ORDONANTA
URGENTA Nr. 98 din 6 decembrie 2006
privind supravegherea
suplimentara a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare si/sau de
reasigurare, a societatilor de servicii de investitii financiare si a
societatilor de administrare a investitiilor dintr-un conglomerat financiar
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 1023 din 22 decembrie 2006
Având în vedere că transpunerea şi implementarea
Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie
2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a
societăţilor de asigurare şi societăţilor de servicii de investiţii financiare
dintr-un conglomerat financiar şi modificarea directivelor Consiliului
73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a
directivelor Parlamentului European şi ale Consiliului 98/78/CE şi 2000/12/CE
(Directiva 2002/87/CE) în legislaţia naţională trebuie realizate până la finele
anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel
încât să poată fi realizată şi procedura de prenotificare la Comisia Europeană
a întregului cadru legislativ adoptat,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare şi definiţii
Art. 1. - Prezenta ordonanţă de
urgenţă stabileşte regulile de supraveghere suplimentară a entităţilor
reglementate, persoane juridice române, autorizate conform regulilor sectoriale
aplicabile şi care fac parte dintr-un conglomerat financiar, în scopul
asigurării stabilităţii financiare şi al protecţiei deponenţilor, asiguraţilor
şi investitorilor.
Art. 2. - (1) In înţelesul prezentei ordonanţe de
urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. instituţie de credit - o instituţie de credit în sensul Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului;
2. societate de asigurare - o societate de asigurare în sensul Legii nr. 32/2000 privind
activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi o societate de asigurare dintr-un stat terţ,
care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile Legii nr.
32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dacă ar avea sediul social pe teritoriul României;
3. societate de servicii
de investiţii financiare - o societate de servicii
de investiţii financiare în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital,
cu modificările şi completările ulterioare;
4. firmă de investiţii - o firmă de investiţii în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 99/2006, autorizată într-un stat membru să presteze servicii de investiţii
financiare de natura celor prevăzute de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi o firmă de investiţii dintr-un stat terţ
care ar necesita o autorizaţie în calitate de societate de servicii de
investiţii financiare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă ar avea sediul social pe
teritoriul României, care este autorizată într-un stat terţ şi care este supusă
unor reguli prudenţiale considerate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
cel puţin la fel de stricte ca cele prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor
de servicii de investiţii financiare;
5. entitate reglementată -
o instituţie de credit, o societate de asigurare,
o societate de reasigurare, o societate de servicii de investiţii financiare, o
firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată
în România sau într-un alt stat membru;
6. societate de
administrare a investiţiilor - o societate de
administrare a investiţiilor în sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi o societate de administrare a investiţiilor
dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu
prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
dacă ar avea sediul principal pe teritoriul României;
7. societate de reasigurare - o societate de reasigurare în sensul Legii nr. 32/2000, cu
modificările şi completările ulterioare;
8. reguli sectoriale - legislaţia naţională referitoare la supravegherea prudenţială a
entităţilor reglementate;
9. sector financiar - un sector format din una sau mai multe dintre următoarele entităţi:
a) o instituţie de credit, o instituţie financiară
sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, în sensul Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2006. Aceste entităţi reprezintă sectorul bancar;
b) o societate de asigurare, o societate de
reasigurare sau o societate holding de asigurare, în sensul Legii nr. 32/2000,
cu modificările şi completările ulterioare. Aceste entităţi reprezintă sectorul
asigurărilor;
c) o societate de servicii de
investiţii financiare, o firmă de investiţii, o societate de administrare a
investiţiilor sau o instituţie financiară. Aceste entităţi reprezintă sectorul
serviciilor de investiţii;
d) o societate financiară holding mixtă;
10. societate-mamă - o entitate care se află în una dintre
următoarele situaţii:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă
entitate, denumită filială;
b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea
membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale altei entităţi, denumită filială, şi este în acelaşi timp
acţionar/asociat sau membru al acelei entităţi;
c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă
asupra unei entităţi, denumită filială, al cărei acţionar/asociat sau membru
este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a unor prevederi
din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă
filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau
prevederi;
d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi
şi majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de
supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în
curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt întocmite
situaţiile financiare consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al
exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în cazul în
care o altă entitate are faţă de acea filială drepturile prevăzute la lit. a),
b) sau c);
e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi
şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi
sau membri ai acelei entităţi, denumită filială, majoritatea drepturilor de vot
în acea filială;
f) are dreptul de a exercita sau, în opinia autorităţilor competente, exercită în fapt o influenţă dominantă ori
un control asupra altei entităţi, denumită filială;
g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate,
denumită filială, sunt conduse pe o bază unică de către societatea-mamă;
11. filială - o entitate aflată în relaţie cu o
societate-mamă, în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 10; toate filialele
unei filiale trebuie, de asemenea, să fie considerate filiale ale
societăţii-mamă;
12. participaţie - drepturi în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu de
titluri care, prin crearea unei legături durabile cu acele entităţi, sunt
destinate să contribuie la activitatea entităţii ori deţinerea directă sau
indirectă de cel puţin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei entităţi;
13. grup - un grup de
entităţi, format dintr-o societate-mamă, filialele sale şi entităţile în care
societatea-mamă sau filialele sale deţin o participaţie, precum şi un grup de
entităţi legate între ele printr-o relaţie, alta decât cea dintre o societate-mamă
şi o filială, respectiv o relaţie în următorul sens:
a) o entitate şi una sau mai multe entităţi sunt
conduse pe o bază unică, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate
ori a prevederilor din statutul sau actul constitutiv al acelor entităţi;
b) organele de administrare, de conducere sau de
supraveghere ale uneia sau mai multor entităţi sunt formate din aceleaşi
persoane reprezentând majoritatea, aflate în funcţie în cursul exerciţiului
financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare
consolidate;
14. legături strânse - o situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice
sunt legate între ele prin:
a) participaţie, care înseamnă deţinerea, directă sau prin intermediul controlului,
a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; sau
b) control, care
înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială, în toate cazurile
prevăzute la pct. 10, sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau
juridică şi o entitate; orice
filială a unei filiale este considerată, de asemenea, o filială a
societăţii-mamă care este liderul acelor entităţi. O situaţie în care două sau
mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi
persoană printr-o relaţie de control este, de asemenea, privită ca reprezentând
o legătură strânsă între astfel de persoane;
15. conglomerat financiar - un grup care, sub rezerva conformării cu prevederile art. 3,
îndeplineşte următoarele condiţii:
a) o entitate reglementată este liderul grupului sau
cel puţin una dintre filialele din grup este o entitate reglementată;
b) în cazul în care există o entitate reglementată ca
lider de grup, aceasta este o societate-mamă a unei entităţi din sectorul
financiar, o entitate care deţine o participaţie într-o entitate din sectorul
financiar sau o entitate legată cu o entitate din sectorul financiar printr-o
relaţie în sensul pct. 13;
c) în cazul în care nicio entitate reglementată nu
este lider de grup, activităţile grupului se desfăşoară în principal în sectorul financiar în sensul prevederilor art. 3 alin. (1);
d) cel puţin una dintre entităţile din grup este din
sectorul asigurărilor şi cel puţin una este din sectorul bancar sau al
serviciilor de investiţii;
e) atât activităţile consolidate şi/sau agregate ale
entităţilor din grup, desfăşurate în sectorul asigurărilor, cât şi activităţile
consolidate şi/sau agregate ale entităţilor care îşi desfăşoară activitatea în
sectorul bancar şi al serviciilor de investiţii sunt semnificative în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) sau ale art. 4;
16. societate financiară
holding mixtă - o societate-mamă, alta decât o
entitate reglementată, care împreună cu filialele sale, din care cel puţin una
este o entitate reglementată, şi împreună cu alte entităţi constituie un conglomerat financiar;
17. autorităţi competente -
autorităţile din România sau dintr-un alt stat
membru, care sunt împuternicite prin lege ori alte reglementări să supravegheze
instituţiile de credit şi/sau societăţile de asigurare şi societăţile de
reasigurare şi/sau societăţile de servicii de investiţii financiare, respectiv
firmele de investiţii şi/sau societăţile de administrare a investiţiilor, fie
la nivel individual, fie la nivelul grupului;
18. autorităţi competente
relevante:
a) autorităţile competente din România sau dintr-un
alt stat membru, responsabile cu supravegherea sectorială la nivel consolidat a
oricăreia dintre entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar;
b) coordonatorul desemnat în conformitate cu
prevederile art. 26, dacă este diferit de autorităţile
prevăzute la lit. a);
c) alte autorităţi competente implicate, dacă
autorităţile prevăzute la lit. a) şi b) apreciază ca fiind necesar; această
apreciere ia în considerare în special cota de piaţă deţinută de entităţile
reglementate ale conglomeratului în alte state membre, în special dacă aceasta
depăşeşte 5%, precum şi importanţa în cadrul conglomeratului a oricărei
entităţi reglementate stabilite într-un alt stat membru;
19. tranzacţii intragrup -
toate tranzacţiile în care entităţile reglementate
din cadrul unui conglomerat financiar se bazează fie direct, fie indirect pe
alte entităţi din acelaşi grup sau pe orice persoană fizică sau juridică legată
de entităţile din acel grup prin „legături strânse", pentru îndeplinirea unei obligaţii, contractuale
ori nu, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
20. concentrarea riscurilor - toate expunerile care implică o pierdere potenţială, înregistrate
de către entităţile din cadrul unui conglomerat financiar şi care sunt
suficient de mari pentru a înrăutăţi solvabilitatea sau poziţia financiară în
general a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar; astfel de
expuneri pot fi cauzate de riscul de contrapartidă/riscul de credit, riscul de
investiţii, riscul de asigurare, riscul de piaţă, alte riscuri sau o combinaţie
ori o interacţiune a acestor riscuri;
21. stat membru - un
stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului
Economic European;
22. Comitetul Conglomeratelor Financiare - organul instituit la nivelul Uniunii Europene, potrivit prevederilor
Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de
credit, a societăţilor de asigurare şi a societăţilor de servicii de investiţii
financiare dintr-un conglomerat financiar şi privind modificarea directivelor
73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale
Consiliului şi 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, având
drept competenţe asistarea Comisiei Europene în adoptarea modificărilor cu
caracter tehnic ale prevederilor directivei, precum şi formularea principiilor
generale de evaluare a echivalenţei supravegherii suplimentare exercitate de
autorităţile competente dintr-un stat terţ, potrivit prevederilor art. 51;
23. stat terţ - un stat, altul decât un stat membru în sensul pct. 21.
(2) Orice subgrup al unui grup în sensul alin. (1) pct.
13, care îndeplineşte criteriile de la respectivul punct, va fi considerat un
conglomerat financiar.
CAPITOLUL II
Identificarea conglomeratului financiar
Art. 3. - (1) Activităţile unui grup se desfăşoară în
principal în sectorul financiar, în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. c),
dacă raportul dintre totalul activului bilanţier al entităţilor reglementate şi
al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului, şi totalul
activului bilanţier al grupului în ansamblul său depăşeşte 40%.
(2) Activităţile din diferite sectoare financiare
sunt semnificative în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. e), dacă, pentru
fiecare sector financiar, media aritmetică între raportul dintre totalul
activului bilanţier al acelui sector financiar şi totalul activului bilanţier
al entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului şi raportul dintre
cerinţele de solvabilitate ale aceluiaşi sector financiar şi totalul cerinţelor
de solvabilitate ale entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului
depăşeşte 10%.
(3) In înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, sectorul
financiar cel mai puţin important dintr-un conglomerat
financiar este sectorul cu cea mai mică medie
aritmetică, iar sectorul financiar cel mai important
dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu
cea mai mare medie aritmetică. Pentru calculul mediei aritmetice şi pentru
determinarea sectorului financiar cel mai puţin important şi a celui mai
important, sectorul bancar şi sectorul serviciilor de investiţii financiare
sunt considerate împreună.
Art. 4. - (1) Activităţile intersectoriale se prezumă,
de asemenea, a fi semnificative în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. e), dacă totalul activului
bilanţier al sectorului financiar cel mai puţin important din grup depăşeşte
echivalentul în lei a 6 miliarde euro.
(2) In cazul în care grupul nu atinge pragul prevăzut
la art. 3 alin. (2), dar îl atinge pe cel prevăzut la alin. (1), autorităţile
competente relevante pot decide de comun acord să nu considere grupul un
conglomerat financiar sau să nu aplice prevederile referitoare la concentrarea
riscurilor, tranzacţiile intragrup sau la mecanismele de control intern şi la
procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea
grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori că aplicarea
unor astfel de prevederi nu este necesară sau nu ar fi corespunzătoare ori ar
genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii
suplimentare, luând în considerare elemente cum ar fi:
a) mărimea relativă a sectorului financiar cel mai
puţin important al grupului, calculată fie pe baza mediei aritmetice menţionate
la art. 3 alin. (2), fie pe baza totalului activului bilanţier ori pe baza
cerinţelor de solvabilitate ale unui astfel de sector financiar, nu depăşeşte
5%; sau
b) cota de piaţă, calculată pe baza totalului
activului bilanţier din sectorul bancar sau din cel al serviciilor de
investiţii şi pe baza primelor brute subscrise în sectorul asigurărilor, nu
depăşeşte 5% în niciun stat membru.
(3) Deciziile luate în conformitate cu prezentul
articol sunt notificate celorlalte autorităţi competente implicate.
Art. 5. - (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 3 şi 4, autorităţile competente relevante pot, de comun
acord:
a) să excludă o entitate din calculul rapoartelor, în
cazurile prevăzute la art. 17;
b) să ia în considerare respectarea pragurilor
prevăzute la art. 3 pentru 3 ani consecutivi, astfel încât să se evite
schimbările bruşte de regim, şi să nu ia în considerare această respectare a
pragurilor dacă există schimbări semnificative în structura grupului.
