ORDIN Nr. 11
din 2 octombrie 2007
pentru punerea in aplicare a
Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule
ACT EMIS DE:
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 686 din 9 octombrie 2007
In conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea nr.
136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi
completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) şi (27), ale
art. 5 lit. c) şi ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind
activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi
completările ulterioare,
potrivit hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor din data de 26 septembrie 2007, prin care s-au adoptat Normele
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse
prin accidente de vehicule,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
emite următorul ordin:
Art. 1. - (1) Incepând cu data de 1 ianuarie 2008 se pun
în aplicare Normele privind asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
(2) Prevederile prezentului ordin se aplică şi pentru
poliţele de asigurare RCA emise în cursul anului 2007, dar a căror valabilitate
începe de la 1 ianuarie 2008.
(3) Normele privind asigurarea
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
(4) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, se
abrogă Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru
prejudicii produse prin accidente de autovehicule, puse în aplicare prin
Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, publicate
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977
din 6 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi Normele privind aplicarea legii în domeniul
asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor
prin accidente de autovehicule şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea
asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin
accidente de autovehicule, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.108/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.214 din 17 decembrie 2004.
Art. 2. - Asigurătorii autorizaţi vor lua toate
măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor prezentelor norme şi răspund de
instruirea corespunzătoare a personalului propriu şi a intermediarilor privind
contractarea asigurărilor obligatorii în condiţii adecvate, cu respectarea
prevederilor legale în materie.
Art. 3. - Direcţiile de specialitate din cadrul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinire a
prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
ANEXĂ
NORME
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
PARTEA I
Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor şi
autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării RCA
TITLUL I
Prevederi introductive
Art. 1. - (1) In conformitate
cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare,
asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă a vehiculelor pe
teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin
accidente de vehicule, de care asiguraţii răspund delictual faţă de terţe
persoane. Nu intră sub incidenţa asigurării răspunderea
decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri sau persoane,
efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea
civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru
prejudiciile produse unei terţe părţi, prin intermediul vehiculului.
(3) Condiţiile contractuale pentru asigurarea
obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr.136/1995, cu
modificările şi completările ulterioare, şi de prezentele norme.
Art. 2. -In înţelesul prezentelor norme, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. teritoriul în care
staţionează în mod obişnuit vehiculul reprezintă:
a) teritoriul statului în care vehiculul este
înmatriculat/ înregistrat permanent ori temporar;
b) teritoriul statului în care
s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv, în situaţiile în care nu se
solicită înmatricularea/ înregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar
vehiculul respectiv primeşte un semn distinctiv similar numărului de
înmatriculare/înregistrare sau unei poliţe de asigurare de răspundere civilă
auto;
c) teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul
vehiculului este rezident permanent, în cazurile în care pentru anumite tipuri
de vehicule nu se solicită plăcuţă de înmatriculare/înregistrare
sau nu se atribuie un alt semn distinctiv;
d) teritoriul statului în care s-a produs accidentul,
în cazurile în care vehiculele care au fost implicate într-un accident nu au
număr de înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai
corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor, conform
prevederilor prezentelor norme;
2. proprietarul/coproprietarul vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de
identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri
doveditoare ale dreptului de proprietate;
3. utilizatorul vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract
încheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă
dreptul de folosinţă a unui vehicul;
4. poliţă de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;
5. vignetă - autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil
din exterior, eliberat împreună cu poliţa de asigurare RCA.
TITLUL II
Autorizarea asigurătorilor şi condiţiile privind
practicarea asigurării obligatorii RCA
Art. 3. - (1) Asigurătorii
pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi pentru
desfăşurarea activităţii de asigurare, în conformitate cu prevederile Legii nr.
32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare, şi îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii speciale:
a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de
răspundere civilă a vehiculelor, prevăzute la clasa 10 lit. B din anexa nr. 1
la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
b) dispun de o reprezentanţă de despăgubiri în fiecare
stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la
art.11 pct. 7 din
Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi în celelalte
state semnatare ale Acordului multilateral;
c) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin
o unitate, sucursală ori agenţie, înregistrată la Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, cu
excepţia judeţului Ilfov, atât pentru activitatea de contractare a asigurării,
cât şi pentru cea de constatare şi lichidare a daunelor
pentru vehicule;
d) pentru fiecare unitate şi subunitate dispun de
personal specializat pentru activitatea de constatare şi de lichidare a
daunelor auto şi efectuează plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre
unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, cu
excepţia judeţului Ilfov;
e) dispun, atât pentru sediul central, cât şi pentru
subunităţi, de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de
personal care să permită contractarea asigurării RCA, ţinerea unor evidenţe
detaliate privind încheierea, derularea şi încetarea asigurării RCA şi transmiterea în format electronic a acestor
informaţii către baza de date CEDAM;
f) asigurătorii care au fost autorizaţi de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA pot
desfăşura această activitate prin intermediari numai la:
- sediile principale sau secundare ale asigurătorilor
ori, după caz, ale agenţilor de asigurare persoane juridice;
- sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi persoane juridice;
- domiciliul sau, după caz, reşedinţa asiguraţilor ori
a potenţialilor asiguraţi persoane fizice;
g) deţin un program de reasigurare care garantează o
reţinere proprie prudenţială, potrivit statutului Biroului Asigurătorilor de
Autovehicule din România (BAAR);
h) sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul
de protecţie a victimelor străzii.
(2) Condiţiile pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA, prevăzute la alin. (1), trebuie îndeplinite pe toată perioada
de valabilitate a autorizării de către asigurătorii autorizaţi pentru
practicarea acestei asigurări.
(3) Asigurătorii care au fost autorizaţi să practice
asigurarea obligatorie RCA îşi asumă răspunderea pentru toate poliţele de
asigurare RCA distribuite intermediarilor în asigurări, inclusiv pentru erorile
sau omisiunile de redactare a poliţelor.
Art. 4. - (1) In vederea autorizării pentru practicarea
asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi trebuie să depună o cerere
la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu o documentaţie care
cuprinde următoarele:
a) documentaţia din care să rezulte îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a);
b) lista reprezentanţelor de despăgubiri, prevăzute la
art. 3 alin. (1)lit. b);
c) lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului
şi/sau a sediilor aparţinând persoanelor juridice, cu care asigurătorul are
încheiate contracte de mandat pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. c) şi d), însoţită de actele doveditoare, eliberate de
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care atestă existenţa acestor
unităţi teritoriale, pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru
practicarea asigurării obligatorii RCA;
d) pentru fiecare unitate
teritorială se prezintă, sub semnătura conducătorului societăţii, lista
personalului specializat în activitatea de constatare şi lichidare a daunelor
auto, structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi
alte informaţii utile, centralizate, conform modelului
prezentat în anexa nr. 4;
e) declaraţia conducătorului societăţii, precum şi a
conducătorului compartimentului de specialitate, cu privire la îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e); în cazurile în care
activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfăşoară şi prin
intermediari autorizaţi, documentaţia va cuprinde în completare şi copiile
declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. e) pentru zonele în care asigurătorul nu deţine unităţi
proprii;
f) nota de fundamentare, care să cuprindă obligatoriu tarifele
de primă pentru primii 2 ani şi metodele actuariale de calcul utilizate pentru
stabilirea tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 21, precum şi o
estimare a indicatorilor specifici, pentru o perioadă de 5 ani.
(2) Asigurătorii care au fost autorizaţi de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA înainte de
intrarea în vigoare a prezentelor norme au obligaţia de a depune documentaţia
din care rezultă îndeplinirea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b), e), g) şi h), în vederea
menţinerii autorizaţiei de practicare a asigurării obligatorii RCA.
Asigurătorii RCA care îndeplinesc aceleaşi condiţii prezentate în documentaţia
pentru care au obţinut autorizarea de practicare a asigurării obligatorii RCA,
potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi d), vor preciza aceste
aspecte printr-o declaraţie semnată de conducătorul societăţii şi de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate.
(3) Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru
al Uniunii Europene se consideră autorizat pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea
competentă a statului membru al sediului social.
Art. 5. - (1) Cererile de autorizare pentru practicarea
asigurării obligatorii RCA, însoţite de documentaţia aferentă, se soluţionează
în termen de 30 de zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Dacă în urma analizării documentaţiei depuse
rezultă că aceasta nu respectă cerinţele prevăzute prin dispoziţiile art. 4,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune amânarea deciziei de
acordare a autorizaţiei, până la clarificarea tuturor aspectelor relevante.
(3) Autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în condiţiile legii.
(4) Cererile de menţinere a
autorizaţiei, însoţite de documentaţia prevăzută la art. 4 alin. (2), se
soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrarea acestora la registratura
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Prin decizie a preşedintelui Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor, emisă în baza hotărârii Consiliului Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, se certifică autorizaţia anterioară pentru
practicarea asigurării obligatorii RCA.
