribuirea sau folosirea drepturilor de
proprietate intelectuala, cu conditia ca acestea sa nu constituie obiectul
principal al acordului respectiv, fiind insa direct legate si necesare
implementarii acestuia.
57. In cazul in care mai multe intreprinderi infiinteaza o societate in
comun si ii acorda acesteia o licenta pentru exploatarea tehnologiei necesare
fabricarii anumitor produse, o astfel de licenta face obiectul reglementarilor
continute de Regulamentul privind acordurile de specializare, iar nu al celor
prevazute de regulamentul de exceptare pe categorie a acordurilor de transfer
de tehnologie. Pe cale de consecinta, acordurile de licenta in cazul
societatilor in comun sunt analizate, in mod normal, din perspectiva
prevederilor Regulamentului privind acordurile de specializare. Totusi, cand
societatea in comun se lanseaza in activitatea de acordare de licente catre
terti, aceasta activitate nu este direct legata de productia realizata de
societatea in comun si de aceea nu intra sub incidenta Regulamentului privind
acordurile de specializare. Astfel de acorduri de licenta care pun in comun
tehnologiile partilor implicate constituie regrupari de tehnologii care sunt
reglementate in sectiunea IV.4.
58. Regulamentul privind acordurile de cercetare-dezvoltare se refera la
acordurile prin care doi sau mai multi agenti economici convin sa desfasoare
activitati de cercetare-dezvoltare si sa exploateze rezultatele acestora in
comun. Conform art. 4 lit. k) din Regulamentul privind acordurile de
cercetare-dezvoltare, cercetarea si dezvoltarea precum si rezultatele acestora
sunt in comun atunci cand activitatea respectiva este realizata in comun de o
echipa, o organizatie sau o societate, este incredintata de comun acord unui
tert sau este repartizata intre parti in raport cu gradul de specializare in
cercetare, dezvoltare, productie sau distributie, inclusiv in activitatea de
licentiere.
59. Din cele prezentate rezulta ca Regulamentul privind acordurile de
cercetare-dezvoltare are incidenta asupra acordurilor de licenta dintre partile
la o societate in comun in contextul existentei unor acorduri de
cercetare-dezvoltare. In acest sens, partile se pot intelege si asupra
conditiilor in care rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare realizate
in comun pot face obiectul unor licente catre terti. Totusi, deoarece tertii in
cauza nu sunt parte la acordul de cercetare-dezvoltare, acordul de licenta
incheiat cu tertii nu este supus prevederilor Regulamentului privind acordurile
de cercetare-dezvoltare. Astfel de acorduri de licenta intra sub incidenta
regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie,
beneficiind de exceptare pe categorii daca indeplinesc conditiile prevazute de
acesta.
2.5.2. Regulamentul privind exceptarea pe categorii in cazul acordurilor pe
verticala
60. Prevederile Regulamentului privind intelegerile verticale se aplica
asupra acordurilor dintre doi sau mai multi agenti economici, fiecare actionand
in scopul realizari acestui acord, la un nivel diferit al lantului
productie-distributie, acorduri referitoare la conditiile in care partile pot
cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii. Cu alte cuvinte,
Regulamentul privind intelegerile verticale se refera la acordurile de
furnizare si distributie.
61. Avand in vedere ca regulamentul privind exceptarea acordurilor de
transfer de tehnologie se refera numai la acordurile dintre doua parti si ca un
licentiat, care comercializeaza produse incorporand tehnologia ce face obiectul
licentei, este un furnizor din perspectiva prevederilor Regulamentului privind
intelegerile verticale, aceste doua reglementari referitoare la exceptarea pe
categorii sunt strans legate. Astfel, acordul dintre licentiator si licentiat
intra sub incidenta prevederilor regulamentului privind exceptarea acordurilor
de transfer de tehnologie, in timp ce acordul dintre licentiat si cumparator
intra sub incidenta prevederilor Regulamentului privind intelegerile verticale
si ale Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr.
21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul intelegerilor
verticale puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei
nr. 77/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 437 din 17
mai 2004.
62. Regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie
este aplicabil si in cazul acordurilor dintre licentiator si licentiat atunci
cand ii sunt impuse acestuia din urma conditii referitoare la modul in care va
putea comercializa produsele ce incorporeaza tehnologia licentiata. In acest
sens, licentiatul poate fi obligat sa organizeze un anumit tip de sistem de
distributie, precum distributia exclusiva sau selectiva. Acordurile de
distributie incheiate in baza unor astfel de obligatii trebuie sa indeplineasca
conditiile prevazute de Regulamentul privind intelegerile verticale pentru a
beneficia de exceptarea pe categorii.
63. In plus, distribuitorii ar trebui in principiu sa fie liberi sa vanda,
atat activ cat si pasiv, pe teritoriile acoperite de sistemul de distributie al
altor licentiati care isi produc propriile produse in baza licentei de
tehnologie. In acceptiunea Regulamentului privind intelegerile verticale,
fiecare licentiat constituie un furnizor distinct. Cu toate acestea, motivele
de acordare a exceptarii pe categorii prevazute in respectivul regulament pot
fi, de asemenea, aplicate atunci cand produsele ce incorporeaza tehnologia
licentiata sunt vandute de licentiati in baza unei marci comune ce apartine
licentiatorului. Atunci cand aceste produse sunt vandute sub o marca comuna,
pot fi urmarite aceleasi criterii de eficienta, in aplicarea acelorasi tipuri
de restrictionari intre sistemele de distributie ale licentiatilor, ca in cazul
unui sistem de distributie vertical unic. In asemenea cazuri, este putin
probabil ca Consiliul Concurentei sa invoce eventuale restrangeri, atunci cand
conditiile prevazute de Regulamentul privind intelegerile verticale sunt, prin
analogie, indeplinite. Pentru ca identitatea unei marci comune sa existe,
produsele trebuie vandute si comercializate sub aceeasi marca comuna, ceea ce
prevaleaza, fiind notiunile de calitate si alte informatii relevante pentru
consumatori. Nu este suficient ca produsul sa prezinte, alaturi de marca
licentiatului si marca licentiatorului, permitand astfel identificarea acestuia
ca fiind sursa tehnologiei transmise.
3. Sfera de securitate data de Regulament
64. Conform prevederilor art. 4 din regulament, exceptarea pe categorie a
acordurilor restrictive de concurenta sunt supuse pragurilor cotei de piata,
ceea ce limiteaza, astfel, sfera de aplicare a exceptarilor pe categorii
privind acordurile care, cu toate ca sunt susceptibile a restrange concurenta,
se prezuma ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
Separat de sfera de securitate creata de pragurile cotei de piata, se impune o
analiza individuala. Atunci cand cotele de piata depasesc pragurile, aceasta nu
inseamna neaparat ca acordul cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege sau
ca acordul nu indeplineste conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
In absenta restrictionarilor grave ale concurentei, este necesara o analiza a
pietei.
65. Aplicarea pragului cotei de piata in vederea aplicarii regulamentului
variaza dupa cum acordul este incheiat intre concurenti sau intre neconcurenti.
In acceptiunea regulamentului, agentii economici sunt considerati ca fiind
concurenti pe piata tehnologiei in cauza cand transmit sub licenta tehnologii concurente.
Potentiala concurenta pe piata tehnologiei nu este luata in considerare pentru
aplicarea pragurilor cotei de piata sau a listei de restrictii. In afara sferei
de securitate a regulamentului, potentiala concurenta de pe piata tehnologiei
este luata in considerare, dar nu conduce la aplicarea listei de restrictionari
grave ale concurentei referitoare la acordurile dintre concurenti (a se vedea
pct. 31).
66. Agentii economici sunt concurenti pe piata produselor in cauza atunci
cand amandoi activeaza pe aceeasi piata a produsului si pe aceeasi piata
geografica pe care produsele ingloband tehnologia transmisa sunt vandute
(concurenti reali). Sunt de asemenea considerati concurenti din momentul in
care acestia ar avea posibilitatea, in mod realist apreciata, sa realizeze
investitiile suplimentare necesare sau sa suporte alte costuri de transformare
necesare pentru a patrunde pe piata produsului si pe piata geografica in cauza,
intr-un termen rezonabil de scurt ca raspuns la o crestere usoara, dar permanenta
privind preturile (concurenti potentiali).
67. In aplicarea regulamentului de exceptare pe categorie, din prevederile
pct. 65 si 66 rezulta ca doi agenti economici nu sunt considerati concurenti,
in cazul cand licentiatorul nu este un furnizor real sau potential de produse
pe piata relevanta si cand licentiatul, deja prezent pe piata produsului, nu
transmite licente asupra unei tehnologii concurente, chiar daca el detine o
tehnologie pe care o foloseste in fabricarea produselor sale. Totusi, partile
devin concurente, daca la un moment dat licentiatul incepe sa transmita
tehnologia sub licenta sau daca licentiatorul devine un furnizor real sau
potential de produse pe piata relevanta. In acest caz, lista de restrictionari
grave ale concurentei privind acordurile dintre neconcurenti va continua sa se
aplice acordului, cu exceptia cazului in care acesta este ulterior modificat
asupra unui aspect esential (a se vedea art. 5 alin. (3) din regulament si pct.
30 de mai sus).
68. Pentru acordurile intre concurenti, pragul cotei de piata este de 20%,
iar pentru acordurile intre neconcurenti acesta este de 30% (conform art. 4
alin. (1) si (2) din regulament). Atunci cand agentii economici, parti ale
acordului de licenta nu sunt concurenti, acordul este acoperit de regulament,
daca cota de piata a oricareia dintre parti nu depaseste 30% pe pietele
tehnologiilor si pietele produselor afectate. Atunci cand agentii economici
parti ale acordului de licenta sunt concurenti, acordul este acoperit de
regulament daca cota de piata cumulata a partilor nu depaseste 20% pe pietele
tehnologiilor si pietele produselor in cauza. Pragurile cotei de piata se
aplica atat pietelor tehnologiilor, cat si pietelor produselor incorporand
tehnologia transmisa. Daca pragul cotei de piata detinut este superior pragului
aplicabil pe piata in cauza afectata, acordul nu va putea beneficia de
exceptarea pe categorii pe piata respectiva. De exemplu, daca acordul de
licenta priveste doua piete de produse distincte sau doua piete geografice
distincte, exceptarea pe categorie poate fi aplicabila uneia dintre piete, nu
si celeilalte.
69. In ceea ce priveste pietele tehnologiilor, rezulta din prevederile art.
4 alin. (3) din regulament ca cota de piata a licentiatorului va fi calculata
pe baza vanzarilor realizate de catre licentiator si de catre toti licentiatii
sai, de produse incorporand tehnologia transmisa, si aceasta, in mod
individual, pentru fiecare piata in cauza. Atunci cand partile sunt concurente
pe piata tehnologiilor, vanzarile de produse incorporand tehnologia
licentiatului, trebuie sa fie cumulate cu vanzarile de produse incorporand
tehnologia transmisa. In cazul noilor tehnologii care nu au generat inca
vanzari, este atribuita o cota de piata egala cu zero. Atunci cand vor incepe
vanzarile, tehnologia transmisa va acumula cote de piata.
70. In ceea ce priveste piata produselor, cota de piata a licentiatului va
fi calculata pe baza vanzarilor sale de produse incorporand tehnologia
licentiatorului si a vanzarilor sale de produse concurente, respectiv pe baza
totalului vanzarilor licentiatului pe piata produselor in cauza. Atunci cand
licentiatorul opereaza si ca furnizor de produse pe piata in cauza, vanzarile
licentiatorului trebuie, de asemenea, sa fie luate in considerare. Cu ocazia
calcularii cotei de piata pe pietele produsului, vanzarile realizate de alti
licentiati nu sunt luate in considerare la calcularea cotei de piata a
licentiatului si/sau a licentiatorului.
71. Cotele de piata ar trebui sa fie calculate pe baza datelor referitoare
la valoarea vanzarilor, atunci cand aceste date sunt disponibile. Aceste date
indica, in mod normal, mult mai exact pozitia pe piata a unei tehnologii decat
datele privind volumul vanzarilor. Totusi, atunci cand aceste date nu sunt disponibile
este posibila utilizarea estimarilor rezultate din alte informatii viabile,
inclusiv din datele privind volumul vanzarilor.
72. Principiile prevazute mai sus pot fi ilustrate prin urmatoarele
exemple:
Acorduri de licenta intre neconcurenti
Exemplul 1
Agentul economic A este specializat in dezvoltarea de produse si tehnici
biotehnologice si a dezvoltat un nou produs, Xeran. Nu este activ ca producator
de Xeran, pentru care nu are instalatii nici pentru productie, nici pentru distributie.
Agentul economic B este unul din producatorii de produse concurente, pe care le
fabrica utilizand tehnologii comune, in mod liber disponibile. In cursul
primului an, B a vandut produse fabricate cu ajutorul tehnologiei in mod liber
disponibile in valoare de 25 milioane euro. In cursul celui de-al doilea an, A
acorda licenta lui B pentru a produce Xeran. In acel an, B vinde de 15 milioane
euro produse fabricate cu ajutorul tehnologiei liber disponibile si de 15
milioane euro Xeran. In cursul celui de-al treilea an si in anii urmatori, B
produce si vinde numai Xeran in valoare de 40 milioane euro anual. In plus, in
cel de-al doilea an, A acorda licenta si lui C. Agentul economic C nu mai
operase pe acea piata de produse. C nu produce si nu vinde decat Xeran, in
valoare de 10 milioane euro in cursul celui de-al doilea an si in valoare de 15
milioane euro in cel de-al treilea an si in anii urmatori. S-a stabilit ca
piata totala a Xeran-ului si a substituentilor lui, asupra careia actionau B si
C se ridica anual la suma de 200 milioane euro.
Pe parcursul celui de-al doilea an, in cursul caruia acordul de licenta a
fost incheiat, cota de piata a lui A de pe piata tehnologiilor este de 0%,
deoarece aceasta trebuie sa fie calculata pe baza vanzarilor totale de Xeran
din anul precedent. In cursul celui de-al treilea an, A detinea 12,5% pe piata
tehnologiei, cota ce reflecta valoarea Xeran-ului produs de B si C in anul
precedent. In cel de-al patrulea an si in anii urmatori, A detinea pe piata
tehnologiei o cota de 27,5% ce reflecta valoarea Xeran-ului produs de B si C in
cursul anului precedent.
In cursul celui de-al doilea an, B detinea pe piata produsului o cota de
12,5% care reflecta vanzarile de 25 milioane euro realizate de B in primul an.
In cel de-al treilea an, cota sa de piata este de 15% pentru ca vanzarile sale
au crescut la 30 milioane euro in al doilea an. In cursul celui de-al patrulea
an si in anii urmatori, cota de piata a lui B este de 20%, fiindca vanzarile
sale reprezinta 40 milioane euro pe an. Cota de piata pe piata produsului a lui
C este de 0% in primul si al doilea an, si de 5% pe parcursul celui de-al
treilea an si de 7,5% in anii urmatori.
Deoarece acordurile de licenta sunt incheiate intre neconcurenti si cotele
de piata individuale ale lui A, B si C sunt sub 30% in fiecare an, acordurile
intra sub incidenta regulamentului de exceptare pe categorie a acordurilor de
transfer de tehnologie.
Exemplul 2
Situatia este aceeasi ca in exemplul 1, doar ca acum, B si C opereaza pe
piete geografice diferite. S-a stabilit ca piata totala a Xeran-ului si a
substituentilor sai valoreaza 100 milioane euro anual pe fiecare din pietele
geografice.
In acest caz, cota de piata a lui A pe piata tehnologiei poate fi calculata
pentru fiecare piata geografica in parte. Pe piata unde opereaza B, cota de
piata a lui A depinde de vanzarile de Xeran ale lui B. In acest exemplu,
valoarea totala a pietei este de aproximativ 100 milioane euro, jumatate din
valoarea pietei de la exemplul 1, cota de piata a lui A este de 0% in al doilea
an, de 15% in cursul celui de-al treilea an si de 40% in anii urmatori. Cota de
piata a lui B este de 25% in al doilea an, de 30% in cursul celui de-al treilea
an si de 40% in anii urmatori. Pe parcursul celui de-al doilea si al treilea
an, atat cotele de piata ale lui A, cat si ale lui B nu depasesc pragul de 30%
. Pragul este totusi depasit incepand cu al patrulea an, iar aceasta inseamna
ca, in conformitate cu articolul 9 alin. (2) din regulamentul de exceptare pe
categorie a acordurilor de transfer de tehnologie, dupa cel de-al saselea an,
acordul de licenta dintre A si B nu mai poate beneficia de exceptarea pe
categorie prevazuta prin acest regulament, dar poate fi evaluat in mod
individual.
Pe piata unde opereaza C, cota de piata a lui A depinde de vanzarile lui C
de Xeran. Cota lui A pe piata tehnologiilor, in baza vanzarilor realizate de C
in cursul anului precedent este deci de 0% in cursul celui de-al doilea an, de
10% in cursul celui de-al treilea an si de 15% in anii urmatori. Acordul de
licenta intre A si C intra deci sub incidenta regulamentului pe toata perioada.
Acorduri de licenta intre concurenti
Exemplul 3
Agentii economici A si B opereaza pe aceeasi piata a produselor si pe
aceeasi piata geografica a unui anumit produs chimic. Fiecare din cei doi detin
brevet pentru diverse tehnologii utilizate in folosirea acestui produs. In
primul an, A si B au semnat un acord de licente incrucisate prin care isi
acordau unul altuia o licenta de utilizare a respectivelor tehnologii. In
cursul primului an, A si B au produs doar cu tehnologia proprie, A vanzand
produse in valoare de 15 milioane euro, B vanzand produse de 20 milioane euro.
Incepand cu al doilea an, ambii folosesc atat propriile tehnologii, cat si pe
ale celuilalt. Din acel an, A vinde de 10 milioane euro produse fabricate cu
propria tehnologie si de 10 milioane euro produse fabricate cu tehnologia lui
B. Incepand cu al doilea an, B vinde de 15 milioane euro produse fabricate cu
propria tehnologie si de 10 milioane euro produse fabricate cu tehnologia lui
A. S-a stabilit ca valoarea anuala totala a pietei produsului si a
substituentilor lui se ridica la 100 de milioane euro.
Pentru a evalua acordul de licenta in conformitate cu regulamentul de
exceptare pe categorii privind acordurile de transfer de tehnologie, cotele de
piata ale lui A si B trebuie sa fie calculate, atat pe piata tehnologiei, cat
si pe piata produsului. Cota lui A pe piata tehnologiilor depinde de cuantumul
vanzarilor realizate pe parcursul anului precedent cand produsul a fost
fabricat, atat de catre A, cat si de catre B, plecand de la tehnologia lui A.
In cursul celui de-al doilea an, A detinea, deci, pe piata tehnologiilor o cota
de 15%, care reflecta propria productie si vanzari in valoare de 15 milioane
euro pe parcursul primului an. Din al treilea an, A detine pe piata
tehnologiilor o cota de 20%, care reflecta valoarea de 20 milioane euro a
vanzarilor produsului fabricat plecand de la tehnologia lui A si a produsului
si vanzarilor realizate de A si B (10 milioane euro fiecare). In mod similar,
cota lui B pe piata tehnologiilor este de 20% in cel de-al doilea an si de 25%
in anii urmatori.
Cotele de piata ale lui A si B de pe piata produselor depind de vanzarile
respective de produse din anul anterior, indiferent de tehnologia folosita.
Cota de piata a lui A de pe piata produsului este de 15% in cel de-al doilea an
si de 20% in urmatorii ani. Cota de piata a lui B este de 20% in cel de-al
doilea an si de 25% in anii urmatori.
Deoarece acordul este incheiat intre concurenti, cota lor de piata
cumulata, atat pe piata tehnologiilor, cat si pe piata produselor, trebuie sa
fie mai mica de 20% pentru a putea intra sub incidenta regulamentului. Este
clar ca nu este cazul in speta noastra. Cota de piata cumulata pe piata
produsului este de 35% in al doilea an si de 45% in anii urmatori. Aceste
acorduri intre concurenti vor fi, prin urmare, analizate in mod individual.
4. Restrictionari grave ale concurentei conform regulamentului
4.1. Principii generale
73. Prevederile art. 5 din regulament contin o lista de restrictionari
grave ale concurentei. Clasificarea unei restrictionari ca fiind o
restrictionare grava a concurentei are la baza natura ei iar experienta arata
ca asemenea restrictionari sunt aproape intotdeauna anticoncurentiale.
74. Atunci cand un acord de transfer de tehnologie contine o restrictionare
grava a concurentei, prevazuta la art. 5 alin. (1) si (2) din regulament, acest
acord, per ansamblu, nu va putea beneficia de exceptarea pe categorii. In
scopul aplicarii regulamentului, restrictionarile grave nu pot fi separate de
restul acordului. In plus, Consiliul Concurentei considera ca pentru a fi
apreciate individual, restrictionarile grave ale concurentei pot indeplini,
doar in situatii exceptionale, cele patru conditii prevazute la art. 5 alin.
(2) din lege (a se vedea pct. 17 de mai sus).
75. Prevederile art. 5 din regulament, fac o distinctie intre acordurile
dintre concurenti si acordurile intre neconcurenti.