(2) In cazul în care un conglomerat financiar a fost
identificat în conformitate cu prevederile art. 3 şi
4, deciziile prevăzute la alin. (1) sunt luate pe baza unei propuneri făcute de
coordonatorul acelui conglomerat financiar.
Art. 6. - Pentru aplicarea prevederilor art. 3,
autorităţile competente relevante pot, în cazuri excepţionale şi de comun
acord, să înlocuiască criteriul bazat pe totalul activului bilanţier cu unul
sau cu ambii dintre următorii parametri ori să adauge unul dintre aceştia sau
amândoi, respectiv totalul veniturilor şi activităţile din afara bilanţului,
dacă apreciază că aceştia prezintă o relevanţă deosebită pentru scopurile
supravegherii suplimentare în baza prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 7. - (1) In cazul conglomeratelor supuse deja
supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 3, dacă
rapoartele prevăzute în cadrul acelui articol scad sub 40% şi, respectiv, sub
10%, un raport inferior fixat la 35% şi, respectiv, la 8% se aplică pentru
următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruşte de regim.
(2) In mod similar, în cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor
art. 4, dacă totalul activului bilanţier al sectorului financiar cel mai puţin
important din grup scade sub echivalentul în lei a 6 miliarde euro, un prag
inferior, fixat la echivalentul în lei a 5 miliarde euro, se aplică pentru următorii 3 ani, pentru
evitarea schimbărilor bruşte de regim.
(3) Pe perioada prevăzută în prezentul articol
coordonatorul poate, cu acordul celorlalte autorităţi relevante, să decidă că
rapoartele inferioare sau suma mai mică prevăzute în prezentul articol vor
înceta să se aplice.
Art. 8. - (1) Calculele prevăzute în cadrul prezentei
secţiuni privind bilanţul trebuie să se efectueze pe baza totalului activului
bilanţier agregat al entităţilor din grup, potrivit situaţiilor financiare
anuale ale acestora. In vederea efectuării acestui calcul, entităţile în care
se deţine o participaţie trebuie să fie luate în considerare până la concurenţa
sumei din totalul activului bilanţier al acestora, corespunzătoare cotei de
participare proporţionale agregate, deţinută de grup. Cu toate acestea, în
cazul în care există situaţii financiare consolidate, acestea sunt utilizate în
locul situaţiilor financiare agregate.
(2) Cerinţele de solvabilitate prevăzute la art. 3
alin. (2) şi la art. 4 trebuie să fie calculate în conformitate cu prevederile
regulilor sectoriale aplicabile.
Art. 9. - (1) Autorităţile competente din România care
au autorizat entităţile reglementate identifică, pe baza prevederilor art. 2-8
şi ale art. 10-14, orice grup care intră în sfera de aplicare a supravegherii
suplimentare, In acest scop:
a) autorităţile competente din România care au
autorizat entităţi reglementate din cadrul grupului trebuie să coopereze strâns
ori de câte ori este necesar, inclusiv cu autorităţi competente din alte state
membre;
b) dacă o autoritate competentă din România apreciază
că o entitate reglementată autorizată de acea autoritate competentă este membru
al unui grup care poate fi un conglomerat financiar, ce nu a fost încă
identificat, respectiva autoritate competentă trebuie să comunice opinia sa
celorlalte autorităţi competente implicate.
(2) Coordonatorul desemnat în conformitate cu
prevederile art. 26 informează societatea-mamă lider de grup sau, în absenţa
societăţii-mamă, entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului
bilanţier din cel mai important sector financiar din grup că grupul a fost
identificat ca un conglomerat financiar, precum şi asupra desemnării
coordonatorului. De asemenea, coordonatorul informează autorităţile competente
care au autorizat entităţile reglementate din grup şi autorităţile competente
ale statului membru în care societatea financiară holding mixtă îşi are sediul
central, precum şi Comisia Europeană.
CAPITOLUL III
Supravegherea suplimentară
SECŢIUNEA 1
Sfera de aplicare a supravegherii suplimentare
Art. 10. - (1) Fără a se aduce atingere prevederilor
privind supravegherea conţinute în regulile sectoriale, supravegherea
suplimentară a entităţilor reglementate prevăzute la art. 1 se exercită în
măsura şi după modalităţile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Următoarele entităţi reglementate sunt supuse
supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în
conformitate cu prevederile art. 15-45:
a) orice entitate reglementată,
care este liderul unui conglomerat financiar;
b) orice entitate reglementată, a cărei
societate-mamă este o societate financiară holding mixtă cu sediul central
într-un stat membru;
c) orice entitate reglementată, legată de o altă
entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul prevederilor art. 2
pct. 13.
Art. 11. - (1) Orice subgrup al unui grup, care
îndeplineşte criteriile pentru a fi conglomerat financiar, este supus
supravegherii suplimentare.
(2) Coordonatorul desemnat pentru
un anumit subgrup care este conglomerat financiar poate decide exceptarea
acestuia de la regimul supravegherii suplimentare, fără a se aduce atingere
obiectivelor de stabilitate financiară.
Art. 12. - Orice entitate reglementată care nu este
supusă supravegherii suplimentare, în conformitate cu art. 10 alin. (2), a
cărei societate-mamă este o entitate reglementată sau o societate financiară
holding mixtă, cu sediul central într-un stat terţ, este supusă supravegherii
suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în măsura şi după
modalităţile prevăzute la art. 51 şi 52.
Art. 13. - (1) Dacă persoane deţin participaţii sau
legături de capital în una ori mai multe entităţi reglementate sau exercită o
influenţă semnificativă asupra unor astfel de entităţi, fără a deţine o
participaţie ori fără a avea legături de capital, în alte cazuri decât cele
prevăzute la art. 10 alin. (2) şi la art. 12, autorităţile competente relevante
determină de comun acord, având în vedere obiectivele supravegherii
suplimentare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, dacă şi în ce măsură
trebuie exercitată supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate, ca şi
cum ar constitui un conglomerat financiar.
(2) In vederea aplicării unei astfel de supravegheri
suplimentare, cel puţin una dintre entităţi trebuie să fie o entitate
reglementată în sensul prevederilor art. 1 şi trebuie să fie îndeplinite
condiţiile prevăzute la art. 2 pct. 15 lit. d) şi e).
(3) In vederea aplicării primului alineat reţelelor
cooperatiste de credit, autorităţile competente trebuie să ia în considerare
angajamentul financiar public al acestor grupuri faţă de alte entităţi
financiare.
Art. 14. - Fără a se aduce atingere prevederilor art.
36 şi 37, exercitarea supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului
financiar nu implică în niciun fel obligaţia pentru autorităţile competente de
a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăţilor financiare
holding mixte, a entităţilor reglementate dintr-un stat terţ aparţinând unui
conglomerat financiar sau a entităţilor nereglementate dintr-un conglomerat
financiar.