Art. 6. - (1) Asigurătorii RCA au obligaţia de a
transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de zile de
la data autorizării, următoarele documente:
a) dovada raporturilor juridice de reasigurare;
b) copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de cărţi
verzi, în calitate de membru al biroului naţional;
c) copie a documentului care
atestă afilierea la asociaţia Fondul de protecţie a victimelor străzii.
(2) Asigurătorii RCA au obligaţia de a transmite
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copia actului adiţional care modifică
şi/sau completează contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit.
a), în termen de 30 de zile de la data modificării sau completării.
(3) Asigurătorii RCA care au notificat Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor pentru desfăşurarea activităţii de asigurare de
răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul altor state membre ale Uniunii
Europene, potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, au obligaţia de a-şi desfăşura activitatea cu
respectarea prevederilor legale naţionale ale ţărilor
respective.
(4) Asigurătorii care au dreptul de a practica
asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul României, în baza dreptului de
stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, îşi desfăşoară activitatea cu
respectarea prevederilor prezentelor norme.
Art. 7. - (1) In aplicarea prevederilor art. 53 din
Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, având în vedere elaborarea şi publicarea prezentelor norme,
gestionarea programului de monitorizare a activităţii asigurătorilor care
practică această asigurare, dezvoltarea şi întreţinerea bazei de date CEDAM,
precum şi pentru protejarea
corespunzătoare a intereselor asiguraţilor se prelevă o cotă procentuală de
1,25% din volumul primelor de asigurare brute încasate lunar pentru asigurarea
obligatorie RCA.
(2) Sumele determinate prin aplicarea cotei procentuale
de 1,25% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute încasate se
virează în fiecare lună, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei
pentru care se face raportarea, în contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272,
deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Activitatea de
Trezorerie a Municipiului Bucureşti.
(3) Cota procentuală menţionată la alin. (1) şi (2)
poate fi modificată pentru fiecare exerciţiu financiar viitor, în funcţie de
realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.
Art. 8. - (1) Asigurătorii au obligaţia de a întocmi
evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii
tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Concomitent cu virarea sumelor datorate,
asigurătorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor până în
ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea,
raportările elaborate în baza evidenţelor menţionate la alin. (1), potrivit
modelelor prezentate în anexele nr. 5, 6a), 6b), 7 şi 8.
(3) In cazul transmiterii unor situaţii rectificative,
aceasta se va face în forma prevăzută în anexa nr. 7a).
Art. 9. - (1) Pentru activitatea de constatare şi
lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligaţia de a dispune de
personal specializat, împuternicit pentru a acţiona în numele asigurătorului cu
care are încheiat contractul de muncă ori de mandat.
(2) Persoana juridică autorizată potrivit legii
pentru desfăşurarea activităţii de constatare şi lichidare a daunelor poate
acţiona în numele a mai mulţi asigurători RCA, în baza unor contracte încheiate
cu aceştia.
(3) Asigurătorii RCA rămân direct şi nemijlocit
răspunzători faţă de terţele persoane prejudiciate, chiar dacă regularizarea
daunelor se face prin intermediul unor persoane împuternicite.
Art. 10. - (1) Asigurătorii emitenţi de poliţe de
asigurare RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România au
obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM informaţii complete privind
poliţele de asigurare RCA, încheiate direct sau prin intermediari.
(2) Asigurătorii RCA sunt obligaţi să transmită către
baza de date CEDAM, prin sistem informatic, utilizând un mediu de comunicare
electronică, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA
şi data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de
asigurare, precum şi informaţii cu privire la daunele înregistrate în baza
poliţelor RCA, ca urmare a unor evenimente produse pe parcursul derulării
contractului de asigurare.
Reprezentanţele de despăgubiri
Art. 11. - (1) Asigurătorul RCA
este obligat să numească reprezentanţe de despăgubiri în fiecare stat membru, cu excepţia statului membru în
care a obţinut autorizaţia pentru practicarea asigurării de răspundere civilă a
vehiculelor. Reprezentanţa de despăgubiri are sediul în statul unde a fost
numită, în cazul în care este persoană juridică sau, în cazul în care este
persoană fizică, aceasta este rezidentă ori se stabileşte în statul membru în
care este numită.
(2) Numirea unei reprezentanţe de despăgubiri nu
reprezintă înfiinţarea unei filiale a asigurătorului RCA.
Art. 12. - (1) Reprezentanţa de
despăgubiri este împuternicită să instrumenteze daunele în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. In
acest scop, reprezentanţa de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia
toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse
de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident,
consecinţă a utilizării vehiculului:
a) pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost
emisă de către un asigurător sau filială a acestuia în alt stat membru decât
statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul;
b) care provine din alt stat membru decât statul în
care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul; şi
c) dacă prejudiciul s-a produs în alt stat membru decât
cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul.
(2) Reprezentanţa de despăgubiri poate acţiona pentru
mai mulţi asigurători RCA.
Art. 13. - (1) Reprezentanţa de despăgubiri trebuie să
fie autorizată să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu
drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa
necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii
prejudiciate şi să fie aptă să examineze cazul în limba oficială a statului
membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau are sediul.
(2) Numirea unei reprezentanţe de despăgubiri nu
exclude dreptul părţii prejudiciate de a institui proceduri directe împotriva
persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului acestuia, după caz.
Art. 14. - (1) Asigurătorul RCA este obligat să
informeze Fondul de protecţie a victimelor străzii cu privire la numele şi
prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru al reprezentanţei de
despăgubiri, în cazul în care aceasta este reprezentată de o persoană fizică,
sau cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentată de o
persoană juridică, precum şi toate modificările în privinţa reprezentanţei, în
termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificărilor respective.
(2) Fondul de protecţie a victimelor străzii va înainta
imediat aceste informaţii centrelor de informare naţionale din statele membre.
TITLUL III
Contractul de asigurare
Art. 15. - (1) Se consideră că
un vehicul este asigurat dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are
încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate în limitele
teritoriale prevăzute la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto sau asigurarea
obligatorie RCA.
(2) Contractul de asigurare se încheie cu un asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul
României asigurarea obligatorie RCA.
Art. 16. - (1) La încheierea asigurării obligatorii RCA
pentru un vehicul aflat în evidenţa autorităţii de înmatriculare sau, după caz,
de înregistrare din România, asigurătorul este obligat să emită asiguratului
poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor, denumită în
continuare poliţa de asigurare RCA, împreună cu vigneta şi documentul
internaţional de asigurare.
(2) In baza unui act adiţional,
contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, în condiţiile
în care acestea nu reduc sau restricţionează drepturile unei părţi
prejudiciate, ce decurg din asigurarea obligatorie RCA,
sau nu contravin prevederilor legale.
Art. 17. - (1) Dovada
existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de
autorităţile abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr.
136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, o constituie:
- poliţa de asigurare RCA, emisă de asigurătorul RCA,
pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum şi vigneta aplicată pe
parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, pentru vehiculele
înmatriculate sau înregistrate în România;
- documentul internaţional de asigurare;
- documentele internaţionale de asigurare de răspundere
civilă a vehiculelor, eliberate de asigurători RCA din străinătate, cu
valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în
acestea, sau poliţa de asigurare de frontieră pentru vehiculele
înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic European şi Elveţiei.
(2) Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit
într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare atestă că biroul naţional din
statul membru este garant al plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată
într-un accident de vehicul.
(3) In cazul controalelor efectuate de autorităţile
abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor înmatriculate ori
înregistrate, care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României, au
obligaţia să prezinte poliţa de asigurare RCA valabilă sau, în afara
teritoriului României, documentul internaţional de asigurare.
Art. 18. - (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA
eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul
sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate
înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule
produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile
prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea
obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a
produs.
(2) In limitele teritoriale de acoperire ale asigurării
obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiaşi prime, acoperirea
prejudiciilor în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul
căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire
dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare.
(3) In cazul prejudiciului produs unui cetăţean al unui
stat membru, prin utilizarea unui vehicul staţionat în mod obişnuit pe
teritoriul României, în timpul deplasării sale între două state membre în care
este valabil Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu
există birou naţional responsabil pentru teritoriul traversat şi pe care s-a
produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale
legislaţiei statului în care îşi are sediul asigurătorul emitent al poliţei de
asigurare RCA.
Art. 19. -Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe
perioadă determinată:
a) anual ori semestrial pentru vehiculele
înmatriculate sau înregistrate, după caz;
b) pe perioada de valabilitate a autorizaţiei
provizorii de circulaţie, pentru vehiculele care se înmatriculează sau se
înregistrează provizoriu, după caz, dar nu mai mult de 90 de zile;
c) pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare,
dar nu mai mult de 12 luni.
