LEGE
Nr. 3 din 7 ianuarie 1999
pentru ratificarea Conventiei dintre Romania si Spania privind competenta
judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si
comerciala, semnata la Bucuresti la 17 noiembrie 1997
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 4 din 13 ianuarie 1999

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Conventia dintre Romania si Spania privind competenta
judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si
comerciala, semnata la Bucuresti la 17 noiembrie 1997.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 12 octombrie 1998, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATUI,
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 7
decembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
PAULA IVANESCU
CONVENTIE
intre Romania si Spania privind competenta judiciara, recunoasterea si
executarea hotararilor in materie civila si comerciala
Romania si Spania, denumite in continuare state contractante,
dorind sa stabileasca relatii de cooperare juridica la nivel bilateral,
care sa le completeze pe cele existente la nivel multilateral, in cadrul
Consiliului Europei,
considerand ca stabilirea unui sistem concordant de competente pentru
jurisdictiile lor in plan international si a unei proceduri suple de executare
a hotararilor in materie civila si comerciala este nu numai in folosul
cetatenilor lor, ci constituie deopotriva un suport pentru buna desfasurare a
relatiilor lor de colaborare in domeniul economic,
au decis sa incheie o conventie privind competenta judiciara, recunoasterea
si executarea hotararilor pronuntate in cauze civile si comerciale, in care
scop au convenit dispozitiile care urmeaza:
CAP. 1
Sfera de aplicare
Art. 1
Materii incluse
Prezenta conventie se aplica in materie civila si comerciala, independent
de natura sau de denumirea organului jurisdictional.
Art. 2
Materii excluse
Sunt excluse din sfera de aplicare a acestei conventii:
a) materiile fiscale, vamale si administrative;
b) statutul si capacitatea persoanelor fizice, regimul matrimonial,
succesiunile legale si testamentare;
c) falimentele, lichidarile si intelegerile dintre debitor si creditor;
d) asigurarile sociale;
e) asigurarile de drept privat;
f) navigatia civila;
g) arbitrajul.
CAP. 2
Competenta
Art. 3
Competenta generala
Persoanele fizice sau juridice, indiferent de cetatenie sau, respectiv, de
nationalitate, care domiciliaza sau isi au sediul pe teritoriul unuia dintre
statele contractante, vor fi supuse jurisdictiei statului respectiv si nu vor
putea fi chemate sa compara in fata instantelor celuilalt stat contractant
decat in virtutea regulilor de competenta enuntate de prezenta conventie.
Persoanele fizice sau juridice care nu au cetatenia sau, respectiv,
nationalitatea statului contractant pe teritoriul caruia isi au domiciliul sau,
respectiv, sediul vor fi supuse regulilor de competenta aplicabile nationalilor
acelui stat contractant.
Art. 4
Competente exclusive
Sunt exclusiv competente, fara a se lua in considerare domiciliul sau
sediul:
1. in materie de drepturi reale imobiliare si de contracte de inchiriere a
bunurilor imobile, instantele statului contractant pe teritoriul caruia se afla
imobilul.
Cu toate acestea, in materie de contracte de inchiriere de bunuri imobile
destinate folosintei personale, incheiate pentru o perioada de cel mult 6 luni
consecutive, sunt deopotriva competente instantele statului contractant unde
isi are domiciliul paratul, ori de cate ori locatorul si locatarul sunt
persoane fizice si nici una dintre partile in litigiu nu domiciliaza in statul
contractant in care se afla imobilul;
2. in materie de validitate, nulitate sau dizolvare de persoane juridice
care isi au sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante sau de
decizii ale organelor de conducere ale acestora, instantele statului contractant
respectiv;
3. in materie de validitate a inregistrarilor in registrele publice,
instantele statului contractant unde se tin aceste registre;
4. in materie de inregistrare sau de validitate a brevetelor, marcilor,
desenelor sau modelelor si a altor drepturi analoge supuse regimului depunerii
sau inregistrarii, jurisdictiile statului contractant pe teritoriul caruia s-a
solicitat, s-a efectuat sau se considera ca s-a efectuat depunerea sau
inregistrarea in temeiul unei conventii internationale;
5. in materie de executare a hotararilor, instantele statului contractant
al locului de executare.
Art. 5
Competente speciale
Prin exceptie de la dispozitiile art. 3, persoanele domiciliate sau care
isi au sediul pe teritoriul unui stat contractant vor putea fi chemate in fata
instantelor celuilalt stat contractant:
1. in materie contractuala, la instanta locului unde a fost indeplinita sau
ar trebui sa fie indeplinita obligatia care sta la baza cererii. In materie de
contract individual de munca, acest loc va fi cel unde salariatul isi
desfasoara in mod obisnuit activitatea; persoana care angajeaza poate sa fie
chemata in fata instantei locului unde isi are sediul;
2. in materie de obligatie alimentara, la instanta locului de domiciliu sau
de resedinta obisnuita a creditorului pensiei sau, daca este vorba de o cerere
accesorie unei actiuni referitoare la statutul persoanelor, la instanta
statului contractant competenta sa judece cererea principala;
3. in materie de raspundere delictuala si cvasidelictuala, la instanta
locului unde s-a produs fapta generatoare de daune;
4. in materie de actiune civila intemeiata pe o fapta care face obiectul
unui proces penal, la instanta locului unde se judeca procesul penal;
5. in litigii referitoare la functionarea sucursalelor, agentiilor sau a
oricaror altor institutii similare, la instanta locului unde acestea isi au
sediul;
6. cand exista mai multi parati, la instanta domiciliului oricaruia dintre
ei;
7. in cazul unei cereri reconventionale care deriva din fapta sau din
contractul pe care se bazeaza actiunea principala, al unei cereri de chemare in
garantie sau al unei cereri de interventie, la instanta sesizata cu actiunea
principala;
8. in materie contractuala, daca actiunea poate fi conexata la o alta din
materia drepturilor reale imobiliare, la instanta statului contractant pe
teritoriul caruia se afla imobilul.
Art. 6
Prorogarea de competenta
1. Va fi competenta instanta statului contractant in fata careia a comparut
paratul, in afara de cazul in care prezenta acestuia ar fi avut ca obiect
contestarea competentei sau de cazul la care se refera paragraful 3 din
prezentul articol.
2. Va fi, de asemenea, competenta instanta statului contractant la care
s-au supus partile in litigiu, pentru a actiona in cazul oricarui litigiu
aparut sau care ar putea sa apara in urma unui raport de drept determinat. O
asemenea conventie atributiva de jurisdictie va trebui sa se incheie:
a) in scris sau verbal, cu confirmare scrisa; sau
b) intr-o forma care sa corespunda practicii pe care partile in litigiu au
stabilit-o in relatiile lor.
3. Prorogarea de competenta nu produce efecte, daca prin aceasta se
inlatura competenta exclusiva a instantelor, prevazuta la art. 4, nici daca, in
materia contractelor individuale de munca, renuntarea la drepturile proprii s-a
produs inainte de aparitia litigiului.
Art. 7
Verificarea competentei
1. Instanta unui stat contractant, sesizata cu o actiune principala pentru
care sunt competente exclusiv, potrivit art. 4, instantele celuilalt stat
contractant, se va declara, din oficiu, necompetenta.
2. Cand paratul domiciliat pe teritoriul unuia dintre statele contractante
a fost chemat in fata unei instante a celuilalt stat contractant si nu compare,
acea instanta se va declara, din oficiu, necompetenta, in cazul in care
competenta sa nu s-ar intemeia pe vreo regula a acestei conventii.
Art. 8
Litispendenta si conexitate
1. In cazul in care se formuleaza cereri avand acelasi obiect si aceeasi
cauza, intre aceleasi parti in litigiu, in fata a doua instante situate fiecare
in alt stat contractant, instanta in fata careia se formuleaza cea de-a doua
cerere va suspenda din oficiu, judecata, pana cand se va stabili asupra
competentei instantei in fata careia s-a intentat prima cerere.
Cand instanta in fata careia s-a intentat prima cerere s-a declarat
competenta, cea de-a doua instanta isi va declina competenta in favoarea celei
sesizate intai.
2. Daca, urmare unui conflict negativ de competente, se produce o denegare
de justitie, orice instanta va fi competenta sa solutioneze litigiul.
3. Cand se prezinta cereri conexe in fata unor instante situate in ambele
state contractante, cereri pendinte in primul grad de jurisdictie, instanta in
fata careia a fost prezentata cererea ulterioara va putea suspenda judecata.
Aceasta instanta va putea, in egala masura, sa-si decline competenta, la
cererea uneia dintre partile in litigiu, cu conditia ca legea sa interna sa
permita conexarea cererilor si ca instanta sesizata cu prima cerere sa fie
competenta sa le solutioneze pe amandoua.
4. Sunt conexe, in sensul paragrafului 3 din prezentul articol, cererile
legate intre ele printr-o relatie atat de stransa, incat exista interes ca ele
sa fie examinate si judecate in acelasi timp, pentru a se evita pronuntarea de
solutii care ar putea fi inconciliabile daca pricinile s-ar judeca separat.
5. Cand ambele instante se declara exclusiv competente, declinarea
competentei se va face in favoarea instantei in fata careia s-a prezentat prima
cerere.
Art. 9
Masuri provizii si asiguratorii
Se pot solicita masuri provizorii sau asiguratorii in fata instantelor
unuia dintre statele contractante, inclusiv daca, in baza prezentei conventii,
ar fi competente, pe fond, instantele celuilalt stat contractant.
Aceste masuri vor trebui sa fie conforme cu legea interna a instantei
solicitate si, in orice caz, nu vor avea efect daca instanta sesizata le va
declara fara efect.
CAP. 3
Recunoasterea si executarea
Art. 10
Hotarari
Prin hotarare se intelege, in sensul acestei conventii, orice hotarare
pronuntata de o jurisdictie a unuia dintre statele contractante, indiferent de
denumirea acesteia, inclusiv actul prin care se stabilesc cheltuielile de
judecata.
Art. 11
Recunoasterea
1. Hotararile date intr-un stat contractant vor fi recunoscute in celalalt
stat contractant, fara a fi necesar sa se recurga la vreo procedura.
2. In caz de opunere, orice parte interesata care invoca recunoasterea pe
cale principala va putea solicita recunoasterea hotararii, conform procedurii
prevazute la cap. 4.
3. Daca recunoasterea se invoca pe cale incidentala in fata jurisdictiei
unuia dintre statele contractante, aceasta va fi competenta sa o solutioneze.
Art. 12
Cauze de refuz ale recunoasterii
1. Hotararile nu vor fi recunoscute:
a) daca recunoasterea este evident contrara ordinii publice a statului
contractant solicitat;
b) cand se pronunta in lipsa paratului, daca nu i s-a remis sau nu i s-a
adus acestuia la cunostinta, pe o cale obisnuita si in timp util, citatia sau
un act echivalent, pentru a se apara;
c) daca hotararea este inconciliabila cu o hotarare pronuntata intr-un litigiu
intre aceleasi parti, in statul contractant solicitat;
d) daca instanta statului contractant de origine, pentru a pronunta
hotararea sa, nu a cunoscut, la luarea deciziei intr-o problema referitoare la
statutul sau la capacitatea persoanelor fizice, la regimul matrimonial, la
succesiunile legale sau testamentare, o regula de drept international privat a
statului contractant solicitat, in afara cazului in care s-ar fi ajuns la
acelasi rezultat prin aplicarea normelor de drept international privat ale
statului contractant solicitat;
e) daca hotararea este inconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior
intr-un stat necontractant, intre aceleasi parti, intr-un litigiu avand acelasi
obiect si aceeasi cauza, cand aceasta ultima hotarare intruneste conditiile
necesare pentru recunoasterea sa in statul contractant solicitat.
2. De asemenea, nu vor fi recunoscute hotararile pronuntate in statul
contractant de origine cu nerespectarea regulilor de competenta din prezenta
conventie.
3. In aprecierea competentelor mentionate la paragraful 2 al acestui
articol, instanta solicitata va fi totusi legata de constatarile de fapt, pe
care instanta statului contractant de origine si-a intemeiat competenta.
4. Fara a se aduce atingere dispozitiilor paragrafului 2 al acestui
articol, nu se va putea proceda la controlul competentei jurisdictiei statului
contractant de origine; regulile referitoare la competenta nu se refera la
ordinea publica vizata la paragraful 1 lit. a) a acestui articol.
Art. 13
Interzicerea revizuirii in fond
Hotararea straina nu va putea constitui obiect de revizuire in fond.
CAP. 4
Executarea hotararilor
Art. 14
Caracterul hotararii si organul competent
1. Hotararile pronuntate de o instanta a unui stat contractant si care sunt
executorii pot fi puse in executare pe teritoriul celuilalt stat contractant,
la cererea oricarei parti interesate.
2. Cererea de executare se va prezenta:
- In Romania, in fata instantei in a carei circumscriptie urmeaza sa aiba
loc executarea.
- In Spania, in fata judecatoriei de prima instanta de la domiciliul
paratului sau in fata celei unde urmeaza sa aiba loc executarea.
Art. 15
Legea aplicabila
1. Cererea de executare se formuleaza si se solutioneaza conform legii
forului.
2. Aceasta lege va stabili si masurile asiguratorii care trebuie luate in
cazul partii impotriva careia s-a decis executarea, in timp ce are loc un
recurs.
Art. 16
Executarea partiala
Cand hotararea straina contine solutii cu privire la mai multe capete de
cerere, care sunt disociabile, executarea poate fi ceruta partial.
Art. 17
Amenzi civile si cheltuieli
Pentru executarea amenzilor civile sau a cheltuielilor de judecata, este
necesar ca sumele respective sa fi fost stabilite prin hotarare a instantei de
origine.
Art. 18
Asistenta juridica gratuita
Solicitantul executarii, care in statul contractant de origine s-a bucurat
de asistenta juridica gratuita, totala sau partiala, se va bucura de un beneficiu
asemanator in fata instantei competente pentru executare.
Art. 19
Dispensa de cautiune sau depunere
Nici o cautiune si nici o depunere, sub orice denumire ar fi, nu pot fi
impuse partii care cere executarea intr-un stat contractant a unei hotarari
pronuntate in celalalt stat contractant, nici motivata de calitatea de strain,
nici de lipsa domiciliului sau a resedintei in statul contractant solicitat.
Art. 20
Acte
1. Partea in litigiu care solicita recunoasterea sau executarea va trebui
sa prezinte:
a) copie autentica de pe hotararea din care sa rezulte, totodata, ca este
definitiva si executorie si ca a fost comunicata;
b) actul care atesta, in cazul pronuntarii hotararii in lipsa, faptul ca
cererea a fost comunicata intr-o forma conforma cu legea statului contractant
de origine;
c) daca este cazul si daca se refera la o executare, actul care atesta
beneficiul asistentei juridice gratuite.
2. Daca nu se prezinta actele prevazute mai sus, instanta va putea sa stabileasca
un termen pentru prezentarea acestora, care nu va depasi 60 de zile, sa accepte
acte echivalente sau sa renunte la ele, daca se considera suficient de
documentata.
3. In cazul in care autoritatea judiciara o cere, se va face o traducere
oficiala a documentelor; traducerea va fi certificata de o persoana abilitata
in acest scop in unul dintre statele contractante.
4. Nu se va solicita nici o legalizare sau formalitate analoaga pentru
actele mentionate anterior sau pentru procura ad litem, in masura in care nu
exista indoieli cu privire la autenticitatea lor.
CAP. 5
Dispozitii finale
Art. 21
1. Prezenta conventie este supusa ratificarii si va intra in vigoare dupa
30 de zile de la data ultimei notificari prin care statele contractante si-au
comunicat reciproc indeplinirea procedurilor interne necesare in acest scop.
2. Conventia se incheie pe durata nedeterminata si va putea fi denuntata
prin notificare scrisa, pe cale diplomatica. Denuntarea va produce efect dupa 6
luni de la data primirii notificarii.
3. Dificultatile care s-ar putea ivi in aplicarea prezentei conventii vor
fi rezolvate pe cale diplomatica.
Semnata la Bucuresti la 17 noiembrie 1997, in doua exemplare originale,
fiecare in limbile romana, spaniola si franceza, toate textele fiind egal
autentice.
Pentru Romania,
Valeriu Stoica
Pentru Spania,
Margarita Mariscal de Gante y Miron