LEGE Nr. 24
din 27 martie 2000
privind normele de tehnica
legislativa pentru elaborarea actelor normative
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 21 aprilie 2010
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Activitatea de legiferare
Art. 1. - (1) Reglementarea relaţiilor sociale
prin lege şi prin celelalte categorii de acte normative se realizează
cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului
românesc.
(2) Actele normative se iniţiază, se
elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu
prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile
prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.
(3) Activitatea de legiferare reprezintă
principala modalitate de implementare a politicilor publice, asigurând
instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a soluţiilor de
dezvoltare economică şi socială, precum şi pentru
exercitarea autorităţii publice.
Tehnica legislativă
Art. 2. - (1) Tehnica legislativă asigură
sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi
conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act
normativ.
(2) Normele de tehnică legislativă definesc
părţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi
modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeele tehnice privind
modificarea, completarea, abrogarea, publicarea şi republicarea actelor
normative, precum şi limbajul şi stilul actului normativ.
Respectarea normelor de
tehnică legislativă
Art. 3. - (1) Normele de tehnică legislativă
sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern şi
a propunerilor legislative aparţinând deputaţilor, senatorilor sau
cetăţenilor, în cadrul exercitării dreptului la
iniţiativă legislativă, la elaborarea şi adoptarea
ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, precum şi la
elaborarea şi adoptarea actelor normative ale celorlalte
autorităţi cu asemenea atribuţii.
(2) Normele de tehnică legislativă se
aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea
proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise
de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de
specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu
caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice
locale.
Ierarhia actelor normative
Art. 4. - (1) Actele normative se elaborează în
funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea
publică competentă să le adopte.
(2) Categoriile de acte normative şi normele de
competenţă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin
Constituţia României, republicată, şi prin celelalte legi.
(3) Actele normative date în executarea legilor,
ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi
potrivit normelor care le ordonă.
Iniţierea actelor normative
Art. 5. - (1)
Proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit
Constituţiei, a dreptului de iniţiativă legislativă.
(2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative
se elaborează de autorităţile competente să le
iniţieze, potrivit legii.
Conţinutul şi fundamentarea
soluţiilor legislative
Art. 6. - (1)
Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente
şi posibile care să conducă la o cât mai mare
stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe
care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în
considerare interesul social, politica legislativă a statului român
şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor
interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu
legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la
care România este parte.
*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr.
60/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
61/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 6
aprilie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004 şi
ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
- Legea nr. 49/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2007;
- Legea nr. 173/2007 pentru completarea art. 53 din
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007;
- Legea nr. 194/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
61/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 9 iunie
2009.
(2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va
porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă, precum
şi de la insuficienţele legislaţiei în vigoare.
(3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare
însoţite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un
referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, după caz.
(4) Actele normative cu impact asupra domeniilor
social, economic şi de mediu, asupra bugetului general consolidat sau
asupra legislaţiei în vigoare sunt elaborate pe baza unor documente de
politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern. Guvernul defineşte
tipurile şi structura documentelor de politică publică.
Evaluarea preliminară a impactului noilor
reglementări
Art. 7. - (1) Evaluarea preliminară a impactului
proiectelor de lege, a propunerilor legislative şi a celorlalte proiecte
de acte normative reprezintă un set de activităţi şi
proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvată
a iniţiativelor legislative. Evaluarea preliminară a impactului presupune
identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu,
legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.
(2) Evaluarea preliminară a impactului
proiectelor de acte normative este considerată a fi modalitatea de fundamentare
pentru soluţiile legislative propuse şi trebuie realizată
înainte de adoptarea actelor normative.
(3) Fundamentarea noii reglementări trebuie
să aibă în vedere atât evaluarea impactului legislaţiei
specifice în vigoare la momentul elaborării proiectului de act normativ,
cât şi evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act
normativ le implementează.
(4) Evaluarea preliminară a impactului este
realizată de iniţiatorul proiectului de act normativ. In cazul unor
proiecte de acte normative complexe, evaluarea impactului poate fi
realizată, pe baza unui contract de prestări de servicii, de
către institute de cercetare ştiinţifică,
universităţi, societăţi comerciale sau organizaţii
neguvernamentale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare
la achiziţiile publice.
(5) In vederea elaborării evaluării
preliminare a impactului propunerilor legislative iniţiate de
deputaţi şi senatori, precum şi în cazul celor bazate pe
iniţiativa cetăţenilor, membrii Parlamentului pot solicita
Guvernului asigurarea accesului la datele şi informaţiile necesare
realizării acesteia.
(6) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1)-(5) nu este
obligatorie în cazul iniţiativelor legislative ale deputaţilor
şi senatorilor, precum şi al celor bazate pe iniţiativa
cetăţenilor.
Forma de redactare a actelor
normative
Art. 8. - (1) Proiectele de legi, propunerile
legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redactează în
forma prescriptivă proprie normelor juridice.
(2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie
să asigure dispoziţiilor sale un caracter obligatoriu.
(3) Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot
fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii,
facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste
situaţii trebuie să rezulte expres din redactarea normelor.
(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat
clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi
sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu
încărcătură afectivă. Forma şi estetica
exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia
şi claritatea dispoziţiilor.
Avizarea proiectelor
Art. 9. - (1) In cazurile prevăzute de lege, în
faza de elaborare a proiectelor de acte normative iniţiatorul trebuie
să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea
acestora, în funcţie de obiectul reglementării.
(2) După elaborarea lor şi încheierea
procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile
legislative, precum şi proiectele de ordonanţe şi de
hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu
avizării Consiliului Legislativ.