SECŢIUNEA a 2-a
Poziţia financiară
2.1. Adecvarea capitalului
Art. 15. - (1) Fără a se aduce atingere regulilor
sectoriale, supravegherea suplimentară a adecvării capitalului entităţilor
reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercită în conformitate cu
regulile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date
în aplicarea acesteia.
(2) Entităţile reglementate dintr-un conglomerat
financiar trebuie să se asigure că, la nivelul conglomeratului financiar, sunt
disponibile în permanenţă fonduri proprii, cel puţin la nivelul cerinţelor de adecvare a capitalului, calculate în
conformitate cu una dintre metodele enumerate la art. 16 alin. (2) şi cu
principiile tehnice, prevăzute în reglementările date în aplicarea prezentei
ordonanţe de urgenţă.
(3) Entităţile reglementate trebuie să dispună de
politici corespunzătoare de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului
financiar.
(4) Cerinţele prevăzute la alin. (2) şi (3) fac
obiectul supravegherii exercitate de către coordonator în conformitate cu
prevederile cap. IV.
(5) Coordonatorul trebuie să se asigure că efectuarea
calculului prevăzut la alin. (2) se face cel puţin o dată pe an, dacă prin
reglementări nu se prevede o frecvenţă mai mare, fie de către entitatea
reglementată care este liderul conglomeratului financiar, fie, în cazul în care
conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de către
societatea financiară holding mixtă sau de către entitatea reglementată din
conglomeratul financiar identificată de coordonator după consultarea cu
celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din
conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
(6) Rezultatele calculului şi datele relevante pentru
calcul sunt transmise coordonatorului de către entitatea reglementată în sensul
prevederilor art. 1, care este liderul conglomeratului financiar sau, în cazul
în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementată, de
către societatea financiară holding mixtă ori de către entitatea reglementată
din conglomeratul financiar, identificată de coordonator după consultarea cu
celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii
suplimentare.
Art. 16. - (1) In vederea calculării cerinţelor de
adecvare a capitalului prevăzute la art. 15 alin. (2), următoarele entităţi
sunt incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, în măsura şi
după modalităţile definite în reglementările date în aplicarea prezentei
ordonanţe de urgenţă:
a) o instituţie de credit, o instituţie financiară
sau o societate prestatoare de servicii auxiliare în sensul Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2006;
b) o societate de asigurare, o societate de
reasigurare sau o societate holding de asigurare în sensul Legii nr. 32/2000,
cu modificările şi completările ulterioare;
c) o societate de servicii de investiţii financiare, o
firmă de investiţii, o societate de administrare a investiţiilor sau o
instituţie financiară;
d) societăţi financiare holding mixte.
(2) Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului se
calculează prin aplicarea, în conformitate cu decizia coordonatorului luată
după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile
reglementate din conglomeratul financiar, a uneia dintre următoarele metode:
metoda consolidării contabile, metoda deducerii şi agregării sau metoda
deducerii valorii contabile/a cerinţei de solvabilitate.
Art. 17. - (1) Coordonatorul poate decide să nu includă
o anumită entitate în calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a
capitalului, în următoarele cazuri:
a) dacă entitatea este situată într-un stat terţ unde
există impedimente de natură juridică pentru transferul informaţiilor necesare, fără a se aduce
atingere regulilor sectoriale privind obligaţia autorităţilor competente de a
refuza autorizaţia atunci când exercitarea efectivă a funcţiilor de
supraveghere ale acestora este împiedicată;
b) dacă entitatea prezintă un interes neglijabil în
raport cu obiectivele de supraveghere suplimentară a entităţilor reglementate
dintr-un conglomerat financiar;
c) dacă includerea unei entităţi ar fi
necorespunzătoare sau ar produce confuzie în raport cu
obiectivele supravegherii suplimentare.
(2) Dacă mai multe entităţi urmează să fie excluse
potrivit alin. (1) lit. b), cu toate acestea ele trebuie să fie incluse atunci
când împreună prezintă un interes ce nu poate fi neglijat în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(3) In cazul menţionat la alin. (1) lit. c), cu
excepţia cazurilor de urgenţă, coordonatorul consultă celelalte autorităţi
competente relevante înaintea luării unei decizii.
(4) Dacă în unul dintre cazurile prevăzute la alin.
(1) lit. b) şi c) coordonatorul nu include o entitate reglementată în sfera de
aplicare a supravegherii suplimentare, autorităţile competente însărcinate cu
supravegherea acelei entităţi pot cere entităţii care este liderul
conglomeratului financiar informaţii care pot facilita supravegherea de către
acestea a entităţii reglementate, chiar dacă respectiva entitate nu este
situată în aceeaşi jurisdicţie cu entitatea care este liderul conglomeratului
financiar.
2.2. Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup
Art. 18. - (1) Fără a se aduce atingere regulilor
sectoriale, supravegherea suplimentară a concentrării riscurilor şi a
tranzacţiilor intragrup în cazul entităţilor reglementate dintr-un conglomerat
financiar se exercită în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta
ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia.
(2) Entităţile reglementate sau societăţile financiare
holding mixte, după caz, trebuie să raporteze periodic coordonatorului,
potrivit reglementărilor, orice concentrare semnificativă a riscurilor la
nivelul conglomeratului financiar, precum şi toate tranzacţiile intragrup
semnificative ale entităţilor reglementate din cadrul unui conglomerat
financiar, în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta ordonanţă de
urgenţă şi în reglementările date în aplicarea acesteia.
(3) Dacă nu se stabileşte altfel de către coordonator,
o tranzacţie intragrup se prezumă a fi semnificativă dacă valoarea acesteia
depăşeşte cel puţin 5% din valoarea totală a cerinţelor de adecvare a
capitalului la nivelul unui conglomerat financiar.
(4) Informaţiile necesare sunt transmise
coordonatorului de către entitatea reglementată care este liderul
conglomeratului financiar sau, atunci când conglomeratul financiar nu are drept
lider o entitate reglementată, de către societatea financiară holding mixtă ori
de către entitatea reglementată din conglomeratul financiar identificată de coordonator
după consultarea cu celelalte autorităţi competente relevante şi cu entităţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii
suplimentare.
Art. 19. - Concentrările de riscuri şi tranzacţiile
intragrup sunt supuse supravegherii exercitate de coordonator, care va urmări
în mod deosebit riscul eventual de contaminare în
cadrul conglomeratului financiar, riscul de conflict
de interese, riscul de eludare a regulilor sectoriale, precum şi nivelul sau
volumul riscurilor.
Art. 20. - (1) Autorităţile competente pot stabili,
prin reglementări date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, limite
cantitative, precum şi orice alte măsuri de supraveghere care să permită
atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentară, cu privire la orice concentrare a riscurilor la nivelul conglomeratului
financiar.
(2) Autorităţile competente pot stabili, prin
reglementări date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, limite
cantitative şi cerinţe calitative, precum şi orice alte măsuri de supraveghere
care să permită atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentară, cu privire
la tranzacţiile intragrup ale entităţilor reglementate dintr-un conglomerat
financiar.