4.2. Acordurile intre concurenti
76. Prevederile art. 5 alin. (1) din regulament enumera restrictionarile
grave ale concurentei privind acordurile de licenta intre concurenti. Prin
acesta se prevede ca regulamentul nu acopera acordurile care, direct sau
indirect, in mod individual sau combinate cu alti factori controlati de parti,
au ca obiect:
a) restrictionarea facultatii unei parti de a-si determina preturile de
vanzare catre terti;
b) limitarea productiei, exceptie facand limitarea productiei de produse
contractuale impusa licentiatului intr-un acord nereciproc sau impuse numai
unuia dintre licentiati in cadrul unui acord reciproc;
c) impartirea pietelor sau a clientilor, exceptie facand:
(i) obligatia impusa licentiatilor de a nu produce cu ajutorul tehnologiei
transmise decat in unul sau mai multe domenii tehnice de utilizare sau pe una
sau mai multe piete ale produselor;
(ii) obligatia impusa licentiatorului si/sau licentiatului intr-un acord
nereciproc, de a nu produce plecand de la tehnologia transmisa intr-unul sau
mai multe domenii tehnice de utilizare sau pe una sau mai multe piete ale
produselor ori pe unul sau mai multe teritorii exclusive, rezervate unei alte
parti;
(iii) obligatia impusa licentiatorului de a nu transmite tehnologia sub
licenta unui alt licentiat pe un teritoriu determinat;
(iv) restrictionarea, intr-un acord nereciproc, a vanzarilor active si/sau
pasive ale licentiatului si/sau ale licentiatorului pe teritoriul exclusiv sau
catre un grup de cumparatori exclusivi rezervate celeilalte parti;
(v) restrictionarea, intr-un acord nereciproc, a vanzarilor active ale
licentiatului in teritoriul exclusiv sau catre grupul de cumparatori exclusivi
alocat de licentiator unui alt licentiat, cu conditia ca cel din urma sa nu fie
un agent economic concurent licentiatorului in momentul incheierii propriului
sau acord de licenta;
(vi) obligatia impusa licentiatului de a nu fabrica produsele contractuale
decat pentru propriul uz, cu conditia sa poata vinde liber, in mod activ si
pasiv, produsele contractuale ca si piese de schimb pentru produsele proprii;
(vii) obligatia impusa licentiatului intr-un acord nereciproc de a nu
fabrica produsele contractuale decat pentru un cumparator determinat, atunci
cand licenta a fost acordata in vederea crearii unei surse alternative de
aprovizionare pentru cumparatorul respectiv.
d) restrictionarea capacitatii licentiatului de a-si exploata propria
tehnologie sau restrictionarea capacitatii oricareia din partile la acord de a
efectua activitati de cercetare-dezvoltare, numai daca aceasta ultima
restrictionare este indispensabila pentru a impiedica divulgarea acelui
know-how transmis unor terti.
77. Pentru un anumit numar de restrictionari grave ale concurentei,
regulamentul face diferenta intre acordurile reciproce si cele nereciproce.
Lista restrictionarilor grave ale concurentei este mai stricta pentru
acordurile reciproce decat pentru acordurile nereciproce intre concurenti. Acordurile
reciproce sunt acordurile de licente incrucisate in cadrul carora tehnologiile
transmise sunt tehnologii concurente sau care pot fi folosite pentru fabricarea
de produse concurente. Un acord nereciproc este un acord prin care doar una din
parti transmite tehnologia sa sub licenta celeilalte parti sau in cadrul
careia, in cazul licentelor incrucisate, tehnologiile transmise nu sunt
tehnologii concurente si nu pot fi folosite in fabricarea de produse
concurente. Un acord este nereciproc prin simplu fapt ca contine o obligatie de
a retransmite sau pentru ca licentiatul retransmite prin licenta propriile
imbunatatiri aduse tehnologiei. Daca un acord nereciproc devine ulterior
reciproc datorita incheierii unei a doua licente intre aceleasi parti, acestea
vor trebui sa revizuiasca prima licenta pentru a evita ca acel acord sa contina
restrictionarii grave. In evaluarea cazului, Consiliul Concurentei va lua in
considerare perioada scursa intre incheierea primei licente si incheierea celei
de-a doua.
78. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (1) lit.
a) din regulament privind acordurile intre concurenti care au ca obiect fixarea
de preturi pentru produsele vandute tertilor, include produsele incorporand
tehnologia transmisa. Fixarea de preturi intre concurenti constituie o
restrangere a concurentei prin insasi obiectul sau. Fixarea de preturi poate,
de exemplu, sa ia forma unui acord direct asupra preturilor asa cum au fost
facturate sau asupra baremului de preturi cu anumite rabaturi maximale
autorizate. Aceasta are loc indiferent daca acordul priveste preturi fixe,
minimale, maximale sau recomandate. Fixarea de preturi se poate practica si in
mod indirect, incitand agentii economici sa nu se abata de la nivelul
preturilor stabilite, de exemplu, anticiparea conform careia, cuantumul
redeventei va creste daca preturile produselor sunt reduse sub un anumit nivel.
Totusi, o obligatie impusa licentiatului de a plati o redeventa minimala
determinata nu reprezinta, cu toate acestea, o fixare de preturi.
79. Atunci cand redeventele sunt calculate pe baza vanzarilor individuale,
volumul redeventelor are un impact direct asupra costurilor marginale ale
produselor si, astfel, un impact direct asupra preturilor. Concurentii pot,
astfel, sa foloseasca schimbul de licente incrucisate prevazand redevente
curente reciproce pentru a coordona preturile pe pietele produselor in aval.
Totusi, Consiliul Concurentei nu va trata un acord de licente incrucisate
prevazand redevente curente reciproce ca un acord de fixare de preturi, decat
atunci cand acordul nu are nici un obiect proconcurential propus si nu
constituie, astfel, un acord de licenta incheiat cu buna-credinta. In astfel de
cazuri, acordul nu creeaza nici un fel de valoare si astfel nu detine nici o
justificare comerciala valabila, este un acord fictiv, echivalentul unei
intelegeri anticoncurentiale.
80. Restrictionarea grava prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. a) din
regulament acopera, de asemenea, si acordurile in care redeventele sunt calculate
in baza vanzarii produselor, indiferent daca licenta de tehnologie a fost sau
nu folosita. Astfel de acorduri sunt, in egala masura, cuprinse in sfera de
aplicare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, conform caruia
licentiatorul nu trebuie restrictionat in folosirea capacitatii de utilizare a
propriei tehnologii (a se vedea pct. 94). In general, aceste acorduri restrang
concurenta, in masura in care creste, pentru licentiat, costul utilizarii
propriei tehnologii concurente si restrang concurenta care ar fi existat in
absenta acordului. Aceasta este valabil atat pentru acordurile reciproce, cat
si pentru cele nereciproce. Totusi, un acord in care redeventele sunt calculate
in functie de totalul vanzarilor poate, in mod exceptional, sa indeplineasca
conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, atunci cand este posibil sa
se traga concluzia, pe baza factorilor obiectivi, ca restrictionarea este
indispensabila pentru ca transmiterea licentei sa fie favorabila concurentei.
Aceasta poate fi cazul, daca in absenta restrictionarilor ar fi imposibil sau
extrem de dificil de a calcula si controla redeventele datorate de licentiat,
de exemplu, deoarece tehnologia licentiatorului nu lasa nici o cale vizibila
asupra produsului final si nu exista alte metode de control viabile.
81. Restrictionarea grava prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. b) din
regulament priveste impunerea de catre parti de restrictii reciproce asupra
productiei. O restrictionare a productiei este o limitare a productiei si a
vanzarilor partilor. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament nu
acopera limitarile productiei impuse licentiatului in cadrul unui acord
nereciproc si nici limitarea productiei impusa unuia dintre licentiati intr-un
acord reciproc, cu conditia ca aceste limitari sa priveasca doar produsele
fabricate cu ajutorul tehnologiei transmise. In virtutea acestor dispozitii,
restrictionarile reciproce asupra productiei impuse partilor si
restrictionarile productiei impuse licentiatorului in ceea ce priveste
tehnologia proprie constituie, deci, restrictionari grave ale concurentei. Cand
concurentii se inteleg sa impuna limitari reciproce ale productiei, acordul are
ca obiect si ca efect probabil reducerea productiei pe piata. Acelasi lucru
este valabil si pentru acordurile ce limiteaza interesul partilor de a-si
creste productia, de exemplu, prin obligatiile reciproce de a plati despagubiri
celeilalte parti, daca un anumit nivel al productiei este depasit.
82. Tratamentul mai favorabil al limitarilor cantitative nereciproce se
intemeiaza pe considerentul ca restrictionarea unilaterala nu conduce neaparat
la o productie mai scazuta pe piata, si ca, de asemenea, atunci cand
restrictionarea nu este reciproca, riscul ca acordul sa nu fie un acord de licenta
de buna-credinta este mai mic. Daca un licentiat este dispus sa accepte o
restrictionare unilaterala, este probabil ca acordul sa conduca la o reala
integrare a tehnologiilor complementare sau la cresteri de eficienta,
favorizand integrarea tehnologiei mai performante a licentiatorului si a
activelor de productie ale licentiatului. Intr-un acord reciproc, o
restrictionare a productiei impusa unuia dintre licentiati este susceptibila de
a reflecta valoarea superioara a tehnologiei transmise de catre una din parti
si poate servi la promovarea transmiterii de licente favorabile concurentei.
83. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (1) lit.
c) din regulament se refera la impartirea pietelor si a clientilor. Acordurile
prin care concurentii impart piete si clienti au ca obiect restrangerea
concurentei. Restrictionarea este grava atunci cand concurentii dintr-un acord
reciproc se inteleg sa nu produca pe anumite teritorii si sa nu vanda in mod
activ si/sau pasiv pe anumite teritorii sau anumitor clienti rezervati
celeilalte parti.
84. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament se aplica
indiferent daca licentiatul este sau nu in continuare liber sa se foloseasca de
propria tehnologie. O data ce licentiatul si-a pregatit echipamentul pentru a
utiliza tehnologia licentiatorului in vederea fabricarii unui produs
determinat, poate fi costisitor pentru el sa mentina un lant de productie
distinct utilizand o alta tehnologie pentru a raspunde nevoilor clientilor
vizati prin restrictionari. In plus, avand in vedere caracterul potential
anticoncurential al restrictionarii, licentiatul nu poate sa aiba decat un
interes scazut sa produca utilizand propria sa tehnologie. In egala masura,
este putin probabil ca asemenea restrictionari sa fie indispensabile pentru ca
transmiterea licentei sa fie favorabila concurentei.
85. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (ii) din
regulament, nu exista o restrictionare grava atunci cand licentiatorul, intr-un
acord nereciproc, acorda licentiatului o licenta exclusiva de productie in baza
tehnologiei transmise pe un teritoriu determinat si accepta, deci, sa nu
produca el insusi produsele contractuale pe teritoriul respectiv si nici sa le
furnizeze din acest teritoriu. Aceste licente exclusive fac obiectul unei
exceptari pe categorii indiferent de atribuirea teritoriului. Daca licenta este
mondiala, exclusivitatea implica faptul ca licentiatorul sa se abtina sa intre
pe piata sau sa ramana pe piata respectiva. Exceptarea pe categorie se aplica
si atunci cand licenta este limitata la unul sau mai multe domenii tehnice de
utilizare sau la una sau mai multe piete ale produsului. Obiectul acordurilor
aflate sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (ii) din
regulament poate fi acela al determinarii licentiatului sa investeasca in
tehnologia transmisa si sa o dezvolte. Deci, obiectul acordului nu il
constituie, in mod obligatoriu, impartirea pietelor.
86. In temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (iv) din
regulament, si din acelasi motiv ca cel prevazut la pct. 85, exceptarea pe
categorii se aplica, in egala masura, si acordurilor nereciproce prin care
partile convin sa nu vanda produsele lor in mod activ sau pasiv pe teritoriul
exclusiv sau unui grup de clienti exclusivi rezervati altei parti.
87. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (iii) din
regulament, nu exista restrictionare grava daca licentiatorul desemneaza
licentiatul ca fiind singurul sau licentiat pe un teritoriu determinat, acest
lucru implicand faptul ca nici o licenta nu va fi acordata tertilor pentru
fabricarea pe baza tehnologiei licentiatorului pe teritoriul in cauza. In cazul
licentelor unice, exceptarea pe categorie se aplica indiferent daca acordul
este sau nu reciproc, dat fiind faptul ca acordul nu afecteaza capacitatea
partilor de a-si exploata total propria tehnologie in teritoriile respective.
88. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (v) din regulament exclud din
lista de restrictionari grave si, deci, acorda beneficiul exceptarii pe
categorii pana la atingerea pragului cotei de piata unui acord nereciproc
asupra vanzarilor active ale unui licentiat pe teritoriul sau catre grupul de
clienti atribuit de licentiator unui alt licentiat. Este obligatoriu, totusi,
ca licentiatul protejat sa nu fi fost concurent cu licentiatorul in momentul
incheierii acordului. Nu este justificata inscrierea unor asemenea
restrictionari pe lista restrictionarilor grave ale concurentei. Fiind permis
licentiatorului sa acorde unui licentiat, care nu era deja prezent pe piata, o
protectie impotriva vanzarilor active ale licentiatilor care sunt concurenti ai
licentiatorului si care sunt, din acest motiv, deja stabiliti pe piata, astfel
de restrictionari sunt susceptibile de a determina licentiatul sa exploateze
tehnologia transmisa intr-o maniera mult mai eficace. Pe de alta parte, daca
licentiatii se inteleg sa nu isi vanda produsele in mod activ sau pasiv pe
anumite teritorii si anumitor grupuri de clienti, acordul este echivalent unei
intelegeri anticoncurentiale intre licentiati. Avand in vedere ca asemenea
acorduri nu implica nici un transfer de tehnologie, acestea nu cad sub
incidenta prevederilor regulamentului de exceptare pe categorii.
89. Conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (i) din regulament,
restrictionarile prevazute in acordurile intre concurenti care limiteaza
licenta la una sau mai multe piete ale produselor sau ale domeniilor tehnice de
utilizare nu constituie restrictionari grave ale concurentei. Aceste
restrictionari beneficiaza de exceptare pe categorii pana la pragul cotei de
piata de 20%, indiferent de eventuala reciprocitate a acordului. Exceptarea pe
categorie nu se aplica, totusi, decat daca limitarile domeniului de utilizare
nu depasesc cadrul tehnologiilor transmise. Este obligatoriu, de asemenea, ca
licentiatul sa nu fie limitat in utilizarea propriei tehnologii (a se vedea
art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament). Atunci cand licentiatii sunt
impiedicati sa foloseasca propria tehnologie, acordul echivaleaza cu o
impartire a pietei.
90. Exceptarea pe categorii se aplica indiferent de caracterul simetric sau
asimetric al domeniului de utilizare. O limitare asimetrica a domeniului de
utilizare intr-un acord de licenta reciproc implica faptul ca cele doua parti
nu erau autorizate sa foloseasca respectivele tehnologii transmise decat in
interiorul domeniilor de utilizare diferite. Atat timp cat partile nu sunt
limitate in folosirea propriei tehnologii, nu se poate prezuma ca acordul va conduce
la renuntarea sau la abtinerea de a intra intr-unul din domeniile acoperite de
licenta acordata celeilalte parti. Chiar daca licentiatii se echipeaza in
vederea utilizarii tehnologiei obtinute in domeniul de utilizare transmis, se
poate sa nu existe nici un impact asupra activelor utilizate pentru a produce
in afara cadrului licentei. Este important, in aceasta privinta, ca
restrictionarea sa aiba loc pe piete ale produselor sau ale domeniului de
utilizare diferite si nu asupra clientilor, alocati in teritoriu sau in grup,
care achizitioneaza produse privind aceeasi piata a produselor sau acelasi
domeniu tehnic de utilizare. Riscul impartirii pietelor este considerat ca
fiind mult mai mare in acest ultim caz (a se vedea pct. 84). In plus, limitarile
domeniului tehnic de utilizare pot fi necesare pentru a facilita transmiterea
licentelor favorabile concurentei (a se vedea pct. 181).
91. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vi) din regulament se refera
la o alta exceptie, in imprejurarea utilizarii captive, respectiv obligatia in
virtutea careia licentiatul nu poate fabrica produsele ce incorporeaza
tehnologia transmisa decat pentru propriul folos. Atunci cand produsul
contractual este o componenta, licentiatul poate fi, de asemenea, obligat sa
produca acea componenta doar pentru a o incorpora in produsele proprii si nu
pentru a o vinde altor producatori. Totusi, licentiatul trebuie sa poata vinde
componentele, ca piese detasabile de propriile produse si trebuie astfel, sa
poata aproviziona tertii care presteaza servicii dupa vanzarea acestor produse.
Restrictionarea legata de utilizarea captiva, definita mai sus, poate fi
necesara pentru a incuraja diseminarea tehnologiei, in special intre
concurenti, si sunt acoperite de exceptarea pe categorii. Acest tip de
restrictionari este examinat la sectiunea IV.2.5.
92. In cele din urma, prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vii) din
regulament, exclud din lista de restrictionari grave ale concurentei obligatia
impusa licentiatului intr-un acord nereciproc de a nu fabrica produsele
contractuale decat pentru un cumparator determinat in vederea crearii unei
surse alternative de aprovizionare pentru acel client. Pentru aplicarea
prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vii) din regulament se cere, deci,
ca licenta sa fie limitata la crearea unei surse alternative de aprovizionare
pentru cumparatorul determinat. Totusi, nu este necesar ca o singura licenta de
acest tip sa fie acordata. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (vii) din
regulament acopera, de asemenea, si situatiile in care licentele sunt acordate
mai multor agenti economici in vederea aprovizionarii aceluiasi cumparator
determinat. Atunci cand licenta este acordata doar in vederea aprovizionarii
cumparatorului, astfel de acorduri au o posibilitate redusa de a imparti
pietele. In special, in aceste conditii nu se poate prezuma ca acordul va
determina licentiatul sa inceteze exploatarea propriei tehnologii.
93. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (1) lit.
d) din regulament acopera, in primul rand, restrictionarea capacitatii partilor
de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare. Ambele parti trebuie sa fie
libere sa intreprinda activitati independente de cercetare-dezvoltare. Aceasta
regula se aplica daca restrictionarea priveste un domeniu acoperit de licenta
sau de alte domenii. Totusi, simplul fapt ca partile convin sa-si furnizeze
reciproc imbunatatirile viitoare aduse tehnologiilor respective, nu echivaleaza
cu o restrictionare a activitatii independente de cercetare-dezvoltare.
Impactul unor asemenea acorduri asupra concurentei trebuie sa fie apreciat in
functie de circumstantele proprii fiecarui caz. Cu atat mai mult, prevederile
art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, nu privesc restrictionarea capacitatii
unei parti de a se angaja in actiuni de cercetare-dezvoltare cu terti, atunci
cand aceasta restrictionare este necesara pentru a impiedica divulgarea acelui
know-how al licentiatorului. Pentru a intra sub incidenta exceptarii,
restrictionarile impuse pentru protejarea know-how-ului licentiatorului
impotriva divulgarii trebuie sa fie indispensabile acestei protectii si
proportionale cu aceasta. De exemplu, atunci cand acordul desemneaza anumiti
angajati ai licentiatului, care sa fie pregatiti pentru utilizarea
know-how-ului transmis si responsabili in ceea ce priveste acel know-how, poate
fi suficient sa impuna licentiatului sa nu autorizeze participarea acelor
angajati la activitati de cercetare-dezvoltare desfasurate impreuna cu tertii.
Alte masuri de securitate pot fi, de asemenea, utile.
94. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament
licentiatul trebuie de asemenea sa poata utiliza, in mod liber, propria
tehnologie concurenta, cu conditia ca in cazul acesta sa nu faca uz de
tehnologia transmisa de catre licentiator. El nu trebuie sa fie supus nici unei
limitari in ceea ce priveste teritoriul in care produce sau vinde, cantitatea
pe care o produce sau vinde sau pretul la care vinde. El nu trebuie sa fie
constrans sa plateasca redevente pe produsele fabricate pe baza propriei
tehnologii (a se vedea pct. 80). In plus, acesta trebuie sa poata transmite
propria tehnologie catre terti in mod liber. Atunci cand restrictionarile sunt
impuse licentiatului referitor la utilizarea propriei sale tehnologii sau
referitor la libertatea de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare,
competitivitatea tehnologiei licentiatului este redusa. Acesta are ca efect
reducerea concurentei pe pietele produselor si tehnologiilor existente si
descurajarea licentiatului de a investi in dezvoltarea si imbunatatirea
propriei tehnologii.
4.3. Acorduri intre neconcurenti
95. Prevederile art. 5 alin. (2) din regulament enumera restrictionarile
grave ale concurentei aplicabile acordurilor de licenta intre neconcurenti. In
conformitate cu aceasta prevedere, regulamentul nu acopera acordurile care, in
mod direct sau indirect, individual sau combinat cu alti factori controlati de
catre parti, au ca obiect:
a) restrictionarea capacitatii unei parti de a-si determina preturile de
vanzare catre terti, fara a aduce atingere posibilitatii de a impune un pret de
vanzare maximal sau a recomanda un pret de vanzare, cu conditia ca acesta sa nu
fie echivalent unui pret de vanzare fix sau minimal impus, ca rezultat al
presiunilor exercitate de una din parti sau a stimulentelor oferite de oricare
din parti.
b) restrictionarile privind teritoriul in care, sau a clientilor carora,
licentiatul poate vinde in mod pasiv produsele contractuale, exceptie facand:
(i) restrictionarile de vanzari pasive pe un teritoriu exclusiv sau unui
grup exclusiv de clienti rezervat licentiatorului;
(ii) restrictionarile de vanzari pasive pe un teritoriu exclusiv sau unui
grup exclusiv de clienti pe care licentiatorul l-a atribuit altui licentiat in
timpul primilor doi ani in cursul carora acest alt licentiat vinde produsele
contractuale in acel teritoriu sau acelui grup de clienti;
(iii) obligatia de a nu fabrica produsele contractuale decat pentru propria
folosinta, cu conditia ca licentiatul sa poata vinde liber, in mod activ si
pasiv, produsele contractuale ca piese de schimb pentru produsele sale;
(iv) obligatia de a fabrica produsele contractuale doar pentru un
cumparator determinat, atunci cand licenta a fost acordata in vederea crearii
unei surse alternative de aprovizionare a acelui client;
(v) restrictionarile de vanzari pentru utilizatorii finali de catre un
licentiat ce opereaza in calitate de vanzator en-gros pe piata;
(vi) restrictionarea vanzarilor de catre membrii unui sistem de distributie
selectiva distribuitorilor neagreati;
c) restrictionarea vanzarilor active sau pasive pentru utilizatorii finali
de catre licentiatii membri ai unui sistem de distributie selectiva ce opereaza
in calitate de vanzatori detailisti pe piata, fara a aduce atingere
posibilitatii de a interzice unui membru al sistemului sa-si exercite
activitatile in afara unui loc neautorizat al amplasamentului.
96. Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 alin. (2) lit.
a) din regulament se refera la fixarea preturilor de vanzare catre terti. Mai
precis, aceasta dispozitie acopera restrictionarile avand ca obiect direct sau
indirect determinarea unui pret de vanzare fix sau minimal sau a unui nivel al
pretului fix sau minimal pe care licentiatorul sau licentiatul vor trebui sa-l
respecte atunci cand vand produse tertilor. Atunci cand acordurile fixeaza, in
mod direct, pretul de vanzare, restrictionarea este evidenta. Totusi, preturile
de vanzare pot fi, in egala masura, fixate in mod indirect, de exemplu, prin
acorduri care stabilesc marje, fixand nivelul maximal al rabaturilor sau
conditionand pretul de vanzare de preturile de vanzare ale concurentilor, sau,
in plus, prin amenintari, intimidare, avertismente, amenzi sau rezilierea
contractului daca un nivel al preturilor date nu este respectat. Mijloacele
directe sau indirecte utilizate in vederea fixarii preturilor pot fi
eficientizate daca sunt combinate cu masuri care permit identificarea
vanzarilor la preturi scazute, ca de exemplu, implementarea unui sistem de
control al preturilor sau obligatia impusa licentiatilor sa semnaleze orice
abatere de la preturile convenite. De asemenea, fixarea directa sau indirecta a
preturilor poate fi eficientizata daca este combinata cu masuri menite sa
descurajeze initiativa licentiatului de a diminua pretul de vanzare,
licentiatorul obligand, de exemplu, licentiatul sa acorde clauza clientului cel
mai favorizat, adica obligatia de a acorda unui client conditii mult mai
favorabile decat cele acordate oricarui alt client. Aceleasi mijloace pot fi
utilizate pentru a face dintr-un pret maximal sau recomandat echivalentul unui
pret de vanzare fix sau minimal. Totusi, comunicarea unei liste de preturi
recomandate de catre licentiator licentiatului sau impunerea unui pret maximal
acestuia nu este considerata, in sine, ca ar conduce la preturi fixe sau
minimale de vanzare.
97. In temeiul prevederilor art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament,
acordurile sau practicile concertate care au ca obiect direct sau indirect
restrangerea vanzarilor pasive de catre licentiati de produse care incorporeaza
tehnologia transmisa sunt restrictionari grave ale concurentei.
Restrictionarile de vanzari pasive impuse licentiatului pot rezulta din
obligatii directe, ca de exemplu, obligatia de a nu vinde anumitor clienti sau
clientilor stabiliti in anumite teritorii, sau, in plus, obligatia de a trimite
comenzile acestor clienti altor licentiati, dar si din masuri indirecte menite
sa stimuleze licentiatul sa se abtina de la acest tip de vanzari cum ar fi
stimulente financiare sau implementarea unui sistem de control care sa permita
verificarea destinatiei efective a produselor transmise. Restrictionarile
cantitative pot constitui un mijloc indirect de restrangere a vanzarilor
pasive. Consiliul Concurentei nu va porni de la principiul ca aceste
restrangeri cantitative servesc un asemenea scop. Totusi, se impune alta
abordare in cazul in care aceste restrangeri cantitative sunt utilizate pentru
a pune in practica un acord care sta la baza compartimentarii pietei. Printre
indiciile asupra existentei unui asemenea acord, putem cita adaptarea
cantitatilor in timp, astfel incat sa nu acopere decat cererea locala,
restrictionari cantitative asociate obligatiei de a vinde cantitati minimale in
teritoriu, obligatii de redeventa minimale conditionate de vanzarile realizate
in teritoriu, de plata diverselor redevente in functie de destinatia produselor
si controlul destinatiei produselor vandute de catre diferiti licentiati.
Aceasta restrictionare generala grava a concurentei referitoare la vanzarile
pasive efectuate de catre licentiati fac obiectul unui anumit numar de
exceptari, care sunt analizate mai jos.
98. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament nu se refera la
restrictionarile de vanzari impuse licentiatorului. Toate restrictionarile de
vanzari impuse licentiatorului beneficiaza, deci, de o exceptare pe categorii
pana la nivelul cotei de piata de 30% . La fel se procedeaza si in cazul tuturor
restrictionarilor de vanzari active realizate de catre licentiat, sub rezerva
observatiilor referitoare la vanzarile active prevazute la pct. 104 si 105.
Exceptarea pe categorii a restrictionarilor privind vanzarile active este
sprijinita de ipoteza ca aceste restrictionari favorizeaza investitiile si
concurenta, alta decat cea prin preturi, si imbunatatesc calitatea serviciilor
furnizate de catre licentiat rezolvand astfel toate problemele de parazitism si
de renuntare la anumite investitii. In cazul restrictionarilor de vanzari
active intre teritoriile sau grupele de clienti ai licentiatilor, nu este
indispensabil ca licentiatului protejat sa-i fi fost desemnat un teritoriu
exclusiv sau un grup de cumparatori exclusivi. Exceptarile pe categorii se aplica,
de asemenea, restrictionarilor de vanzari active in cazul in care mai multi
licentiati au fost desemnati pentru un teritoriu sau pentru un grup determinat
de cumparatori. Investitii generatoare de cresteri de eficienta sunt
susceptibile a fi incurajate atunci cand un licentiat poate fi sigur ca nu
trebuie sa infrunte decat concurenta vanzarilor active a unui numar limitat de
licentiati, in interiorul teritoriului, si nu pe cea a licentiatilor din
exteriorul teritoriului.
99. Restrictionarile impuse vanzarilor active si pasive de catre licentiati
asupra unui teritoriu exclusiv sau unui grup de clienti exclusivi rezervati
licentiatorului nu constituie o restrictionare grava a concurentei (a se vedea
art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (i) din regulament) si pot beneficia de o
exceptare pe categorie. Se presupune ca, de vreme ce cotele de piata sunt
inferioare pragului, asemenea restrictionari, chiar daca limiteaza concurenta,
pot fi totusi proconcurentiale in masura in care favorizeaza difuzarea de
tehnologii si integrarea acestora in activele de productie ale licentiatului.
Nu este necesar ca licentiatorul sa produca, in mod efectiv, cu ajutorul
tehnologiei transmise pe un teritoriu sau pentru grupul de cumparatori in cauza
pentru ca un teritoriu sau un grup de clienti sa ii fie rezervati.
Licentiatorul poate, de asemenea, sa rezerve un teritoriu sau un grup de
cumparatori in vederea exploatarii ulterioare.
100. Restrictionarile vanzarilor pasive de catre licentiat in interiorul
unui teritoriu exclusiv sau asupra unui grup exclusiv de clienti atribuiti
altui licentiat beneficiaza de exceptare pe categorii pe o perioada de doi ani
incepand de la data la care licentiatul protejat vinde pentru prima data
produsele incorporand tehnologia transmisa in interiorul teritoriului sau
exclusiv sau grupului sau exclusiv de clienti (conform art. 5 alin. (2) lit. b)
pct. (ii) din regulament). Licentiatii trebuie, adeseori, sa efectueze
investitii substantiale in active de productie si in actiuni de promovare
pentru a initia si a dezvolta activitati in interiorul unui teritoriu nou.
Este, deci, probabil ca riscurile cu care licentiatul se va confrunta sa fie
importante, indeosebi pentru ca toate cheltuielile sale promotionale si
investitiile in activele necesare pentru a produce cu o tehnologie data
constituie, deseori, cheltuieli irecuperabile, adica cheltuieli care nu pot fi
recuperate daca licentiatul iese de pe piata. In asemenea circumstante,
licentiatul ar renunta, in mod frecvent, la acordul de licenta daca nu ar fi capabil
sa obtina intr-o anumita perioada de timp o protectie impotriva vanzarilor
(active si) pasive efectuate de catre alti licentiati in interiorul
teritoriului lor. In consecinta, restrictionarile de vanzari pasive in
interiorul teritoriului exclusiv al unui licentiat realizate de catre alti
licentiati nu intra, in general, sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1)
din lege pentru o perioada de maxim doi ani; momentul din care incepe sa curga
acest termen il constituie data la care licentiatul in cauza a comercializat
pentru prima oara produsul incorporand tehnologia transmisa in interiorul unui
teritoriu exclusiv. Totusi, in masura in care, in anumite cazuri, asemenea
restrictionari intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege,
acestea beneficiaza de o exceptare pe categorii. Dupa expirarea perioadei de
doi ani, restrictionarile de vanzari pasive intre licentiati constituie
restrictionari grave ale concurentei. In general acestea cad sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si au putine sanse sa indeplineasca
conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Indeosebi, este putin
probabil, ca asemenea restrictionari sa fie indispensabile realizarii
cresterilor de eficienta.
101. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (iii) din regulament,
permite exceptarea unei restrictionari prin care licentiatul este constrans sa
fabrice produsele incorporand tehnologia transmisa doar pentru propriul sau uz
(captiv). In cazul in care produsul contractual reprezinta o componenta, licentiatul
poate fi constrans, astfel, sa nu utilizeze acest produs decat pentru a-l
integra in propriile sale produse si, de asemenea, ii poate fi interzisa
vanzarea produsului respectiv catre alti producatori. Totusi, licentiatul
trebuie sa poata vinde activ si pasiv produsele in calitate de piese de schimb
pentru propriile sale produse si, deci, trebuie sa poata sa le livreze
tertilor, furnizand un serviciu post-vanzare pentru aceste produse.
Restrictionarile privind utilizarea captiva sunt de asemenea tratate in
sectiunea IV.2.5.
102. Ca in cazul acordurilor intre concurenti (vezi pct. 92), exceptarea pe
categorii se aplica, de asemenea, acordurilor prin care licentiatul este
obligat sa produca produsele contractuale doar pentru un cumparator determinat,
in vederea constituirii pentru acesta a unei surse de aprovizionare de
substitutie (a se vedea art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (iv) din regulament). In
cazul acordurilor intre neconcurenti, este putin probabil ca aceste
restrictionari sa intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege.
103. Prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (v) din regulament permit
obligatia impusa licentiatului de a nu vinde consumatorilor finali, ci exclusiv
vanzatorilor en detail. O asemenea obligatie permite licentiatorilor sa
atribuie o functie de distribuitor en gros licentiatilor si nu intra, in
general, sub incidenta prevederilor art. 5 (1) din lege.
104. In cele din urma, prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (vi) din
regulament permit exceptarea unei restrictionari care consta in interzicerea
licentiatilor de a vinde produsele catre distribuitori neagreati. Aceasta
exceptare permite licentiatorului sa impuna licentiatilor obligatia de a face
parte dintr-un sistem de distributie selectiv. Totusi, in acest caz,
licentiatii trebuie, conform prevederilor art. 5 alin. (2) lit. c) din
regulament, sa poata efectua atat vanzari active cat si pasive catre
consumatorii finali, fara a aduce prin aceasta atingere posibilitatii de a
impune licentiatului exercitarea exclusiva a activitatii de en-grosist, asa cum
este prevazut in art. 5 alin. (2) lit. b) pct. (v) din regulament (a se vedea
pct. 103).
105. Trebuie reamintit (a se vedea pct. 38) ca exceptarea pe categorie
acopera acordurile de licenta prin care licentiatorul impune obligatii pe care
licentiatul trebuie sau poate sa le impuna cumparatorilor sai, inclusiv
distribuitorilor. Totodata, aceste obligatii trebuie sa fie in conformitate cu
regulile concurentiale aplicabile acordurilor de furnizare si distributie.
Regulamentul acopera numai acordurile intre doua parti, acordurile intre
licentiat si clientii lui care implementeaza astfel de obligatii, nu intra sub
incidenta regulamentului. Astfel de acorduri nu vor putea beneficia de o
exceptare pe categorii decat daca sunt conforme cu prevederile Regulamentului
privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul
intelegerilor verticale (a se vedea sectiunea 2.5.2).
5. Restrictionari excluse
106. Prevederile art. 6 din regulament enumera patru tipuri de
restrictionari grave ale concurentei ce nu vor putea beneficia de exceptare pe
categorii si care necesita, deci, o apreciere individuala cu privire la
efectele anti si proconcurentiale. Rezulta din prevederile art. 6 ca includerea
intr-un acord de licenta a oricareia din restrictionarile ce figureaza in
aceste dispozitii nu impiedica aplicarea regulamentului pentru restul
acordului. Doar restrictionarea individuala in cauza este cea care nu
beneficiaza de exceptare si care trebuie, deci, apreciata individual.
Restrictionarile prevazute la art. 6 sunt, asadar, disociabile.
107. Prevederile art. 6 alin. (1) din regulament se refera la faptul ca
exceptarea pe categorie nu se va aplica pentru urmatoarele trei obligatii:
a) orice obligatie directa sau indirecta impusa licentiatului de a acorda
licenta exclusiva licentiatorului sau unui tert desemnat de licentiator asupra
imbunatatirilor disociabile pe care licentiatul le va aduce sau asupra noilor
aplicatii ale tehnologiei licentiate pe care acesta le va pune in practica;
b) orice obligatie directa sau indirecta impusa licentiatului de a ceda, in
tot sau in parte, licentiatorului sau unui tert desemnat de acesta drepturile
asupra imbunatatirilor disociabile pe care licentiatul le va aduce sau asupra
noilor aplicatii ale tehnologiei licentiate pe care acesta le va pune in
practica;
c) orice obligatie directa sau indirecta impusa licentiatului de a nu
contesta valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuala pe care licentiatorul
le detine. Totodata, regulamentul exceptarilor pe categorii da posibilitatea
licentiatorului, de a rezilia acordul de licenta in cazurile in care
licentiatul contesta validitatea tehnologiei transmise;
Scopul prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a), b) si c) din regulament este
de a evita exceptarea pe categorii a acordurilor susceptibile de a limita
incitarea la inovare a licentiatilor.
108. Prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din regulament se refera la
transmiterea si retransmiterea exclusiva a imbunatatirilor disociabile aduse
tehnologiei transmise de catre licentiator. O imbunatatire este disociabila
daca poate fi exploatata fara sa aduca atingere tehnologiei licentiate.
Obligatia de a acorda licentiatorului o licenta exclusiva pentru imbunatatiri
disociabile aduse tehnologiei licentiate sau de a transmite astfel de
imbunatatiri licentiatorului, este foarte probabil sa reduca incitarea la
inovare a licentiatilor, in masura in care nu vor putea exploata imbunatatirile
aduse, nici macar prin licentierea catre terti. Aceasta se aplica in mod
similar cazului in care imbunatatirile disociabile privesc aceeasi aplicare ca
tehnologia licentiata si unde licentiatul dezvolta noi aplicatii ale
tehnologiei licentiate. In conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. a)
si b) din regulament asemenea obligatii nu beneficiaza de exceptare pe
categorii. Totusi, exceptarea pe categorie acopera si obligatiile neexclusive
de retransmitere cu privire la imbunatatirile disociabile, chiar si atunci cand
obligatia de retransmitere nu este reciproca, de exemplu, cele impuse
licentiatilor, atunci cand, in virtutea acordului, licentiatorul este autorizat
sa comunice imbunatatirile disociabile altor licentiati. O obligatie
nereciproca de retransmitere poate favoriza inovarea si difuzarea de noi
tehnologii prin permiterea licentiatorului de a determina, in mod liber, daca,
si in ce masura, va transmite propriile imbunatatiri licentiatilor lui. O
astfel de clauza de comunicare poate, de asemenea, sa favorizeze difuzarea
tehnologiei pentru ca fiecare licentiat, la momentul semnarii acordului, va fi
pe picior de egalitate cu ceilalti avand in vedere ca este tehnologia cu care
el va fabrica produsele contractate. Retransmiterile exclusive si obligatiile
de a ceda imbunatatirile nedisociabile nu restrang concurenta in sensul
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, deoarece nu vor putea fi exploatate de
licentiati fara autorizarea licentiatorului.
109. Aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din regulament
nu depinde de eventuala plata, de catre licentiator, a unei contravalori pentru
achizitionarea de imbunatatiri sau pentru obtinerea unei licente exclusive.
Totusi, existenta si nivelul unei asemenea contravalori nu pot fi relevante in
cadrul unei aprecieri individuale in temeiul prevederilor art. 5 din lege.
Atunci cand retransmiterile sunt acordate in schimbul unei remuneratii,
obligatia va avea mai putine sanse de a suprima in intregime incitarea la
inovare a licentiatilor. Cu ocazia evaluarii retransmiterii exclusive in afara
sferei de aplicare a prevederilor regulamentului de exceptare pe categorie,
pozitia licentiatorului pe piata tehnologiilor trebuie sa fie, de asemenea,
luata in considerare in egala masura. Cu cat aceasta pozitie este mai puternica,
cu atat obligatia de retransmitere exclusiva risca sa produca efecte
restrictive asupra concurentei in domeniul inovarii. Cu cat pozitia tehnologiei
licentiatorului este mai importanta, cu atat licentiatul are sanse sa
constituie o sursa importanta de inovare si de viitoare concurenta. Efectele
negative ale obligatiilor de retransmitere pot, de asemenea, sa fie consolidate
in cazul retelelor paralele de acorduri de licenta, care implica astfel de
obligatii. Atunci cand tehnologiile disponibile sunt controlate de un numar de
licentiatori care impun obligatii exclusive de retransmitere licentiatilor,
riscul de impact anticoncurential este mai mare, decat in cazul in care exista
mai multe tehnologii dintre care numai unele sunt licentiate cu obligatia de retransmitere
exclusiva.
110. Riscul impactului negativ asupra inovarii este mai mare in cazul
licentelor incrucisate intre concurenti, unde o obligatie de retransmitere
impusa ambelor parti este asociata cu o obligatie, pentru cele doua parti, de a
imparti cu cealalta parte imbunatatirile aduse propriilor tehnologii.
Impartirea tuturor imbunatatirilor intre concurenti poate impiedica fiecare
concurent in a dobandi un avans in raport cu ceilalti, atunci cand scopul
licentei este de a le permite dezvoltarea tehnologiilor respective si cand
licenta nu ii indruma sa foloseasca aceeasi baza tehnologica pentru conceperea
produselor (a se vedea pct. 207). Totusi, este putin probabil ca partile sa fie
impiedicate sa ia un avans concurential unele fata de celelalte atunci cand
scopul licentei este de a permite dezvoltarea tehnologiilor lor respective si
nu conduce la utilizarea aceleiasi baze tehnologice pentru conceperea
produselor lor. Acesta este cazul in care scopul licentei este de a crea
libertatea de conceptie, si mai putin de a imbunatati baza tehnologica a
licentiatului.
111. Restrictionarea exclusa prevazuta la articolul 6 alin. (1) lit. c) din
regulament priveste clauzele de necontestare, de exemplu, obligatia de a nu
contesta existenta drepturilor de proprietate intelectuala ale licentiatorului.
Motivul pentru care clauzele au fost excluse din sfera de aplicare a
regulamentului de exceptare pe categorii este acela ca licentiatii sunt, in mod
normal, in cea mai buna pozitie pentru a determina daca un drept de proprietate
intelectuala exista sau nu. Pentru a se evita orice distorsiune a concurentei
si in conformitate cu principiile care fundamenteaza protectia proprietatii
intelectuale, drepturile de proprietate intelectuala invalidate ar trebui sa fie
eliminate, pentru ca impiedica inovarea, in loc sa o favorizeze. Prevederile
art. 5 alin. (1) din lege este susceptibil a se aplica clauzelor de
necontestare atunci cand tehnologia licentiata are o anumita valoare si
defavorizeaza, deci, pe plan concurential, agentii economici care nu pot sa o
utilizeze sau care pot sa o utilizeze numai in schimbul platii unei redevente.
In acest caz, este putin probabil ca acele conditii prevazute la articolul 5
alin. (2) din lege sa fie indeplinite. Totusi, Consiliul Concurentei este in
favoarea clauzelor de necontestare referitoare la know-how, daca este posibil
ca acel know-how sa fie imposibil sau foarte dificil de a fi recuperat, odata
ce a fost divulgat. In astfel de cazuri, o obligatie impusa licentiatului de a
nu contesta know-how-ul licentiat favorizeaza difuzarea noilor tehnologii, in
special prin permisiunea acordata licentiatorilor mai putin puternici sa
transmita licente licentiatilor mai puternici, fara sa se teama de o contestare
dupa absorbtia acelui know-how de catre licentiat.
112. Regulamentul de exceptare pe categorie are incidenta asupra
posibilitatii licentiatorului de a rezilia acordul de licenta in cazul unei
contestari a tehnologiei licentiate. Licentiatorul nu este, deci, constrans sa
mentina relatiile contractuale cu un licentiat care contesta insasi obiectul
acordului de licenta, ceea ce inseamna ca, in caz de reziliere, orice utilizare
viitoare a tehnologiei contestate de catre licentiat se va face pe riscul si cu
pierderile celui ce a contestat valabilitatea lui. Totusi, in conformitate cu
prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) din regulament, acesta nu acopera
obligatiile contractuale ce impun licentiatului sa nu conteste tehnologia
licentiata, ceea ce va permite licentiatorului sa formuleze actiune in instanta
impotriva licentiatului pentru desfacerea contractului si va avea ca efect
crearea unui motiv suplimentar care sa determine licentiatul sa nu conteste
valabilitatea tehnologiei licentiatorului. Aceasta prevedere garanteaza faptul
ca licentiatul se gaseste in aceeasi situatie ca si tertii.
113. Prevederile art. 6 alin. (2) din regulament exclud, in cazul
acordurilor intre neconcurenti, aplicarea exceptarii pe categorie obligatiilor
directe sau indirecte ce limiteaza capacitatea licentiatului de a-si exploata
propria tehnologie si capacitatea partilor la acord de a efectua activitati de
cercetare-dezvoltare, doar daca cea din urma restrictionare este indispensabila
pentru impiedicarea divulgarii know-how-ului transmis tertilor. Aceasta conditie
este aceeasi cu cea prevazuta la art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, in
lista de restrictionari grave ale concurentei privind acordurile intre
concurenti, analizate la pct. 93 si 94. Totodata, in cazul acordurilor intre
neconcurenti, nu se poate prezuma ca astfel de restrictionari vor avea, in
general, efecte negative asupra concurentei si ca, in general, conditiile
prevazute la art. 5 alin. (2) din lege nu sunt indeplinite. Aceste acorduri
necesita o apreciere individuala.