(3) Procedura de avizare şi obiectul avizului
Consiliului Legislativ sunt prevăzute în legea sa organică şi în
regulamentul său de organizare şi funcţionare.
Avizul Consiliului Legislativ
Art. 10. - (1) Avizul Consiliului Legislativ se
formulează şi se transmite în scris. El poate fi: favorabil,
favorabil cu obiecţii sau propuneri ori negativ.
(2) Avizele favorabile care cuprind obiecţii sau
propuneri, precum şi cele negative se motivează şi pot fi
însoţite de documentele sau de informaţiile pe care se sprijină.
(3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de
specialitate şi are caracter consultativ.
(4) Observaţiile şi propunerile Consiliului
Legislativ privind respectarea normelor de tehnică legislativă vor fi
avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea
acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului
sau într-o notă însoţitoare.
Publicarea actelor normative
Art. 11. - (1) In
vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative
adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului,
deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor
administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi
alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei
publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul
Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit
legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum
şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile
administrative autonome şi de organele administraţiei publice
centrale de specialitate.
(3) Legile se publică imediat după
promulgare, însoţite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte
cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura
preşedinţilor celor două Camere.
(4) Ordonanţele şi hotărârile
Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de
primul-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia
să le pună în executare.
(5) Celelalte acte normative se publică după
ce au fost semnate de emitent.
Intrarea în vigoare a actelor
normative
Art. 12. - (1) Legile şi ordonanţele emise de
Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile
de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o
dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile
se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în
Monitorul Oficial al României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a
treia zi de la publicare.
(2) Ordonanţele de urgenţă ale
Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera
competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este
prevăzută o dată ulterioară.
(3) Actele normative prevăzute la art. 11 alin.
(1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în
vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I,
dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată
ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se
producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative
trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o
dată ulterioară stabilită prin text.
CAPITOLUL II
Sistematizarea şi unificarea legislaţiei
Integrarea proiectului în ansamblul
legislaţiei
Art. 13. -Actul normativ trebuie să se integreze
organic în sistemul legislaţiei, scop în care:
a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu
prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu
care se află în conexiune;
b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui
act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei
instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi
dispoziţiilor acestuia;
c) proiectul de act normativ trebuie să fie
corelat cu reglementările comunitare şi cu tratatele
internaţionale la care România este parte.
Unicitatea reglementării în materie
Art. 14. - (1) Reglementările de acelaşi
nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un
singur act normativ.
(2) Un act normativ poate cuprinde reglementări
şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt
indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.
Reglementări speciale şi
derogatorii
Art. 15. - (1) O reglementare din aceeaşi materie
şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act
normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde
reglementarea generală în materie.
(2) Caracterul special al unei reglementări se
determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la
anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor
legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie dacă
soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume
determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în
materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său
general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Evitarea paralelismelor
Art. 16. - (1) In procesul de legiferare este
interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe
articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai
multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se
utilizează norma de trimitere.
(2) In cazul existenţei unor paralelisme acestea
vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în
reglementări unice.
(3) Se supun procesului de concentrare în
reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie
dispersate în legislaţia în vigoare.
(4) Intr-un act normativ emis pe baza şi în
executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează
reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabilă
numai indicarea textelor de referinţă. In asemenea cazuri preluarea
unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea
ori detalierea soluţiilor din actul de bază.
Asanarea legislaţiei
Art. 17. -In vederea asanării legislaţiei
active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va
urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în
desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu
reglementarea preconizată.
Sistematizarea şi concentrarea
legislaţiei în coduri
Art. 18. -In vederea sistematizării şi
concentrării legislaţiei, reglementările dintr-un anumit domeniu
sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii
comune, pot fi reunite într-o structură unitară, sub
formă de coduri.
Incorporarea actelor normative în codexuri pe
materii
Art. 19. - (1) Pe măsura consolidării
sistemului legislativ, reglementările legale în vigoare privind
acelaşi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanţe
şi hotărâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin
alăturarea textelor acestora într-o structură omogenă,
prezentată sub formă de codex, care să înlesnească
cunoaşterea şi aplicarea lor.
(2) Codexul se elaborează de Consiliul
Legislativ, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unuia dintre
birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului ori a
Guvernului.
(3) Consiliul Legislativ stabileşte denumirea
actului rezultat din încorporare, structura şi succesiunea
dispoziţiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative
din care provin şi a elementelor necesare de identificare. In cadrul
operaţiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi
prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificărilor şi
completărilor ulterioare, a abrogărilor parţiale, exprese ori
implicite, precum şi prin actualizarea denumirilor instituţiilor
şi localităţilor.
CAPITOLUL III
Elaborarea actelor normative
SECŢIUNEA 1
Documentarea
Activitatea de documentare
Art. 20. - (1) Elaborarea proiectelor de acte normative
trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi
complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză
ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a
realităţilor economico-sociale care urmează să fie
reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a
reglementărilor similare din legislaţia străină, în special
a ţărilor Uniunii Europene.
(2) Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot
solicita, pentru documentarea lor legislativă, informaţii
suplimentare de la Consiliul Legislativ şi alte autorităţi sau
instituţii cu atribuţii de informare în materia respectivă.
(3) Rezultatele studiilor de cercetare şi
referirile la sursele de informaţii suplimentare relevante pentru dezbaterea
proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse în instrumentul de
prezentare şi motivare a proiectului de act normativ.
Jurisprudenţa şi doctrina
juridică
Art. 21. -In activitatea de documentare pentru
fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii
Constituţionale în acel domeniu, practica instanţelor
judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum
şi doctrina juridică în materie.