Art. 21. - In cazul în care un conglomerat financiar are
drept lider o societate financiară holding mixtă,
regulile sectoriale privind concentrarea riscurilor, dacă acestea există,
respectiv cele privind tranzacţiile intragrup ale sectorului financiar cel mai
important din conglomeratul financiar, se aplică sectorului financiar în
ansamblul său, inclusiv societăţii financiare holding mixte.
Art. 22. - Coordonatorul poate aplica la nivelul
conglomeratului financiar prevederile sectoriale referitoare la tranzacţiile
intragrup şi la concentrarea riscurilor, în special pentru a evita eludarea regulilor sectoriale.
Art. 23. - Coordonatorul va informa Comitetul
Conglomeratelor Financiare asupra principiilor de supraveghere aplicate
referitoare la concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup.
2.3. Mecanisme de control
intern şi procese de administrare a riscurilor Art. 24. - (1) Entităţile reglementate trebuie să se asigure că la
nivelul conglomeratului financiar există procese adecvate de administrare a
riscurilor şi mecanisme de control intern corespunzătoare, inclusiv proceduri
administrative şi contabile riguroase.
(2) Procesele de administrare a riscurilor includ:
a) principii de administrare şi de conducere
sănătoase, cu aprobarea şi revizuirea periodică a strategiilor şi politicilor
de către organele de administrare şi de conducere competente la nivelul
conglomeratului financiar, în ceea ce priveşte toate riscurile asumate de
acestea;
b) politici corespunzătoare de adecvare a capitalului
în vederea anticipării impactului strategiei lor asupra profilului de risc şi
asupra cerinţelor de capital, aşa cum au fost stabilite în conformitate cu
prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor date în
aplicarea acesteia;
c) proceduri adecvate care să asigure că sistemele lor
de monitorizare a riscurilor sunt integrate corespunzător în modul lor de
organizare şi că sunt luate toate măsurile pentru a se asigura că sistemele
implementate în toate entităţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii
suplimentare sunt coerente, astfel încât riscurile să poată fi măsurate, monitorizate
şi controlate la nivelul conglomeratului financiar.
(3) Mecanismele de control intern cuprind:
a) mecanisme corespunzătoare în ceea ce priveşte
adecvarea capitalului, pentru a identifica şi măsura toate riscurile
semnificative şi pentru a determina un nivel al fondurilor proprii
corespunzător riscurilor asumate;
b) proceduri de raportare şi proceduri contabile
riguroase pentru a identifica, măsura, monitoriza şi controla tranzacţiile
intragrup şi concentrarea riscurilor.
(4) In toate entităţile
incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, potrivit
prevederilor secţiunii 1 a cap. III, trebuie să existe mecanisme adecvate de control intern pentru
furnizarea oricăror date şi informaţii care ar fi relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.
(5) Procesele şi mecanismele prevăzute la alin.
(1)-(4) fac obiectul supravegherii exercitate de coordonator.
CAPITOLUL IV
Măsuri pentru facilitarea supravegherii suplimenare
SECŢIUNEA 1
Autoritatea competentă responsabilă cu exercitarea
supravegherii suplimentare - coordonatorul
1.1. Criterii pentru desemnarea coordonatorului
Art. 25. - In vederea asigurării unei supravegheri
suplimentare corespunzătoare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat
financiar, un coordonator unic, responsabil de coordonarea şi exercitarea
supravegherii suplimentare, este desemnat dintre autorităţile competente ale
statelor membre implicate, inclusiv cele ale statului membru în care se află
sediul central al societăţii financiare holding mixte.
Art. 26. - (1) Desemnarea coordonatorului se bazează pe
criteriile prevăzute la următoarele alineate.
(2) In cazul în care un conglomerat financiar are
drept lider o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă
care a autorizat acea entitate reglementată, potrivit regulilor sectoriale
aplicabile.
(3) In cazul în care un conglomerat financiar nu are
drept lider o entitate reglementată, coordonator este autoritatea competentă
identificată în conformitate cu următoarele principii:
a) în cazul în care societatea-mamă a unei entităţi
reglementate este o societate financiară holding mixtă, coordonator este
autoritatea competentă care a autorizat acea entitate reglementată potrivit
regulilor sectoriale aplicabile;
b) în cazul în care mai multe
entităţi reglementate cu sediul central în state membre au ca societate-mamă
aceeaşi societate financiară holding mixtă şi una dintre aceste entităţi a fost
autorizată în statul membru în care se află sediul central al societăţii
financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentă a entităţii
reglementate autorizate în acel stat membru;
c) în cazul în care mai multe entităţi reglementate,
care desfăşoară activitate în sectoare financiare diferite, au fost autorizate
în statul membru în care se află sediul central al societăţii financiare
holding mixte, coordonator este autoritatea competentă a entităţii reglementate
care îşi desfăşoară activitatea în sectorul financiar cel mai important;
d) în cazul în care conglomeratul financiar are drept lider mai multe societăţi financiare holding mixte cu
sediul central în diferite state membre şi există o entitate reglementată în
fiecare dintre aceste state, coordonator este autoritatea competentă a
entităţii reglementate cu cel mai mare total al activului bilanţier, dacă
aceste entităţi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi sector financiar sau
autoritatea competentă a entităţii reglementate din sectorul financiar cel mai
importat;
e) în cazul în care mai multe entităţi reglementate cu
sediul central în state membre au ca societate-mamă aceeaşi societate
financiară holding mixtă şi niciuna dintre aceste entităţi nu a fost autorizată
în statul membru în care se află sediul central al societăţii financiare
holding mixte, coordonator este autoritatea competentă care a autorizat
entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanţier din
sectorul financiar cel mai important;
f) în cazul în care conglomeratul financiar este un
grup fără o societate-mamă în calitate de lider sau în orice alt caz,
coordonator este autoritatea competentă care a autorizat entitatea reglementată
cu cel mai mare total al activului bilanţier din sectorul financiar cel mai
important.
(4) In anumite cazuri, autorităţile competente
relevante pot, de comun acord, să nu aplice criteriile prevăzute la alin. (2)
şi (3), dacă aplicarea lor ar fi inadecvată, având în vedere structura
conglomeratului şi importanţa relativă a activităţilor acestuia în diferite
ţări, şi să desemneze o autoritate competentă diferită în calitate de
coordonator. In aceste cazuri, înaintea luării deciziei, autorităţile
competente acordă conglomeratului posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra
deciziei respective.