114. In cazul acordurilor dintre neconcurenti, in general, licentiatul nu
detine tehnologie concurenta. Totusi, se poate sa existe cazuri in care, in
scopul exceptarii pe categorie, partile sa fie considerate ca nefiind
concurente, desi licentiatul detine o tehnologie concurenta. Aceasta este
situatia atunci cand licentiatul detine o tehnologie concurenta, dar nu o
transmite, in regim de licenta si atunci cand licentiatorul nu este un furnizor
real sau potential pe piata produselor. In scopul exceptarii pe categorie, partile
nu sunt considerate in acest caz concurente, nici pe piata tehnologiilor, nici
pe piata produselor. In asemenea cazuri, este important sa se asigure ca nu
este restransa capacitatea licentiatului de a exploata propria tehnologie si de
a continua dezvoltarea acesteia. Aceasta tehnologie poate exercita o presiune
concurentiala pe piata, care trebuie sa fie mentinuta. Intr-o asemenea
situatie, restrictionarile privitoare la utilizarea de catre licentiat a
propriei sale tehnologii sau la restrictionarea cercetarii-dezvoltarii sunt, in
mod normal, considerate ca restrangand concurenta si neindeplinind conditiile
prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. De exemplu, obligatia impusa
licentiatului de a plati redevente nu numai in baza produselor pe care le
produce cu ajutorul tehnologiei licentiate, dar si in baza acelora pe care le
produce cu ajutorul propriei sale tehnologii, va limita, in general,
capacitatea de a exploata propria sa tehnologie si, in acest mod, tehnologia va
fi exclusa din sfera de aplicare a regulamentului.
115. Atunci cand licentiatul nu detine sau nu este pe punctul de a realiza
o tehnologie concurenta, orice restrictionare care impiedica partile sa
desfasoare activitati independente de cercetare-dezvoltare poate restrange
concurenta in cazul in care doar cateva tehnologii sunt disponibile pe piata.
Intr-o asemenea situatie, partile pot reprezenta o importanta sursa potentiala
de inovare pe piata. Acesta este cazul, in special, atunci cand partile detin
activele si competentele necesare pentru a desfasura activitati de
cercetare-dezvoltare. In acest caz, este putin probabil ca acele conditii
prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite. Atunci cand mai
multe tehnologii sunt disponibile si cand partile nu detin active sau competente
speciale, restrictionarile activitatii de cercetare-dezvoltare sunt
susceptibile fie sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din
lege, deoarece nu au efecte restrictive semnificative, fie sunt susceptibile de
a indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Aceste
restrictionari pot favoriza difuzarea noilor tehnologii, garantand
licentiatorului ca licentiatul nu va deveni un nou concurent si stimuland
licentiatul sa se concentreze asupra exploatarii si dezvoltarii tehnologiei
licentiate. In plus, prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu se aplica decat
in cazul in care acordul descurajeaza licentiatul sa imbunatateasca si sa
exploateze propria sa tehnologie. Exista, de exemplu, putine sanse ca acesta sa
fie cazul atunci cand licentiatorul este indreptatit sa rezilieze acordul de
licenta imediat ce licentiatul incepe sa produca pe baza propriei tehnologii
concurente. Un asemenea drept nu descurajeaza licentiatul sa inoveze, deoarece
acordul nu poate fi reziliat decat atunci cand o tehnologie viabila din punct
de vedere comercial a fost realizata si atunci cand produsele fabricate cu
ajutorul acestei tehnologii sunt gata pentru a fi comercializate.
6. Retragerea beneficiului aplicarii regulamentului exceptarii pe categorie
si neaplicarea acestui regulament
6.1. Procedura retragerii
116. Conform prevederilor art. 7 din regulament, Consiliul Concurentei
poate retrage beneficiul aplicarii regulamentului de exceptare pe categorie
pentru acordurile individuale care nu indeplinesc conditiile prevazute la art.
5 alin. (2) din lege.
117. Cele patru conditii prevazute de art. 5 alin. (2) din lege sunt
cumulative si este necesar ca toate sa fie indeplinite pentru ca exceptarea sa
fie aplicabila. Exceptarea pe categorie poate fi, deci, retrasa atunci cand un
anumit acord nu indeplineste una sau mai multe din cele patru conditii.
118. Atunci cand procedura de retragere este aplicabila, Consiliul
Concurentei, retragand beneficiul exceptarii, trebuie sa probeze ca acordul cade
sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si ca nu indeplineste
toate cele patru conditii prevazute la art. (5) alin. (2) din lege.
119. Conform prevederilor art. 7 din regulament, retragerea se poate
justifica, in special, in urmatoarele cazuri:
1) accesul tertilor la piata tehnologiilor este restrans, de exemplu, din
cauza efectului cumulativ al retelelor paralele de acorduri restrictive
similare care interzic licentiatilor sa utilizeze tehnologiile tertilor.
2) accesul pe piata al potentialilor licentiati este restrans, de exemplu,
din cauza efectului cumulativ al retelelor paralele de acorduri restrictive
similare care interzic licentiatorilor sa acorde licente altor licentiati.
3) fara o motivatie obiectiv valabila, partile nu exploateaza tehnologia
transmisa.
120. Prevederile art. 5 si 6 din regulament, in care figureaza lista
restrictionarilor grave ale concurentei, precum si restrictionarile excluse, au
ca obiectiv garantarea faptului ca acordurile ce beneficiaza de o exceptare pe
categorie nu limiteaza incitarea la inovare, nu intarzie difuzarea
tehnologiilor si nu restrang neindreptatit concurenta intre licentiator si
licentiat sau intre licentiati. Totusi, aceasta lista a restrictionarilor grave
ale concurentei si lista de restrictionari excluse nu tin seama de toate
efectele posibile ale acordurilor de licenta. Exceptarea pe categorie nu
acopera, in special, eventualele efecte cumulative ale restrictiilor similare
continute in retelele de acorduri de licenta. Acordurile de licenta pot conduce
la excluderea tertilor de pe piata, atat la nivelul licentiatorului, cat si la
nivelul licentiatului. Excluderea altor licentiatori poate fi data de efectul
cumulativ al retelelor de acorduri de licenta care interzic licentiatilor
exploatarea tehnologiilor concurente, ceea ce conduce la excluderea altor
(potentiali) licentiatori. Exista riscul de eliminare a licentiatorilor atunci
cand majoritatea agentilor economici prezenti pe piata erau susceptibili de a
obtine (in conditii de eficacitate) o licenta concurenta, dar sunt impiedicati
din cauza existentei unor acorduri restrictive si atunci cand potentialii
licentiati se confrunta cu bariere relativ ridicate la intrarea pe piata.
Excluderea altor licentiati poate avea loc si in cazul efectului cumulativ al
acordurilor de licenta, care interzic licentiatorilor sa transmita licente
altor licentiati, fapt ce impiedica potentialii licentiati sa acceada la
tehnologia necesara. Problema inchiderii pietei este examinata pe larg la sectiunea
IV.2.7. In plus, Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii pe
categorie atunci cand un numar important de licentiatori de tehnologii
concurente impun, in acordurile individuale, licentiatilor lor sa ceara
conditii mai favorabile convenite cu alti licentiatori.
121. Consiliul Concurentei poate de asemenea sa retraga beneficiul
exceptarii pe categorie atunci cand partile se abtin sa exploateze tehnologia
transmisa, chiar daca ele au o justificare obiectiva in acest sens.
Intr-adevar, atunci cand partile nu exploateaza tehnologia transmisa, nefiind
desfasurata nici o activitate care sa conduca la o crestere a eficientei si,
deci, neexistand nici un motiv pentru exceptarea pe categorii. Totusi,
exploatarea nu trebuie, in mod necesar, sa ia forma unei integrari de active.
Ea se produce, de asemenea, atunci cand licenta creeaza libertatea de conceptie
pentru licentiat care ii permite sa exploateze propria sa tehnologie fara a se
expune riscului unui eventual litigiu al licentiatorului pentru incalcarea
drepturilor acestuia. In cazul acordului de licenta intre concurenti, faptul ca
partile nu exploateaza tehnologia transmisa poate sa indice ca acordul
constituie o intelegere deghizata. Pentru aceste motive, Consiliul Concurentei
va examina cu mare atentie cazurile de neexploatare.
6.2. Neaplicarea regulamentului de exceptare pe categorie
122. Prevederile art. 8 din regulament abiliteaza Consiliul Concurentei sa
scoata de sub incidenta acestuia, prin intermediul unui regulament, retelele
paralele de acorduri similare acoperind mai mult de 50% din piata in cauza.
Aceasta dispozitie nu se adreseaza agentilor economici individuali, dar
priveste toti agentii economici ale caror acorduri sunt definite in
regulamentul care va fi adoptat in sensul neaplicarii regulamentului de
exceptare pe categorii.
123. Regulamentul de neaplicare care poate fi adoptat de Consiliul
Concurentei, conform art. 8 din regulament ar avea ca efect retragerea, pentru
restrictionarile si pietele in cauza, a beneficiului regulamentului de
exceptare pe categorie si revenirea la deplina aplicabilitate a prevederilor
art. 5 alin. (1) si (2) din lege.
124. Pentru calculul cotei de acoperire de 50%, se va conveni sa se tina
seama de fiecare retea individuala de acorduri de licenta, implicand
restrictionari sau combinatii de restrictionari, producand efecte similare
asupra pietei.
125. Conform prevederilor art. 8 din regulament, daca cota de acoperire de
50% este depasita Consiliul Concurentei nu are obligatia de a interveni. In
general, neaplicarea se impune atunci cand este posibil ca accesul pe piata in
cauza sau concurenta de pe acea piata sa fie restranse intr-un mod
semnificativ. Atunci cand Consiliul Concurentei ar fi chemat sa evalueze
necesitatea aplicarii prevederilor art. 8 din regulament, el va examina daca o
retragere individuala nu constituie o solutie mai potrivita. In special,
aceasta poate sa depinda de numarul agentilor economici concurenti care
contribuie la producerea unui efect cumulativ asupra unei piete sau asupra
numarului de piete geografice afectate pe teritoriul Romaniei.
126. Sfera de aplicare a regulamentului adoptat in temeiul prevederilor
art. 8 din regulament trebuie sa fie clar definita. In primul rand, Consiliul
Concurentei trebuie sa defineasca pietele produselor si pietele geografice in
cauza si, dupa aceea, trebuie sa identifice tipul de restrictionari pentru care
regulamentul de exceptare pe categorie nu va mai fi aplicabil. Pentru acest al
doilea aspect, Consiliul Concurentei poate modela sfera de aplicare a
regulamentului sau in functie de problema de concurenta vizata. De exemplu,
chiar daca toate retelele paralele de acorduri de neconcurenta sunt luate in
considerare pentru a determina daca cota de acoperire de 50% din piata este
atinsa, Consiliul Concurentei poate, totusi, limita sfera de incidenta a
regulamentului sau de neaplicare doar asupra obligatiilor de nonconcurenta ce
depasesc o anumita durata. Aceasta este situatia acordurilor de durata mai
scurta sau de o natura mai putin restrictiva care nu ar putea aduce atingeri,
efectul de excludere in cauza fiind considerat ca mai putin important. Daca e
cazul, Consiliul Concurentei va putea, de asemenea, furniza precizari prin care
sa specifice nivelul partii de piata sub care acesta estimeaza ca, in contextul
dat de acel caz, un agent economic izolat nu poate contribui intr-o maniera
sensibila la efectul cumulativ. In general, se considera ca, atunci cand cota
de piata detinuta de produsele incorporand tehnologia transmisa de catre un
licentiator individual nu depaseste 5%, acordul sau reteaua de acorduri
acoperind aceasta tehnologie nu contribuie de o maniera semnificativa la un
efect cumulativ de inchidere a pietei.
127. Perioada de tranzitie de cel putin sase luni care trebuie sa fie
prevazuta de Consiliul Concurentei conform prevederilor art. 8 alin. (2) din
regulament, trebuie sa permita agentilor economici implicati sa-si adapteze
acordurile tinand seama de regulamentul ce conduce la neaplicarea
regulamentului de exceptare pe categorie.
128. Regulamentul de neaplicare a regulamentului de exceptare pe categorii
nu afecteaza exceptarea pe categorii de care a beneficiat acordurile pana la
intrarea in vigoare a regulamentului de neaplicare.
IV. Aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) si (2) din lege in afara sferei
de aplicare a regulamentului de exceptare pe categorii
1. Cadrul general de analiza
129. Acordurile care nu pot beneficia de o exceptare pe categorii, de
exemplu, in cazul in care pragurile cotelor de piata sunt depasite sau daca
acordul a fost incheiat intre mai mult de doua parti, trebuie evaluate
individual. Acordurile care nu restrang concurenta in sensul prevederilor art.
5 alin. (1) din lege, si indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2)
din lege, sunt valabile si aplicabile. Astfel, se are in vedere faptul ca nu
exista nici o prezumtie de ilegalitate pentru acordurile ce cad sub incidenta
prevederilor regulamentului de exceptare pe categorie, atat timp cat acestea nu
contin restrictionari grave ale concurentei. Nu exista nici o prezumtie privind
aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, din simplu fapt ca pragurile cotei de
piata sunt depasite. Se impune, astfel, o apreciere individuala bazata pe
principiile enuntate in prezentele instructiuni.
130. Pentru a favoriza predictibilitatea dupa ce s-a aplicat regulamentul
de exceptare pe categorii si pentru a limita analiza detaliata numai la
cazurile susceptibile sa ridice reale probleme de concurenta, Consiliul
Concurentei considera ca in afara restrictionarilor grave, o incalcare a
prevederilor art. 5 din lege este putin probabila atunci cand exista, in afara
tehnologiilor controlate de partile la acord, cel putin patru tehnologii
independente substituibile tehnologiei transmise la costuri comparabile pentru
utilizator. Pentru a aprecia daca tehnologiile sunt suficient de substituibile,
trebuie sa se tina seama de relativa lor putere comerciala. Presiunea
concurentiala exercitata de o tehnologie este limitata daca aceasta nu
constituie un substitut comercial viabil tehnologiei transmise. Daca, de
exemplu, in urma efectului retelei pe piata, consumatorii indica o preferinta
neta pentru produsele ce implica tehnologia transmisa, se poate ca alte
tehnologii, deja disponibile pe piata sau susceptibile sa ajunga pe piata
intr-un termen rezonabil, sa nu ofere reale alternative si, in consecinta, sa
nu exercite decat o presiune concurentiala limitata. Faptul ca un acord nu
intra sub incidenta sferei de securitate descrisa in prezentul punct, nu inseamna
ca el fie intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, fie ca nu
sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In ceea ce
priveste sfera de securitate a regulamentului legata de cotele de piata,
aceasta sfera de securitate suplimentara conduce doar la o prezumtie negativa,
conform careia acordul nu este interzis de prevederile art. 5 din lege. In
afara sferei de securitate, se impune o evaluare individuala a acordului
intemeiata pe principiile enuntate in prezentele instructiuni.
1.1. Factori pertinenti
131. Atunci cand se aplica prevederile art. 5 din lege cazurilor
individuale, trebuie sa se tina seama de modul in care concurenta se exercita
pe piata relevanta. Din acest punct de vedere, trebuie sa se tina seama, in
special, de urmatorii factori:
a) natura acordului;
b) pozitia partilor pe piata;
c) pozitia concurentilor pe piata;
d) pozitia pe piata a cumparatorilor de produse fabricate sub licenta;
e) barierele la intrare;
f) gradul de maturitate a pietei, si
g) alti factori.
Importanta fiecaruia dintre acesti factori poate varia de la un caz la
altul si depinde, in egala masura, de toti ceilalti factori. De exemplu, faptul
ca partile detin o cota de piata ridicata constituie, in general, un bun
indicator al puterii lor pe piata, in afara cazului cand barierele la intrare
sunt reduse. Nu este, deci, posibila precizarea cu exactitate a importantei
acestor factori diferiti.
132. Acordurile de transfer de tehnologie pot imbraca diferite forme. Iata
de ce, este important de analizat natura acordului sub perspectiva relatiei
concurentiale dintre parti si a restrictionarilor pe care acesta le contine. In
ceea ce priveste acest ultim punct, este necesar sa mergem mai departe de
termenii concreti ai acordului. Existenta unor restrangeri implicite poate
deriva din felul in care acordul a fost pus in practica de catre parti si
posibilitatile de actiune permise de acesta.
133. Pozitia partilor pe piata ofera un indiciu asupra gradului puterii de
piata detinute, daca e cazul, de licentiator, licentiat sau de ambii. Cu cat
partea lor de piata este mai ridicata, cu atat risca sa fie mai puternici.
Acesta este, in special, cazul in care cota de piata reflecta avantajele in
materie de costuri sau alte avantaje concurentiale, pe care partile le detin in
raport cu concurentii lor.
134. Cu ocazia analizei relatiilor concurentiale intre parti, uneori este
necesar sa se porneasca de la analiza prezentata la sectiunea II.3 (definitia
pietelor) si II.4 (distinctia dintre concurenti si neconcurenti). Chiar daca
licentiatorul nu este un real sau potential furnizor pe piata produselor si
daca licentiatul nu este un real sau potential concurent pe piata tehnologiei,
trebuie analizat daca licentiatul detine sau nu o tehnologie concurenta pentru
care nici o licenta nu a fost transmisa. Daca licentiatul detine o pozitie
puternica pe piata produsului, un acord prin care i-a fost transmisa o licenta
exclusiva asupra unei tehnologii concurente poate restrange concurenta de o
maniera cu atat mai importanta, cu cat licentiatorul nu a acordat o licenta
exclusiva sau nu a transmis licenta altor agenti economici.
135. Cotele de piata precum si avantajele si eventualele inconveniente
privind concurenta constituie, de asemenea, factori utilizati pentru aprecierea
pozitiei concurentilor pe piata. Cu cat sunt mai puternici concurentii reali si
mai numerosi, exista mai putine riscuri pentru ca partile la acord sa poata
exercita, in mod individual, o putere de piata. Totusi, daca numarul
concurentilor este relativ limitat si daca pozitia lor este mai mult sau mai
putin similara (dimensiune, costuri, potentialul pentru cercetare si dezvoltare
etc.), aceasta structura de piata poate creste riscul practicilor concertate.
136. Pozitia cumparatorilor pe piata permite sa se observe daca unul sau
mai multi cumparatori detin sau nu puterea de cumparare. Primul indicator al
puterii de cumparare este cota detinuta de cumparator pe piata marfurilor.
Aceasta cota reflecta importanta cererii sale fata de eventualii furnizori.
Alti indicatori sunt pozitia cumparatorului pe piata sa de revanzare,
cuprinzand caracteristici precum intinderea geografica a pietelor de desfacere
si a imaginii marcii sale la consumatorii finali. In anumite cazuri, puterea
unui cumparator poate impiedica licentiatorul si/sau licentiatul sa exercite
puterea pe piata si sa impiedice, astfel, sa se produca o eventuala problema de
concurenta. Acesta este, in special, cazul in care, cumparatorii puternici au
capacitatea si interesul necesar pentru introducerea unor noi surse de
aprovizionare pe piata si cazul cresterii usoare, dar permanente, a preturilor.
Atunci cand cumparatorii obtin doar conditii favorabile de la furnizor sau se
multumesc cu repercutarea oricarei cresteri de preturi asupra clientilor lor,
pozitia pe care o detin nu este de natura sa impiedice licentiatul sa-si
exercite puterea pe piata produsului si, deci, nu sunt solutionate problemele
de concurenta de pe aceasta piata.
137. Barierele la intrare sunt evaluate prin luarea in calcul a masurii in
care agentii economici prezenti pe piata pot creste preturile lor peste nivelul
concurential, fara a provoca intrarea pe piata a unor noi societati. In absenta
barierelor la intrare, posibilitatea unei intrari facile si rapide date de
asemenea cresteri nu este rentabila. Atunci cand intrarile efective, care
impiedica sau limiteaza exercitarea puterii de piata, sunt susceptibile de a
interveni intr-un termen de un an sau doi, se considera ca, in general,
barierele la intrare sunt reduse. Barierele la intrare pot fi date de un numar
mare de factori, de exemplu, de economiile de scara si de gama, de
reglementari, in special atunci cand acestea creeaza drepturi exclusive,
ajutoare de stat, drepturile de vama pentru importuri, drepturile de
proprietate intelectuala, detinerea de resurse a caror disponibilitate este
limitata, de exemplu, pentru nevoi personale, detinerea de echipamente
esentiale, avantajul legat de faptul de a fi primul agent economic aparut pe
piata relevanta sau fidelitatea pe piata a consumatorilor creata prin actiunile
de publicitate de mare amploare intr-o perioada indelungata. Acordurile
restrictive intre agentii economici pot, in egala masura, sa constituie bariere
la intrare, rezultand un acces mai dificil pe piata si excluzand potentialii
concurenti. Putem avea bariere la intrare in toate stadiile proceselor de
cercetare-dezvoltare, de productie si distributie. Problema de a sti daca unii
din acesti factori trebuie sa fie considerati drept bariere la intrare, este in
special, fundamentata pe faptul daca acestia comporta sau nu costuri
nerecuperabile. Costurile nerecuperabile sunt costurile care au fost suportate
pentru a intra sau opera pe o piata, dar care nu pot fi acoperite atunci cand
agentul economic paraseste piata. Cu cat aceste costuri sunt mai mari, cu atat
mai mult potentialii noi intrati pe piata sunt descurajati sa intre pe piata
prin faptul ca actorii existenti pe piata sunt susceptibili a periclita aceasta
intrare deoarece ar fi neprofitabil pentru acestia din urma sa iasa de pe piata
o data ce au angajat deja astfel de costuri nerecuperabile. De o maniera
generala, toate intrarile pe o piata impun costuri nerecuperabile, uneori
reduse, alteori importante. De aceea, o concurenta reala este, in general, mai
eficace si cantareste mai mult in aprecierea unei afaceri, decat concurenta
potentiala.