Art. 20. - (1) Poliţa de asigurare RCA conţine în mod
obligatoriu informaţii despre: părţile implicate în contract, perioada de
valabilitate a asigurării, limitele de despăgubire, prima de asigurare şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori
numărul de identificare al vehiculului, precum şi statele în care are valabilitate acest document.
(2) Forma, conţinutul şi seria poliţei de asigurare
RCA, precum şi documentul internaţional de asigurare sunt prevăzute în anexa
nr. 1.
(3) Vignetele vor fi executate prin Compania Naţională
„Imprimeria Naţională" - S.A. şi vor avea forma şi conţinutul prevăzute în
anexa nr. 2.
(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aloca
fiecărui asigurător autorizat o serie unică, prin tragere la sorţi, la sediul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi menţionată pe poliţele de
asigurare şi pe vignetă, cu respectarea întocmai a prevederilor alin. (1).
Art. 21. - (1) Asigurătorii au obligaţia de a stabili
tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule, pe perioade de un an,
calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite în baza
prevederilor art. 24, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea
obligaţiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA,
constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislaţia în vigoare şi plata
contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în
vigoare, precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.
(2) Limitele de despăgubire stabilite de către fiecare
asigurător, precum şi tarifele de primă stabilite conform art. 21 alin. (1) se
notifică Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte
de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu
elementele şi modul de calcul al primelor de asigurare, inclusiv datele
statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum şi o declaraţie a actuarului
responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea
acestuia, însuşită şi semnată de conducătorul societăţii.
(3) Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să conţină tarifele de bază stabilite de
către asigurător, precum şi întregul sistem de corectare a primei de asigurare
de bază, în funcţie de propriile criterii stabilite pentru
creşterea/descreşterea primelor de asigurare. Elementele privind sistemul de
corectare a primei de asigurare de bază transmise la Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor au caracter confidenţial.
Art. 22. - (1) Tarifele de primă notificate Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor se publică pe site-ul fiecărui asigurător şi se
afişează atât la sediul social, cât şi la unităţile teritoriale ale
asigurătorului.
(2) Asigurătorii nu pot practica tarife de primă anuale
diferite faţă de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi
publicate.
(3) Limitele de despăgubire şi
tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pot fi
modificate după minimum 12 luni de la ultima notificare, cu respectarea
prevederilor art. 21 şi 22.
Art. 23. - (1) Prima de asigurare se calculează pentru
un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă anuale practicate de
asigurător, aferente perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare RCA.
(2) Prima anuală de asigurare se calculează prin
însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a poliţei de
asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual
de primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se
consideră lună întreagă.
Art. 24. - (1) Limitele minime de despăgubire sunt
stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Pentru pagubele materiale produse în unul şi
acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul
2008 la un nivel de cel puţin 150.000 euro, echivalent în lei la cursul de
schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca
Naţională a României. Pentru anul 2009 limita de despăgubire pentru aceste
riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 300.000 euro, echivalent în lei
la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului,
comunicat de Banca Naţională a României.
(3) Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv
pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi
accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire
se stabileşte pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 750.000 euro,
echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii
accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2009 limita
de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin
1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la
data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
Art. 25. - In cazul în care în unul şi acelaşi
eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a
prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA,
despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea
prejudiciului, ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru
prejudiciile suferite în acelaşi accident.
Riscurile acoperite şi excluderile
Art. 26. - (1) Asigurătorul are obligaţia de a
despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului
produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate
în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se
depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în
condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate
a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru
prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecinţă a lipsei de folosinţă a
vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana
prejudiciată.
(2) Indiferent de locul în care a fost produs accidentul
de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu
sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în
timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat,
asigurătorul acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în
poliţa de asigurare, pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau
instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul
produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii sau ataşului
tractate de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la
data accidentului conducătorul vehiculului:
- a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau
implicit al asiguratului;
- nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul
să conducă vehiculul respectiv;
- nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu
privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când
prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat
de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a
substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. cazul în care persoanele care solicită despăgubiri
pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului
auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un
accident de vehicul;
5. prejudiciile provocate terţilor, consecinţă a
deschiderii în timpul mersului sau, atunci când vehiculul este oprit ori
staţionează, a uşilor vehiculului de către pasagerii acestuia, fără a se asigura
că nu pun în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.
Art. 27. -Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
1. cazurile în care proprietarul,
utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă,
dacă accidentul a fost produs:
a) de un caz de forţă majoră;
b) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct.
5;
c) din culpa exclusivă a unei terţe persoane;
2. prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului
răspunzător de producerea accidentului;
3. prejudiciile produse bunurilor aparţinând
persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un
vehicul asigurat RCA deţinut de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi condus
de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care
răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
4. prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se
face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau
asigurătorul RCA nu are răspundere;
5. partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de
despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi
accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul
persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
6. amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care
ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat,
răspunzător de producerea prejudiciului;
7. cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul,
utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea
prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura
civilă;
8. sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător
de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau
utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori
distrugerea acestui vehicul;
9. prejudiciile produse
bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului
care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele
prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
10. prejudiciile produse
persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul,
dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul
respectiv era furat;
11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de
instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje
ori instalaţii de lucru;
12. prejudiciile produse prin accidente survenite în
timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri
ale activităţii profesionale;
13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de
produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive,
corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea
prejudiciului;
14. prejudicii cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are
directă legătură cu respectivul atac sau război;
15. pretenţiile ca urmare a diminuării valorii
bunurilor după reparaţie.
Art. 28. - (1) In situaţia în care persoana
prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea
prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru
partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. In astfel de
situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin
orice mijloc de probă.
(2) In situaţia în care nu se poate stabili întinderea
răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport
cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la
despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea
accidentului.
Perioada de valabilitate a asigurării de răspundere
civilă a vehiculelor
Art. 29. - (1) Răspunderea asigurătorului RCA începe:
a) din momentul plăţii primei de asigurare şi al
eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi
îndeplineşte obligaţiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a
perioadei de asigurare anterioare;
b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a
plătit prima de asigurare şi s-a eliberat documentul de asigurare, pentru
persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul
plăţii;
c) din momentul plăţii primei de asigurare şi al
eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a
înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate
care urmează a fi înmatriculate/înregistrate ori pentru care urmează să se
transfere dreptul de proprietate.
(2) Pentru protejarea persoanelor prejudiciate prin
accidente de vehicule, în cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte
civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA
valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calităţii
de titular al înmatriculării/ înregistrării vehiculului, cu excepţia cazului în
care noul proprietar deţine o asigurare RCA pe numele său.
Art. 30. - (1) Răspunderea
asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise
în poliţa de asigurare sau, anterior acestei date, în momentul radierii din
evidenţa circulaţiei sau al transmiterii dreptului de proprietate al
vehiculului, menţionat în documentele emise de
autoritatea de înmatriculare/înregistrare.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru
vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar în
perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing,
asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de
valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără modificarea primei de
asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- noii proprietari sunt
utilizatorii prevăzuţi în documentele de asigurare; şi
- asigurătorul a încasat integral prima de asigurare
aferentă perioadei de valabilitate.
Art. 31. - (1) Pentru vehiculele care se radiază din
circulaţie sau pentru care asiguratul nu mai are calitatea de titular al
înmatriculării/înregistrării în perioada de asigurare, prima de asigurare
aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi data încetării răspunderii asigurătorului RCA
se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al
asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni întregi cuprinse în
perioada de valabilitate a asigurării.
(2) In situaţiile menţionate la alin. (1), asigurătorul
este obligat să restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoţită
de documentele doveditoare, diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea
calculată conform alin. (1), numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se
datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a
asigurării.
Art. 32. -In cazul în care
asiguratul nu respectă obligaţia de a înştiinţa asigurătorul RCA cu privire la
modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de asigurare, referitoare la
vehicul şi la proprietarul sau utilizatorul acestuia, asigurătorul RCA nu va fi
obligat să returneze diferenţa de primă plătită.
Obligaţiile asiguratului
Art. 33. - (1) Asiguratul este obligat, în cel mai
scurt timp, să înştiinţeze asigurătorul RCA cu privire la producerea
evenimentului şi să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, iar
pe parcursul investigaţiilor referitoare la acest eveniment să procedeze în
conformitate cu instrucţiunile primite de la asigurător.
(2) Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să
înştiinţeze asigurătorul RCA în scris cu privire la faptul că:
a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la
acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost
îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi să informeze
asigurătorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum şi la
rezultatul acestora;
c) partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul să fie
despăgubită, prin înaintarea unei cereri către o instanţă judecătorească sau
către o altă autoritate, în situaţia în care asiguratul află despre acest
lucru;
d) informaţiile înscrise în
poliţa de asigurare RCA au suferit modificări intervenite în timpul
valabilităţii asigurării.