Raportul cu legislaţia comunitară şi
cu tratatele internaţionale
Art. 22. - (1) Soluţiile legislative preconizate
prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările
în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea.
2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod
corespunzător şi în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse
în tratatele internaţionale la care România este parte.
(3) Când este cazul, se vor face propuneri de
modificare şi completare a actelor normative interne ale căror
dispoziţii nu sunt concordante cu cele ale actelor internaţionale la
care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul
comunitar.
SECŢIUNEA a 2-a
Alegerea soluţiilor legislative şi
definirea conceptelor
Stabilirea soluţiilor legislative
Art. 23. - (1) Pentru alegerea unor soluţii
judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile,
evaluându-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate.
(2) Soluţiile legislative avute în vedere trebuie
să prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de
stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectivă ale
dezvoltării sociale.
Sfera de cuprindere a soluţiilor
preconizate
Art. 24. - (1) Soluţiile legislative preconizate
prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga
problematică a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de
reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
(2) Pentru ca soluţiile să fie pe deplin
acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea
de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor
avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulări-cadru de
principiu, aplicabile oricăror situaţii posibile.
Determinarea conceptelor şi
noţiunilor
Art. 25. - In cadrul soluţiilor legislative
preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită
a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un
alt înţeles decât cei comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea
lor corectă şi a se evita interpretările greşite.
Soluţii pentru situaţii
tranzitorii
Art. 26. - Proiectul de act normativ trebuie să
cuprindă soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în
cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii
juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în
întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii
reglementări. De asemenea, proiectul trebuie să cuprindă, dacă
este cazul, măsuri legislative privind soluţionarea conflictului
între acte normative de categorii diferite, cu respectarea principiului
ierarhiei actelor normative.
SECŢIUNEA a 3-a
Elaborarea codurilor şi a altor legi
complexe
Teze prealabile
Art. 27. - (1) In cazul proiectelor de coduri sau al
altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a
Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea
acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
(2) In cazul proiectelor de coduri şi al altor
legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei,
comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. In
componenţa comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului
Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia.
(3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor
studii şi documentări ştiinţifice, teze prealabile care
să reflecte concepţia generală, principiile, noile
orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor
preconizate.
(4) Inainte de definitivarea tezelor, concluziile
studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepţiei de ansamblu a
viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de
vedere, ministerelor şi celorlalte autorităţi publice
interesate.
Aprobarea tezelor prealabile
Art. 28. - Tezele prealabile, definitivate potrivit
prevederilor art. 27, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea
tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea
textului viitorului act normativ.
Adoptarea codurilor şi a legilor
complexe
Art. 29. - Proiectul de act normativ întocmit în
condiţiile prevăzute la art. 27 şi 28, însoţit de un
raport, va fi înaintat Parlamentului sau, după caz, Guvernului, pentru
declanşarea procedurii legislative.
SECŢIUNEA a 4-a
Motivarea proiectelor de acte normative
Instrumentele de prezentare şi motivare
Art. 30. - (1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite
de următoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi
şi al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare - în cazul ordonanţelor
şi al hotărârilor Guvernului; ordonanţele care trebuie supuse
aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum şi
ordonanţele de urgenţă se transmit Parlamentului însoţite
de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c) referate de aprobare - pentru celelalte acte
normative;
d) studii de impact - în cazul proiectelor de legi de
importanţă şi complexitate deosebită şi al proiectelor
de legi de aprobare a ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi de
abilitare şi supuse aprobării Parlamentului.
(2) Expunerile de motive, notele de fundamentare, referatele
de aprobare şi studiile de impact constituie instrumentele de prezentare
şi motivare ale noilor reglementări propuse.
(3) In cazul proiectelor de legi pentru care Guvernul
îşi angajează răspunderea, documentele de motivare care
însoţesc aceste proiecte sunt expunerea de motive şi, după caz,
raportul prevăzut la art. 29.
Cuprinsul motivării
Art. 31. - (1) Instrumentul de prezentare şi
motivare include conţinutul evaluării impactului actelor normative,
cuprinzând următoarele secţiuni:
a) motivul emiterii actului normativ - cerinţele
care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la
insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în
vigoare; principiile de bază şi finalitatea reglementărilor
propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor,
lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la
documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror
implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonanţele de
urgenţă vor fi prezentate distinct elementele obiective ale
situaţiei extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind
suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgenţă, precum
şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luării
măsurilor legislative propuse;
b) impactul socioeconomic - efectele asupra mediului
macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător,
inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor;
c) impactul financiar asupra bugetului general
consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung
(pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri;
d) impactul asupra sistemului juridic -
implicaţiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în
vigoare; compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie,
determinarea exactă a acestora şi, dacă este cazul,
măsurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene şi alte documente relevante pentru
transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective;
implicaţiile asupra legislaţiei interne, în cazul ratificării
sau aprobării unor tratate ori acorduri internaţionale, precum
şi măsurile de adaptare necesare; preocupările în materie de
armonizare legislativă;
e) consultările derulate în vederea
elaborării proiectului de act normativ, organizaţiile şi
specialiştii consultaţi, esenţa recomandărilor primite;
f) activităţile de informare publică
privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ;
g) măsurile de implementare - modificările
instituţionale şi funcţionale la nivelul administraţiei
publice centrale şi locale.
(2) In situaţia în care reglementarea propusă
se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea trebuie să
cuprindă referiri la actul pe baza şi în executarea căruia se
emite.
(3) Forma finală a instrumentelor de prezentare
şi motivare a proiectelor de acte normative trebuie să cuprindă
referiri la avizul Consiliului Legislativ şi, după caz, al
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Curţii de Conturi
sau Consiliului Economic şi Social.