138. O piata ajunsa la maturitate este o piata care exista de ceva timp, pe
care tehnologia folosita este bine cunoscuta, larg utilizata, care nu a evoluat
foarte mult si pe care cererea este relativ stabila sau in scadere. Pe o
asemenea piata, restrictionarile asupra concurentei au mai mari sanse de a avea
efecte negative decat pe o piata mai dinamica.
139. Cu ocazia aprecierii restrictionarilor specifice, va trebui eventual
sa se tina seama de alti factori. Acestia cuprind efectele cumulative,
respectiv procentajul de piata acoperit prin acordurile similare, durata
acordurilor, cadrul reglementar ca si comportamentele susceptibile de a indica
existenta unei practici concertate sau de a facilita, cum ar fi, de exemplu, o
influenta dominanta asupra preturilor, modificarilor de preturi anuntate in
avans, discutiile asupra "pretului rezonabil (just)", o rigiditate a
preturilor in cazul capacitatii excedentare, discriminarile prin preturi si
intelegerile secrete anterioare privind comportamentul pe piata.
1.2. Efectele negative ale acordurilor de licenta restrictive
140. Efectele negative pe care acordurile de transfer de tehnologie
restrictive risca sa le produca asupra concurentei includ urmatoarele:
1) reducerea concurentei intertehnologice intre societatile actionand pe
piata tehnologiilor sau pe piata produselor incorporand tehnologia in cauza,
inclusiv facilitarea practicilor concertate, atat explicite cat si implicite.
2) eliminarea concurentilor obtinuta prin cresterea costurilor, prin
restrangerea accesului lor la factorii esentiali de productie sau prin
ridicarea altor bariere la intrare; si
3) reducerea concurentei intratehnologice intre agentii economici care
fabrica produse in baza aceleiasi tehnologii.
141. Acordurile de transfer de tehnologie risca sa restranga concurenta
intertehnologica, respectiv concurenta intre agentii economici care acorda
licente sau fabrica produse pe baza tehnologiilor substituibile. In special,
aceasta este situatia in care sunt impuse obligatii reciproce. De exemplu,
atunci cand concurentii transfera reciproc tehnologiile concurente si impun o
obligatie reciproca de a-si transmite viitoarele imbunatatiri aduse
tehnologiilor lor si cand acordul impiedica unul dintre concurenti sa obtina un
avans tehnologic asupra altuia, concurenta in materie de inovatie intre parti
este, astfel, restransa (a se vedea pct. 207).
142. Acordarea de licente intre concurenti poate, de asemenea, facilita
practicile concertate. In special pe pietele concentrate, riscul realizarii
unei practici concertate este ridicat. Pentru a avea o practica concertata,
trebuie ca agentii economici implicati sa aiba aceeasi opinie in ceea ce
priveste interesul lor comun si asupra modului in care mecanismul de coordonare
devine functional. Pentru ca o practica concertata sa functioneze, agentii
economici trebuie, de asemenea, sa poata supraveghea reciproc comportamentul
lor pe piata si sa dispuna de mijloace suficiente pentru a impune respectarea
hotararilor in raport cu politica comuna convenita, iar barierele la intrare
trebuie sa fie suficient de ridicate pentru a limita intrarea sau extinderea
agentilor economici din exterior. Acordurile pot facilita practicile concertate
prin imbunatatirea transparentei pietei, controlarea anumitor comportamente si
prin ridicarea de bariere la intrare. Acordurile de licenta conduc la un inalt
grad de similitudine a costurilor, putand, de asemenea, in mod exceptional, sa
faciliteze practicile concertate, deoarece agentii economici care au costuri
similare si care sunt predispusi a avea opinii identice asupra modalitatilor de
coordonare a punerii in practica a intelegerii.
143. Acordurile de licenta pot, de asemenea, sa aiba impact asupra
concurentei intertehnologice prin crearea de bariere impiedicand intrarea
concurentilor sau expansiunea acestora. Asemenea efecte de inchidere a pietei
pot fi produse prin restrictionari, impiedicand licentiatii de a transmite
licente tertilor sau determinandu-l sa nu o faca. De exemplu, tertii pot fi
ingraditi pe piata atunci cand licentiatorii in cauza impun licentiatilor
obligatii de neconcurenta, astfel ca, numarul licentiatilor carora tertii li se
pot adresa este insuficient si cand intrarea la nivelul licentiatilor este
dificila. Furnizorii de tehnologii substituibile pot, de asemenea, sa se vada
ingraditi atunci cand un licentiator ce detine o putere de piata suficienta
leaga ansamblul diferitelor parti ale unei tehnologii, in timp ce doar o parte
din acest ansamblu este necesara pentru fabricarea unui produs dat.
144. Acordurile de licenta pot, de asemenea, reduce concurenta
intratehnologica, altfel spus concurenta intre agentii economici fabricand
produse in baza aceleiasi tehnologii. Un acord care impune restrictii
teritoriale licentiatilor, impiedicandu-i astfel sa vanda unul pe teritoriul
celuilalt, reduce concurenta intre acestia. Acordurile de licenta pot, de
asemenea, reduce concurenta intratehnologica prin facilitarea unor practici
concertate intre licentiati. In plus, acordurile de licenta care reduc
concurenta intratehnologica pot facilita practicile concertate intre
proprietarii de tehnologii concurente sau reduce concurenta intertehnologica,
creand bariere la intrare.
1.3. Efectele pozitive ale acordurilor de licenta restrictive si cadrul de
analiza a acestor efecte
145. Insasi acordurile restrictive de licenta au, in principal, efecte
proconcurentiale, in cazul cresterilor de eficienta, susceptibile de a compensa
efectele sale anticoncurentiale. Evaluarea se va face in conformitate cu
prevederile art. 5 alin. (2) din lege, care contin o exceptie de la interdictia
prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege. Pentru ca aceasta exceptie sa fie
aplicabila, acordul de licenta trebuie sa aduca avantaje economice obiective,
restrictionarile concurentei trebuie sa fie indispensabile pentru a ajunge la
aceste cresteri de eficienta si acordul nu trebuie sa dea partilor posibilitatea
de a elimina concurenta pe o parte substantiala a produselor in cauza.
146. Acordurile restrictive sunt evaluate conform prevederilor art. 5 alin.
(2) din lege, in contextul real in care acestea s-au produs si pe baza faptelor
existente la un moment dat. Aprecierea tine seama de modificarile importante
ale faptelor. Regula exceptiei prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege se aplica
atat timp cat cele patru conditii sunt indeplinite, dar inceteaza sa se aplice
de indata ce nu mai este cazul. Totusi, atunci cand se aplica prevederile art.
5 alin. (2) din lege, conform acestor principii, trebuie sa se tina seama de
investitiile initiale, reprezentand investitii nerecuperabile facute de catre
una sau alta din parti ca si de termenele sau de constrangerile necesare pentru
extindere si pentru rentabilizarea unei investitii destinate cresterii
eficientei unei intreprinderi. Nu este posibila aplicarea prevederilor art. 5
din lege fara sa se tina seama de aceste investitii ex ante si de riscurile pe care
acestea le comporta. Riscurile cu care se confrunta partile si investitiile in
fonduri nerecuperabile care trebuie sa fie consimtite pentru a pune in practica
acordul pot avea, deci, drept consecinta faptul ca acesta nu intra sub
incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sau ca indeplineste conditiile
prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, dupa caz, pe parcursul perioadei
necesare rentabilizarii investitiei.
147. Prima conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege presupune o
apreciere a avantajelor obiective reflectate prin cresteri ale eficientei
produse de acord. Din acest punct de vedere, acordurile de licenta pot, in
special, sa permita gruparea tehnologiilor si a altor active complementare,
ceea ce va permite punerea pe piata a produselor noi sau imbunatatite ori
fabricarea de produse existente cu cele mai bune costuri. Cu exceptia cazului
intelegerilor anticoncurentiale grave, transmiterea de licente este deseori
aleasa atunci cand este mult mai eficient, pentru licentiator sa transmita
tehnologia, decat sa o exploateze el insusi. Acesta poate fi mai ales cazul in
care licentiatorul are deja acces la activele de productie necesare. Acordul
permite atunci licentiatului sa acceada la o tehnologie care poate fi combinata
cu aceste active, si el va putea, de asemenea, sa exploateze tehnologii noi sau
imbunatatite. Un alt caz in care transmiterea unei licente poate sa favorizeze
cresterile de eficienta este acela in care, licentiatul detine deja o
tehnologie si in care combinarea acesteia cu cea a licentiatorului conduce la
realizarea unei sinergii. Atunci cand doua tehnologii sunt combinate,
licentiatul poate atunci obtine un raport costuri/productie pe care nu l-ar
putea atinge altfel. Acordurile de licenta pot, in egala masura, crea cresteri
de eficienta la nivelul distributiei, la fel ca si un acord de distributie pe
verticala. Aceasta poate consta intr-o reducere a costurilor sau furnizarea de
servicii de mai buna calitate catre consumatori. Efectele pozitive ale
acordurilor verticale au fost descrise in Instructiunile privind aplicarea art.
5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile
ulterioare, in cazul intelegerilor verticale. Acordurile prin care detinatorii
de tehnologii pun impreuna mai multe tehnologii pentru a le transmite sub
licenta tertilor pot, de asemenea, conduce la cresteri de eficienta. Asemenea
acorduri de regrupare de tehnologii pot, in special, sa reduca costurile de
tranzactie, in masura in care licentiatii nu sunt obligati sa incheie un acord
de licenta cu fiecare licentiator in parte. Transmiterea licentelor poate, de
asemenea, fi favorabila concurentei atunci cand prin aceasta este vizata
garantarea libertatii de conceptie. In sectoarele in care exista numeroase
drepturi de proprietate intelectuala si unde diferitele produse pot aduce
atingere anumitor drepturi existente si viitoare, acordurile de licenta prin
care partile convin sa nu puna in valoare drepturile lor de proprietate
intelectuala, unele impotriva celorlalte, sunt de cele mai multe ori favorabile
concurentei, deoarece permit partilor sa dezvolte respectivele tehnologii fara
riscul de a fi ulterior actionati in judecata pentru incalcarea drepturilor.
148. Pentru a se asigura ca restrictionarile concurentei sunt
indispensabile, Consiliul Concurentei va examina, in special, daca fiecare
restrictie permite realizarea activitatii in cauza de o maniera mai eficienta
decat in absenta restrictiei in cauza. Aceasta apreciere trebuie sa tina seama
de conditiile de piata si de realitatile cu care partile se confrunta. Agentii
economici care invoca beneficiul prevazut al art. 5 alin. (2) din lege, nu sunt
tinuti sa ia in considerare solutii pur ipotetice sau teoretice. Acestea
trebuie, totusi, sa explice si sa demonstreze de ce solutiile, aparent realiste
si semnificativ mai putin restrictive, ar fi mult mai putin eficace decat
acordul. Daca recurgerea la o posibilitate relevant realista pe plan comercial
si mai putin restrictiva conduce la pierderi de eficienta semnificative,
restrictia in cauza va fi considerata ca indispensabila. In anumite cazuri, se
poate, de asemenea, sa fie necesar sa se examineze daca un acord este
indispensabil pentru realizarea cresterilor de eficienta. Acesta poate fi, de
exemplu, cazul acordurilor de regrupare de tehnologii, cuprinzand tehnologii
complementare, dar nu esentiale. Trebuie, deci, sa se examineze in ce masura
includerea acestor tehnologii conduce la cresteri de eficienta particulare sau
daca acordul de regrupare ar putea fi limitat la tehnologiile pentru care nu
exista nici un substitut, iar aceasta are loc fara pierderi semnificative de
eficienta. In cazul unei simple transmiteri de licenta intre doua parti, in
general, nu este necesar sa se plece de la o examinare a caracterului
indispensabil al diferitelor restrictionari. In mod obisnuit, nu exista solutii
mai putin restrictive in raport cu acordul de licenta.
149. Conditia conform careia consumatorii sa primeasca o parte echitabila
din profituri inseamna ca, consumatorii de produse fabricate in cadrul licentei
trebuie sa beneficieze de compensatii, cel putin pentru efectele negative ale
acordului. Aceasta inseamna ca, cresterile de eficienta ar trebui sa compenseze
integral eventualul impact negativ al acordului asupra preturilor, asupra
productiei si asupra altor elemente pertinente. Acestea ar putea, de exemplu,
sa modifice structura costurilor agentilor economici implicati, sa-i determine
sa scada preturile sau sa permita consumatorilor sa aiba acces la produse noi
si imbunatatite, pentru a compensa eventualele cresteri de preturi.
150. Ultima conditie prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege, conform careia
acordul nu trebuie sa dea partilor posibilitatea sa elimine concurenta de pe o
parte substantiala a produselor in cauza, presupune o analiza a altor surse de
presiune concurentiala asupra pietei si a impactului acordului asupra acestor
surse concurentiale. Cu ocazia aplicarii ultimei conditii prevazute la art. 5
alin. (2) din lege se va tine seama de relatia dintre prevederile art. 5 alin.
(2) si ale art. 6 din lege. Aceasta este si practica constanta, conform careia
aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din lege nu poate aduce atingere
aplicarii prevederilor art. 6 din lege. In plus, cum prevederile art. 5 si 6
din lege au ca obiectiv mentinerea unei concurente efective pe piata, este
necesar ca, pentru motive de coerenta a prevederilor art. 5 alin. (2) din lege,
acesta sa fie interpretat in sensul ca acordurile care constituie un abuz de
pozitie dominanta sunt eliminate de la aplicarea oricaror derogari.
151. Faptul ca acordul reduce semnificativ unul dintre parametrii
concurentei, nu semnifica, in mod obligatoriu, ca intreaga concurenta a fost
eliminata in sensul prevederilor art. 5 alin. (2) din lege. Un acord prin care
se pun in comun tehnologii, de exemplu, poate ajunge la crearea unei norme
industriale (standard) si la o situatie in care concurenta este redusa in
termeni de format tehnologic. Din moment ce principalii operatori de pe piata
au adoptat un anumit format, efectele de retea fac foarte dificila aparitia
altor formate. Aceasta nu inseamna, totusi, ca realizarea unui standard elimina
intotdeauna concurenta in sensul ultimei conditii prevazute la art. 5 alin. (2)
din lege. In cadrul acestui standard, furnizorii pot, intr-adevar sa fie in
concurenta in ceea ce priveste preturile, calitatea si caracteristicile
produselor. Totusi, pentru ca acordul sa fie conform prevederilor art. 5 alin.
(2) din lege, se va asigura ca acesta nu restrange nejustificat concurenta si,
mai mult decat atat, nu restrange nejustificat toate inovarile viitoare.
2. Aplicarea art. 5 din lege diferitelor tipuri de restrictionari proprii
acordurilor de licenta
152. In prezenta sectiune sunt tratate diferitele tipuri de restrictionari
care sunt inscrise in acordurile de licenta. Avand in vedere frecventa lor,
este necesar sa fie facute precizari asupra manierei in care acestea sunt
apreciate in afara sferei de aplicare a regulamentului. Restrictionarile care
au fost deja tratate de prezentele instructiuni, in special in sectiunea III.4
si III.5, nu sunt tratate decat succint in aceasta sectiune.
153. Prezenta sectiune se refera, pe de o parte, la acordurile intre
neconcurenti si, pe de alta parte, la acordurile intre concurenti. In ceea ce
ii priveste pe cei din urma, se face o distinctie, daca e cazul, intre
acordurile reciproce si acordurile nereciproce. Atunci cand agentii economici
nu sunt nici concurenti reali, nici potentiali pe piata tehnologiei in cauza
sau pe o piata a produselor incorporand tehnologia licentiata, o licenta
reciproca nu difera, pe plan practic, de transmiterea a doua licente separate.
Acordurile prin care partile reunesc un ansamblu tehnologic care dupa aceea
este transmis sub licenta reprezinta acorduri de regrupare de tehnologie care
sunt tratate la sectiunea 4.
154. Prezenta sectiune nu se refera la obligatiile continute in acordurile
de licenta care, in general, nu restrang concurenta in sensul prevederilor art.
5 alin. (1) din lege. Aceste obligatii sunt urmatoarele, fara ca aceasta
enumerare sa fie exhaustiva:
a) obligatia de confidentialitate;
b) obligatia impusa licentiatilor de a nu acorda sublicente;
c) obligatia de a nu utiliza tehnologia transmisa dupa expirarea acordului,
atat timp cat tehnologia transmisa ramane valabila si in vigoare;
d) obligatia de a ajuta licentiatorul sa aplice drepturile de proprietate
intelectuala transmise;
e) obligatia de a plati redeventa minimala sau de a produce o cantitate
minimala de produse ce contin tehnologia transmisa;
f) obligatia de utilizare a marcii licentiatorului sau de a indica numele
acestuia pe produs.
155. Partile la un acord de licenta sunt in mod normal libere sa
stabileasca redeventele care trebuie platite de catre licentiat precum si felul
in care plata este facuta fara ca acordul sa intre sub incidenta art. 5 alin.
(1) din lege. Acest principiu se aplica atat acordurilor intre concurenti cat
si acordurilor intre neconcurenti. Plata redeventelor poate, de exemplu, sa se
faca sub forma unor sume forfetare, a unui procent din pretul de vanzare sau a
unui cuantum fix pentru fiecare produs realizat sub tehnologia transmisa.
Atunci cand tehnologia transmisa implica un factor de productie integrat dupa
aceea in produsul finit, faptul ca redeventa este calculata pe baza pretului
produsului finit nu conduce, in general, la restrictionari ale concurentei, cu
conditia ca acel produs sa contina tehnologia transmisa. In cazul licentei
pentru software, redeventa calculata pe baza numarului de utilizatori si cele
care sunt stabilite pentru calculator, in general, compatibile cu prevederile
art. 5 alin. (1) din lege.
156. In cazul acordurilor de licenta intre concurenti, trebuie reamintit (a
se vedea pct. 89 si 80) ca intr-un numar limitat de situatii, obligatia de
plata a redeventelor poate echivala cu o fixare de preturi, care constituie o
restrictionare grava a concurentei (a se vedea art. 5 alin. (1) lit. a) din
regulament). Exista o restrictionare grava a concurentei, conform prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. a) din regulament, daca, concurentii prevad redevente
curente reciproce, atunci cand licenta este fictiva, din punct de vedere al
obiectul sau, nefiind permisa nici o integrare a tehnologiei complementare si
nici nu se asteapta un alt scop proconcurential. Exista, de asemenea,
restrictionari grave ale concurentei, conform acestor dispozitii precum si a
prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din regulament, daca redeventele se
refera la produsele fabricate exclusiv in baza tehnologiei licentiatului.
157. Alte tipuri de acorduri intre concurenti privind redeventele
beneficiaza de o exceptare pe categorii pana la pragul reprezentat de o cota de
piata de 20%, chiar daca acestea restrang concurenta. In afara sferei de
aplicare a exceptarii pe categorie, prevederile art. 5 alin. (1) din lege pot
fi aplicabile atunci cand concurentii isi acorda licente incrucisate si impun
redevente curente, in mod evident disproportionate in raport cu valoarea de
piata a licentei si, atunci cand, aceste redevente au un impact semnificativ
asupra preturilor pe piata. Cu ocazia aprecierii eventualului caracter
disproportionat al redeventelor se va tine seama de redeventele platite de
catre alti licentiati pe piata produsului, pentru aceeasi tehnologie sau pentru
tehnologii substituibile. In asemenea conditii, este putin probabil ca,
conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite.
Prevederile art. 5 alin. (1) din lege pot, de asemenea, sa fie aplicabile
atunci cand redeventele unitare curente reciproce cresc in paralel cu
productia. Daca partile au o mare putere pe piata, o astfel de redeventa poate
avea ca efect limitarea productiei.
158. In ciuda faptului ca exceptarea pe categorii nu se aplica decat daca
tehnologia este valabila si aplicata, partile pot, in mod normal, sa convina
continuarea obligatiei de plata a redeventelor dupa perioada de validitate a
drepturilor de proprietate intelectuala transmise, fara a incalca prevederile
art. 5 alin. (1) din lege. O data ce drepturile de proprietate intelectuala au
expirat, tertii pot, de asemenea, sa exploateze tehnologia in cauza si sa intre
in concurenta cu partile la acord. In mod normal, o astfel de concurenta reala
si potentiala este suficienta pentru a garanta ca obligatia in cauza nu va avea
efecte anticoncurentiale semnificative.
159. In cazul acordurilor intre neconcurenti, exceptarea pe categorie
acopera acordurile in care redeventele sunt calculate pe baza produselor
fabricate atat in baza tehnologiei transmise licentiatului cat si in baza
tehnologiei transmise catre terti. Asemenea acorduri pot facilita calculul
redeventelor. Acestea pot, totusi, sa conduca la inchiderea pietei prin
cresterea costurilor de utilizare a factorilor de productie ale tertilor si sa
produca, in acest fel, efecte similare unei obligatii de neconcurenta. Daca
redeventele sunt platite nu doar pentru produsele fabricate cu tehnologia
transmisa dar si pentru cele fabricate cu o tehnologie terta, ele cresc costul
acestora din urma si fac sa scada cererea de tehnologii terte. In afara sferei
de aplicare a exceptarii pe categorie, este necesar, deci, sa se examineze daca
restrictionarea este susceptibila sa inchida piata. Pentru aceasta, trebuie
aplicat cadrul de analiza definit la sectiunea 2.7. Atunci cand efectele de
inchidere a pietei sunt semnificative, astfel de acorduri sunt susceptibile a
intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si este putin
probabil ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege,
chiar daca, nu exista nici un alt mijloc practic de a calcula si de a controla
plata redeventelor.
2.2. Acordurile de licenta exclusiva si restrictionarile vanzarilor
160. In scopul aplicarii prezentelor instructiuni, este util sa se
stabileasca diferenta intre restrictionarile privind productia pe un teritoriu
determinat (licentele exclusive si unice) si restrictionarile privind vanzarile
de produse ce contin tehnologia transmisa pe un teritoriu determinat si unui
grup de clienti determinati (restrictionari de vanzare).
2.2.1. Licentele exclusive si unice
161. O licenta este considerata exclusiva daca, numai licentiatul este
autorizat sa produca pe baza tehnologiei si pe un teritoriu determinat.