Art. 34. -Asiguratul este obligat, în cel mai scurt
timp, să ofere părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare
pentru formularea cererii de despăgubire, în special numele şi prenumele şi
locul de rezidenţă ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul
producerii daunei; numele, prenumele şi locul de rezidenţă sau denumirea,
sediul proprietarului ori utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul
asigurătorului care a emis poliţa de asigurare RCA, seria şi numărul poliţei de
asigurare RCA, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului
asigurat sau numărul de identificare al acestuia.
Despăgubirea
Art. 35. - Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze
cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc
acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către
Fondul de protecţie a victimelor străzii, în cazul
producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare,
ori către BAAR, în calitatea sa de birou gestionar.
Art. 36. - (1) Despăgubirea se efectuează de către
asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a
definitivat investigaţia necesară evaluării sumei pe care este obligat să o
plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre
judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este
obligat să o plătească.
(2) Asigurătorul RCA este obligat să desfăşoare
investigaţia privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de
la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condiţiile în care
respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile
publice. In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului
asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA
este obligat fie:
a) să răspundă cererii părţii solicitante, formulând
oferta de despăgubire potrivit propriilor investigaţii cu privire la producerea
evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedesc îndeplinirea condiţiilor
de asigurare şi producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; fie
b) să notifice părţii prejudiciate cu privire la
motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de
despăgubire.
Art. 37. - Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte
obligaţiile în termenul prevăzut la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos,
inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire
cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%,
calculată pentru fiecare zi de întârziere.
PARTEA II
Norme tehnice privind
avizarea, constatarea prejudiciilor şi plata despăgubirilor
TITLUL I
Avizarea şi constatarea prejudiciilor
Art. 38. - (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite
în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o
cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care
proprietarul sau utilizatorul vehiculului, răspunzător de producerea
accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanţa de
despăgubiri sau la Fondul de protecţie a victimelor străzii.
(2) Depunerea cererii de
despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin poliţa de
asigurare RCA reprezintă avizare de daună şi obligă asigurătorul RCA
răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor,
să comunice în scris părţii prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie
depuse pentru soluţionarea cererii de despăgubire şi să soluţioneze cererea de
despăgubire în termenul legal.
Art. 39. - (1) In cazul în care pentru recuperarea
pagubei materiale persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri,
constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea
despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.
(2) In situaţia respectării prevederilor alin. (1),
asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită
de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie
îndreptăţit să respingă o astfel de cerere.
(3) Eventuala diferenţă de despăgubire, dacă este
justificată, rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de
la asigurat, persoana vinovată, dacă despăgubirea plătită din asigurarea
facultativă nu depăşeşte limita de despăgubire ce poate fi acordată de
asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de
vehicul, prevăzută în poliţa de asigurare.
Art. 40. - (1) Procesul-verbal de constatare a
pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea
acestuia.
(2) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la
prejudiciile constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexă
la acesta.
(3) Eventualele modificări în cuprinsul
procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura persoanelor precizate la
alin. (1).
(4) Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat
au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi
constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a
pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea
iniţială.
Art. 41. - După efectuarea constatării, asigurătorul
RCA este obligat să elibereze persoanei prejudiciate o copie a
procesului-verbal de constatare a pagubelor sau o notă de constatare, în care
să se indice şi numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în
unul şi acelaşi accident şi soluţiile tehnice adoptate: înlocuire sau
reparaţie, precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit
pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii.
Art. 42. -Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în
cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea vehiculului avariat
înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, dacă
împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul
pagubei rezultă din actele aflate la dosar. In asemenea situaţii stabilirea
mărimii cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în constatarea
amiabilă, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri
sau de celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind
costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de
unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor implicate în
accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi a altor
dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului,
rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la vehicul şi, după caz, a
înlocuirii eventualelor părţi componente sau piese avariate, precum şi cu
investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc.
Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de
constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care
iau parte la întocmirea acestuia.
TITLUL II
Stabilirea despăgubirilor
Art. 43. - Despăgubirile se stabilesc în conformitate
cu art. 43 si 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările
ulterioare, pe baza elementelor cuprinse în formularul de constatare amiabilă
de accident ori pe actele eliberate de persoanele care au competenţe să
constate accidentele de vehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de
constatare a pagubelor întocmit de asigurător ori prin hotărâre judecătorească.
Art. 44. - (1) Stabilirea
despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din constatarea amiabilă de
accident, ori din actele eliberate de persoanele care au competenţe să constate
accidentele de vehicule, din înştiinţarea sau din procesul-verbal de constatare
a pagubelor întocmit de asigurător, rezultă răspunderea civilă a proprietarului
sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana
păgubită face dovada prejudiciului suferit.
(2) In cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor,
dacă autorităţile publice nu au competenţa să constate şi/sau să cerceteze
accidentele de vehicule ori nu au reţinut elemente determinante cu privire la
cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de
vehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.
Art. 45. - Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre
judecătorească în cazul în care:
1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa
de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de
despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care
persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care
deţine licenţa şi autorizarea în acest sens, dar numai pentru timpul normat
necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport.
Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în
calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de
păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se
face cu înscrisuri doveditoare;
2. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru:
hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de
artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi
pentru dispariţia sau distrugerea banilor;
3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana
răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările
producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.
Art. 46. -In cazul în care accidentul
de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite,
dacă:
1. potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă prin
împăcarea părţilor;
2. deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă
şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
3. deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin
împăcarea părţilor, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau
din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de
proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător
de producerea prejudiciului, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a
acestora, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto
care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în
curs;
b) persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris
prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea
primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta,
făptuitorul şi vinovăţia.
Art. 47. - La stabilirea despăgubirii, în cazul
avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile
formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind
acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea
acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire
stabilite prin poliţa de asigurare RCA.
Art. 48. - (1) In cazul în care cuantumul
despăgubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor aparţinând mai
multor persoane în unul şi acelaşi accident de vehicul depăşeşte, la data
producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin poliţa de
asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de
numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de
producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei
persoane păgubite, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire
prevăzută în poliţa de asigurare şi totalul cuantumului despăgubirilor.
(2) In cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare
a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi
accident de vehicul depăşeşte la data producerii accidentului limita de despăgubire stabilită prin documentul de
asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de
numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de
producerea prejudiciului, despăgubirile se acordă în limita acestei sume,
proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană vătămată, fără însă a
se depăşi la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată,
limita de despăgubire pe persoană, stabilită prin poliţa de asigurare RCA.
Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării
corporale sau de deces
Art. 49. - La stabilirea despăgubirilor în cazul
vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:
1. în caz de vătămare corporală:
a) diferenţa dintre veniturile
nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia
primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi
desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor
sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi
desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul
persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de bază minim brut
pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii
accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident -
cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru
alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente
justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale
prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada
incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest
lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi
jurisprudenţa din România;
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra
funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase,
probate cu documente justificative;
b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv
cele de îmbălsămare, probate cu documente
justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în
care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale
cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la
data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea
accidentului;
d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi
jurisprudenţa din România.
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al
distrugerii vehiculelor
Art. 50. - (1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot
depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului
şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
(2) Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate,
demontabile şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea
vehiculului la data producerii accidentului.
(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul
reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de
înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de
demontare şi montare, aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare
a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile
practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile de
transport ale vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor,
dovedite cu documente justificative, menţionate la art. 55. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele
juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate
comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi a
materialelor pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau
executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia
în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au
fost avariate.
(5) Prin părţi componente
sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar
reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de
avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de
reparaţie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare
şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei
respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare
şi montare aferente.
(6) Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală
a vehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă
minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a vehicului respectiv.
(7) Preţurile părţilor componente, ale pieselor
înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de
specialitate.
(8) In cazurile în care pentru repararea vehiculelor a
fost necesară procurarea directă de către deţinător a unor părţi componente,
piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de
achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de
transport, taxe vamale, inclusiv TVA aferent, echivalat în lei la cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data
efectuării plăţii facturii de către păgubit, pentru piesele şi materialele
cumpărate din spaţiul Uniunii Europene. Dacă piesele şi materialele necesare
efectuării reparaţiei vehiculului sunt cumpărate din afara spaţiului Uniunii
Europene, costul acestora este egal cu cel de achiziţie prevăzut în actele de
cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, şi în orice alte
taxe legate direct de importul acestora, în strictă conformitate cu prevederile
legale în vigoare la data efectuării operaţiunii, prevederi care se regăsesc în
actele normative emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor. In aceste cazuri
costul părţilor componente, pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile
de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea
sunt comercializate şi în România.