(4) Guvernul stabileşte structura şi
conţinutul detaliat al instrumentelor de prezentare şi motivare
pentru actele normative iniţiate de Guvern.
Redactarea motivării
Art. 32. - (1) Documentele de motivare se
redactează într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia
proiectului de act normativ pe care îl prezintă.
(2) Motivarea trebuie să se refere la forma
finală a proiectului de act normativ; dacă pe parcurs s-au adus unele
modificări proiectului, ca urmare a propunerilor şi
observaţiilor primite de la organele de avizare, motivarea
iniţială trebuie reconsiderată în mod corespunzător.
Studiul de impact
Art. 33. - (1) Scopul elaborării studiului de
impact este de a estima costurile şi beneficiile aduse în plan economic
şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi de a
evidenţia dificultăţile care ar putea apărea în procesul de
punere în practică a reglementărilor propuse.
(2) Studiul de impact este întocmit, de regulă, de
structurile de specialitate în domeniu ale administraţiei publice
centrale, la cererea Guvernului. Pentru propunerile legislative iniţiate
de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija
ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare.
(3) In studiul de impact se face referire:
a) la starea de fapt existentă la momentul
elaborării noii reglementări;
b) la modificările care se propun a fi aduse
legislaţiei existente;
c) la obiectivele urmărite prin modificarea
legislaţiei existente;
d) la mijloacele disponibile în vederea realizării
scopurilor propuse;
e) la dificultăţile care ar putea fi
întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii;
f) la evaluarea costurilor impuse de adoptarea proiectului
de lege şi a eventualelor economii bugetare generate de aceasta, la
motivele care stau la baza acestei evaluări, precum şi la modalitatea
de calcul al costurilor şi economiilor;
g) la beneficiile rezultate prin implementarea
proiectului de lege, altele decât cele de natură economică;
h) la analiza comparativă a costurilor şi a
beneficiilor pe care le implică proiectul de lege, din care să
reiasă dacă beneficiile sunt justificate de costuri.
Semnarea instrumentelor de prezentare şi
motivare
Art. 34. - (1) Expunerile de motive la proiectele de
legi pentru care iniţiativa legislativă se exercită de Guvern,
precum şi expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor
ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă se semnează de
primul-ministru după adoptarea formei finale a proiectului în
şedinţă a Guvernului.
(2) Expunerile de motive la propunerile legislative
întocmite de deputaţi sau de senatori se semnează de iniţiatorii
respectivi.
(3) In cazul în care iniţiativa legislativă
este exercitată de cetăţeni, expunerea de motive trebuie
însoţită de punctul de vedere al Curţii Constituţionale,
întocmit potrivit prevederilor art. 146 lit. j) din Constituţia României,
republicată.
(4) Notele de fundamentare la proiectele de
ordonanţe şi de hotărâri ale Guvernului se semnează de
ministrul sau de miniştrii iniţiatori, precum şi de cei care
le-au avizat.
(5) Expunerile de motive la legi şi notele de
fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, elaborate
de iniţiator, se publică împreună cu actul normativ în
cauză în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau se prezintă pe
internet de către autoritatea emitentă. Dacă în cursul
dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativă a
suferit modificări de fond, expunerea de motive va fi refăcută,
după promulgarea legii, de către iniţiator, la sesizarea
secretarului general al Camerei Deputaţilor.
CAPITOLUL IV
Redactarea actelor normative
Sistematizarea ideilor în text
Art. 35. - Pentru asigurarea unei succesiuni logice a
soluţiilor legislative preconizate şi realizarea unei armonii
interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie
precedată de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în funcţie de
conexiunile şi de raportul firesc dintre ele, în cadrul concepţiei
generale a reglementării.
Stilul actelor normative
Art. 36. - (1) Actele normative trebuie redactate
într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar
şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea
strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.
(2) Este interzisă folosirea neologismelor,
dacă există un sinonim de largă răspândire în limba
română. In cazurile în care se impune folosirea unor termeni şi
expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în
limba română.
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi
numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se
referă reglementarea.
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea
cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română modernă, cu
evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului
înţelegerii cu uşurinţă a textului de către
destinatarii acestuia.
Unitatea terminologică
Art. 37. - (1) In limbajul normativ aceleaşi
noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni.
(2) Dacă o noţiune sau un termen nu este
consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia
în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul
dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului
respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi
materie.
(3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau
termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.
Exprimarea conţinutului normativ
Art. 38. - (1) Textul articolelor trebuie să
aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită
fără explicaţii sau justificări.
(2) In redactarea actului normativ, de regulă,
verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a
se accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective.
(3) Utilizarea unor explicaţii prin norme
interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict
necesare pentru înţelegerea textului. Nu este permisă prezentarea
unor explicaţii prin folosirea parantezelor.
Referirea la alt act normativ
Art. 39. - (1) Referirea într-un act normativ la alt
act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a
numărului său, a titlului şi a datei publicării acelui act
sau numai a categoriei juridice şi a numărului, dacă astfel
orice confuzie este exclusă.
(2) Referirea la un tratat internaţional trebuie
să cuprindă atât denumirea completă a acestuia, cât şi a
actului de ratificare sau de aprobare.
CAPITOLUL V
Structura actului normativ
SECŢIUNEA 1
Părţile constitutive ale actului
normativ
Părţile constitutive ale actului
normativ
Art. 40. - Actul normativ are următoarele
părţi constitutive: titlul şi, dacă este cazul, preambulul,
formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a
autenticităţii actului.
Titlul actului normativ
Art. 41. - (1) Titlul actului normativ cuprinde
denumirea generică a actului, în funcţie de categoria sa
juridică şi de autoritatea emitentă, precum şi obiectul
reglementării exprimat sintetic.
(2) Categoria juridică a actului normativ este
determinată de regimul competenţelor stabilit prin Constituţie,
legi şi prin alte acte normative prin care se acordă prerogative de
reglementare juridică autorităţilor publice.
(3) Autoritatea publică este aceea învestită
prin Constituţie sau printr-un alt act normativ.
(4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act
normativ să fie aceeaşi cu cea a altui act normativ în vigoare.
(5) In cazul actelor normative prin care se
modifică ori se completează un alt act normativ, titlul actului va
exprima operaţiunea de modificare sau de completare a actului normativ
avut în vedere.
(6) Ca element de identificare, titlul se
întregeşte, după adoptarea actului normativ, cu un număr de
ordine, la care se adaugă anul în care a fost adoptat acesta.
Formula introductivă
Art. 42. - (1) Formula introductivă constă
într-o propoziţie care cuprinde denumirea autorităţii emitente
şi exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea
sau adoptarea actului normativ respectiv.
(2) In cazul legilor formula introductivă este
următoarea: „Parlamentul României adoptă prezenta lege."
(3) Pentru actele Guvernului formula introductivă
este: „In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre" sau, după
caz, „ordonanţă". La ordonanţe se face referire
şi la legea de abilitare. La ordonanţele de urgenţă,
formula introductivă este: „In temeiul art. 115 alin. (4) din
Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă." La hotărârile
date în executarea expresă a unor legi se adaugă şi temeiul din
legea respectivă.
(4) La celelalte categorii de acte normative formula
introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a
actului, în funcţie de natura sa juridică, precum şi temeiurile
juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis.
Preambulul
Art. 43. - (1) Preambulul enunţă, în
sinteză, scopul şi, după caz, motivarea reglementării. El
nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul
precedă formula introductivă.
(2) Includerea preambulului în cuprinsul actului
normativ se apreciază de la caz la caz.
(3) La ordonanţele de urgenţă
preambulul este obligatoriu şi cuprinde prezentarea elementelor de fapt
şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la
această cale de reglementare.
(4) In cazul actelor normative ale administraţiei
publice centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale, în
preambul se menţionează şi avizele prevăzute de lege.
Partea dispozitivă
Art. 44. - Partea dispozitivă a actului normativ
reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării,
alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera
raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Menţiunea privind transpunerea normelor
comunitare
Art. 45. - (1) In situaţia actelor normative care
transpun direct norme comunitare în dreptul intern, după partea
dispozitivă a acestora se face o menţiune care să cuprindă
elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat,
după modelul următor: „Prezenta/prezentul... (se
menţionează tipul actului normativ) transpune Directiva nr. .../...
privind ..., publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. .../...
."
(2) Dacă printr-un act normativ se transpune doar
parţial un act comunitar, menţiunea prevăzută la alin. (1)
trebuie să specifice în detaliu textele (secţiuni/articole/paragrafe,
după caz) transpuse.
Atestarea autenticităţii actului
normativ
Art. 46. - (1) Actul normativ adoptat se semnează
de reprezentantul legal al emitentului, se datează şi se
numerotează.
(2) Data legii este aceea la care i se dă
număr, după promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului,
care, potrivit legii, nu se supun promulgării, data actului este aceea a
adoptării.
(3) Actele Guvernului poartă data
şedinţei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte
acte normative este aceea la care au fost semnate.
(4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea
datării lor, separat pe fiecare an calendaristic.
(5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului
să se facă menţiunea despre îndeplinirea dispoziţiei
constituţionale privind legalitatea adoptării de către cele
două Camere ale Parlamentului.
(6) Formula de atestare a legalităţii
adoptării proiectului de lege, utilizată de fiecare Cameră, în
ordinea adoptării, este:
a) „Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera
Deputaţilor/Senat în şedinţa din ..., cu respectarea
prevederilor art. 76 alin. (1) sau, după caz, art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată." - în cazul în care Camera
Deputaţilor/Senatul adoptă proiectul de lege sau propunerea
legislativă, cu sau fără amendamente;
b) „Acest proiect de lege se consideră adoptat de
Camera Deputaţilor/Senat în forma iniţială, în condiţiile
art. 75 alin. (2) teza a III-a sau ale art. 115 alin. (5) teza a III-a,
după caz, din Constituţia României, republicată." - în
cazul în care se depăşeşte termenul prevăzut pentru
adoptare.
(7) Formula de atestare a legalităţii
adoptării legii va avea următorul cuprins: Această lege a
fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75
şi ale art. 76 alin. (1) sau (2), după caz, din
Constituţia României, republicată.
(8) In cazul în care legea este adoptată în
şedinţa comună a celor două Camere, formula de atestare a
legalităţii adoptării acesteia va avea următorul cuprins: Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor
art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (1) sau (2) ori art.
148 alin. (1) sau art. 149, după caz, din Constituţia
României, republicată.
(9) In cazul legilor de revizuire a Constituţiei
României, formula de atestare a legalităţii adoptării acestora
va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de
Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151
alin. (1) sau alin. (2), după caz, din Constituţia
României, republicată.
(10) Formula de atestare este urmată de
semnăturile preşedinţilor celor două Camere sau ale
vicepreşedinţilor care au condus şedinţele.
Articolul, elementul structural de
bază
Art. 47. - (1) Elementul structural de bază al
părţii dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de
regulă, o singură dispoziţie normativă aplicabilă unei
situaţii date.
(2) Structura articolului trebuie să fie
echilibrată, abordând exclusiv aspectele juridice necesare contextului
reglementării.
(3) Articolul se exprimă în textul legii prin
abrevierea „art.". Articolele se numerotează în continuare, în
ordinea din text, de la începutul până la sfârşitul actului normativ,
cu cifre arabe. Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se
va defini prin expresia „Articol unic".
(4) In cazul actelor normative care au ca obiect
modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se
numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe
pentru textele modificate sau completate.
(5) La coduri şi la legi de mare întindere,
articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimând sintetic
obiectul lor; acestea nu au semnificaţie proprie în conţinutul
reglementării.
Alineatul
Art. 48. - (1) In cazul în care din dispoziţia
normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe
ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte,
asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o
coerenţă a reglementării.
(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este
constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau
frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică
specifică ansamblului articolului; dacă dispoziţia nu poate fi
exprimată într-o singură propoziţie sau frază, se pot
adăuga noi propoziţii sau fraze, separate prin punct şi
virgulă. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară
retragere de la alinierea textului pe verticală.
(3) Dacă în cuprinsul unui articol se
utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ
un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al
acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. In cazul în care
frecvenţa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul
normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de
definiţii sau o anexă cu un index de termeni.
(4) In actele normative cu o anumită întindere,
dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se
numerotează la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în
paranteză. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al
textului unui articol se recomandă ca acesta să nu fie format
dintr-un număr prea mare de alineate.
Enumerările în text
Art. 49. - (1) Dacă textul unui articol sau
alineat conţine enumerări prezentate distinct, acestea se
identifică prin utilizarea literelor alfabetului românesc şi nu prin
liniuţe sau alte semne grafice.
(2) O enumerare distinctă, marcată cu o
literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare şi
nici alineate noi.
(3) Dacă ipoteza marcată cu o literă
necesită o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face
printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerări.
Trimiterea la alte acte
normative
Art. 50. - (1) In cazul în care o normă este
complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei
norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o
conţine. Nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o
altă normă de trimitere.
(2) Dacă norma la care se face trimitere este
cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului
acestuia, a numărului şi a celorlalte elemente de identificare.
(3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se
poate face la întregul său conţinut ori numai la o subdiviziune,
precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost
modificat, completat ori republicat, se face menţiune şi despre
aceasta.
(4) La modificarea, completarea şi abrogarea
dispoziţiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare,
completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia
juridică a normei de trimitere.
SECŢIUNEA a 2-a
Sistematizarea conţinutului actului normativ
Sistematizarea conţinutului actului
normativ
Art. 51. - (1) Conţinutul proiectului de act
normativ se sistematizează în următoarea ordine de prezentare
a ideilor:
a) dispoziţii generale sau principii generale;
b) dispoziţii privind fondul reglementării;
c) dispoziţii tranzitorii;
d) dispoziţii finale.
(2) In cazul unor reglementări de mică
întindere se poate redacta textul fără a se marca distinct elementele
prevăzute la alin. (1), urmând însă această ordine de
prezentare.
(3) In cadrul structurii prevăzute la alin. (1)
articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărţi în
secţiuni, iar acestea, după caz, în paragrafe. La coduri şi la
alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate - în ordine
ascendentă - în titluri şi, după caz, în părţi, care,
la rândul lor, se pot constitui în cărţi; gruparea se face, în toate
cazurile, în funcţie de legătura organică dintre
reglementările pe care le cuprind.
Dispoziţiile generale
Art. 52. - Dispoziţiile generale cuprind prevederi
care orientează întreaga reglem entare, determină obiectul şi
principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol şi nu se
reiau în restul reglementării, în afară de cazul în care sunt strict
necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formează un
tot unitar.
Dispoziţiile de fond
Art. 53. - (1) Dispoziţiile de fond cuprind
reglementarea propriu-zisă a relaţiilor sociale ce fac obiectul
actului normativ.
(2) Succesiunea şi gruparea dispoziţiilor de
fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logică a
desfăşurării activităţii reglementate, asigurându-se
ca prevederile de drept material să preceadă pe cele de ordin
procedural, iar în caz de instituire de sancţiuni, aceste norme să
fie plasate înaintea dispoziţiilor tranzitorii şi finale.
(3) Textele care reglementează similar ipoteze
cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în
structuri distincte, denumite dispoziţii comune.
Dispoziţiile tranzitorii
Art. 54. - (1) Dispoziţiile tranzitorii cuprind
măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice
născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie
înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să
asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două
reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ
să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau
conflictul între norme succesive.
Dispoziţiile finale
Art. 55. - (1) Dispoziţiile finale cuprind
măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data
intrării în vigoare a acestuia conform art. 12, implicaţiile asupra
altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări,
precum şi dispoziţia de republicare, dacă este cazul.
(2) In cazul în care, pentru punerea în aplicare a unui
act normativ, sunt prevăzute norme de aplicare, în cuprinsul acestuia se
va stabili termenul de elaborare a acestora şi data intrării lor în
vigoare, care să nu depăşească, de regulă, 30 de zile
de la data intrării în vigoare a actului normativ.
(3) La actul normativ cu caracter temporar se prevede
şi perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale.
(4) Pentru legile prevăzute de art. 115 alin. (8)
din Constituţia României, republicată, în cadrul dispoziţiilor
finale se prevăd, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire
la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
Numerotarea şi denumirea capitolelor şi
ale celorlalte grupări de articole
Art. 56. - (1) Capitolele, titlurile, părţile
şi cărţile se numerotează cu cifre romane, în succesiunea
pe care o au în structura din care fac parte. Secţiunile şi
paragrafele se numerotează cu cifre arabe.