1.2. Atribuţiile
coordonatorului
Art. 27. - (1) Atribuţiile coordonatorului cu privire
la supravegherea suplimentară sunt următoarele:
a) coordonarea colectării şi difuzării informaţiilor
relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii,
precum şi în situaţii de urgenţă, inclusiv difuzarea de informaţii care
prezintă importanţă pentru exercitarea atribuţiei de supraveghere a autorităţii
competente în baza regulilor sectoriale;
b) supravegherea şi evaluarea situaţiei financiare a
unui conglomerat financiar;
c) evaluarea aplicării regulilor privind adecvarea
capitalului, concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup, prevăzute la
art. 15-23, precum şi în reglementările date în aplicarea prezentei ordonanţe
de urgenţă;
d) evaluarea structurii, organizării şi a mecanismelor
de control intern ale conglomeratului financiar, prevăzute la art. 24;
e) planificarea şi coordonarea activităţilor de
supraveghere atât în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, cât şi în
situaţii de urgenţă, în colaborare cu autorităţile competente relevante
implicate;
f) alte atribuţii, măsuri şi
decizii stabilite coordonatorului prin prezenta ordonanţă de urgenţă sau care
decurg din aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) In situaţia în care coordonatorul unui
conglomerat financiar este o autoritate competentă din România, acesta
îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (1) şi faţă de entităţile dintr-un
alt stat membru.
(3) In situaţia în care coordonatorul unui
conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate
îndeplini, faţă de entităţile din România, atribuţiile prevăzute la alin. (1).
(4) In vederea facilitării supravegherii suplimentare
şi pentru a fi fundamentată pe o bază juridică extinsă, coordonatorul şi
celelalte autorităţi competente relevante şi, dacă este cazul, alte autorităţi
competente implicate încheie acorduri de coordonare. Prin aceste acorduri de
coordonare se pot încredinţa atribuţii suplimentare coordonatorului şi se pot
specifica procedurile pentru luarea deciziilor în cadrul supravegherii suplimentare,
de către autorităţile competente relevante, astfel cum se prevede în art. 3-9,
13, 15-17, 30, 48 şi 51,
precum şi procedurile pentru cooperarea cu alte autorităţi competente.
(5) Fără a se aduce atingere posibilităţii de delegare
a competenţelor şi a responsabilităţilor specifice de supraveghere, prevăzută
de regulile sectoriale, prezenţa unui coordonator însărcinat cu atribuţii
specifice privind supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate
dintr-un conglomerat financiar nu afectează atribuţiile şi responsabilităţile
autorităţilor competente, prevăzute prin regulile sectoriale.
SECŢIUNEA a 2-a
Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre
autorităţile competente
2.1. Schimbul de informaţii
Art. 28. - (1) Fără a se aduce atingere responsabilităţilor
specifice stabilite potrivit regulilor sectoriale, autorităţile competente
responsabile de supravegherea entităţilor reglementate dintr-un conglomerat
financiar şi autoritatea competentă desemnată drept coordonator al acelui
conglomerat financiar cooperează între ele în mod strâns, furnizându-şi
reciproc orice informaţii esenţiale sau relevante pentru exercitarea
atribuţiilor lor de supraveghere, potrivit regulilor sectoriale şi prezentei
ordonanţe de urgenţă. In acest sens, autorităţile competente şi coordonatorul
comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice
informaţie esenţială.
(2) Autorităţile competente din România realizează
schimbul de informaţii cu autorităţi competente din alte state membre pentru
exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere suplimentară.
(3) Cooperarea trebuie să asigure cel puţin
colectarea şi schimbul de informaţii cu privire la următoarele elemente
esenţiale:
a) identificarea structurii grupului, a tuturor
entităţilor principale care aparţin unui conglomerat financiar, precum şi a
autorităţilor competente pentru entităţile reglementate din acel grup;
b) strategiile conglomeratului financiar;
c) situaţia financiară a conglomeratului financiar,
în special în ceea ce priveşte adecvarea capitalului, tranzacţiile intragrup,
concentrarea riscurilor şi profitabilitatea;
d) principalii acţionari şi conducătorii
conglomeratului financiar;
e) organizarea, administrarea riscurilor şi sistemele
de control intern la nivelul conglomeratului financiar;
f) procedurile pentru
colectarea informaţiilor de la entităţile dintr-un conglomerat financiar şi
pentru verificarea acelor informaţii;
g) dificultăţile întâmpinate de entităţile
reglementate sau de alte entităţi ale conglomeratului financiar, care pot
afecta în mod serios entităţile reglementate;
h) principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale
luate de autorităţile competente în conformitate cu regulile sectoriale sau cu
prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 29. - In măsura în care sunt necesare pentru
exercitarea atribuţiilor lor specifice, autorităţile competente pot să schimbe
informaţii de natura celor prevăzute la art. 28 alin. (3), cu privire la
entităţile reglementate dintr-un conglomerat financiar, potrivit prevederilor
din regulile sectoriale, cu următoarele autorităţi: bănci centrale ale statelor membre, Sistemul European al
Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană.
Art. 30. - (1) Fără a se aduce atingere
responsabilităţilor lor specifice, stabilite în baza regulilor sectoriale,
înaintea luării unei decizii, atunci când deciziile sunt importante pentru
atribuţiile de supraveghere ale celorlalte autorităţi competente, autorităţile
competente implicate se consultă reciproc în ceea ce priveşte următoarele elemente:
a) modificări ale structurii acţionariatului, ale
structurii organizatorice sau ale structurii de conducere ale entităţilor
reglementate dintr-un conglomerat financiar, care necesită aprobarea ori
autorizarea autorităţilor competente;
b) principalele sancţiuni sau măsurile excepţionale
luate de autorităţile competente.
(2) O autoritate competentă poate decide să nu consulte
celelalte autorităţi în cazuri de urgenţă sau când o astfel de consultare ar
putea compromite eficienţa deciziilor. In acest caz, autoritatea competentă
informează fără întârziere asupra deciziilor luate de celelalte autorităţi
competente.
Art. 31. - (1) Coordonatorul poate cere autorităţilor
competente ale statului membru în care o societate-mamă are sediul central şi
care nu exercită ele însele supravegherea suplimentară, în conformitate cu
prevederile art. 25 şi 26, să solicite societăţii-mamă orice informaţii care ar
fi relevante pentru exercitarea atribuţiilor de coordonare ale acestuia,
prevăzute la art. 27, şi să transmită acele informaţii coordonatorului.
(2) Atunci când informaţiile
prevăzute la art. 33 alin. (2) au fost deja comunicate unei autorităţi
competente în conformitate cu regulile sectoriale, autorităţile competente
responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare se pot adresa acestei
autorităţi pentru a obţine informaţiile respective.
(3) In cazul în care coordonatorului îi sunt necesare
informaţii care au fost deja date altei autorităţi competente în conformitate
cu regulile sectoriale, coordonatorul trebuie să contacteze această autoritate,
în măsura în care este posibil, pentru a preveni raportarea dublă către
diferite autorităţi implicate în supraveghere.
Art. 32. - (1) Colectarea sau deţinerea de informaţii
cu privire la o entitate din cadrul unui conglomerat financiar, care nu este o
entitate reglementată, nu implică în niciun fel că autorităţile competente
trebuie să aibă atribuţii de supraveghere ale acestor entităţi la nivel
individual.