(9) Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se
stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.
(10) In cazul în care reparaţiile vehiculului se
efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de
efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării
asigurătorului şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind
plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. In astfel de
cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru
părţi componente, piese sau materiale,
preţurile de vânzare şi tarifele pentru manoperă practicate de unităţile de
specialitate.
(11) Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale
vehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea
de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese
de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din cataloage sau
practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente ori piesele
unor vehicule similare. In cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate
în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei
valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
(12) Despăgubirile nu pot depăşi:
a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data
producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de
asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul face dovada
reparării vehiculului;
b) cuantumul despăgubirii, diferenţa dintre valoarea
vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita
de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale
în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului şi în cazul
daunelor parţiale.
(13) Se defineşte dauna totală ca fiind
situaţia în care cuantumul daunei, aşa cum a fost definit la alin. (3),
depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii
evenimentului.
Stabilirea despăgubirii pentru cuplul tractor-
remorcă/ semiremorcă
Art. 51. - (1) Asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor/ semiremorcilor
are acoperire doar dacă acestea nu sunt ataşate unui vehicul tractor.
(2) In cazul în care evenimentul se produce în timp ce
remorca/semiremorca este ataşată vehiculului tractor, răspunderea aparţine
vehiculului tractor.
(3) Asigurătorul vehiculului tractor are obligaţia de
a despăgubi partea prejudiciată, având totuşi posibilitatea exercitării
dreptului de regres asupra asigurătorului remorcii/semiremorcii în cazul în
care poate dovedi că dauna s-a produs ca urmare a unei defecţiuni tehnice a
remorcii/ semiremorcii, care nu putea fi observată de către conducătorul auto.
(4) In cazul în care evenimentul se produce în timp ce
remorca/semiremorca este ataşată vehiculului tractor, despăgubirea va fi
suportată, în funcţie de situaţiile prezentate mai jos, de către:
a) asigurătorul vehiculului tractor, în situaţia în
care vehiculul tractor este identificat şi asigurat, indiferent dacă
remorca/semiremorca este sau nu identificată sau asigurată;
b) Fondul de protecţie a victimelor străzii, în
situaţia în care vehiculul tractor este identificat şi neasigurat, indiferent
dacă remorca/semiremorca este sau nu identificată sau asigurată;
c) asigurătorul remorcii/semiremorcii, în situaţia în
care vehiculul tractor este neidentificat, iar remorca/semiremorca este
identificată şi asigurată;
d) Fondul de protecţie a
victimelor străzii, în situaţia în care vehiculul tractor este neidentificat,
iar remorca/semiremorca este identificată şi neasigurată;
Art. 52. - (1) Valoarea vehiculului la data producerii
accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura
corespunzătoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a
uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în
cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Art. 53. - Prin valoarea de nou a vehiculelor se înţelege:
a) pentru vehiculele de producţie românească, preţul
de comercializare de nou la data producerii accidentului, conform:
- facturilor de achiziţie sau a facturilor proforma de
leasing, în cazul vehiculelor achiziţionate de noi de către proprietar;
- listelor de preţuri de la unităţi de specialitate din
România;
b) pentru vehiculele de producţie străină, preţul de
comercializare de nou la data producerii accidentului, conform:
- facturilor de achiziţie sau a facturilor proforma de
leasing, în cazul vehiculelor achiziţionate de noi de către proprietar de la
unităţi de specialitate din România;
- listelor de preţuri de la unităţi de specialitate din
România sau, în lipsa acestora,
- cataloagelor de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României la data producerii accidentului;
c) pentru tipurile de vehicule la care nu există
preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, ultimul
preţ de comercializare (de nou) al acelui tip/model de vehicul, comunicat de
producător, sau valoarea stabilită prin asimilare cu preţul de vânzare de nou
al unor vehicule care au aspect şi caracteristici tehnice similare, din
producţia internă sau externă.
Art. 54. - (1) Uzura
vehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea
de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii
se ţine seama de costul reparaţiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de
înlocuire a părţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident,
pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a vehiculului. Valoarea
acestora se stabileşte în baza documentaţiilor privind costul efectiv al
reparaţiilor sau al înlocuirilor respective.
(2) Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul
pagubelor produse la vehicule sunt cele prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2,
prevăzute în anexa nr. 3.
Art. 55. - Se acordă despăgubiri şi pentru:
1. acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării
pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi sunt probate cu
documente justificative;
2. în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot
deplasa prin forţa proprie:
a) acoperirea cheltuielilor de transport al
vehiculului, cu excepţia cazurilor de daună totală, la unitatea de specialitate
din România cea mai apropiată de locul accidentului, care poate face reparaţia,
sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a vehiculului;
b) cheltuielile de transport până la localitatea de
domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul în vehiculul avariat, fără a
se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul - clasa
economic;
c) cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în
vehicul, inclusiv remorca/semiremorca tractată de acesta, până la destinaţie;
d) cheltuielile prevăzute mai sus trebuie probate cu
documente justificative.
Art. 56. -In cazul persoanei păgubite, cu
domiciliul/sediul în străinătate, deţinătoare a vehiculului înmatriculat în
străinătate:
1. dacă reparaţia s-a efectuat în străinătate,
despăgubirile urmând a se plăti în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut
în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate de
asigurător, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia
efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica
accidentului;
2. în cazul în care reparaţia s-a făcut în România şi
se solicită plata despăgubirii în valută, calcularea în valută a costurilor
reparaţiei stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României la data la care păgubitul a efectuat
plata facturii de reparaţie;
3. în cazul în care se solicită plata despăgubirii
înainte de efectuarea reparaţiilor, costul pagubelor se stabileşte pe baza
evaluării făcute de asigurător, avându-se în vedere constatările făcute de
autorităţile publice competente, cumulul de elemente reţinute din descrierea
accidentului, care rezultă din constatarea amiabilă de accident, cercetările
efectuate de asigurător în legătură cu dinamica accidentului şi întinderea
prejudiciului, precum şi, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior
privind plăţile efectiv făcute de cel păgubit. Calcularea în valută a
despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către
asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
4. în cazul în care se solicită plata în lei a
despăgubirii stabilite în valută, se va calcula echivalentul în lei al
acesteia, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională
a României la data propunerii făcute de către asigurător persoanei păgubite şi
acceptate de aceasta;
5. calcularea în valută a limitelor privind cuantumul
despăgubirilor stabilite potrivit art. 24 se face la cursul de schimb al pieţei
valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data producerii
accidentului.
Art. 57. -In cazurile în care despăgubirile urmează să
fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi
completările ulterioare, suma de recuperat reprezintă:
a) despăgubirea stabilită în lei, în cazul în care
plata acesteia s-a făcut de către asigurător în lei;
b) despăgubirea stabilită şi plătită în valută, echivalată
în lei la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a
României la data efectuării plăţii externe de către asigurător.
Criterii pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor
produse la vehicule
Art. 58. - (1) Pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din
valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se
înţelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime,
întrebuinţare sau stare de întreţinere.
(2) Uzura valorică se
calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a
vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzură se stabileşte în funcţie de
gradul de întrebuinţare, kilometri parcurşi cu vehiculul, precum şi de vechimea
în exploatare, exprimată în unităţi de timp, ani, diferenţiată pe categorii de
vehicule, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2, prevăzute în
anexa nr. 3.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui
vehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a
vehiculului respectiv, menţionată în documentele de identificare a acestuia:
carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de
fabricaţie de pe placa de origine a vehiculului;
b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul
respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la data
producerii evenimentului asigurat.
Art. 59. - (1) Pentru vehiculele la care se cunosc
datele menţionate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de
uzură a vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia
corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie, la intersecţia
cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. Coeficienţii de uzură sunt
determinaţi pentru un parcurs mediu anual de:
- 15.000 km, pentru vehicule cu masa totală maximă
autorizată de până la 3,5t şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu
este mai mare de 9;
- 20.000 km, pentru vehicule
cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t şi pentru cele al căror
număr de locuri pe scaune este mai mare de 9.
(2) In cazul în care există diferenţe între parcursul
real şi cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător
stării de întreţinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără
a se putea depăşi coeficienţii corespunzători stărilor de întreţinere bună sau
satisfăcătoare.
(3) Corecţia se face prin adunare, dacă parcursul real este
mai mare decât parcursurile medii de la alin. (1), ori prin scădere, dacă
parcursul real este mai mic.