Licentiatorul se angajeaza, deci, sa nu produca el insusi sau sa acorde licente
de productie altor licentiati pe un anumit teritoriu. Acest teritoriu poate
insemna intregul mapamond. Atunci cand licentiatorul se angajeaza doar sa nu
transmita licente de productie tertilor pe un teritoriu dat, licenta este o
licenta unica. Licentele exclusive sau unice sunt insotite de restrictionari de
vanzari care se limiteaza la un teritoriu geografic pe care partile pot vinde
produsele ce contin tehnologia transmisa.
162. Acordurile de licenta exclusiva reciproca dintre concurenti cad sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament, conform caruia impartirea
pietelor intre concurenti reprezinta o restrictionare grava a concurentei.
Acordurile de licenta unica intre concurenti beneficiaza de exceptarea pe
categorii pana la un prag al cotei de piata de 20% . In cazul unui asemenea
acord, partile se angajeaza reciproc sa nu licentieze tehnologiile lor
concurente catre terti. In cazul in care partile au o putere de piata
importanta, aceste acorduri pot facilita practicile concertate, garantand ca
partile sunt singurele surse de productie pe piata, productie realizata pe baza
tehnologiilor transmise.
163. Transmiterea nereciproca a licentelor exclusive intre concurenti
beneficiaza de exceptia pe categorii pana la un prag al cotei de piata de 20% .
Dincolo de acest prag, este necesara efectuarea unei analize a efectelor
anticoncurentiale probabile ale acestor licente exclusive. Daca licenta
exclusiva este mondiala, acest fapt implica parasirea pietei de catre
licentiator. Daca exclusivitatea se limiteaza la un teritoriu determinat,
acordul necesita ca licentiatorul sa se abtina sa produca bunuri si servicii in
cadrul teritoriului respectiv. In contextul prevederilor art. 5 alin. (1) din
lege este necesara, in special, evaluarea importantei concurentiale a
licentiatorului. Este putin probabil ca acordul sa intre sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege daca licentiatorul detine o pozitie
limitata pe piata produselor sau daca ii lipseste capacitatea de a exploata efectiv
tehnologia pe teritoriul licentiatului. Situatia devine speciala atunci cand
licentiatorul si licentiatul sunt concurenti doar pe piata tehnologiilor si
cand licentiatorul, de exemplu, un institut de cercetare sau o intreprindere
mica orientata spre cercetare, nu dispune de active de productie si de
distributie care sa ii permita comercializarea efectiva a produselor
incorporand tehnologia licentiata. In aceste conditii este improbabil ca
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege sa fie incalcate.
164. Este posibil ca licentele exclusive dintre neconcurenti - in masura in
care intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege - sa
indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Dreptul de a
acorda o licenta exclusiva este, in general, necesar pentru a determina
licentiatul sa investeasca in tehnologiile licentiate si sa comercializeze
produsele in timpul preconizat. Acesta este cazul in care licentiatul trebuie
sa realizeze investitii importante pentru a continua dezvoltarea tehnologiei
licentiate. O actiune contra dreptului exclusiv al licentiatului care cunoaste
un succes comercial datorat tehnologiei licentiate ar priva licentiatul de
rezultatele succesului si ar fi in detrimentul concurentei, diseminarii
tehnologiei si inovarii. Din aceste considerente, Consiliul Concurentei va
interveni doar in cazuri exceptionale in ceea ce priveste licentele exclusive
dintre neconcurenti, indiferent de intinderea teritoriala a lor.
165. Principala situatie in care interventia poate fi justificata este
cazul in care un licentiat aflat in pozitie dominanta obtine o licenta
exclusiva pentru una sau mai multe tehnologii concurente. Astfel de acorduri
sunt susceptibile de a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din
lege si este putin probabil sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5
alin. (2) din lege. In mod obligatoriu, totusi, intrarea pe piata tehnologiilor
trebuie sa fie dificila iar tehnologiile licentiate sa constituie o sursa reala
de concurenta pe piata. In aceste circumstante, o licenta exclusiva poate
impiedica accesul pe piata a unor licentiati terti si sa permita licentiatului
sa-si mentina pozitia pe piata.
166. Acordurile prin care doua sau mai multe parti isi acorda reciproc
licente incrucisate si se angajeaza sa nu ofere licentele tertilor da nastere
unor probleme atunci cand pachetul de tehnologii care rezulta din licentierea
incrucisata creeaza un standard industrial de facto, la care tertii trebuie sa
aiba acces pentru a deveni efectiv concurenti pe aceea piata. In aceste cazuri,
acordurile creeaza un standard inchis rezervat partilor. Consiliul Concurentei
va evalua astfel de acorduri conform acelorasi principii ca si cele aplicabile
acordurilor de regrupare de tehnologii (a se vedea sectiunea 4). In mod normal,
se va impune ca tehnologiile care sustin un asemenea standard sa fie licentiate
tertilor in conditii echitabile, rezonabile si nediscriminatorii. Atunci cand
partile semnatare ale acordului sunt concurenti ai tertilor pe piata unui
produs existent, iar acordul instituie pe piata un standard inchis este posibil
ca aceasta sa aiba efecte de exclusivitate importante. Acest impact negativ
asupra concurentei poate fi evitat numai prin licentierea si catre terti.
2.2.2. Restrictionarile legate de vanzari
167. In ceea ce priveste restrictionarile legate de vanzari, trebuie facuta
o distinctie importanta intre acordurile de licenta intre concurenti si cele
intre neconcurenti.
168. Restrictionarile privind vanzarile active si cele pasive impuse de una
sau de ambele parti in cadrul unui acord reciproc intre concurenti reprezinta
restrictionari grave ale concurentei, intrand sub incidenta prevederilor art. 5
alin. (1) lit. c) din regulament. Restrictionarile in privinta vanzarilor
impuse oricarei parti intr-un acord reciproc intre concurenti intra sub
incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si este foarte probabil ca ele
sa nu indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Astfel
de restrictionari au, in general, ca obiect impartirea pietei, deoarece
impiedica partea afectata de restrictionare sa vanda produsele sale, in mod
activ sau pasiv, pe teritoriul sau catre grupurile de clienti pe care le
deservea sau pe care le-ar fi putut, in mod real, deservi in absenta acordului.
169. In cazul acordurilor intre concurenti care nu au caracter reciproc,
exceptarea pe categorii se aplica restrictionarilor asupra vanzarilor active si
a celor pasive realizate de catre licentiat sau licentiator in teritoriul
exclusiv sau catre grupul exclusiv de clienti rezervate celeilalte parti (a se
vedea art. 5 alin. (1) lit. c) pct. (iv) din regulament). Restrictionarile
dintre licentiator si licentiat care depasesc pragul cotei de piata de 20%
intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, daca una sau ambele
parti au o insemnata putere pe piata. Astfel de restrictionari pot fi, totusi,
indispensabile pentru diseminarea tehnologiilor valoroase si, de aceea, se
considera ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. O
astfel de situatie apare daca licentiatorul are o pozitie relativ slaba pe
teritoriul pe care isi exploateaza tehnologia. In astfel de situatii, mai ales
restrictionarile asupra vanzarilor active pot fi indispensabile pentru a-l
convinge pe licentiator sa acorde licenta. In absenta acesteia, licentiatorul
ar risca sa fie concurat, in mod activ, chiar in legatura cu activitatea sa
principala. In mod similar, si restrictionarile asupra vanzarilor active
realizate de catre licentiator pot fi indispensabile, mai ales in cazul in care
licentiatul are o pozitie relativ vulnerabila pe teritoriul care i-a fost
atribuit si trebuie sa faca investitii substantiale pentru a putea sa
exploateze, in mod eficient, tehnologia care face obiectul licentei.
170. Exceptarea pe categorii se refera si la restrictionarile asupra
vanzarilor active pe teritoriul sau catre grupul de clienti atribuite altui
licentiat, care nu era un concurent al licentiatorului la momentul incheierii
acordului de licenta cu acesta. Exista, totusi, o conditie iar aceasta este ca
acordul dintre parti sa fie nereciproc. Peste pragul referitor la cota de
piata, astfel de restrictionari ale vanzarilor active sunt susceptibile a intra
sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege in situatia in care
partile detin o insemnata putere pe piata. Totusi, restrangerea este foarte
probabil sa fie indispensabila in intelesul prevederilor art. 5 alin. (2) din
lege pe perioada de timp necesara licentiatului care beneficiaza de efectele ei
pentru a intra pe noua piata si a-si face simtita prezenta in zona geografica
sau in privinta grupului de clienti atribuite. Aceasta protectie impotriva
vanzarilor active ii permite licentiatului sa depaseasca asimetria cu care se
confrunta datorita faptului ca unii dintre licentiati sunt agenti economici
concurenti ai licentiatorului si, deci, au deja un renume pe piata.
Restrangerile asupra vanzarilor pasive realizate de catre licentiati pe un
teritoriu sau catre un grup de clienti repartizate unui alt licentiat sunt restrictionari
grave ale concurentei, care intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1)
lit. c) din regulament.
171. In cazul acordurilor intre neconcurenti restrictionarile asupra
vanzarilor incheiate intre licentiator si licentiat beneficiaza de exceptarea
pe categorii pana la pragul cotei de piata de 30% . Peste acest prag,
restrangerile asupra vanzarilor active si pasive ale licentiatilor pe
teritoriile sau catre grupurile de clienti rezervate licentiatorului pot,
totusi, sa nu intre sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege atunci
cand pe baza unor factori obiectivi se poate concluziona ca, in absenta
respectivei restrictionari legate de vanzari, licentierea nu ar avea loc. Este
firesc ca proprietarul drepturilor asupra unei tehnologii sa nu incurajeze
concurenta directa indreptata impotriva lui pe baza chiar a propriei
tehnologii. In alte situatii, restrictionarile impuse licentiatului pot intra
sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege atunci cand licentiatorul,
in mod individual, detine o putere de piata importanta dar si in cazul unui
efect cumulativ al unor acorduri similare incheiate de licentiatori care
impreuna reprezinta o prezenta puternica pe piata.
172. Restrictionarile legate de vanzari impuse licentiatorului, atunci cand
intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, sunt susceptibile a
indeplini si conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, cu exceptia
situatiei in care nu exista alternative reale la tehnologia licentiatorului pe
piata sau astfel de alternative fac deja obiectul unor licente primite de
respectivul licentiat de la terti. Asemenea restrictionari si, in special,
restrictionarile asupra vanzarilor active sunt, de obicei, indispensabile in
intelesul prevederilor art. 5 alin. (2) din lege pentru a-l determina pe
licentiat sa investeasca in productie, marketing si vanzarea de produse
incorporand tehnologia licentiata. Foarte probabil motivatia licentiatului de a
investi s-ar reduce in mod semnificativ, conducand la un nivel al investitiei
sub cel optim, daca ar infrunta concurenta directa a licentiatorului ale carui
costuri de productie nu sunt grevate de plata redeventelor.
173. In privinta restrictionarilor legate de vanzarile intre licentiatii
parti la acorduri intre neconcurenti, regulamentul acorda exceptare pe
categorie pentru restrictionarile vanzarilor active intre zone geografice sau
grupuri de clienti. Peste pragul cotei de piata, restrictionarile asupra
vanzarilor active dintre teritoriile sau grupurile de clienti rezervate
licentiatilor limiteaza concurenta intratehnologica si sunt susceptibile a
intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege in situatia in care
licentiatii considerati, in mod individual, au o insemnata putere pe piata.
Astfel de restrictionari, totusi, pot indeplini conditiile prevazute la art. 5
alin. (2) din lege cand sunt necesare pentru a preveni fenomenul de parazitism
si pentru a-l motiva pe licentiat sa faca investitiile necesare pentru
exploatarea eficienta a tehnologiei licentiate in teritoriul ce i-a fost
atribuit, precum si sa promoveze vanzarile produsului licentiat.
Restrictionarile asupra vanzarilor pasive care depasesc durata de doi ani de la
data la care licentiatul beneficiar al restrictionarii a introdus produsul
incorporand tehnologia licentiata pe teritoriul atribuit lui, sunt prevazute pe
lista restrictionarilor grave de la art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament (a
se vedea pct. 100). Restrictionarile privind vanzarile pasive care depasesc
aceasta perioada de doi ani nu sunt susceptibile a indeplini conditiile
prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
2.3. Restrictionarile privind productia
174. Limitarea reciproca a productiei in cadrul acordurilor de licenta
dintre concurenti constituie o restrictionare grava a concurentei care intra
sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament (a se vedea
si pct. 81). Prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din regulament nu au
incidenta asupra limitarii productiei impuse licentiatului in cadrul unui acord
fara caracter reciproc sau impuse unuia dintre licentiatii unui acord reciproc.
Astfel de limitari beneficiaza de exceptare pe categorie pana la pragul cotei
de piata de 20% . Peste acest prag, limitarea productiei impusa licentiatului
poate restrange concurenta in cazul in care partile detin un grad semnificativ
de putere de piata. Totusi, prevederile art. 5 alin. (2) din lege sunt
susceptibile de a fi aplicate in cazurile in care tehnologia licentiatorului
este intr-o masura semnificativa mai buna decat tehnologia licentiatului si
limitarea productiei depaseste in mod substantial productia licentiatului de
dinaintea incheierii acordului. In aceasta situatie, efectul restrictionarii
productiei este limitat chiar si pe pietele pe care cererea este in crestere. In
aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, trebuie luat in considerare
ca astfel de restrictionari pot fi necesare pentru incurajarea licentiatorului
la diseminarea cat mai ampla a tehnologiei. De exemplu, un licentiator poate
avea retineri in a transmite licenta catre concurenti daca nu poate limita
licenta la o singura facilitate de productie cu o capacitate de productie
precizata. In cazul in care acordul de licenta duce la integrarea efectiva a
unor active complementare, limitarea productiei impusa licentiatului poate
indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Totusi, este
improbabila o astfel de situatie atunci cand partile detin o putere
substantiala de piata.
175. Restrictionarea productiei in cazul acordurilor de licenta intre
neconcurenti beneficiaza de exceptare pe categorie pana la pragul cotei de
piata de 30% . Principalul risc anticoncurential rezultand din limitarea
productiei impuse licentiatilor in cazul acordurilor intre neconcurenti este
restrangerea concurentei intratehnologice intre licentiati. Semnificatia unor
astfel de efecte anticoncurentiale depinde de pozitionarea pe piata a
licentiatorului si licentiatilor precum si de masura in care limitarea
productiei impiedica licentiatul sa satisfaca cererea pentru produsele
incorporand tehnologia ce face obiectul licentei.
176. Atunci cand restrictionarile productiei sunt asociate teritoriilor
exclusive sau grupurilor de clienti exclusivi efectele anticoncurentiale sunt
crescute. Asocierea acestor doua tipuri de restrictionari creste probabilitatea
ca respectivul acord sa serveasca la impartirea pietelor.
177. Limitarile productiei impuse licentiatului in acordurile dintre
neconcurenti pot avea efecte de stimulare a concurentei prin promovarea
diseminarii tehnologiei. Ca furnizor de tehnologie, in mod normal,
licentiatorul ar trebui sa fie liber sa stabileasca nivelul productiei
realizate de catre licentiat pe baza tehnologiei licentiate. Daca licentiatorul
nu ar avea aceasta libertate, ar exista riscul ca multe acorduri de licenta sa
nu se materializeze, ceea ce ar avea un impact negativ asupra diseminarii
noilor tehnologii. O astfel de situatie este intalnita cu precadere in cazul in
care licentiatorul este si producator, deoarece in acest caz, productia licentiatilor
va afecta, in mod direct, domeniul in care licentiatorul isi desfasoara
activitatea principala. Pe de alta parte, este mai putin probabil ca limitarea
productiei sa fie necesara in scopul asigurarii diseminarii tehnologiei
licentiatorului daca aceasta este asociata restrictionarilor referitoare la
vanzari impuse licentiatului, interzicandu-i acestuia sa vanda pe un teritoriu
sau catre un grup de clienti rezervate licentiatorului.
2.4. Limitarile domeniului de utilizare
178. In cazul restrictionarilor legate de domeniul de utilizare, licentele
sunt fie limitate la unul sau mai multe domenii tehnice de aplicare, fie la una
sau mai multe piete ale produselor. In multe cazuri aceeasi tehnologie poate fi
folosita pentru fabricarea unor produse diferite sau poate fi incorporata in
produse apartinand unor piete ale produsului diferite. O noua tehnologie de
turnare poate fi, de exemplu, folosita pentru a fabrica sticle si pahare din
plastic, fiecare dintre aceste produse apartinand unei piete a produsului
diferita. Totusi, o piata a produsului poate acoperi cateva domenii tehnice. De
exemplu, o noua tehnologie referitoare la motoare poate fi utilizata, atat
pentru productia motoarelor cu patru cilindri, cat si pentru a celor de 6
cilindri. In mod similar, o tehnologie de productie a placilor de baza poate fi
utilizata pentru a produce placi de baza cu pana la 4 procesoare sau mai mult
de 4 procesoare. O licenta limitand folosinta tehnologiei implicate doar la
motoarele cu patru cilindri sau doar la placile de baza cu pana la patru
procesoare constituie o limitare a domeniului tehnic de utilizare.
179. Avand in vedere ca limitarile domeniului de utilizare beneficiaza de o
exceptare pe categorie, iar anumite restrictionari legate de cumparatori sunt
restrictionari grave ale concurentei, conform prevederilor art. 5 alin. (1)
lit. c) si ale art. 5 alin. (2) lit. b) din regulament, este important sa se
distinga intre cele doua categorii de restrictionari. O restrictionare legata
de cumparatori presupune identificarea grupurilor de cumparatori specifice si
limitarea vanzarilor de catre parti catre aceste grupuri. Faptul ca limitarea
domeniului tehnic de utilizare corespunde anumitor grupuri de cumparatori in
cadrul pietei produselor, nu inseamna ca aceasta trebuie sa fie considerata ca
fiind o restrictionare legata de cumparatori. De exemplu, faptul ca anumiti
cumparatori cumpara in principal sau exclusiv placi de baza ce permit mai mult
de patru procesoare nu inseamna ca o licenta limitata la placi de baza ce
permit un maximum de patru procesoare constituie o restrictionare legata de
cumparatori. Domeniul de utilizare trebuie sa fie totusi definit de o maniera
obiectiva prin referire la caracteristicile tehnice identificate si importante
ale produsului realizat sub licenta.
180. O limitare a domeniului de utilizare limiteaza exploatarea tehnologiei
transmise catre licentiat la unul sau mai multe domenii de utilizare
determinate, fara sa limiteze capacitatea licentiatorului la a exploata aceasta
tehnologie. In plus, ca si teritoriile, aceste domenii de utilizare pot fi
atribuite licentiatului in cadrul unei licente exclusive sau unice. Limitarile
domeniului de utilizare, asociat cu o licenta exclusiva sau unica, restrang, de
asemenea, capacitatea licentiatorului de a exploata propria tehnologie,
impiedicandu-l sa o exploateze el insusi, inclusiv prin acordarea de licente
tertilor. In cazul unei licente unice, numai transmiterea licentei tertilor
este limitata. Limitarile domeniului de utilizare asociate cu licentele
exclusive si unice sunt tratate in aceeasi maniera ca si licentele exclusive si
unice analizate la sectiunea 2.2.1. Aceasta inseamna ca, in special, in ceea ce
priveste transmiterea de licente intre concurenti, transmiterea reciproca de
licente exclusive constituie o restrictionare grava a concurentei, conform art.
5 alin. (1) lit. c) din regulament.
181. Limitarile domeniului de utilizare pot avea efecte favorabile
concurentei si pot incuraja licentiatorul sa transmita tehnologia sa sub licenta
pentru aplicatii care nu sunt relevante pentru domeniul sau principal de
activitate. Daca licentiatorul nu poate sa impiedice licentiatul sa opereze in
domeniul in care el insusi exploateaza tehnologia sau in acela in care valoarea
tehnologiei nu este inca bine stabilita, nu va avea probabil nici un interes sa
transmita licente sau va fi constrans sa ceara redevente foarte mari. Este
necesar, de asemenea, sa se tina seama de faptul ca, in anumite sectoare,
licentele sunt in cele din urma transmise pentru a garanta libertatea de
conceptie, evitand eventualele litigii pentru incalcarea drepturilor de
proprietate intelectuala. In cadrul licentei, licentiatul poate dezvolta
propria sa tehnologie, fara sa se teama ca licentiatorul il va actiona in
judecata.
182. Limitarile domeniului de utilizare impuse licentiatilor prin
acordurile dintre concurentii reali sau potentiali beneficiaza de exceptare pe
categorii pana la o cota de piata de 20% . Principala problema de concurenta in
cazul unor asemenea restrictionari este riscul ca licentiatul sa renunte la a
mai fi o forta concurentiala in afara domeniului de utilizare transmis. Acest
risc este cu atat mai mare in cazul acordurilor de licente incrucisate intre
concurentii care prevad limitari asimetrice ale domeniului de utilizare. O
limitare a domeniului de utilizare este asimetrica atunci cand una dintre parti
este autorizata sa utilizeze tehnologia transmisa pe o piata a produselor sau
intr-un domeniu tehnic de utilizare si cand cealalta parte este autorizata sa
utilizeze alta tehnologie transmisa pe o alta piata a produselor sau in alt
domeniu tehnic de utilizare.
Probleme de concurenta pot, in special, sa apara atunci cand licentiatul
utilizeaza, in egala masura, instalatiile sale de productie, echipate in
vederea utilizarii tehnologiei transmise de licentiator, pentru fabricarea de
produse cu propria tehnologie in afara domeniului sau tehnic de utilizare
transmis.
Daca acordul este susceptibil sa determine licentiatul sa reduca productia
sa in afara domeniului de utilizare transmis este probabil ca acest aspect sa
releve o incalcare a art. 5 alin. (1) din lege. Limitarile simetrice ale
domeniului de utilizare, respectiv acordurile prin care partile obtin licente
reciproce in vederea utilizarii tehnologiilor lor in acelasi domeniu de
utilizare, au putine sanse de a intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin.