(2) Titlurile, capitolele şi secţiunile se
denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le
cuprind.
Anexele
Art. 57. - (1) La redactarea textului unui proiect de
act normativ se pot folosi, ca părţi componente ale acestuia, anexe
care conţin prevederi ce cuprind exprimări cifrice, desene, tabele,
planuri sau altele asemenea.
(2) Pot constitui anexe la un act normativ
reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică
competentă, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu
caracter predominant tehnic.
(3) Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în
corpul actului normativ şi să se refere exclusiv la obiectul
determinat prin textul de trimitere.
(4) Textul-cadru de trimitere trebuie să facă,
în finalul său, menţiunea că anexa face parte integrantă
din actul normativ; dacă sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ
se include un articol distinct, cuprinzând aceeaşi menţiune,
însoţită de nominalizarea expresă a tuturor anexelor.
(5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a
ideii din textul de trimitere.
(6) Dacă sunt mai multe anexe, acestea se
numerotează cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunţate în
textul proiectului.
CAPITOLUL VI
Modificarea, completarea, abrogarea şi alte
evenimente legislative
Evenimentele legislative
Art. 58. - (1) După intrarea în vigoare a unui act
normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente
legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea,
suspendarea sau altele asemenea.
(2) In situaţii temeinic justificate, prin
excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative de
importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate,
completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în
perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în
vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în
vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului
legislativ.
(3) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte
normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca
obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative
ulterioare care, în principal, reglementează o anumită
problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea
evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative
interferenţe.
Modificarea
Art. 59. - (1) Modificarea unui act normativ
constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole
ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouă formulare.
(2) Pentru exprimarea normativă a intenţiei
de modificare a unui act normativ se nominalizează expres textul vizat, cu
toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia
propriu-zisă se formulează utilizându-se sintagma „se
modifică şi va avea următorul cuprins:", urmată de
redarea noului text.
(3) Procedeul de a se menţiona generic, în finalul
unui act normativ, că un alt act normativ conex sau texte din acel act „se
modifică corespunzător" trebuie evitat. De asemenea, nu se
utilizează, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente
ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în
întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al
unei enumerări.
Completarea
Art. 60. - (1) Completarea actului normativ constă
în introducerea unor dispozi ţii noi,cuprinzând soluţii legislative
şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă
elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare,
cum ar fi: „După articolul... se introduce un nou articol,......, cu
următorul cuprins:".
(2) Dacă actul de completare nu dispune
renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau
alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor
corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc,
însoţite de un indice cifric, pentru diferenţiere.
Condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative
Art. 61. - (1) Modificarea sau completarea unui act
normativ este admisă numai dacă nu se afectează concepţia
generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu
priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în
cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă
reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
(2) Prevederile modificate sau care completează
actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării
ori completării, asigurându-se unitatea de stil şi de terminologie,
precum şi succesiunea normală a articolelor.
Efectele dispoziţiilor de modificare şi de
completare
Art. 62. - Dispoziţiile de modificare şi de
completare se încorporează, de la data intrării lor în
vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile
ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate
tot la actul de bază.
Norma derogatorie
Art. 63. - Pentru instituirea unei norme derogatorii se
va folosi formula „prin derogare de la...", urmată de
menţionarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se
poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al
reglementării de bază.
Abrogarea
Art. 64. - (1) Prevederile cuprinse într-un act
normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de
nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau
parţială.
(2) In cazul unor abrogări parţiale
intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu
numai la textele rămase în vigoare.
(3) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act
normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de
abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ
iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului
care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de
către Parlament.
(4) Dacă o normă de nivel inferior, cu
acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel
superior, această obligaţie îi revine autorităţii care a
emis prima actul.
(5) Abrogările parţiale sunt asimilate
modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial
rămânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate.
Condiţiile de forma şi de fond ale
abrogării
Art. 65. - (1) Abrogarea poate fi dispusă, de
regulă, printr-o dispoziţie distinctă în finalul unui act
normativ care reglementează o anumită problematică, dacă
aceasta afectează dispoziţii normative anterioare, conexe cu ultima
reglementare.
(2) In cadrul operaţiunilor de sistematizare
şi unificare a legislaţiei se pot elabora şi adopta acte
normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor
acte normative.
(3) In vederea abrogării, dispoziţiile
normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu
celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare
a acestora.
Suspendarea actului normativ
Art. 66. - (1) In cazuri speciale aplicarea unui act
normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi
nivel sau de nivel superior. In această situaţie se vor prevedea, în
mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei
determinată.
(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ
sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de drept în
vigoare.
(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau
abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face
obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de
la data expirării suspendării.
Evenimentele legislative implicite
Art. 67. - (1) In cazuri deosebite, în care la
elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă
identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au
făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor
implicite.
(2) In cadrul atribuţiilor sale Consiliul
Legislativ are obligaţia să identifice toate dispoziţiile legale
care au suferit evenimentele legislative implicite şi să propună
Parlamentului şi, respectiv, Guvernului măsurile necesare de
modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.
(3) Evenimentele legislative implicite nu sunt
recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii
nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea
generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
Actele normative cu aplicare
limitată
Art. 68. - (1) Actele normative pot avea aplicare
limitată în timp, în spaţiu sau privind obiectul reglementării.
(2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi,
extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum şi a
celor cu aplicare limitată în spaţiu sau privind obiectul
reglementării.
(3) Dispoziţia de prelungire a termenului de
aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină înainte de
expirarea termenului şi să indice, când este cazul, noul termen.
Interpretarea legală
Art. 69. - (1) Intervenţiile legislative pentru
clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act
normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin
dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin
modificarea dispoziţiei al cărui sens trebuie clarificat.
(2) Interpretarea legală intervenită potrivit
alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica
interpretările judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până
la acea dată, cu respectarea drepturilor câştigate.
Republicarea
Art. 70. - (1) Actul normativ modificat sau completat
în mod substanţial se republică având la bază dispoziţia
cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.
(2) In vederea republicării actului normativ se
realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în
ansamblul reglementării, actualizându-se denumirile schimbate între timp,
cum ar fi cele ale unor instituţii sau localităţi, dându-se,
atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor,
capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.
(3) Republicarea legilor, a ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I,
prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare,
respectiv de completare. Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data
publicării actului care a dispus această măsură.
Transmiterea formei republicabile a actului pentru obţinerea avizului
Consiliului Legislativ se face în termen de 30 de zile de la data
publicării actului care a dispus republicarea. In cazul codurilor,
termenele se prelungesc cu 15 zile.
(4) Republicarea actelor normative modificate sau
completate prin ordonanţe ale Guvernului se face după aprobarea
acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale
discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte
modificări ordonanţei supuse aprobării.
(5) Legile, precum şi ordonanţele şi
hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ
asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei
Deputaţilor sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.
Rectificări
Art. 71. - (1) In cazul în care după publicarea
actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul său, se
procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
(2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte
normative prin recurgerea la operaţiunea de rectificare, care trebuie
limitată numai la erorile materiale.
(3) Rectificarea se face la cererea organului emitent,
cu avizul Consiliului Legislativ.
CAPITOLUL VII
Norme privind pregătirea şi elaborarea
proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă
înţelegeri internaţionale
Actele de ratificare, aprobare
Art. 72. - (1) Pentru ratificarea tratatelor
internaţionale încheiate de România se întocmesc, potrivit
Constituţiei României şi legii în materie, proiecte de legi.
(2) In cazul acordurilor, convenţiilor şi al
altor înţelegeri internaţionale, pentru care competenţa de
aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de
hotărâri.
(3) Proiectul de lege sau de hotărâre se supune
spre adoptare, însoţit de textul actului internaţional în limba
originală şi în traducere oficială sau autorizată.
(4) Textele actelor cu caracter internaţional ce
se supun ratificării sau aprobării se vor ştampila pe fiecare
pagină, iar pe ultima pagină se va atesta, prin semnătura
persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea
documentului cu originalul.
Aplicarea normelor de tehnică
legislativă
Art. 73. - Normele de tehnică legislativă
sunt aplicabile în mod corespunzător şi proiectelor de acte normative
prin care se ratifică sau se aprobă tratate sau alte înţelegeri
internaţionale.
Titlul actului
Art. 74. - Titlul proiectului de act normativ va
cuprinde denumirea integrală a înţelegerii internaţionale, data
şi locul semnării acesteia; în funcţie de situaţie, prin
titlu se exprimă ideea de ratificare, aderare sau aprobare a
înţelegerii internaţionale respective.
Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înţelegeri
printr-un singur act
Art. 75. -In cazul în
care două sau mai multe înţelegeri internaţionale se
ratifică sau se aprobă printr-un singur act, măsura
ratificării ori aprobării se va exprima, pentru fiecare
înţelegere, printr-un articol distinct.
Publicarea actelor de ratificare sau de
aprobare
Art. 76. -Actele de ratificare sau de aprobare se
publică însoţite de textele tratatelor internaţionale
ratificate şi ale înţelegerilor aprobate.
CAPITOLUL VIII
Norme cu privire la ordinele, instrucţiunile
şi celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor
şi ai altor organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate sau de autorităţile administrative autonome
Actele date în executarea unui act normativ
Art. 77. - Ordinele cu caracter normativ,
instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor
ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome
se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi
a ordonanţelor Guvernului. In formula introductivă a acestor acte
normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42
alin. (4).
Sfera reglementării
Art. 78. - Ordinele, instrucţiunile şi alte
asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele
pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot
conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Termenul de emitere
Art. 79. - Ordinele şi instrucţiunile se vor
elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un
termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire.
CAPITOLUL IX
Norme cu privire la actele normative adoptate de
autorităţile administraţiei publice locale
Obiectul de reglementare
Art. 80. -Actele normative ale autorităţilor
administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru
reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite
prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care
acestea au atribuţii legale.
Subordonarea faţă de actele de nivel
superior
Art. 81. - (1) La elaborarea proiectelor de
hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere
caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi
ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.
(2) Reglementările cuprinse în hotărârile
consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele
cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu
pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din
actele normative de nivel superior.
Temeiul legal
Art. 82. - In formula introductivă a proiectului
de act normativ adoptat sau emis de autorităţile administraţiei
publice locale se menţionează, pe lângă temeiurile juridice,
prevăzute la art. 42 alin. (4), şi temeiul legal din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată*), cu
modificările şi completările ulterioare.
Publicarea
Art. 83. - In vederea intrării lor în vigoare,
actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice
locale se aduc la cunoştinţă publică, în condiţiile
Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, prin afişare în locuri autorizate şi
prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Regulamentele proprii de aplicare
Art. 84. - Parlamentul, Guvernul şi celelalte
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale
stabilesc, în aplicarea normelor de tehnică legislativă
prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând măsurile
metodologice, organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de
acte normative în cadrul sferei lor de competenţă.
Abrogarea
Art. 85. - La data intrării în vigoare a prezentei
legi se abrogă Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei generale
de tehnică legislativă privind pregătirea şi sistematizarea
proiectelor de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14
din 13 februarie 1976.
*) Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 123 din 20 februarie 2007.