Art. 60. - (1) Pentru vehiculele la care nu se cunoaşte
parcursul în km, realizat până la data producerii evenimentului asigurat, sau
acesta nu este în concordanţă cu starea tehnică a vehiculului respectiv,
coeficientul de uzură a vehiculului avariat se stabileşte în funcţie de
vechimea în exploatare şi de starea de întreţinere a acestuia, prevăzute în
tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2 din anexa nr. 3.
(2) Starea de întreţinere a unui vehicul se clasifică
în: bună, medie şi satisfăcătoare.
(3) Stabilirea stării de întreţinere a vehiculului se
face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe
baza criteriilor de mai jos:
a) stare de întreţinere bună - vehiculul prezintă
integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi;
vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei;
tapiţeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate
uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui reglaj
necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părţile laterale
sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia;
b) stare de întreţinere medie -
vehiculul prezintă deformări ale caroseriei, ale barelor de protecţie sau ale
capacelor de roţi până la 10 dm2 însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei
în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totală de
până la 10 dm2, cu
exfolieri pe o suprafaţă totală de până la 1 cm2; pete pe tapiţeria scaunelor;
c) stare de întreţinere satisfăcătoare - vehiculul
prezintă deformări ale caroseriei, ale barelor de protecţie şi ale capacelor de
roţi mai mari de 10 dm2 însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei,
pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafaţă totală mai mare de 1
cm2, cu urme
pronunţate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiţeria deteriorată şi murdară;
cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare
a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe părţile
superioare şi laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al
chiulasei sau pe lângă garniturile de etanşare; joc mare la volanul direcţiei.
(4) Cunoscându-se data introducerii în exploatare de
nou şi starea sa de întreţinere justificată tehnic, pentru stabilirea
coeficientului de uzură a vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor
de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a
acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzură cuprins între cei
corespunzători stării de întreţinere bună şi satisfăcătoare.
Art. 61. - (1) Pentru vehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii
curente, inclusiv înlocuiri ale părţilor componente sau ale pieselor originale,
stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relaţiei:
Ur = U x K, în care:
Ur- coeficientul de
uzură recalculat al vehiculului;
U- coeficientul de uzură
rezultat din tabelele coeficienţilor de uzură, în baza datelor determinate
potrivit art. 59;
K- coeficientul de
corecţie a uzurii (A-a)/A,
în care:
A - valoarea de nou a
vehiculului avariat;
a = costul total al reparaţiilor
curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale,
executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele
efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricaţie, pentru
menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice corespunzătoare a vehiculului, în
baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora.
(2) Nu se pot lua în calcul coeficienţi de uzură (U)
inferiori coeficienţilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea
în exploatare, parcursul realizat şi starea de întreţinere a vehiculului
avariat, prevăzuţi în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2 din anexa nr.
3.
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al
distrugerii altor bunuri
Art. 62. - (1) Despăgubirile pentru clădiri,
construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor existente pe piaţă
la data producerii riscului asigurat, în limitele de despăgubire stabilite
potrivit art. 24.
(2) In cazul în care persoanele păgubite prezintă documentaţii
tehnice: devize de reparaţii sau alte evaluări, acestea pot fi luate în
considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de
asigurător.
Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării sau al
pieirii animalelor
Art. 63. - (1) Despăgubirile pentru animale se
stabilesc pe baza valorii de pe piaţa locală a animalului, respectiv la data
producerii accidentului.
(2) Păgubitul va prezenta actul justificativ din care
să rezulte că este proprietarul animalului respectiv.
TITLUL III
Plata despăgubirilor
Art. 64. - (1) După acceptarea ofertei de despăgubire,
persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată: în numerar sau prin
ordin de plată, în contul bancar personal sau în contul bancar al unităţii de
specialitate care a efectuat reparaţia.
(2) In cazul în care în drepturile persoanei
prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22
din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare,
asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:
a) dacă nu există obiecţiuni asupra sumelor solicitate,
acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării
scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite,
însoţită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la
sediul social sau la oricare dintre unităţile teritoriale ale asigurătorului
RCA care desfăşoară activităţi de constatare, de lichidare a daunelor auto şi
de efectuare a plăţilor de despăgubiri. Acţiunea în justiţie împotriva
asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ, la oricare din
sediile asigurătorului, respectiv sediul social ori sucursala care a emis
poliţa de asigurare RCA ori sucursala care a lichidat dauna;
b) dacă există obiecţii întemeiate asupra sumelor
solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul prevăzut
la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la
soluţionarea obiecţiilor să se efectueze plata.
(3) In cazul neformulării obiecţiilor în termen de 30
de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecţii, datoria devenind
scadentă.
(4) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte
obligaţiile în termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sau şi le îndeplineşte
defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o
penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Art. 65. - (1) Odată cu încasarea despăgubirii, partea
prejudiciată va menţiona în scris că a fost integral despăgubită pentru
prejudiciile suferite şi că nu mai are nicio pretenţie de la asigurătorul RCA
şi de la asigurat, în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea
plătită nu depăşeşte limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător
pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută
în poliţa de asigurare RCA.
(2) Declaraţia de acceptare a despăgubirii, prevăzută
la alin. (1), va fi dată de asigurătorul CASCO, în cazurile de regres.
(3) In situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul
RCAdirect în contul indicat în declaraţia de acceptare a despăgubirii de către
persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în
termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a
notificat asigurătorului RCA eventualele obiecţii referitoare la cuantumul
despăgubirii, dacă plata efectuată conţine elementele necesare identificării
acesteia de către creditor.
TITLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 66. - (1) In cazurile în care despăgubirile se
stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri
în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.
(2) In cazul obligării la prestaţii băneşti periodice,
sumele stabilite în condiţiile prevăzute la alin. (1) se vor plăti până la
reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacităţii de muncă,
ţinându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale şi de
alte dovezi care stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor de
despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.
Art. 67. -In cazul în care după
plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a
organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a
aceluiaşi accident, se va recalcula despăgubirea, potrivit prevederilor art. 49
pct. 2.
Art. 68. - Asigurătorii RCA
sunt obligaţi să comunice asiguraţilor condiţiile privind această asigurare,
prevăzute de prezentele norme.
Art. 69. - Pentru respectarea intereselor asiguraţilor,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuţiile sale, analizează şi
rezolvă eventualele reclamaţii primite de la asiguraţi sau de la alte persoane
fizice şi juridice care apelează la serviciile societăţilor din domeniul
asigurărilor.
Art. 70. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme
de către societăţile de asigurare se sancţionează în condiţiile şi potrivit
prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi ale Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 71. -Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6a), 6b), 7, 7a)
şi 8 fac parte integrantă din prezentele norme.
ANEXA Nr. 1) la norme
POLIŢĂ DE ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO
RCA Seria RO/XX/YYY/SS Nr. 123456789
DENUMIRE
ASIGURĂTOR R.C. C.U.I.
Sucursala I Agenţia____________________________________
Tel. / Fax
____________________________________
Denumire Broker / Agent _______________________________
Cod Broker I Agent___________________________________
|
Nume/Denumire Asigurat: PROPRIETAR
|
|
Fel, Tip, Marcă,
Model Vehicul:
|
|
|
C.U.I. / C.N.P. Proprietar:
|
|
Nr. înmatriculare/înregistrare:
|
|
|
Nume/Denumire Asigurat: UTILIZATOR
|
|
Nr. identificare - Serie CIV / nr. de inventar
|
|
|
C.U.I. / C.N.P utilizator:
|
|
Capacitate cilindrică / Putere:
|
|
|
Adresă Asigurat / Utilizator:
|
|
Nr. locuri / masă totală maximă
autorizată:
|
|
Valabilitate poliţă: de la_________Până
la:________emisă în data de:________
Prima de asigurare:_____________RON, încasată
cu:_____________Din data de:_______________
|
|
Pentru Anul 2008
|
Pentru Anul 2009
|
|
Limita de despăgubire pentru vătămări
corporale şi deces este de:
|
EURO
|
EURO
|
|
Limita de despăgubire pentru pagube materiale este de:
|
EURO
|
EURO
|
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor primeşte şi
răspunde la toate sesizările şi reclamaţiile privind activitatea asigurătorilor, reasiguratorilor şi
intermediarilor in asigurări şi/sau reasigurări:
Bucureşti, str. Amiral Constantin Balescu nr.18, sector
1, telefon: 021.316.78.81, 021.316.78.88; fax: 021.316.78.64
Condiţiile contractuale sunt prevăzute in Normele
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
xxx.xxx/2007.
* Dupa caz. asigurătorul va
trece denumirea sau sigla şi adresa
1) Anexa nr. 1 este
reprodusă în facsimil.