(1) din lege. Este putin probabil ca un astfel de acord sa restranga concurenta
care exista si in lipsa lui. Este, de asemenea, putin probabil ca prevederile
art. 5 alin. (1) din lege sa se aplice acordurilor ce permit doar licentiatului
sa dezvolte si sa exploateze propria sa tehnologie in domeniul acoperit de
licenta fara sa se teama ca licentiatorul il va actiona in judecata pentru
incalcarea dreptului de proprietate intelectuala. In aceste conditii limitarile
domeniului de utilizare nu restrang in sine concurenta care exista inainte de
incheierea acordului. In absenta acordului, licentiatul se expune, de asemenea,
unor actiuni in instanta impotriva sa, in afara domeniului de utilizare
transmis. Daca cu toate acestea, fara o justificare comerciala, licentiatul
fixeaza conditii activitatilor sale in afara domeniului de utilizare transmis,
sau le reduce, aceasta poate da de gandit daca un acord subdiacent de
repartizare a pietei echivaleaza cu o restrictionare grava a concurentei
conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din regulament.
183. Restrictionarile domeniului de utilizare impuse licentiatului si
licentiatorilor prin acordurile intre neconcurenti beneficiaza de exceptare pe
categorie pana la pragul cotei de piata de 30% . Limitarea domeniului de
utilizare in acordurile intre neconcurenti in care licentiatorul isi rezerva
una sau mai multe piete ale produselor sau domeniilor de utilizare tehnice nu
restrange, in general, concurenta si este propice cresterilor de eficienta. Ea
favorizeaza raspandirea noilor tehnologii si motiveaza licentiatorul sa acorde
licente de exploatare pentru domeniile in care nu doreste el insusi sa
exploateze tehnologia. Daca licentiatorul nu poate impiedica licentiatul sa
opereze in domeniile in care exploateaza el insusi tehnologia, nu va exista
probabil, nici un interes pentru a transmite licente.
184. In acordurile intre neconcurenti, licentiatorul este, in mod normal,
de asemenea abilitat sa acorde licentiatilor diferiti licente unice sau
exclusive limitate la unul sau mai multe domenii de utilizare. Aceste
restrictionari limiteaza concurenta intratehnologica intre licentiati in
acelasi fel ca si licentele exclusive si sunt analizate in aceeasi maniera (a
se vedea sectiunea 2.2.1).
2.5. Obligatia de utilizare captiva
185. O obligatie de utilizare captiva este o obligatie impusa licentiatului
de a-si limita fabricarea produselor in cauza la cantitatile cerute pentru
fabricarea propriilor sale produse ca si pentru intretinerea si repararea
acestora. Cu alte cuvinte, acest tip de limitare a utilizarii se refera la
obligatia impusa licentiatului de a nu utiliza produsele incorporand tehnologia
transmisa decat ca factori de productie destinati a fi integrati in propria sa
productie, acesta necuprinzand si vanzarea produselor sub licenta in vederea
inglobarii lor in produsele altor producatori. Obligatia de utilizare captiva
beneficiaza de exceptare pe categorie pana la concurenta pragurilor cotelor de
piata, respectiv de 20% si 30% .
Atunci cand acordurile vizate nu pot beneficia de exceptare pe categorie,
este necesar sa se examineze care sunt efectele proconcurentiale si
anticoncurentiale ale restrictionarilor in cauza. Din acest punct de vedere, o
distinctie trebuie facuta intre acordurile intre concurenti si acordurile intre
neconcurenti.
186. In cazul acordurilor de licenta intre concurenti, o restrictie impusa
licentiatului de a nu fabrica produsele facand obiectul licentei decat pentru a
le integra in propriile sale produse impiedica furnizarea componentelor in
cauza catre producatorii terti. Daca inainte ca acordul sa fie incheiat,
licentiatul nu era un furnizor real sau potential pentru acele componente ale
altui producator, obligatia de utilizare captiva nu schimba cu nimic situatia.
In acest caz, restrictionarea este apreciata in acelasi mod ca in cazul
acordurilor intre neconcurenti. Daca, in schimb, licentiatul este un concurent
real sau potential de componente, este necesar sa se examineze impactul
acordului asupra acestei activitati. Daca, in dotarea in vederea utilizarii
tehnologiei licentiatorului, licentiatul renunta la utilizarea propriei
tehnologii intr-un mod autonom si deci renunta a fi un furnizor de componente,
acordul restrange concurenta care exista inainte de incheierea lui. Aceasta
poate conduce la grave efecte negative asupra pietei atunci cand licentiatorul
are o insemnata putere de piata pe piata componentelor in cauza.
187. In ceea ce priveste acordurile de licenta intre neconcurenti,
obligatiile de utilizare captiva pot comporta doua mari riscuri pentru
concurenta: a) o restrictionare a concurentei intratehnologice pe piata
aprovizionarii cu factori de productie si b) o excludere a arbitrajului intre
licentiati, care confera licentiatorului o mai mare posibilitate de a impune
redevente discriminatorii licentiatilor.
188. Totusi, obligatia de utilizare captiva poate favoriza concurenta. Daca
licentiatorul este un furnizor de componente, restrictia poate fi necesara
pentru ca tehnologia poate fi difuzata intre neconcurenti. In absenta
restrictiei, este posibil ca licentiatul sa nu acorde licenta sau sa o acorde
in schimbul unor redevente foarte mari, deoarece, in caz contrar, aceasta ar
face sa apara concurenti directi pe piata componentelor. Intr-un astfel de caz,
o obligatie de utilizare captiva este, in mod normal, fie nerestrictiva de
concurenta, fie acoperita de prevederile art. 5 alin. (2) din lege. Totusi, in
mod imperativ trebuie ca licentiatul sa aiba in intregime libertatea de a
vinde, in acelasi timp, produsele in cauza ca piese de schimb pentru propriile
sale produse. El trebuie sa fie in masura sa asigure service dupa vanzare,
indiferent daca intretine si repara produsele sale.
189. Atunci cand licentiatorul nu este un furnizor de componente pe piata
in cauza, ratiunea care justifica obligatia de utilizare captiva prevazuta mai
sus este fara obiect. Intr-un astfel de caz, o obligatie de utilizare captiva
poate, in principiu, sa favorizeze difuzarea tehnologiei, garantand ca
licentiatii nu vor vinde componentele producatorilor care sunt concurenti cu
licentiatorul pe alte piete. Totusi, exista, atunci, in mod normal, o alta
solutie mai putin restrictiva, care consta in a impune licentiatului sa nu
vanda anumitor grupuri de clienti rezervati licentiatorului. Ca urmare, intr-un
asemenea caz, o obligatie de utilizare captiva nu este, in mod obisnuit,
necesara pentru ca tehnologia sa poata fi difuzata.
2.6. Licentele legate si licentele grupate
190. In domeniul licentelor de tehnologie, licentele pot fi legate atunci
cand licentiatorul subordoneaza transmiterea unei tehnologii (produsul de
legatura) luarii de catre licentiat a unei licente pentru o alta tehnologie sau
cumpararii de catre acesta din urma a unui produs al licentiatorului sau al
unei persoane desemnata de acesta (produsul legat). Licente grupate exista
atunci cand una sau doua tehnologii si un produs nu sunt vandute decat
impreuna, in cadrul unei vanzari grupate. Totusi, in cele doua cazuri, trebuie,
in mod imperativ ca, produsele si tehnologiile in cauza sa fie distincte,
respectiv sa existe o cerere distincta pentru fiecare dintre produse si
tehnologii care fac obiectul licentelor legate sau grupate. In mod obisnuit, nu
acesta este cazul atunci cand tehnologiile sau produsele sunt legate datorita
imprejurarilor, astfel incat este imposibil de exploatat tehnologia transmisa
fara produsul legat sau exploatarea uneia dintre partile tehnologiei sau
produselor grupate fara alta parte a tehnologiei. In paragrafele care urmeaza,
termenii "licente legate" semnifica atat licentele legate cat si
licentele grupate.
191. Prevederile art. 4 din regulament care limiteaza aplicarea exceptarii
pe categorie prin pragurile cotelor de piata, stipuleaza ca licentele legate si
licentele grupate nu beneficiaza de exceptare pe categorie peste pragurile
cotelor de piata de 20% pentru acordurile intre concurenti si de 30% pentru
acordurile intre neconcurenti. Pragurile se aplica la toata piata tehnologiilor
sau a produselor in cauza afectata de acordul de licenta, inclusiv piata
produsului legat. Peste aceste praguri, este necesar sa se examineze efectele
proconcurentiale si anticoncurentiale ale acordului.
192. Principalul efect restrictiv al licentelor legate este eliminarea
furnizorilor concurenti de produse legate. Licentele legate pot, de asemenea,
permite licentiatorului sa mentina o putere de piata pe piata produsului de
legatura prin ridicarea de bariere la intrare, deoarece ele pot opri noii
intrati sa patrunda pe mai multe piete simultan. In plus, ele pot permite
licentiatorului sa creasca redeventele, mai ales atunci cand produsul de
legatura si produsul legat sunt partial substituibile si cand cele doua produse
nu sunt utilizate in proportiile stabilite. Licentele legate impiedica
licentiatul sa treaca la produse de substituire in cazul cresterii redeventelor
pentru produsul de legatura. Aceste probleme de concurenta exista indiferent de
faptul ca partile la acord sunt sau nu concurente. Pentru ca licentele legate
sa fie susceptibile a avea efecte anticoncurentiale, licentiatorul trebuie sa
aiba putere de piata pe piata produselor de legatura pentru a putea restrange
concurenta in ceea ce priveste produsele legate. In absenta puterii de piata
pentru produsul de legatura, licentiatorul nu poate utiliza tehnologia sa in
scop anticoncurential de eliminare a furnizorilor de produse legate. In plus,
ca in cazul obligatiilor de neconcurenta, legatura trebuie sa acopere o anumita
proportie din piata produsului legat pentru a putea avea o inchidere
semnificativa a pietei. Atunci cand licentiatorul dispune de o anumita putere
pe piata produsului legat, mai importanta decat pe cea a produsului de
legatura, restrictia este considerata ca fiind o clauza de neconcurenta sau o
obligatie cantitativa, datorita faptului ca toate problemele de concurenta isi
au originea pe piata produsului "legat" si nu a produsului "de
legatura".
193. Licentele legate pot, de asemenea, conduce la cresteri de eficienta.
De exemplu, acesta este cazul atunci cand produsul legat este necesar pentru ca
tehnologia transmisa sa poata fi exploatata intr-un mod tehnic satisfacator sau
pentru a garanta ca productia este conforma cu normele de calitate urmarite de
licentiator si de alti licentiati. In mod obisnuit, intr-un asemenea caz,
licentele legate fie nu restrang concurenta, fie sunt acoperite de prevederile
art. 5 alin. (2) din lege. Atunci cand licentiatii utilizeaza marca sau numele licentiatorului
sau atunci cand este clar pentru consumatori ca exista o legatura intre
produsul ce contine tehnologia transmisa si licentiator, licentiatorul este
indreptatit sa se asigure de calitatea produselor, de faptul ca acestea nu aduc
atingere tehnologiei sale sau reputatiei sale in calitate de operator economic.
In plus, atunci cand consumatorii stiu ca licentiatii (si licentiatorii)
fabrica produse plecand de la aceeasi tehnologie, este putin probabil ca
licentiatii sa accepte sa ia o licenta daca tehnologia nu era exploatata de
catre toti intr-o maniera satisfacatoare din punct de vedere tehnic.
194. Licentele legate pot, de asemenea, favoriza concurenta atunci cand
produsul legat permite licentiatului sa exploateze tehnologia transmisa de o maniera
mai eficace. De exemplu, atunci cand licentiatorul transmite o tehnologie ce se
aplica unui proces particular, partile pot conveni ca licentiatul sa cumpere de
la licentiator un catalizator realizat pentru a fi utilizat cu tehnologia
transmisa si care sa permita exploatarea acestuia de o maniera mai eficienta
decat alti catalizatori. Atunci cand restrictia de acest tip cade sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, conditiile prevazute la art. 5 alin.
(2) din lege sunt susceptibile a fi indeplinite, chiar si atunci cand cotele de
piata sunt superioare pragurilor fixate in regulament.
2.7. Obligatiile de neconcurenta
195. Obligatia de neconcurenta, in contextul licentelor de tehnologie,
imbraca forma obligatiei licentiatului de a nu folosi tehnologia tertilor care
se afla in concurenta cu tehnologia licentiata. In masura in care o obligatie
de neconcurenta se aplica unui produs sau unei tehnologii suplimentare puse la
dispozitie de licentiator, obligatia este analizata conform prevederilor din
sectiunea precedenta referitoare la licentele legate.
196. Regulamentul de exceptare pe categorii prevede exceptarea obligatiei
de neconcurenta atat in cazul intelegerilor dintre agentii economici
concurenti, cat si in cazul intelegerilor dintre agentii economici care nu sunt
concurenti si care detin o cota de piata de cel mult 20% si respectiv 30% .
197. Cel mai mare risc indus de acest tip de obligatie este eliminarea
tehnologiilor apartinand tertilor. Obligatiile de neconcurenta pot facilita
aparitia unor practici concertate intre licentiatori in cazul in care le
folosesc in mod cumulativ. Excluderea tehnologiilor concurente reduce presiunea
concurentiala asupra redeventelor incasate de licentiator si limiteaza, de
asemenea, concurenta intre tehnologii in loc sa reduca posibilitatea de trecere
a unei tehnologii la alta decat cea a licentiatilor. Acordurile intre
concurenti si acordurile intre neconcurenti pot, in general, sa fie analizate
in acelasi mod, in masura in care in ambele cazuri, este vorba de excluderea
altor tehnologii aceasta constituind principala problema. Totusi, in cazul unor
licente incrucisate intre concurenti in care ambele parti s-au inteles sa nu
foloseasca tehnologia apartinand tertilor, acordul poate facilita o practica
concertata intre parti pe piata produsului, ceea ce justifica stabilirea unui
prag al cotei de piata mai scazut decat 20% .
198. Poate avea loc inchiderea pietei, atunci cand o importanta parte a
potentialilor licentiati sunt deja legati de o tehnologie sau, in cazul
efectelor cumulative, de mai multe surse tehnologice si nu au posibilitatea de
a exploata tehnologiile concurente. O inchidere poate fi provocata de catre
acordurile incheiate de un singur licentiator, care are o mare putere de piata,
sau prin efectul cumulativ al acordurilor incheiate de mai multi licentiatori,
chiar daca fiecare intelegere individuala sau grup de intelegeri este acoperita
de prevederile regulamentului. In acest din urma caz, oricum, un efect
cumulativ e putin probabil sa existe atata vreme cat mai putin de 50% din piata
respectiva nu este acoperita. Peste aceasta limita, o excludere importanta este
posibil sa apara atunci cand sunt stabilite niste conditii dificile pentru alti
licentiatori de a intra pe piata respectiva. Daca barierele la intrarea pe
piata respectiva sunt scazute, licentiati noi pot intra pe acea piata si sa
exploateze alte tehnologii, atractive din punct de vedere comercial, detinute
de terti, reprezentand, astfel, o alternativa reala pentru licentiatii
implicati. Pentru a determina care sunt posibilitatile reale de intrare si
dezvoltare de care dispun tertii, trebuie, in mod egal, sa se tina cont de
masura in care distribuitorii sunt legati de licentiati prin obligatii de
neconcurenta. Tehnologiile terte pot avea o sansa reala de a patrunde pe piata,
numai daca au acces la activele de productie si distributie necesare. Cu alte
cuvinte, usurinta cu care se poate patrunde pe piata nu depinde numai de
existenta unui numar suficient de licentiati, ci si de masura in care acestia
au acces la distributie. In vederea aprecierii efectelor pe care le are
excluderea asupra distributiei, Consiliul Concurentei va folosi cadrul analitic
prevazut in sectiunea IV.2.1 din Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea
concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul
intelegerilor verticale,
199. Atunci cand licentiatorul are o cota importanta de piata, obligatiile
licentiatilor de a obtine tehnologia numai de la acesta pot conduce la importante
efecte de inchidere a pietei. Cu cat este mai insemnata pozitia ocupata de
licentiator, cu atat este mai mare riscul excluderii tehnologiilor concurente.
Pentru ca efectele de inchidere a pietei sa fie semnificative, nu este necesar
ca obligatiile de neconcurenta sa se refere la agenti economici ce au o cota
mare de piata. Este suficient ca ele sa vizeze agentii economici care sunt
susceptibili sa achizitioneze licente pentru tehnologiile concurente. Riscul
inchiderii pietei este ridicat, in special atunci cand exista doar un numar
limitat de potentiali licentiati si cand acordul de licenta se refera la o
tehnologie utilizata de catre licentiati ca factor de productie pentru
propriile produse. In aceste conditii, este posibil ca barierele la intrare
pentru un nou licentiator sa fie ridicate. Inchiderea pietei este mai putin
probabil sa apara atunci cand tehnologia este folosita pentru a fabrica un
produs vandut tertilor; cu toate ca, in acest caz, restrictionarea leaga
capacitatea de productie a produselor in cauza, aceasta nu se refera la cererea
de produse ce incorporeaza factorii de productie fabricati in baza tehnologiei
transmise. In asemenea cazuri, pentru a putea intra pe piata, licentiatorii
trebuie sa aiba acces la unul sau mai multi licentiati care au o capacitate de
productie potrivita si, doar daca putini agenti economici au sau pot sa obtina
activele necesare dobandirii unei licente, este putin probabil ca prin
impunerea obligatiei de neconcurenta licentiatilor sai, licentiatorul sa fie in
masura sa impiedice concurentii de a avea acces la licentiati eficienti.
200. Obligatia de neconcurenta poate avea si efecte care sa favorizeze
concurenta. In primul rand, acest tip de obligatii poate mari gradul de
raspandire a tehnologiei prin reducerea riscului de insusire ilegala a
tehnologiei odata cu licenta, mai ales in ceea ce priveste know-how-ul. Daca un
licentiat este autorizat sa obtina licenta asupra tehnologiilor concurente
apartinand tertilor, exista riscul ca un anumit know-how, obtinut sub licenta,
sa fie utilizat pentru exploatarea de tehnologii concurente si in beneficiul
concurentilor. Atunci cand un licentiat exploateaza, de asemenea, si tehnologii
concurente, monitorizarea platilor redeventelor este mult mai dificila, aspect
ce poate determina licentiatorul sa nu acorde licente.
201. In al doilea rand, obligatiile de neconcurenta posibil in combinatie
cu exclusivitatea teritoriala pot fi necesare pentru a se asigura ca
licentiatul este stimulat sa investeasca si sa exploateze in mod efectiv
tehnologia licentiata. In cazurile in care acordurile intra sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege din cauza unei excluderi importante,
poate fi necesar, pentru a beneficia de prevederile art. 5 alin. (2), sa aleaga
o alternativa mai putin restrictiva, de exemplu sa fie impuse productii minime
sau plata drepturilor de autor, care, in mod normal, au un potential mai mic de
a exclude tehnologiile concurente.
202. In al treilea rand, in cazurile in care licentiatorul se obliga sa
faca investitii importante in favoarea licentiatului, de exemplu: actiuni de
formare sau de adaptare a licentelor tehnologice la necesitatile licentiatului,
obligatia de neconcurenta sau, in locul acesteia, productia minima ori plata
drepturilor de autor pot fi necesare pentru a-l face pe licentiator sa faca
acele investitii si sa evite problemele legate de posibila renuntare. Totusi,
in mod normal, licentiatorul va avea posibilitatea sa factureze direct aceste
investitii sub forma platii unei sume forfetare, ceea ce arata ca sunt luate in
considerare alternativele mai putin restrictive.
3. Acorduri de reglementare si de nerevendicare
203. Transmiterea licentelor poate servi ca un instrument de reglementare a
eventualelor litigii sau pentru a evita ca una din parti sa-si exercite
drepturile de proprietate intelectuala in scopul impiedicarii celeilalte parti
de a exploata propria sa tehnologie. Transmiterea licentelor, inclusiv a
licentelor incrucisate, in cadrul acordurilor de reglementare sau de
nerevendicare, nu constituie in sine o restrangere a concurentei deoarece
permite partilor sa-si exploateze tehnologiile dupa incheierea acordului.
Totusi, anumite conditii prevazute in asemenea acorduri pot cadea sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Acordurile de licenta in cadrul
acordurilor de reglementare sunt abordate in aceeasi maniera ca si alte
acorduri de licenta. In cazul tehnologiilor care, din punct de vedere tehnic
sunt substituibile, este necesar deci sa se aprecieze in ce masura tehnologiile
in cauza pot sa se gaseasca intr-o situatie de blocaj unilateral sau bilateral
(a se vedea pct. 31). Aceasta este si cazul in care partile nu sunt considerate
concurente.
204. Exceptarea pe categorie este aplicabila cu conditia ca acordul sa nu
contina restrangeri ale concurentei in sensul prevederilor art. 5 din
regulament. Lista restrictionarilor anticoncurentiale grave prevazuta la art. 5
alin. (1) din regulament, poate, in special, sa se aplice atunci cand partile
erau constiente de absenta tuturor situatiilor de blocaj si ca ele sunt, deci,
concurente. In aceste conditii, reglementarea este doar un mijloc de
restrangere a concurentei existente in absenta acordului.
205. In cazurile in care este foarte probabil ca, in absenta unei licente,
licentiatul sa fie exclus de pe piata, acordul este in general favorabil
concurentei. Restrictiile care limiteaza concurenta intratehnologica dintre
licentiator si licentiat sunt de multe ori compatibile cu prevederile art. 5
din lege (a se vedea sectiunea 2).
206. Acordurile prin care partile isi acorda licente incrucisate si impun
restrictii cu privire la utilizarea tehnologiilor lor, inclusiv restrictii
privind acordare de licente catre terti, pot fi acoperite de prevederile art. 5
alin. (1) din lege. Atunci cand partile dispun de o putere semnificativa pe
piata, iar acordul impune restrictii care depasesc, in mod evident, ceea ce
este necesar pentru deblocarea situatiei, este posibil ca acordul sa intre sub
incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, chiar in cazurile in care
poate exista o situatie de blocaj reciproc. Este posibil ca prevederile art. 5
alin. (1) din lege sa fie aplicate in cazurile particulare in care partile isi
impart piete sau fixeaza redevente reciproce avand un impact semnificativ
asupra preturilor pe piata.
207. Atunci cand in cadrul acordului partile pot sa isi foloseasca reciproc
tehnologiile, iar acordul este extins, cuprinzand si dezvoltarile viitoare,
este necesara evaluarea impactului acordului asupra initiativei partilor in
ceea ce priveste inovarea. Atunci cand partile dispun de o putere semnificativa
pe piata, este posibil ca acordul sa intre sub incidenta prevederilor art. 5
alin. (1) din lege, daca acordul impiedica una din parti sa obtina un avantaj
concurential asupra celeilalte. Acordurile care elimina sau reduc substantial
posibilitatile uneia dintre parti sa obtina un avantaj concurential una asupra
celeilalte reduc initiativa in ceea ce priveste inovarea, afectand, astfel,
negativ o parte esentiala a procesului concurential. Este de asteptat ca astfel
de acorduri sa nu poata indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din
lege. Este putin probabil ca restrictia sa fie considerata indispensabila,
conform celei de-a treia conditii prevazuta la art. 5 alin. (2) din lege.
Atingerea obiectivului acordului, respectiv asigurarea ca partile pot continua
sa exploateze propriile tehnologii fara sa fie blocate de alte parti, nu impune
ca partile sa fie de acord sa imparta viitoarele inovatii. Totusi, este putin
probabil ca o parte sa fie impiedicata sa obtina un avans concurential fata de
cealalta, atunci cand obiectul licentei este de a permite partilor sa dezvolte
propriile tehnologii si licenta nu conduce la utilizarea acelorasi solutii
tehnologice. Astfel de acorduri prevad numai o libertate din punct de vedere
conceptual prin prevenirea plangerilor formulate de catre cealalta parte
implicata privind incalcarea drepturilor acesteia.
208. In contextul unei intelegeri si a unui acord de nerevendicare, se
considera, in general, ca, clauzele de neconcurenta nu intra sub incidenta
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. O caracteristica a unor astfel de
acorduri este acceptul partilor sa nu conteste ex-post drepturile de
proprietate intelectuala care fac obiectul acordului. Intr-adevar, scopul
propriu-zis al acordului este sa rezolve conflictele existente si/sau sa le
evite pe cele viitoare.
4. Acordurile de regrupare de tehnologii
209. Acordurile de punere in comun de tehnologii sunt definite ca acorduri
in cadrul carora una sau mai multe parti pun in comun o serie de tehnologii
care sunt apoi licentiate nu numai partilor la acord, ci si tertilor. Din punct
de vedere structural, acordurile de punere in comun de tehnologii poate lua
forma unei simple intelegeri intre un numar limitat de parti sau a unor
acorduri cu o structura mult mai complexa, in cadrul carora sarcina licentierii
tehnologiilor este incredintata unei entitati separate. In ambele cazuri,
acordul poate permite licentiatilor sa opereze pe piata in baza unei licente
unice.
210. Nu exista o legatura sistematica intre acordurile de punere in comun a
tehnologiilor si standardelor, dar, in anumite cazuri, tehnologiile respective
acopera (total sau partial) de facto sau de jure un standard industrial. In
cazurile in care tehnologiile acopera standarde industriale, nu inseamna
neaparat ca acopera un singur standard. Acorduri de punere in comun de
tehnologii diferite pot sustine standarde concurente.
211. Acordurile care creeaza grupari de tehnologii si care definesc
conditiile functionarii acestora nu sunt acoperite de exceptiile pe categorii,
indiferent de numarul partilor implicate (a se vedea sectiunea III.2.2). Astfel
de acorduri sunt analizate numai de prezentele instructiuni. Punerea in comun
de tehnologii creeaza un numar de probleme specifice referitoare la selectia
tehnologiilor incluse si functionarea acordului, care nu sunt specifice altor
tipuri de acorduri de licente. Cu toate acestea, licentele individuale acordate
de catre parti tertilor sunt apreciate ca orice alte acorduri de licenta,
putand fi exceptate pe categorii cu conditia indeplinirii criteriilor prevazute
la art. 5 din regulament, referitoare la restrictionarile grave ale
concurentei.
212. Acordurile de regrupare de tehnologii pot restrictiona concurenta.
Astfel de acorduri implica in mod necesar, vanzarea in comun a tehnologiilor
din cadrul acordului, care, in cazul acordurilor in care predomina tehnologiile
substituibile, duc la fixarea preturilor. In plus, fata de reducerea
concurentei dintre parti, acordurile de punere in comun de tehnologii pot
conduce, in cazul particular in care acopera sau stabilesc de facto un standard
industrial, la reducerea inovatiei prin excluderea altor tehnologii de pe piata.
Existenta standardelor si a tehnologiilor regrupate pot crea dificultati la
intrarea pe piata pentru tehnologiile noi si imbunatatite.
213. Regruparile de tehnologii pot avea efecte favorabile asupra
concurentei, in special prin reducerea costurilor de tranzactie si prin
stabilirea unei limite a drepturilor de autor cumulative in vederea evitarii
unei duble marginalizari. Regruparea permite transmiterea licentei printr-o
singura operatiune a tehnologiilor in cauza. Acesta este deosebit de important in
sectoarele in care prevaleaza drepturile de proprietate intelectuala si in care
licentele trebuie sa fie obtinute de la un numar important de licentiatori
pentru a putea opera pe piata. In cazurile in care licentiatii beneficiaza de
servicii permanente legate de aplicarea tehnologiilor licentiate, licentierea
comuna si serviciile de intretinere pot duce in viitor la reducerea costurilor.
4.1. Natura tehnologiilor regrupate
214. Riscurile concurentiale si potentialul de crestere a eficientei a regruparilor
de tehnologii depind, in mare parte, de relatia dintre tehnologiile din cadrul
regruparii si celelalte tehnologii. Trebuie sa fie facute doua distinctii de
baza:
a) intre tehnologiile complementare si substitutele tehnologice, si
b) intre tehnologiile esentiale si cele neesentiale.
215. Doua tehnologii sunt complementare, dar nu sunt substitute, atunci
cand amandoua sunt necesare pentru fabricarea produselor sau pentru realizarea
proceselor de care sunt legate respectivele tehnologii. Din contra, doua
tehnologii sunt substitute atunci cand fiecare tehnologie in parte permite
licentiatorului sa fabrice produsul sau sa elaboreze procesul aferent
tehnologiilor. O tehnologie este esentiala, daca nu exista un substitut pentru
aceasta tehnologie nici in cadrul regruparii si nici in afara acesteia, si daca
tehnologia in cauza constituie o parte necesara din pachetul tehnologiilor
regrupate, pentru fabricarea de produse sau elaborarea procesului aferent
tehnologiilor. O tehnologie pentru care nu exista substitut este esentiala atat
timp cat tehnologia este acoperita de cel putin un drept de proprietate
valabil. Tehnologiile care sunt esentiale sunt in mod necesar si tehnologii
complementare.
216. Cand tehnologiile dintr-o intelegere anticoncurentiala sunt
substitute, este posibil ca drepturile de autor sa fie mai scumpe decat in mod
normal, deoarece licentiatii nu beneficiaza de rivalitate intre tehnologiile in
discutie. Atunci cand tehnologiile sunt complemente, acordul reduce costurile
tranzactiei si pot duce la redevente totale mai scazute deoarece partile sunt
in masura sa fixeze redevente comune pentru tot pachetul de tehnologii
regrupate, opus situatiei in care fiecare stabileste redevente netinand cont de
cele fixate de altii.
217. Distinctia intre tehnologiile complementare si tehnologiile de
substitutie nu poate fi intotdeauna stabilita, pentru ca tehnologiile pot fi in
parte substitute si in parte complementare. Atunci cand, datorita castigurilor
de eficienta care vor rezulta din integrarea celor doua tipuri de tehnologii,
este probabil ca licentiatii sa doreasca sa le utilizeze pe ambele,
tehnologiile sunt tratate ca fiind complementare, chiar daca sunt partial
intersubstituibile. In asemenea cazuri, este probabil ca daca nu ar exista
regrupare de tehnologii, licentiatii ar cauta sa obtina licente pentru cele
doua tehnologii datorita avantajelor economice pe care acesta le-ar degaja in
raport cu utilizarea unei singure tehnologii.
218. Includerea de substitute in acordul de regrupare limiteaza concurenta
intertehnologica si produce aceleasi rezultate ca in cazul licentelor grupate
colectiv. In plus, in cazul in care tehnologiile regrupate sunt in mare parte
substitute, acordul este echivalentul unui acord de fixare de preturi intre
concurenti. Ca regula generala, Consiliul Concurentei considera ca includerea
substitutelor in cadrul tehnologiilor regrupate constituie o incalcare a
prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si ca este putin probabil ca acele
conditii prevazute la art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite de vreme ce
tehnologiile regrupate includ numerosi substituenti. Avand in vedere ca
tehnologiile respective sunt reciproc substituibile, includerea ambelor
tehnologii nu provoaca nici o reducere a costurilor de operare. In lipsa
regruparii, licentiatii nu ar fi solicitat sa beneficieze de cele doua
tehnologii. Nu este suficient ca partile sa fie libere sa autorizeze licente in
mod independent, pentru ca ar avea un interes scazut sa procedeze astfel daca
nu doresc sa submineze efectele regruparii care le permite sa-si exercite in
comun puterile de piata.
219. In cazul in care acordul nu contine decat tehnologii care sunt
esentiale si deci, in mod necesar, si complementare, acesta nu intra in sfera
de aplicare a prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, oricare ar fi pozitia
partilor pe piata. Totusi, conditiile asupra carora partile au cazut de acord
pot intra in sfera de aplicare a acestor prevederi.
220. In cazul in care acordul include brevete neesentiale, dar complementare,
exista riscul de excludere a tehnologiilor tertilor. Imediat ce o tehnologie
este inclusa in acord si licentiata ca parte a ansamblului tehnologiilor
regrupate, licentiatii vor avea probabil un interes scazut sa ia o licenta
pentru o tehnologie concurenta, de vreme ce redeventa platita pentru
tehnologiile regrupate include deja un substitut. In plus, includerea de
tehnologii care nu sunt necesare fabricarii produselor sau realizarii
proceselor carora li se aplica tehnologiile regrupate constrange, de asemenea,
licentiatii sa plateasca pentru tehnologii de care acestia nu au, poate,
nevoie.
221. Evaluarea caracterului esential este un proces continuu, avand in
vedere ca tehnologiile complementare si de substitutie pot fi dezvoltate dupa
crearea regruparii. In consecinta, o tehnologie poate deveni neesentiala dupa
crearea regruparii datorita aparitiei de terte noi tehnologii. Una dintre
modalitatile de a impiedica ingradirea acestor terte tehnologii este de a
exclude din acordul de regrupare, tehnologiile devenite neesentiale. Se poate,
totusi, sa existe alte mijloace de a se asigura ca tehnologiile terte nu sunt
ingradite. In evaluarea acordurilor de regrupare de tehnologii, care contin
tehnologii neesentiale, respectiv tehnologii pentru care exista substitute in
afara acordului sau care nu sunt necesare pentru a produce unul sau mai multe
produse carora li se aplica acordul, Consiliul Concurentei va tine in special
cont, in evaluarea sa generala, de urmatorii factori:
a) daca exista motive proconcurentiale de a include tehnologiile
neesentiale in acord;
b) daca licentiatorii raman liberi sa transmita sub licenta respectivele
tehnologii independent. Atunci cand acordul de regrupare este compus dintr-un
numar limitat de tehnologii si exista substitute ale acestora in afara
regruparii, licentiatii ar putea dori sa constituie propriul pachet tehnologic
compus partial din tehnologii apartinand regruparii si partial din tehnologii
detinute de terte parti;
c) daca, in cazurile in care tehnologiile regrupate au aplicatii diferite,
dintre care anumite aplicatii nu necesita utilizarea tuturor tehnologiilor si
acordul ofera toate tehnologiile numai in acelasi pachet sau daca sunt oferite
pachete separate pentru aplicatii distincte. Numai in acest ultim caz,
evitandu-se legarea tehnologiilor neesentiale unui anumit produs sau proces de
tehnologii esentiale;
d) daca tehnologiile regrupate nu pot fi licentiate decat la pachet sau
daca licentiatii au posibilitatea sa obtina o licenta numai pentru o parte din
ele, cu o reducere corespunzatoare a redeventei. Posibilitatea de a obtine o
licenta numai pentru o parte a tehnologiilor poate reduce riscul de ingradire
pe piata a tehnologiilor apartinand tertilor si care nu fac obiectul acordului,
in special, daca licentiatul obtine o reducere corespunzatoare a redeventelor.
Acest fapt necesita ca o parte din totalul redeventei sa fi fost atribuita
fiecarei tehnologii din acord. In cazul in care acordurile de licenta incheiate
intre regrupare si licentiatii individuali au o durata relativ lunga si acordul
de regrupare a tehnologiilor contribuie la crearea unui standard industrial de
facto, trebuie, de asemenea, sa se tina seama de faptul ca regruparea ar putea
ingradi accesul noilor tehnologii de substitutie pe piata. In asemenea cazuri,
evaluarea riscului de ingradire a pietei trebuie sa tina seama de posibilitatea
licentiatilor de a rezilia o parte a acordului de licenta intr-un termen
rezonabil si de a obtine o reducere corespunzatoare a redeventei.
222. Prezenta sectiune priveste anumite restrictii ce se regasesc intr-o
forma sau alta, in acordurile de regrupare de tehnologii, si care trebuie sa
fie apreciate in contextul global al acordului. Trebuie reamintit (a se vedea
paragraful 211) ca regulamentul se aplica acordurilor de licente incheiate
intre regruparea de tehnologii si tertii licentiati. De aceea prezenta sectiune
se limiteaza la abordarea incheierii acordului de regrupare si la aspecte
legate de acordarea licentei in contextul regruparilor de tehnologii.
223. In vederea evaluarii acordurilor de regrupare, Consiliul Concurentei
va tine seama de urmatoarele principii fundamentale:
1) cu cat pozitia pe piata a acordului de regrupare este mai puternica, cu
atat riscul efectelor anticoncurentiale este mai ridicat;
2) acordurile de regrupare care detin o pozitie importanta pe piata trebuie
sa fie deschise si nediscriminatorii;
3) acordurile de regrupare nu ar trebui sa ingradeasca nejustificat
tehnologiile tertilor sau sa limiteze aparitia de regrupari alternative.
224. Agentii economici care incheie un acord de regrupare a tehnologiilor
compatibil cu prevederile art. 5 din lege si cu toate standardele industriale
la baza carora se afla, in mod obisnuit, sunt liberi sa negocieze si sa fixeze
redevente pentru pachetul de tehnologii transmise, precum si pentru partea
fiecareia dintre aceste tehnologii din redeventele totale, fie inainte, fie
dupa ce standardele industriale au fost stabilite. Un astfel de acord este
inerent stabilirii standardului sau regruparii respective si nu poate fi
considerat, ca fiind el insusi, restrictiv de concurenta, putand, in anumite
situatii, sa aiba rezultate pozitive. In anumite circumstante, poate fi mai
eficient sa se convina cu privire la redevente inaintea alegerii standardului
si nu dupa ce acesta a fost adoptat, pentru a evita ca alegerea standardului sa
confere un grad semnificativ de putere pe piata asupra uneia sau mai multor
tehnologii esentiale. Pe de alta parte, licentiatul trebuie sa ramana liber sa
stabileasca pretul produselor fabricate in baza licentei. Atunci cand
tehnologiile ce vor fi incluse in acord sunt alese de un expert independent, se
poate ajunge la o concurenta crescuta intre diferitele solutii tehnologice
disponibile.
225. Atunci cand tehnologiile regrupate detin o pozitie dominanta pe piata,
redeventele si alte elemente ale acordului vor trebui sa fie echitabile si
nediscriminatorii iar licentele trebuie sa fie neexclusive. Indeplinirea
acestor conditii garanteaza ca acordul ramane deschis si nu conduce la
inchiderea pietei si la alte efecte anticoncurentiale pe piata din aval.
Totusi, aceste conditii nu exclud aplicarea diferitelor redevente pentru
utilizari diferite. Aplicarea de redevente diferite unor piete de produse diferite
nu este, in general, considerata ca fiind o restrangere a concurentei, in
schimb, nu trebuie sa existe o astfel de diferentiere pe aceeasi piata a
produsului. Tratamentul aplicat licentiatilor nu trebuie sa depinda de faptul
ca acestia au si calitatea de licentiatori. De aceea, Consiliul Concurentei va
examina daca licentiatorii sunt, de asemenea, supusi obligatiilor de plata a
redeventelor.
226. Licentiatorul si licentiatul trebuie sa poata dezvolta produse
competitive si standarde trebuind de asemenea sa fie liberi sa acorde si sa
obtina licente in afara acordului de regrupare. Aceste cerinte sunt necesare
pentru limitarea riscului eliminarii tehnologiilor tertilor de pe piata si de a
garanta ca acordul nu restrange inovarea si nu impiedica crearea de solutii
tehnologice concurente. Atunci cand un acord de regrupare de tehnologii sta la
baza unui standard industrial si cand partile sunt supuse obligatiilor de
neconcurenta, acordul creeaza un risc particular de impiedicare a dezvoltarii
de tehnologii noi si imbunatatite si de noi standarde.
227. Obligatiile de retransmitere trebuie sa fie neexclusive si limitate la
dezvoltarile indispensabile si importante pentru folosirea tehnologiei
regrupate. Partile la acord vor putea, deci, folosi si beneficia din
imbunatatirile aduse acestei tehnologii. Partile sunt indreptatite sa se
asigure ca exploatarea tehnologiilor regrupate nu va putea fi impiedicata de
licentiatii ce detin sau obtin brevete esentiale.
228. Una dintre problemele identificate in privinta acordurilor de
regrupare de brevete este riscul de protejare a brevetelor ce nu sunt valabile.
Regruparea ridica costurile si riscurile unei contestari, deoarece ar fi
suficient ca un singur brevet sa fie valabil pentru a duce la esecul contestarii.
Protectia de brevete ce nu sunt valabile poate obliga licentiatii la plata de
redevente mai mari si pot, de asemenea, impiedica, in intregime, inovarea in
domeniul acoperit de brevetele fara valabilitate. Pentru a limita acest risc,
orice drept de reziliere a unei licente in caz de contestare trebuie limitat
tehnologiilor detinute de licentiator, care fac obiectul contestatiei, fara a
aduce atingere tehnologiilor detinute de alti licentiatori din cadrul
regruparii.
4.2. Cadrul institutional care guverneaza regruparea
229. Modul in care un acord de regrupare de tehnologii este pus in
practica, este organizat si functioneaza poate reduce riscul ca acesta sa aiba
ca obiect sau ca efect restrangerea concurentei, facand in asa fel incat sa fie
proconcurential.
230. Atunci cand participarea la un proces de creatie a unui standard
(norme industriale) si a unei regrupari este deschisa pentru toate partile
interesate, reprezentand interese diferite, este mai probabil ca tehnologiile
ce au fost incluse in acord sa fi fost selectionate pe baza consideratiilor
referitoare la pret si calitate, decat atunci cand acordul este incheiat de un
grup limitat de detinatori de tehnologii. In mod similar, atunci cand partile
la acord sunt persoane avand interese diferite, conditiile transmiterii
licentelor, inclusiv redeventele, vor avea mai multe sanse de a fi deschise si
nediscriminatorii si de a reflecta valoarea tehnologiei transmise, decat daca
acordul este controlat de reprezentantii licentiatorilor.
231. Un alt factor important este dat de masura in care expertii
independenti sunt implicati in punerea in practica si in functionarea
acordului. Aprecierea caracterului esential al unei tehnologii in legatura cu
standardul (norma industriala), rod al unei regrupari, reprezinta adesea o
problema complexa care necesita experienta in domeniu. Implicarea in procesul
de selectie a expertilor independenti poate aduce contributii majore in
garantarea aplicarii efective a unui angajament de a nu include decat
tehnologiile esentiale.
232. Consiliul Concurentei va tine seama de modalitatea in care expertii
sunt selectionati si de atributiile acestora. Expertii trebuie sa fie
independenti de agentii economici care au incheiat acordul. Daca expertii au
legatura cu licentiatorii sau depind in vreun fel de acestia, va fi acordata o
importanta mai redusa participarii acestor experti. Expertii trebuie, de
asemenea, sa aiba expertiza tehnica necesara pentru indeplinirea diverselor
sarcini care le-au fost incredintate. De exemplu, expertii independenti pot fi
abilitati sa evalueze daca, tehnologiile propuse sa faca parte din acord, sunt
sau nu valide si daca sunt sau nu esentiale.
233. Este necesara, de asemenea, examinarea dispozitiilor privind schimbul
de informatii sensibile intre parti. Pe pietele oligopolistice, schimbul de
informatii sensibile, cum ar fi datele asupra pretului si asupra productiei,
pot facilita practicile concertate. In astfel de cazuri, Consiliul Concurentei
va examina daca masurile de securitate au fost aplicate pentru a garanta ca
datele sensibile sa nu fie schimbate intre parti. Un expert independent poate
avea un rol important, prin garantarea ca datele privind productia si
vanzarile, ce pot fi necesare in vederea calcularii si verificarii redeventelor
nu sunt divulgate agentilor economici ce sunt concurenti pe pietele afectate.
234. In cele din urma, este necesar sa se examineze mecanismele de
solutionare a litigiilor prevazute in actele prin care se incheie respectivul
acord. Daca solutionarea litigiilor este incredintata unor organisme sau
persoane care sunt independente fata de partile acordului, este foarte probabil
ca solutionarea diferendelor sa se faca de o maniera neutra.
Dispozitii finale
235. Prezentele instructiuni se pun in aplicare prin ordin al Presedintelui
Consiliului Concurentei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Prezentele instructiuni transpun dispozitiile Comunicarii Comisiei Europene
referitoare la Instructiunile privind aplicarea art. 81 din Tratatul CE
acordurilor de transfer de tehnologie, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOUE) nr. C 101 din 27 aprilie 2004.