(2) Informaţiile primite în cadrul supravegherii
suplimentare şi în special orice schimb de informaţii dintre autorităţile
competente şi dintre acestea şi alte autorităţi, potrivit prezentei ordonanţe
de urgenţă, sunt supuse prevederilor privind secretul profesional şi
comunicarea informaţiilor confidenţiale din regulile sectoriale.
2.2. Accesul la informaţii
Art. 33. - (1) Persoanele juridice, care sunt supuse
supravegherii suplimentare, fie că sunt sau nu entităţi reglementate, trebuie
să-şi comunice reciproc orice informaţii relevante pentru scopurile supravegherii
suplimentare.
(2) Autorităţile competente responsabile cu exercitarea
supravegherii suplimentare au acces la orice informaţie care ar fi relevantă
pentru scopurile supravegherii suplimentare, atunci când iau contact, direct
sau indirect, cu entităţile
dintr-un conglomerat financiar, fie că sunt sau nu entităţi reglementate.
(3) Orice entitate din România, reglementată sau
nereglementată, care aparţine unui conglomerat financiar, furnizează informaţii
la cererea coordonatorului, inclusiv în situaţia în care acesta este o
autoritate competentă dintr-un alt stat membru.
2.3. Verificarea
informaţiilor
Art. 34. - In aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă,
pentru verificarea, în cazuri determinate, a informaţiilor referitoare la o
entitate, reglementată sau nereglementată, care este parte a unui conglomerat
financiar şi care este situată într-un alt stat membru, autorităţile competente
din România cooperează cu autorităţile competente ale acelui stat membru pentru
efectuarea verificării.
Art. 35. - (1) Autorităţile competente dintr-un alt
stat membru care doresc, în cazuri determinate, să verifice informaţiile
referitoare la o entitate din România, reglementată sau nereglementată, care
este parte a unui conglomerat financiar, solicită autorităţilor competente din
România efectuarea verificării.
(2) Autorităţile care primesc
o astfel de cerere trebuie ca, în limitele competenţelor lor, să efectueze
verificarea fie ele însele, fie permiţând unui auditor sau expert să o
efectueze, fie permiţând autorităţii care a formulat cererea să o efectueze ea
însăşi.
(3) Atunci când nu face ea însăşi verificarea,
autoritatea competentă care a formulat cererea poate, dacă doreşte, să
participe la verificare.
SECŢIUNEA a 3-a
Societăţile financiare holding mixte
Art. 36. - (1) Conducerea operativă a activităţii unei
societăţi financiare holding mixte, persoană juridică română, trebuie să fie
asigurată de două persoane, care să aibă onorabilitatea necesară şi experienţă
suficientă pentru a exercita acele atribuţii.
(2) Societăţile financiare holding mixte trebuie să
notifice coordonatorului numirea în funcţie a persoanelor prevăzute la alin.
(1), inclusiv în situaţia în care coordonatorul este o autoritate competentă
dintr-un alt stat membru, în condiţiile stabilite prin reglementări.
(3) Coordonatorul urmăreşte în permanenţă îndeplinirea
cerinţelor menţionate la alin. (1), dispunând măsurile sau sancţiunile care se
impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art. 43, respectiv la
art. 44.
Art. 37. - (1) Societăţile financiare holding mixte,
persoane juridice române, trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în
conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi
ale reglementărilor contabile specifice date în aplicarea acesteia şi să
întocmească situaţii financiare anuale care să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a
celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată la nivel de grup.
(2) Administratorii şi persoanele care asigură
conducerea operativă a societăţilor financiare holding mixte sunt responsabile
pentru aplicarea alin. (1).
Art. 38. - Societăţile financiare holding mixte sunt
obligate să prezinte coordonatorului situaţiile financiare consolidate, precum
şi alte date şi informaţii solicitate de coordonator pentru scopurile supravegherii suplimentare, la
termenele şi în forma stabilite prin reglementări.
Art. 39. - (1) Situaţiile financiare anuale consolidate
ale societăţilor financiare holding mixte trebuie să fie auditate de auditori
financiari aprobaţi de coordonator. Coordonatorul poate respinge numirea unui
auditor dacă apreciază că acesta nu dispune de experienţă şi independenţă
adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice.
(2) In scopul auditării situaţiilor financiare,
fiecare societate financiară holding mixtă încheie contracte cu auditori
financiari, persoane juridice, care, potrivit legislaţiei în domeniu, pot
desfăşura activitate de audit financiar în România.
(3) Societăţile financiare holding mixte au obligaţia
să înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului
financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează
auditul financiar, conform cerinţelor coordonatorului.
Art. 40. - (1) Coordonatorul are acces la orice
documente întocmite de auditorii financiari în cadrul
activităţii de audit.
(2) Coordonatorul, împreună cu celelalte autorităţi
competente relevante, şi auditorii financiari ai societăţii financiare holding
mixte se întâlnesc periodic pentru a discuta aspecte de interes comun în ceea
ce priveşte activitatea conglomeratului financiar. La aceste întâlniri pot fi
invitate şi persoanele care asigură conducerea operativă a societăţii
financiare holding mixte şi, respectiv, cele care asigură conducerea operativă
a entităţilor reglementate din conglomeratul financiar.
Art. 41. - (1) Auditorul financiar al unei societăţi
financiare holding mixte trebuie să informeze coordonatorul de îndată ce, în
exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie
în legătură cu societatea financiară holding mixtă ori cu o entitate
reglementată din cadrul conglomeratului financiar, care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a prezentei
ordonanţe de urgenţă şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în
aplicarea acesteia;
b) este de natură să afecteze activitatea
conglomeratului financiar;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului
financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea
de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea
coordonatorului, auditorul financiar al societăţii financiare holding mixte are
obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări şi explicaţii referitoare la
datele cuprinse în situaţiile financiare consolidate ale societăţii financiare holding mixte.
(3) Indeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul
financiar a obligaţiei de a informa coordonatorul, conform alin. (1) şi (2), nu
constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care
revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage
răspunderea acestuia.
Art. 42. - Coordonatorul poate retrage aprobarea
acordată unui auditor financiar, în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte
în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau nu respectă cerinţele de
conduită etică şi profesională specifice.
SECŢIUNEA a 4-a
Măsuri şi sancţiuni
Art. 43. - In cazul în care entităţile reglementate
dintr-un conglomerat financiar respectă cerinţele referitoare la adecvarea
capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup şi, respectiv, la
mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor,
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în aplicarea
acesteia, dar, cu toate acestea, solvabilitatea riscă să fie periclitată sau
tranzacţiile intragup ori concentrările de riscuri conduc la o deteriorare a
poziţiei financiare a entităţilor reglementate, coordonatorul poate lua, în
ceea ce priveşte societatea financiară holding mixtă, următoarele măsuri:
a) încheierea unui acord cu administratorii
societăţii financiare holding mixte, care să cuprindă un program de măsuri de
remediere;
b) solicitarea de informaţii auditorului financiar;
c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar.