ANEXA Nr. 2*) la norme
Date tehnice ale produsului:
Diametrul produsului finit este de75mm
Stickerul este conceput din 6 culori pe faţă şi 1
culoare pe verso: grafica desiguranţă cu elementele fine de guilloche din două culori (roşu şi gri),
elementele grafice din logo-ul CSA din trei culori (Pantone 287, Pantone 172,
Pantone 803), textul pe fata şi pe verso dintr-o culoare (negru)
*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.
- verso -
Notă:
1. In spaţiul destinat seriei şi numărului vignetei se
completează:
- seria unică alocată asigurătorului de către Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor;
- numărul atribuit de către asigurător, corespunzător
numărului poliţei de asigurare.
2. Pe fiecare vignetă eliberată se va marca data până
la care poliţa de asigurare este valabilă, respectiv ziua şi luna.
ANEXA Nr. 3 la norme
TABELUL
coeficienţilor de uzură nr. 1 pentru vehicule a căror masă
totală maximă autorizată nu depăşeşte 3,5t şi pentru cele al căror număr de
locuri pe scaune nu este mai mare de 9
|
Ani
|
Coeficient de uzură (%)
|
|
Stare de întreţinere bună
|
Stare de întreţinere medie
|
Stare de întreţinere satisfăcătoare
|
|
1
|
0
|
4
|
6
|
|
4
|
9
|
13
|
|
2
|
10
|
18
|
28
|
|
15
|
28
|
35
|
|
3
|
20
|
33
|
40
|
|
24
|
37
|
45
|
|
4
|
28
|
42
|
50
|
|
32
|
45
|
53
|
|
5
|
35
|
48
|
56
|
|
41
|
52
|
59
|
|
6
|
45
|
55
|
62
|
|
48
|
58
|
65
|
|
7
|
51
|
62
|
69
|
|
53
|
65
|
72
|
|
8
|
56
|
67
|
75
|
|
58
|
70
|
78
|
|
9
|
60
|
72
|
80
|
|
61
|
73
|
82
|
|
10
|
62
|
74
|
84
|
|
63
|
75
|
85
|
|
Peste 10
|
63
|
75
|
85
|
NOTA:
Coeficienţii de uzură din tabel, corespunzători anilor
de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat, pe aceşti ani, pentru jumătate de an şi
pentru un an întreg de vechime.
TABELUL
coeficienţilor de uzură nr. 2 pentru vehicule a căror masă
totală maximă autorizată depăşeşte 3,5 t şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9
|
Ani
|
Coeficient de uzură (%)
|
|
Stare de întreţinere bună
|
Stare de întreţinere medie
|
Stare de întreţinere satisfăcătoare
|
|
1
|
0
|
5
|
7
|
|
4
|
10
|
15
|
|
2
|
10
|
20
|
27
|
|
18
|
25
|
34
|
|
3
|
23
|
30
|
39
|
|
28
|
35
|
44
|
|
4
|
33
|
40
|
48
|
|
37
|
45
|
52
|
|
5
|
41
|
49
|
56
|
|
44
|
52
|
60
|
|
6
|
47
|
55
|
63
|
|
50
|
58
|
65
|
|
7
|
53
|
60
|
68
|
|
55
|
64
|
70
|
|
8
|
58
|
66
|
72
|
|
60
|
68
|
74
|
|
9
|
63
|
70
|
76
|
|
65
|
71
|
77
|
|
10
|
66
|
73
|
79
|
|
67
|
74
|
80
|
|
11
|
68
|
75
|
82
|
|
69
|
76
|
83
|
|
12
|
70
|
77
|
84
|
|
71
|
78
|
85
|
|
Peste 12
|
71
|
78
|
85
|
NOTA:
Coeficienţii de uzură din tabel, corespunzători anilor
de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat, pe aceşti ani, pentru jumătate de an şi
pentru un an întreg de vechime.
- faţă -
ANEXA Nr. 4la norme
Antet asigurător
REŢEAUA TERITORIALĂ ŞI
PERSONALUL SPECIALIZAT
pentru activitatea de constatare şi lichidare a
daunelor
|
Nr. crt.
|
Judeţul
|
Structura proprie de lucru
|
Persoana autorizată
|
|
Unităţi proprii1)
|
Datele de identificare2)
|
Personalul specializata3)
|
Denumirea/ Numele4)
|
Datele de identificare5)
|
|
1.
|
Alba
|
|
|
|
|
|
|
2.
|
Arad
|
|
|
|
|
|
|
3.
|
Argeş
|
|
|
|
|
|
|
4.
|
Bacău
|
|
|
|
|
|
|
5.
|
Bihor
|
|
|
|
|
|
|
6.
|
Bistriţa- Năsăud
|
|
|
|
|
|
|
7.
|
Botoşani
|
|
|
|
|
|
|
8.
|
Braşov
|
|
|
|
|
|
|
9.
|
Brăila
|
|
|
|
|
|
|
10.
|
Bucureşti
|
|
|
|
|
|
|
11.
|
Buzău
|
|
|
|
|
|
|
12.
|
Caraş- Severin
|
|
|
|
|
|
|
13.
|
Cluj
|
|
|
|
|
|
|
14.
|
Călăraşi
|
|
|
|
|
|
|
15.
|
Constanţa
|
|
|
|
|
|
|
16.
|
Covasna
|
|
|
|
|
|
|
17.
|
Dâmboviţa
|
|
|
|
|
|
|
18.
|
Dolj
|
|
|
|
|
|
|
19.
|
Galaţi
|
|
|
|
|
|
|
20.
|
Giurgiu
|
|
|
|
|
|
|
21.
|
Gorj
|
|
|
|
|
|
|
22.
|
Harghita
|
|
|
|
|
|
|
23.
|
Hunedoara
|
|
|
|
|
|
|
24.
|
Ialomiţa
|
|
|
|
|
|
|
25.
|
laşi
|
|
|
|
|
|
|
26.
|
Maramureş
|
|
|
|
|
|
|
27.
|
Mehedinţi
|
|
|
|
|
|
|
28.
|
Mureş
|
|
|
|
|
|
|
29.
|
Neamţ
|
|
|
|
|
|
|
30.
|
Olt
|
|
|
|
|
|
|
31.
|
Prahova
|
|
|
|
|
|
|
32.
|
Satu Mare
|
|
|
|
|
|
|
33.
|
Sălaj
|
|
|
|
|
|
|
34.
|
Sibiu
|
|
|
|
|
|
|
35.
|
Suceava
|
|
|
|
|
|
|
36.
|
Teleorman
|
|
|
|
|
|
|
37.
|
Timiş
|
|
|
|
|
|
|
38.
|
Tulcea
|
|
|
|
|
|
|
39.
|
Vaslui
|
|
|
|
|
|
|
40.
|
Vâlcea
|
|
|
|
|
|
|
41.
|
Vrancea
|
|
|
|
|
|
Sub sancţiunile prevăzute de art. 215 şi 292 din Codul
penal, declar pe propria răspundere că informaţiile raportate sunt reale,
concrete şi complete.
Semnătura autorizată
(ştampila asigurător)
- verso -
Coloana „Structura proprie de lucru" va conţine:
1) toate sucursalele
şi/sau agenţiile asigurătorului pentru fiecare judeţ, completate în coloana
„Unităţi proprii";
2) adresa, numerele de telefon (fix, mobil) şi fax, precum şi adresa
de e-mail ale fiecărei sucursale şi/sau agenţii a asigurătorului din fiecare
judeţ, completate în coloana „Datele de identificare";
3) numele şi
prenumele persoanelor angajate ale societăţii, specializate în activitatea de
constatare şi lichidare a daunelor auto, funcţia persoanelor, precum şi
specialitatea, pentru fiecare dintre sucursalele/agenţiile asigurătorului,
completate în coloana „Personalul specializat".
Coloana „Persoană autorizată" va conţine:
4) numele sau
denumirea persoanei autorizate cu care asigurătorul are contract de mandat
pentru desfăşurarea activităţii de contractare a asigurării RCA, din fiecare
judeţ;
5) adresa, numerele
de telefon (fix, mobil) şi fax, precum şi adresa de e-mail ale fiecărei
persoane autorizate.
ANEXA Nr. 5 la norme
Antet asigurător
PRIME DE ASIGURARE RCA
|
Nr. crt.
|
Denumirea indicatorului
|
Luna de raportare
|
|
Persoane fizice
|
Persoane juridice
|
|
1.
|
Număr de contracte în vigoare la sfârşitul lunii de raportare1),
din care:
- cu valabilitate pentru 6 luni sau 12 luni
|
|
|
|
- cu valabilitate pentru o lună
|
|
|
|
2.
|
Număr de contracte încheiate în exerciţiul financiar de raportare2):
|
|
|
|
3.
|
Prime subscrise3):
- lei -
|
|
|
|
4.
|
Prime brute încasate, din care:
- asigurări
directe - lei -
|
|
|
|
- primiri în
reasigurare - lei -
|
|
|
|
5.
|
Prime cedate în reasigurare, din care:
- piaţa internă
- lei -
|
|
|
|
- piaţa
externă - lei
-
|
|
|
|
6.
|
Prime nete
încasate - lei -
|
|
|
|
7.
|
Rezerva de
primă - lei -
|
|
|
|
8.
|
Comisioane încasate pentru cedări în reasigurare - lei
-
|
|
|
|
9.
|
Regrese/Recuperări - art. 58 din Legea nr. 136/1995,
cu modificările şi completările ulterioare4) (încasări) - lei -
|
|
|
Semnătura autorizată
(ştampila asigurătorului)
1) Rândul „Număr de
contracte în vigoare la sfârşitul lunii de raportare" se completează cu
informaţii privind numărul de poliţe încheiate atât în timpul exerciţiului
financiar în curs, cât şi al celui anterior şi care au valabilitate în ultima
zi a lunii de raportare aferentă exerciţiului financiar în curs.
2) Rândul „Număr de
contracte încheiate în exerciţiul financiar de raportare" se completează
cu informaţii privind numărul cumulat de poliţe încheiate de la data de 1
ianuarie a exerciţiului financiar în curs până la sfârşitul lunii de raportare.
3) Rândul „Prime
subscrise" se completează cu volumul cumulat al primelor încasate şi al
celor de încasat pentru poliţele încheiate în exerciţiul financiar respectiv
(aferente poliţelor prevăzute la pct. 2).
4) Rândul
„Regrese/Recuperări - art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi
completările ulterioare" se completează cu informaţii privind volumul
sumelor încasate în urma acţiunilor în regres, precum şi a sumelor recuperate
potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi
completările ulterioare.
ANEXA Nr. 6a) la norme
Antet asigurător
DESPĂGUBIRI - RCA
- persoane fizice -
|
Nr. crt.
|
Denumirea indicatorului
|
An în curs9)
|
Ani anteriori10)
|
|
Vătămări corporale
|
Pagube materiale
|
Vătămări corporale
|
Pagube materiale
|
|
1.
|
Număr de evenimente avizate1), din care: - asigurări directe
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare
|
|
|
|
|
|
2.
|
Despăgubiri avizate2), din care:
- asigurări directe - lei -
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
3.
|
Număr de dosare de daună plătite3), din care: - asigurări directe
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare
|
|
|
|
|
|
4.
|
Despăgubiri plătite4), din care:
- asigurări directe - lei -
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
5.
|
Număr de dosare nelichidate5), din care: - asigurări directe
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare
|
|
|
|
|
|
6.
|
Rezerva de daună6), din care:
- asigurări directe - lei -
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
7.
|
Recuperări7) - lei -
|
|
|
|
|
|
8.
|
Regrese8)
(plăţi): - lei -
|
|
|
|
|
Semnătura autorizată
(ştampila asigurătorului)
ANEXA Nr. 6b) la norme
Antet asigurător
DESPĂGUBIRI - RCA
- persoane juridice -
|
Nr. crt.
|
Denumirea indicatorului
|
An în curs9)
|
Ani anteriori10)
|
|
Vătămări corporale
|
Pagube materiale
|
Vătămări corporale
|
Pagube materiale
|
|
1.
|
Număr de evenimente avizate1), din care: - asigurări directe
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare
|
|
|
|
|
|
2.
|
Despăgubiri avizate2), din care:
- asigurări directe - lei -
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
3.
|
Număr de dosare de daună plătite3), din care: - asigurări directe
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare
|
|
|
|
|
|
4.
|
Despăgubiri plătite4), din care:
- asigurări directe - lei -
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
5.
|
Număr de dosare nelichidate5), din care: - asigurări directe
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare
|
|
|
|
|
|
6.
|
Rezerva de daună6), din care:
- asigurări directe - lei -
|
|
|
|
|
|
- primiri în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
- cedări în reasigurare - lei -
|
|
|
|
|
|
7.
|
Recuperări7) - lei -
|
|
|
|
|
|
8.
|
Regrese8) (plăţi): -
lei -
|
|
|
|
|
Semnătura autorizată
(ştampila asigurătorului)
- verso anexele nr. 6a) şi 6b -
NOTĂ:
1) Rândul „Număr de
evenimente avizate" se completează cu informaţii privind numărul de dosare
de daună deschise în perioada de raportare*).
2) Rândul
„Despăgubiri avizate" se completează cu informaţii privind valoarea
cumulată a despăgubirilor care urmează a fi plătite sau au fost plătite pentru
dosarele de daună deschise în perioada de raportare*), menţionate la pct. 1.
3) Rândul „Număr de
dosare de daună plătite" se completează cu informaţii privind numărul de
dosare de daună plătite de asigurător în perioada de raportare*), indiferent de
data avizării dosarului de daună.
4) Rândul
„Despăgubiri plătite" se completează cu informaţii privind valoarea
cumulată a despăgubirilor plătite în perioada de raportare*), aferente
dosarelor de daună de la pct. 3.
5) Rândul „Număr de
dosare nelichidate" se completează cu informaţii privind numărul de dosare
de daună nelichidate până la sfârşitul lunii de raportare (în stoc), indiferent
de data avizării dosarului de daună.
6) Rândul „Rezerva
de daună" se completează cu informaţii privind valoarea cumulată a
rezervei de daună aferente dosarelor de daună în stoc la sfârşitul lunii de
raportare, menţionate la pct. 5.
7) Rândul
„Recuperări" se completează cu informaţii privind volumul despăgubirilor
efectiv recuperate de la asigurător, în baza
contractului de reasigurare, în perioada de raportare*).
8) Rândul
„Regrese" se completează cu informaţii privind suma efectiv plătită în
urma acţiunilor de regres, în perioada de raportare*).
9) Coloana „An în
curs" se completează cu informaţii privind dosarele de daună deschise în
urma unor evenimente produse în perioada de raportare*).
10) Coloana „Ani
anteriori" se completează cu informaţii privind dosarele de daună deschise
în urma unor evenimente produse în anii anteriori, respectiv până la data de 31 decembrie a anului financiar anterior.
*) Perioada de raportare este perioada începând de la 1 ianuarie a exerciţiului financiar în
curs până la sfârşitul lunii de referinţă.
ANEXA Nr. 7 la norme
Antet asigurător
SITUAŢIA
privind contribuţia
pentru activitatea de RCA datorată şi virată
pentru luna....................
|
Nr. crt.
|
Specificaţii
|
Total cumulat de la începutul
anului, din care:
|
Pentru luna de raportare
|
Numărul şi data
documentului
de plată*)
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
Volumul primelor brute încasate
|
|
|
X
|
|
2.
|
Cota procentuală stabilită de CSA
|
|
|
X
|
|
3.
|
Contribuţia datorată
|
|
|
X
|
|
4.
|
Majorări de întârziere datorate
|
|
|
X
|
|
5.
|
Suma virată, total din care:
|
|
|
|
|
|
- aferentă contribuţiei
- aferentă majorărilor de întârziere
|
|
|
|
Semnătura autorizată
(ştampila asigurătorului)
*) Se anexează şi copia documentului de plată din luna
respectivă.
ANEXA Nr. 7a) la norme
Antet asigurător
SITUAŢIA
rectificativă privind activitatea de RCA pentru luna..............................................
|
Nr. crt.
|
Specificaţii
|
Suma raportată iniţial sau anterior
|
Suma corectată**)
|
Numărul şi data
documentului
de plată*)
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
Volumul primelor brute încasate
|
|
|
X
|
|
2.
|
Cota procentuală stabilită de CSA
|
|
|
X
|
|
3.
|
Contribuţia datorată
|
|
|
X
|
|
4.
|
Majorări de întârziere datorate
|
|
|
X
|
|
5.
|
Suma virată, total din care:
|
|
|
|
|
|
- aferentă contribuţiei
- aferentă majorărilor de întârziere
|
|
|
|
Semnătura autorizată
(ştampila asigurătorului)
*) Se anexează şi copia documentului de plată din luna
respectivă.
**)în rândul 1 coloana 3 se înscriu sumele rectificate care le înlocuiesc pe cele raportate iniţial
sau anterior.
ANEXA Nr. 8 la norme
Antet asigurător
ALTE CHELTUIELI - PENTRU ASIGURAREA RCA
- lei -
|
Nr. crt.
|
Denumirea indicatorului
|
Luna de raportare
|
|
1.
|
Comisioane plătite, din care:
|
|
|
- pentru activitatea de contractare
|
|
|
- primiri în reasigurare
|
|
|
2.
|
Contribuţii la asigurarea RCA, din care:
|
|
|
- fondul de protecţie a victimelor străzii
|
|
|
- cota procentuală RCA
|
|
Semnătura autorizată
(ştampila asigurătorului)