Art. 44. - (1) In cazul în care
entităţile reglementate sau o societate financiară holding mixtă dintr-un
conglomerat financiar nu se conformează cerinţelor referitoare la adecvarea
capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup şi, respectiv, la
mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor,
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările date în
aplicarea acesteia, nu respectă condiţiile speciale impuse ori angajamentele
asumate cu privire la supravegherea suplimentară sau nu respectă oricare dintre
măsurile impuse potrivit prevederilor art. 43, coordonatorul poate aplica, în
ceea ce priveşte societatea financiară holding mixtă, următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) suspendarea din funcţie pe o perioadă determinantă
a uneia sau a mai multor persoane care asigură conducerea operativă a
societăţii;
c) amendă aplicată societăţii financiare holding
mixte, ale cărei limite, limita minimă şi cea maximă, sunt reprezentate de
valorile cele mai mari care rezultă din aplicarea procentelor de 0,05% şi 1%
atât la cifra de afaceri, realizată în cursul exerciţiului financiar anterior,
de către entitatea reglementată din sectorul asigurărilor, filială a societăţii
financiare holding mixte, care a realizat cifra de afaceri cea mai ridicată,
cât şi la capitalul iniţial minim reglementat al entităţii reglementate din
sectorul bancar şi al serviciilor de investiţii, filială a societăţii
financiare holding mixte; dacă acest sector cuprinde mai multe filiale care
sunt entităţi reglementate, cuantumul amenzii se determină prin raportare la
capitalul minim al entităţii reglementate care atinge nivelul de capital minim
cel mai ridicat;
d) amendă aplicată persoanelor care asigură conducerea
operativă, între 1-6 remuneraţii nete, conform nivelului acestora în luna
precedentă datei la care s-a constatat fapta;
e) dispunerea înlocuirii, de către societatea
financiară holding mixtă, a persoanei/persoanelor care asigură conducerea
operativă a societăţii.
(2) Pe perioada suspendării din funcţie, dispusă de
coordonator în baza alin. (1) lit. b), se va asigura de către societatea
financiară holding mixtă desemnarea, cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (1), a unei persoane care să
asigure interimar conducerea operativă.
(3) Cuantumul amenzii trebuie
să fie raportat la gravitatea faptei săvârşite. Amenzile încasate se fac venit
la bugetul statului de jurisdicţia căreia aparţine coordonatorul.
Art. 45. - Coordonatorul comunică autorităţilor
competente constatările efectuate potrivit prevederilor art. 43 şi 44.
Art. 46. - Pentru scopurile supravegherii suplimentare,
autorităţile competente pot aplica entităţilor reglementate aflate sub
supravegherea lor oricare dintre măsurile sau sancţiunile prevăzute de regulile
sectoriale, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 47. - (1) In situaţia în care coordonatorul unui
conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate
aplica sancţiuni şi faţă de societăţile financiare holding mixte, persoane
juridice române.
(2) In situaţia în care coordonatorul unui conglomerat
financiar este o autoritate competentă din România, acesta poate aplica
sancţiuni şi faţă de o societate financiară holding mixtă dintr-un alt stat
membru.
Art. 48. - Coordonatorul şi celelalte autorităţi
competente vor încheia acorduri de coordonare, dacă este necesar, în sensul
corelării acţiunilor de supraveghere, pentru scopurile aplicării prevederilor
art. 43-47.
Art. 49. - Dacă o entitate reglementată se foloseşte de
apartenenţa sa la un conglomerat financiar pentru a se sustrage, total sau
parţial, de la aplicarea regulilor sectoriale, autorităţile competente pot
aplica entităţilor reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre
măsurile ori sancţiunile prevăzute de regulile sectoriale corespunzătoare.
Art. 50. - Faptelor prevăzute la art. 44 le sunt
aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL V
Raporturile cu statele terţe
SECŢIUNEA 1
Societăţi-mamă din state terţe
Art. 51. - Fără a se aduce atingere regulilor
sectoriale, în cazul prevăzut la art. 12, autorităţile competente din România
verifică dacă entităţile reglementate, a căror societate-mamă are sediul
central într-un stat terţ, sunt supuse supravegherii exercitate de autoritatea
competentă a unui stat terţ, care este echivalentă cu aceea prevăzută prin
prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Verificarea se efectuează la
cererea societăţii-mamă ori a oricărei entităţi reglementate autorizate în
România sau într-un stat membru ori din oficiu, de către autoritatea competentă
din România care ar fi coordonator, dacă s-ar aplica criteriile prevăzute la
art. 26 alin. (1). Acea autoritate competentă consultă celelalte autorităţi
competente relevante şi ia în considerare orice linii directoare aplicabile,
elaborate de Comitetul Conglomeratelor Financiare. In acest scop, autoritatea
competentă consultă Comitetul Conglomeratelor Financiare înaintea luării unei
decizii.
Art. 52. - (1) In absenţa supravegherii echivalente
prevăzute la art. 51, autorităţile competente relevante desemnează un
coordonator şi aplică, prin analogie, entităţilor reglementate dispoziţiile
referitoare la supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate prevăzute
la art. 10 alin. (2) sau autorităţile competente pot aplica una dintre metodele
prevăzute la alin. (2).
(2) Autorităţile competente pot aplica alte metode care
să asigure o supraveghere suplimentară corespunzătoare a entităţilor
reglementate dintr-un conglomerat financiar. Aceste metode trebuie să fie
agreate de coordonator, după consultarea cu celelalte autorităţi competente
relevante. Autorităţile competente pot solicita în special înfiinţarea unei
societăţi financiare holding mixte care are sediul central într-un stat membru
şi pot să aplice prezenta ordonanţă de urgenţă entităţilor reglementate
dintr-un conglomerat financiar care are drept lider acea societate financiară
holding mixtă. Metodele trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii
suplimentare stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă şi trebuie să fie
notificate celorlalte autorităţi competente implicate şi Comisiei Europene.
SECŢIUNEA a 2-a
Cooperarea cu autorităţile competente din statele terţe
Art. 53. - Pentru scopurile supravegherii suplimentare
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, autorităţile competente pot iniţia
încheierea de acorduri privind mijloacele de exercitare a supravegherii
suplimentare a entităţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, cu
autorităţile competente din unul sau mai multe state terţe.
Art. 54. - Autorităţile competente informează Comisia
Europeană, Comitetul Consultativ Bancar, Comitetul Asigurărilor şi Comitetul
Conglomeratelor Financiare asupra rezultatelor negocierilor şi, dacă este
cazul, asupra situaţiilor care rezultă din încheierea acordurilor.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 55. - Banca Naţională a României, Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor
emite reglementări comune în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 56. - Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în
vigoare la 1 ianuarie 2007.
*
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune în legislaţia
naţională cap. I şi II, cu excepţia paragrafului 4 al art. 6,
precum şi cap. V şi VI, cu excepţia paragrafului 1 lit. a) şi a
paragrafului 2 ale art. 30, din Directiva Parlamentului European şi a
Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară
a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a societăţilor de
servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar, precum şi
modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE,
92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale
Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu