ORDIN
Nr. 2346 din 26 noiembrie 1996
privind aprobarea Normelor tehnice cu privire la aplicarea asigurarii
obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule
ACT EMIS DE: MINISTERUL FINANTELOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 314 din 26 noiembrie 1996
Ministru de stat, ministrul finantelor,
avand in vedere prevederile art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind
asigurarile si reasigurarile in Romania, ale art. 9 din Hotararea Guvernului
nr. 1.259/1996 privind unele masuri in aplicarea art. 53 din Legea nr. 136/1995
privind asigurarile si reasigurarile in Romania, in legatura cu asigurarea
obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule,
precum si prevederile art. 7 alin. 3 din Hotararea Guvernului nr. 449/1994
privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor, republicata,
emite urmatorul ordin:
1. Se aproba Normele tehnice cu privire la aplicarea asigurarii obligatorii
de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
2. Prezentele norme tehnice se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
3. Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare va lua
masuri pentru aducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
4. Incepand cu data de 1 ianuarie 1997 isi inceteaza aplicabilitatea
Normele tehnice nr. 185.109 din 30 ianuarie 1996.
Ministru de stat,
ministrul finantelor,
Florin Georgescu
NORME TEHNICE
cu privire la aplicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru
pagube produse prin accidente de autovehicule
I. Generalitati
1. - Asiguratorii autorizati de Oficiul de supraveghere a activitatii de
asigurare si reasigurare sa practice asigurarea obligatorie de raspundere
civila pentru pagube cauzate tertilor prin accidente de autovehicule acorda, in
baza primelor de asigurare platite, despagubiri pentru prejudiciile de care
asiguratii acestora raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite
prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul Romaniei, precum si
pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
2. - Asiguratorii acorda despagubiri:
(1) indiferent de locul in care a fost produs accidentul de autovehicul (pe
drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in
incinte si in oricare alte locuri), atat in timpul deplasarii, cat si in timpul
stationarii autovehiculului asigurat;
(2) pentru pagubele produse de existenta sau functionarea dispozitivelor
sau instalatiilor montate pe autovehicule, dar numai atat timp cat acestea sunt
montate pe autovehicul, precum si pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci
ori atase, dar numai in timpul cat acestea sunt atasate unui autovehicul
asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a
acestora de autovehicule;
(3) daca paguba a fost cauzata: din vina conducatorului autovehiculului;
prin fapta lucrului (cand paguba isi are cauza in insusirile, actiunea sau
inactiunea lucrului); prin intermediul altui lucru, antrenat de deplasarea
autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a
substantelor sau produselor transportate.
3. (1) In situatia in care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea
accidentului sau la marirea pagubei, cel chemat a raspunde va fi tinut
raspunzator numai pentru partea din paguba pe care a produs-o. In astfel de
situatii masura raspunderii fiecarei persoane va fi cea rezultata din acte.
(2) In cazul in care din acte nu rezulta masura raspunderii fiecarei
persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numarul partilor
implicate in accident.
4. Asiguratorii nu acorda despagubiri pentru:
(1) cazurile in care detinatorul sau conducatorul autovehiculului asigurat
nu are raspundere civila, daca accidentul a fost produs:
a) dintr-un caz de forta majora (imprejurare externa, imprevizibila,
extraordinara si invincibila, fara relatie cu lucrul care a provocat accidentul
sau cu insusirile sale naturale);
b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite;
c) din culpa exclusiva a unei terte persoane;
(2) pagubele cauzate unui autovehicul sau oricarui alt bun apartinand
aceleiasi persoane fizice sau persoane juridice, daca au fost cauzate de un alt
autovehicul apartinand aceleiasi persoane fizice sau juridice, condus de un
prepus al aceleiasi persoane juridice ori de o alta persoana pentru care
raspunde persoana fizica sau persoana juridica asigurata;
(3) pagubele cauzate in cazul in care detinatorul autovehiculului nu face
dovada valabilitatii asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube
cauzate tertilor prin accidente de autovehicule, la data accidentului;
(4) pagubele situate sub limita minima a despagubirilor de asigurare
prevazute in Hotararea Guvernului nr. 1.259/1996, pentru avarierea ori
distrugerea bunurilor in unul si acelasi accident, indiferent de numarul
persoanelor pagubite si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea
pagubei;
(5) partea din prejudiciu care depaseste limitele maxime ale despagubirilor
de asigurare prevazute in Hotararea Guvernului nr. 1.259/1996, produs in unul
si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor pagubite si de numarul
persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei;
(6) amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat
detinatorul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de
producerea pagubei, precum si cheltuielile de executare a hotararilor penale
privind plata despagubirilor;
(7) cheltuielile facute in procesul penal de detinatorul sau conducatorul
autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, chiar daca in
cadrul procesului penal s-a solutionat si latura civila;
(8) sumele pe care conducatorul autovehiculului, raspunzator de producerea
pagubei, este obligat sa le plateasca detinatorului care i-a incredintat
autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
(9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, daca intre
detinatorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducatorul auto
raspunzator si persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil,
comercial, de munca, cu titlu oneros sau gratuit);
(10) pagubele produse la locul de munca de dispozitivele sau instalatiile
montate pe autovehicule, atunci cand acestea sunt utilizate ca utilaje sau
instalatii de lucru;
(11) pagubele cauzate prin accidente survenite in timpul operatiunilor de
incarcare si de descarcare, acestea constituind riscuri ale activitatii
profesionale;
(12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase
(radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), cu
ocazia caruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei;
(13) pretentiile referitoare la reducerea valorii bunurilor dupa reparatie.
II. Stabilirea despagubirii pe baza conventiei dintre asigurati, persoanele
pagubite si asiguratori
5. (1) Stabilirea despagubirilor pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele pagubite si asiguratori se poate face in cazurile in care, din
actele incheiate de organele de politie, unitatile de pompieri sau celelalte
autoritati publice competente sa constate si sa cerceteze accidentele de
autovehicule, precum si din instiintarea asiguratilor, respectiv a
conducatorilor auto vinovati, rezulta cu certitudine raspunderea civila a
detinatorului sau conducatorului autovehiculului asigurat in producerea
pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului material suferit.
(2) In cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, daca autoritatile publice
nu au intocmit acte cu privire la cauzele si la imprejurarile producerii
accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite
prin orice mijloc legal de proba. Pentru stabilirea despagubirii pe baza
conventiei dintre asigurati, persoanele pagubite si asiguratori, asiguratorii
vor face constatari si vor trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare
de producerea pagubei, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, in
baza declaratiei scrise a asiguratului si a altor dovezi prezentate, coroborate
cu investigatii in legatura cu dinamica accidentului, localizarea acestuia
etc., precum si cu privire la cuantumul pagubelor produse.
(3) La primirea despagubirii pe baza conventiei, persoana pagubita isi ia
un angajament scris, care reprezinta titlu executoriu, prin care se obliga sa
restituie, de indata, despagubirea primita, in cazul in care actele incheiate
de organele de politie, unitatile de pompieri sau de alte autoritati componente
sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.
6. - Despagubirile nu pot fi stabilite pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele pagubite si asiguratori, in cazul in care:
(1) persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia)
sau persoane care se afla in intretinerea detinatorului sau a conducatorului
autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei;
(2) persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri, in cazurile de
vatamari corporale sau de deces, sunt copiii, parintii, fratii sau surorile
detinatorului ori ai conducatorului autovehiculului asigurat, raspunzatori de
producerea pagubei, si nu se afla in intretinerea acestora;
(3) se formuleaza pretentii de despagubiri ce se cuvin sub forma de
prestatii banesti periodice (pensie de intretinere), precum si in cazul in care
pentru aceste prestatii se solicita o suma globala;
(4) se formuleaza pretentii de despagubiri pentru lipsa de folosinta a
bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despagubire, cu
exceptia lipsei de folosinta a mijloacelor de transport avariate apartinand
agentilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de marfuri sau
de persoane, cu plata, dar numai pentru timpul normal necesar efectuarii
reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despagubire
aferenta lipsei de folosinta se determina luand in calcul tarifele orare pentru
transporturi de marfuri sau de persoane, practicate de catre pagubit la data
producerii pagubei. Sarcina probei apartine pagubitului si se face cu
inscrisuri doveditoare;
(5) se formuleaza pretentii avand ca obiect daunele morale;
(6) se formuleaza pretentii de despagubiri pentru: hartii de valoare, acte,
manuscrise, bijuterii, pietre pretioase, obiecte de arta, obiecte din platina,
aur sau argint, marci postale, timbre, precum si pentru disparitia sau
distrugerea banilor;
(7) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de
producerea pagubei, cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si
la cuantumul pagubelor produse;
(8) nu a avut loc un contact material intre autovehiculul detinatorului
asigurat si persoana pagubita sau bunurile acesteia, atunci cand cauzele si
imprejurarile accidentului nu au fost consemnate in actele incheiate de
autoritatile publice autorizate.
7. In cazul in care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces
penal, despagubirile pot fi stabilite pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele prejudiciate si asiguratori, in cazul in care:
(1) potrivit legii, actiunea penala poate fi stinsa prin impacarea
partilor;
(2) desi hotararea instantei penale a ramas definitiva, stabilirea
despagubirilor civile ar urma sa se faca ulterior;
(3) desi actiunea penala nu poate fi stinsa prin impacarea partilor, sunt
indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere in judecata sau din actele incheiate
de autoritatile publice, semnate fara obiectii de detinatorul sau conducatorul
autovehiculului asigurat, raspunzatori de producerea pagubei, rezulta cu
certitudine atat raspunderea civila a acestora, pagubele cauzate, cat si
vinovatia penala a conducatorului auto care urmeaza sa fie trimis in judecata
dupa finalizarea cercetarilor ce sunt in curs;
b) s-a dat acordul pentru stabilirea despagubirii pe baza conventiei dintre
asigurat, persoana pagubita si asigurator;
c) persoana pagubita isi ia un angajament scris, care reprezinta titlu
executoriu, prin care se obliga sa restituie de indata, partial sau total,
despagubirea primita, in functie de hotararea instantei penale, in ceea ce
priveste fapta, faptuitorul si vinovatia;
d) conducatorul autovehiculului, raspunzator de producerea pagubei, isi ia
un angajament scris privind recuperarea despagubirii, in cazul aplicarii
prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995.
8. La stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau distrugerii
bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele
pagubite, avandu-se in vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului
pagubelor aduse bunurilor, fara a depasi valoarea acestora din momentul
producerii accidentului si nici limita maxima a despagubirilor de asigurare,
prevazuta in Hotararea Guvernului nr. 1.259/1996.
A. In cazul avarierii sau al distrugerii autovehiculelor, inclusiv a
vehiculelor
9. (1) Despagubirile pentru autovehicule nu pot depasi cuantumul pagubei si
nici valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.
(2) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparatiilor
partilor componente sau pieselor avariate ori cu costul de inlocuire al
acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare
si montare aferente reparatiilor si inlocuirilor, necesare ca urmare a
pagubelor produse prin accidentul de autovehiculul respectiv, din care se scade
valoarea eventualelor deseuri, stabilita la preturile practicate de unitatile
de achizitie.
(3) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia in considerare
inlocuirea numai a partilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(4) Prin parti componente sau piese care se considera necesar a fi
inlocuite se intelege numai acelea a caror reparare sau folosire chiar reparate
nu mai este posibila din punct de vedere tehnic datorita gradului de avariere a
acestora, ori cu toate ca repararea este posibila, costul reparatiei, inclusiv
cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente,
depaseste valoarea din nou a partii componente sau a piesei respective,
inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare
aferente.
(5) Se considera ca a fost necesara revopsirea integrala a autovehiculului
atunci cand partile avariate din cauza accidentului reprezinta cel putin 50%
din suprafata totala exterioara a autovehiculului respectiv.
(6) Preturile partilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi si ale
materialelor sunt cele practicate de unitatile de specialitate la data
producerii accidentului. Prin unitatile de specialitate se intelege persoanele
juridice care au in obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule,
parti componente, piese inlocuitoare si materiale pentru autovehicule (cu
exceptia celor in regim de consignatie) si/sau executarea lucrarilor de
intretinere si reparatii la autovehicule.
(7) In cazurile in care pentru repararea autovehiculelor a fost necesara
procurarea unor parti componente, piese sau materiale, cu plata in valuta,
costul acestora este egal cu costul prevazut in actele de cheltuieli prezentate
(inclusiv cheltuieli de transport si taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferenta
pieselor), transformat in lei, la cursurile de schimb valutar, in vigoare la
Banca Nationala a Romaniei, la data facturarii, fara a putea depasi 60 de zile
de la data accidentului. In aceste cazuri, costul partilor componente, pieselor
sau materialelor nu va depasi preturile de vanzare practicate de unitatile de
specialitate din Romania.
(8) Cheltuielile de manopera, inclusiv de demontare si montare, sunt cele
prevazute in tarifele practicate de unitatile de specialitate la data
producerii accidentului.
(9) Costul reparatiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de
inlocuire al partilor componente si al pieselor avariate, se stabileste pe baza
actelor de la unitatile de specialitate, daca reparatia se executa in cel mult
60 de zile de la data producerii accidentului.
(10) In cazul in care reparatiile autovehiculului s-au efectuat in regie
proprie sau se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiilor,
costul acestora se stabileste pe baza evaluarii asiguratorului si a eventualei
documentatii privind platile efectiv facute. In astfel de cazuri, costul
reparatiilor nu poate depasi insa, pentru parti componente, piese sau
materiale, preturile de vanzare practicate de unitatile de specialitate, iar
pentru cheltuielile de manopera care nu se justifica cu acte, potrivit
prevederilor de la alin. (9), tarifele practicate de aceste unitati.
(11) Daca pentru unele parti componente sau piese ale autovehiculului nu
exista preturi practicate de unitatile de specialitate, valoarea din nou a
acestora se poate stabili prin asimilare cu preturile de vanzare practicate de
unitatile de specialitate pentru parti componente sau piese ale unor
autovehicule similare sau pe baza preturilor din cataloagele pentru piese de
schimb. In cazul in care preturile din cataloage sunt exprimate in valuta,
acestea se vor transforma in lei, la cursul de schimb valutar, in vigoare la
Banca Nationala a Romaniei, la data producerii accidentului.
(12) In situatiile aplicarii prevederilor alin. (10), daca se prezinta acte
justificative, de la unitatile de specialitate, pentru cheltuielile efectiv
facute intr-un termen de 60 de zile de la data platii despagubirii, la cererea
persoanei pagubite se va putea acorda diferenta dintre sumele efectiv platite
si preturile avute in vedere la calculul despagubirii pe baza evaluarii
asiguratorului (pentru fiecare element in parte).
10. Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileste
scazandu-se din valoarea din nou a acestuia uzura corespunzatoare.
11. Prin valoarea din nou a autovehiculului avariat se intelege:
a) pentru autovehiculele inmatriculate in Romania, apartinand persoanelor
fizice si persoanelor juridice, romane sau straine, precum si pentru
autovehiculele inmatriculate in strainatate apartinand persoanelor fizice si
persoanelor juridice romane, care se comercializeaza in Romania, preturile
practicate de unitatile de specialitate, la data producerii accidentului,
pentru aceste autovehicule;
b) pentru autovehiculele inmatriculate in Romania, apartinand persoanelor
fizice si persoanelor juridice, romane sau straine, precum si pentru
autovehiculele inmatriculate in strainatate apartinand persoanelor fizice si
persoanelor juridice romane, care nu se comercializeaza in Romania, preturile
de vanzare practicate la data accidentului in tara care a fabricat
autovehiculul respectiv*), transformate in lei la cursul de schimb valutar in
vigoare la data accidentului;
c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu exista preturi stabilite sau
pentru tipuri ori modele ce nu se mai fabrica, valorile stabilite prin
asimilare cu preturile de vanzare practicate la data accidentului, ale unor
autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din productie interna sau
externa*), dupa caz, corectate cu un coeficient de similitudine cuprins intre
0,75-1,00.
-----------------
*) In lipsa acestor preturi, se pot avea in vedere preturile
corespunzatoare din cataloagele de specialitate.
12. (1) Uzura autovehiculului avariat se stabileste in raport cu vechimea,
intrebuintarea si starea de intretinere a acestuia la data producerii
accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparatiilor curente
sau capitale, inclusiv de inlocuirea partilor componente sau a pieselor
executate inainte de accident, pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare
a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileste in baza documentatiilor
privind costul efectiv al reparatiilor sau al inlocuirilor respective.
(2) Criteriile de stabilire a uzurii in cazul pagubelor produse la
autovehicule sunt cele prevazute in anexa la prezentele norme.
13. Se acorda despagubiri si pentru:
(1) acoperirea cheltuielilor facute in vederea limitarii pagubelor, daca
sunt necesare in urma accidentului, justificate cu acte;
(2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la atelierul
de reparatii din Romania cel mai apropiat de locul accidentului, care poate
face reparatia, sau la locul cel mai apropiat de adapostire a autovehiculului
(daca acesta nu se poate deplasa prin forta proprie), justificate cu acte. Prin
locul de adapostire a autovehiculului se intelege cel mult adresa garajului,
mentionata in certificatul de inmatriculare a autovehiculului.
B. In cazul vatamarii sau pieirii animalelor
14. Despagubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piata
locala a animalului respectiv, la data producerii riscului asigurat.
C. In cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decat cele de la
lit. A si B
15. (1) Despagubirile pentru cladiri, constructii sau alte bunuri se
stabilesc pe baza preturilor in vigoare din momentul producerii riscului
asigurat.
(2) In cazul in care persoanele pagubite prezinta documentatii tehnice
(devize de reparatii sau alte evaluari), acestea pot fi luate in considerare la
stabilirea despagubirii, dupa verificarea prealabila facuta de asigurator.
D. In cazul avarierii sau distrugeri bunurilor apartinand persoanelor
straine
16. La stabilirea despagubirii pe baza conventiei dintre asigurati,
persoane straine pagubite (cetateni straini sau romani rezidenti in
strainatate) si asiguratori, in cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se
vor avea in vedere si urmatoarele:
(1) In cazul autovehiculelor inmatriculate in strainatate, despagubirile
acordate de asiguratori nu pot depasi diferenta dintre valoarea acestora din
momentul producerii accidentului si valoarea ramasa;
(2) In cazul autovehiculelor inmatriculate in strainatate, valoarea
acestora la data producerii accidentului se stabileste in baza preturilor
practicate in tara in care este inmatriculat autovehiculul ori in tara unde a
fost fabricat autovehiculul in cauza. In lipsa acestor preturi, se vor avea in
vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate;
(3) Prin valoarea ramasa se intelege valoarea acelor parti din autovehicul
ramase neavariate, fara a se putea depasi 20% din valoarea stabilita conform
prevederilor de la alin. (2) de mai sus;
(4) In cazul in care reparatia se efectueaza in strainatate, despagubirile
urmand a se plati in valuta, costul reparatiei este cel prevazut in
documentatia de reparatie, avandu-se in vedere avariile constatate, precum si
eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuarii reparatiei,
daca producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;
(5) In cazul autovehiculelor inmatriculate in strainatate si avariate, care
nu se pot deplasa prin forta proprie, se platesc despagubiri si pentru:
a) 75% din cheltuielile de transport al persoanelor straine care au
efectuat voiajul in autovehiculul avariat, fara a putea depasi 75% din tariful
prevazut pentru transportul cu avionul clasa "Economic";
b) Transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de
acesta de la locul accidentului pana la, cel mult, atelierul de reparatii din
tara de domiciliu, cu exceptia cazurilor de dauna totala;
c) 75% din cheltuielile de transport al marfurilor aflate in autovehicul,
inclusiv in remorca tractata de acesta, pana la locul de destinatie;
6) Cheltuielile prevazute la alin. (5) de mai sus trebuie justificate cu
acte de la societatile de transport specializate;
(7) Calcularea in valuta a limitelor privind cuantumul despagubirilor
prevazute in Hotararea Guvernului nr. 1.259/1996 se face la cursurile de schimb
valutar in vigoare la Banca Nationala a Romaniei la data producerii
accidentului.
17. Calcularea in valuta a despagubirilor stabilite in lei se face la
cursurile de schimb valutar in vigoare la Banca Nationala a Romaniei la data
propunerii facute de catre asigurator persoanei pagubite si acceptate de catre
aceasta.
18. In cazurile in care despagubirile urmeaza a se recupera potrivit art.
58 din Legea nr. 136/1995:
a) daca reparatia a fost efectuata in Romania, total sau partial, suma de
recuperat reprezinta despagubirea stabilita in lei;
b) daca reparatia a fost efectuata in strainatate, suma de recuperat
reprezinta despagubirea platita in valuta, transformata in lei la cursurile de
schimb valutar in vigoare la Banca Nationala a Romaniei la data efectuarii operatiunii.
E. In cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor
19. La stabilirea despagubirilor pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele pagubite si asiguratori, in cazul vatamarii corporale sau al
decesului unor persoane, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de
persoanele pagubite, avandu-se in vedere urmatoarele:
(1) in caz de vatamare corporala:
a) diferenta dintre veniturile salariale nete ale persoanei vatamate si
indemnizatia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care
salariatul isi desfasoara activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului
asigurarilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii si a concediului
medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din alte activitati desfasurate de
catre persoana vatamata, anterior vatamarii, dovedite cu documente de evidenta
fiscala, pe ultimele 3 luni - iar in lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate
- inainte de accident, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariati;
c) salariul de baza minim brut lunar pe tara, in cazul persoanelor pagubite
aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de
calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de
transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru
recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform
prescriptiilor medicale si inscrisurilor doveditoare);
e) cheltuieli cu ingrijitori pe perioada incapacitatii de munca, daca prin
certificat medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult de salariul de
baza minim brut lunar pe tara;
(2) in caz de deces:
a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum si cele
efectuate cu ocazia indeplinirii ritualurilor religioase, insa cel mult suma de
2 milioane lei, pe baza inscrisurilor doveditoare;
b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare,
justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la
localitatea in care se face inmormantarea;
c) veniturile nete nerealizate si eventuale alte cheltuieli facute in
perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului,
prevazute la alin. (1) lit. a)-e) de mai sus, daca acestea au fost cauzate de
producerea accidentului.
III. Avizarea si constatarea pagubelor
20. Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de
autovehicule, persoanele pagubite se vor adresa societatii de asigurare la care
detinatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului are incheiat
un contract de asigurare obligatorie de raspundere civila auto.
21. In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a avarierii ori
distrugerii bunurilor apartinand mai multor persoane, in unul si acelasi
accident de autovehicul, depaseste limita (in care se cuprind si cheltuielile
facute in procesul civil), indiferent de numarul persoanelor pagubite si de
numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei, despagubirile se
acorda in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare
persoana pagubita.
22. (1) Incuviintarea cu privire la stabilirea despagubirii pe baza
conventiei dintre asigurati, persoane pagubite si asiguratori, se da:
a) pe actele eliberate de autoritatile publice competente sa constate si sa
cerceteze accidentele de autovehicule, pe instiintarea sau pe procesul-verbal
de constatare a pagubelor intocmit de asigurator, de catre detinatorul
autovehiculului, iar in cazul in care despagubirile nu urmeaza sa fie
recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, si de catre
conducatorul auto raspunzator de producerea pagubei;
b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, intocmit de asigurator, de
catre persoana pagubita (in cazul persoanelor juridice, reprezentantul
acestora).
(2) In situatiile prevazute la alin. (1) de mai sus, in cazul persoanelor
fizice, incuviintarea poate fi data de sotia (sotul) asiguratului, respectiv a
(al) persoanei pagubite, ori, in caz de imposibilitate (spitalizare, deces,
detentie, lipsa indelungata din localitate etc.) a ambilor soti, de oricare
dintre urmatoarele persoane majore: copii, parinti, surori sau frati ai
asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (sotului) acestora.
23. Lucrarile de constatare a pagubelor se efectueaza si in cazurile in
care nu s-a primit inca instiintarea de la asiguratul raspunzator de producerea
pagubei, insa persoanele pagubite se prezinta la asiguratorul acestuia cu
dovezi privind raspunderea asiguratului, cauzele si imprejurarile accidentului.
24. (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semneaza de toate
persoanele care iau parte la intocmirea acestuia.
(2) Eventualele obiectii ale partilor cu privire la pagubele constatate vor
fi mentionate in procesul-verbal sau intr-o anexa la acesta.
(3) Eventualele modificari in cuprinsul procesului-verbal trebuie
certificate sub semnatura acelorasi persoane care l-au semnat.
(4) Daca, cu ocazia demontarii sau reparatiei bunului avariat, au rezultat
si alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate
initial, se va intocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor,
cu participarea acelorasi persoane care au luat parte la constatarea initiala.
25. Toate persoanele care participa la intocmirea actelor raspund conform
legii pentru trecerea de date false sau nereale in actele respective.
26. In situatii justificate, asiguratorii pot acorda despagubiri si in
cazul in care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat
inainte ca asiguratorii sa efectueze constatarea pagubei, daca imprejurarile si
cauzele producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubei rezulta
din actele aflate la dosar. In asemenea situatii, stabilirea marimii avariilor,
precum si a cuantumului pagubelor se vor face in baza: datelor consemnate in
actele autoritatilor publice competente, documentatiilor privind costul efectiv
al reparatiilor efectuate, declaratiilor scrise ale pagubitului si ale
martorilor si a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatari ale
asiguratorului, rezultate in urma examinarii reparatiilor executate
autovehiculului si, dupa caz, a eventualelor parti componente sau piese
avariate inlocuite, precum si cu investigatiile in legatura cu dinamica
accidentului, localizarea acestuia etc. Si in aceste cazuri, datele constatate
vor fi consemnate in procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule,
care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la intocmirea acestuia.
27. O data cu plata despagubirii, persoana pagubita va mentiona, in scris,
ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite si ca nu mai are nici o
pretentie in legatura cu paguba respectiva fata de asigurator.
IV. Dispozitii finale
28. (1) In cazurile in care nu s-a realizat conventia si despagubirile se
stabilesc prin hotarare judecatoreasca, asiguratorul va acorda despagubiri fara
a mai fi necesara incuviintarea asiguratului, in baza hotararii judecatoresti
ramase definitiva si investita cu formula executorie, cu respectarea
prevederilor Legii nr. 136/1995 si ale cap. I din prezentele norme tehnice.
(2) In cazul obligarii la prestatii banesti periodice, sumele stabilite de
organele prevazute la alin. (1) de mai sus se vor plati pana la reducerea sau incetarea
starii de nevoie sau a incapacitatii de munca, tinandu-se seama de deciziile de
pensionare, certificatele medicale si alte dovezi care stabilesc aceste
situatii.
29. In cazul in care, dupa plata despagubirilor pentru vatamari corporale,
stabilite prin hotararea organului de jurisdictie competent, intervine decesul
victimei ca urmare a aceluiasi accident, se pot stabili despagubiri pe baza
conventiei dintre parti, pentru cheltuielile prevazute la pct. 19 alin. (2).
30. Conventia dintre asigurati, persoanele pagubite si asiguratori are
caracter total, neconditionat, definitiv si stinge toate pretentiile decurgand
din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizarii conventiei,
pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu exceptia situatiei
prevazute la pct. 7 alin. (3) si a situatiei in care, ulterior platii
despagubirii pentru vatamari corporale, starea persoanei pagubite s-a agravat
ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiasi accident.
ANEXA 1
la normele tehnice
STABILIREA
uzurii in cazul pagubelor produse la autovehicule
1. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii
evenimentului asigurat, din valoarea din nou a acestora se scade uzura
valorica.
Uzura se stabileste in functie de gradul de intrebuintare (parcurs) a
autovehiculului, exprimat in kilometri, precum si de vechimea in exploatare,
exprimata in unitati de timp (ani), diferentiata pe categorii de autovehicule
clasificate dupa capacitatea cilindrica a motorului, in cmc, potrivit tabelelor
coeficientilor de uzura nr. 1 si 2.
Pentru stabilirea uzurii unui autovehicul sunt necesare:
a) data introducerii in exploatare de nou a autovehiculului respectiv,
mentionata in documentele de identificare ale acestuia (carte de identitate,
certificat de inmatriculare etc.) sau, in lipsa, anul de fabricatie de pe placa
de origine a autovehiculului;
b) parcursul in kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data
introducerii lui in exploatare de nou si pana la data producerii evenimentului
asigurat.
2. Pentru autovehiculele la care se cunosc datele mentionate la pct. 1 lit.
a) si b), pentru stabilirea uzurii autovehiculului avariat se cauta in tabelul
coeficientilor de uzura linia corespunzatoare vechimii in exploatare (in ani)
si coloana corespunzatoare starii de intretinere medie (determinata pentru un
parcurs mediu anual de 10.000 km) la intersectia carora se va gasi coeficientul
de uzura respectiv.
In cazul in care exista diferente intre parcursul real si cel rezultat
utilizand media anuala, coeficientul corespunzator starii de intretinere medie
se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fara a putea depasi
coeficientii corespunzatori starilor de intretinere buna sau rea.
-------------
*) Corectia se va face prin adunare, daca parcursul real este mai mare de
10.000 km/an, ori prin scadere, daca este mai mic.
3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaste parcursul (km) realizat
pana la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este in
concordanta cu starea tehnica a autovehiculului respectiv, uzura
autovehiculului avariat se stabileste in functie de vechimea in exploatare si
de starea de intretinere a acestuia, prevazute in tabelele coeficientilor de
uzura anexate la prezenta.
Starea de intretinere a unui autovehicul se clasifica in: buna, medie si
rea.
Stabilirea starii de intretinere a autovehiculului se face potrivit starii
acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de
mai jos.
a) stare de intretinere buna:
Autovehiculul prezinta: integritatea elementelor caroseriei, barelor de
protectie si capacelor de roti; vopseaua intacta, fara exfolieri sau urme
aparente de rugina a tablei; tapiteria fara pete, urme de uzura prematura sau
rupturi; cauciucurile uzate uniform, fara sa prezinte uzuri accentuate pe
flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul fara
scurgeri de ulei pe partile laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului
afectat acestuia.
b) stare de intretinere medie:
Autovehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie sau
capacelor de roti pana la 10 dmp insumat pe intreaga suprafata exterioara;
degradari ale vopselei in ceea ce priveste luciul, cu urme de rugina aparenta
pe o suprafata totala pana la 10 dmp, cu exfolieri pe suprafata totala pana la
0,5 cmp sau orice alte zgarieturi; pete pe tapiteria scaunelor.
c) stare de intretinere rea:
Autovehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie si
capacelor de roti mai mari de 10 dmp insumat pe intreaga suprafata exterioara;
degradari ale vopselei, pierderea totala a luciului, cu exfolieri pe suprafata
totala mai mare de 0,5 cmp, cu urme pronuntate de rugina aparenta si zgarieturi;
tapiteria deteriorata si murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari
pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei;
motorul cu urme de ulei pe partile superioare si laterale, ca urmare a
scurgerilor la capacul distributiei, al chiulasei sau pe langa garniturile de
etansare; joc mare la volanul directiei.
Cunoscand data introducerii in exploatare de nou si starea sa de
intretinere, justificata tehnic, pentru stabilirea uzurii autovehiculului
avariat se cauta in tabelul coeficientilor de uzura linia orizontala
corespunzatoare vechimii in exploatare (in ani) a acestuia si se stabileste un
coeficient de uzura cuprins intre cei corespunzatori starii de intretinere buna
si rea.
4. Pentru autovehiculele care aveau executate inainte de data producerii
evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv inlocuiri ale partilor
componente sau ale pieselor originale, pentru mentinerea starii tehnice
corespunzatoare a autovehiculului, stabilirea uzurii se face pe baza relatiei:
Ur = U x K, in care:
Ur = gradul de uzura recalculat al autovehiculului;
U = gradul de uzura rezultat din tabelele coeficientilor de uzura, in baza
datelor mentionate mai sus;
(A-a)
K = coeficientul de corectie a uzurii -----, in care:
A
A = valoarea din nou a autovehiculului avariat:
a = costul total al reparatiilor curente, inclusiv al inlocuirilor de parti
componente sau de piese originale executate inainte de data producerii
evenimentului asigurat, pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare a
autovehiculului, in baza documentatiilor privind costul efectiv al acestora,
iar in lipsa, pe baza de expertiza suportata de asigurat.
*
* *
In nici un caz nu se pot lua in calcul coeficienti de uzura inferiori
coeficientilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea in
exploatare, parcursul realizat si starea de intretinere a autovehiculului
avariat, prevazuti in tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2.
TABELUL COEFICIENTILOR DE UZURA Nr. 1
pentru autovehicule a caror greutate maxima autorizata nu depaseste 3,5 tf si
pentru cele al caror numar de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
---------------------------------------------------
| | Coeficientul de uzura (%) |
| |--------------------------------------------
| Ani | Stare de | Stare de | Stare de |
| | intretinere | intretinere | intretinere |
| | buna | medie | rea |
|-------------------------------------------------|
| | 0 | 7 | 10 |
| 1 |-------------------------------------------|
| | 7 | 15 | 20 |
|-------------------------------------------------|
| | 15 | 23 | 30 |
| 2 |-------------------------------------------|
| | 18 | 28 | 35 |
|-------------------------------------------------|
| | 23 | 33 | 40 |
| 3 |-------------------------------------------|
| | 26 | 37 | 45 |
|-------------------------------------------------|
| | 30 | 42 | 50 |
| 4 |-------------------------------------------|
| | 34 | 45 | 53 |
|-------------------------------------------------|
| | 37 | 48 | 56 |
| 5 |-------------------------------------------|
| | 41 | 52 | 59 |
|-------------------------------------------------|
| | 45 | 55 | 62 |
| 6 |-------------------------------------------|
| | 48 | 58 | 65 |
|-------------------------------------------------|
| | 51 | 62 | 69 |
| 7 |-------------------------------------------|
| | 53 | 65 | 72 |
|-------------------------------------------------|
| | 56 | 67 | 75 |
| 8 |-------------------------------------------|
| | 58 | 70 | 78 |
|-------------------------------------------------|
| | 60 | 72 | 80 |
| 9 |-------------------------------------------|
| | 61 | 73 | 82 |
|-------------------------------------------------|
| | 62 | 74 | 84 |
| 10 |-------------------------------------------|
| | 63 | 75 | 85 |
|-------------------------------------------------|
|peste| 63 | 75 | 85 |
| 10 | | | |
---------------------------------------------------
NOTA:
Coeficientii de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt
stabiliti diferentiat, pe acesti ani, pentru jumatate de an si pentru un an intreg
de vechime.
TABELUL COEFICIENTILOR DE UZURA Nr. 2
pentru autovehicule a caror greutate maxima autorizata depaseste 3,5 tf si
pentru cele al caror numar de locuri pe scaune este mai mare de 9
---------------------------------------------------
| | Coeficientul de uzura (%) |
| |--------------------------------------------
| Ani | Stare de | Stare de | Stare de |
| | intretinere | intretinere | intretinere |
| | buna | medie | rea |
|-------------------------------------------------|
| | 0 | 7 | 10 |
| 1 |-------------------------------------------|
| | 8 | 15 | 20 |
|-------------------------------------------------|
| | 13 | 20 | 27 |
| 2 |-------------------------------------------|
| | 18 | 25 | 34 |
|-------------------------------------------------|
| | 23 | 30 | 39 |
| 3 |-------------------------------------------|
| | 28 | 35 | 44 |
|-------------------------------------------------|
| | 33 | 40 | 48 |
| 4 |-------------------------------------------|
| | 37 | 45 | 52 |
|-------------------------------------------------|
| | 41 | 49 | 56 |
| 5 |-------------------------------------------|
| | 44 | 52 | 60 |
|-------------------------------------------------|
| | 47 | 55 | 63 |
| 6 |-------------------------------------------|
| | 50 | 58 | 65 |
|-------------------------------------------------|
| | 53 | 60 | 68 |
| 7 |-------------------------------------------|
| | 55 | 64 | 70 |
|-------------------------------------------------|
| | 58 | 66 | 72 |
| 8 |-------------------------------------------|
| | 60 | 68 | 74 |
|-------------------------------------------------|
| | 63 | 70 | 76 |
| 9 |-------------------------------------------|
| | 65 | 71 | 77 |
|-------------------------------------------------|
| | 66 | 73 | 79 |
| 10 |-------------------------------------------|
| | 67 | 74 | 80 |
|-------------------------------------------------|
| | 68 | 75 | 82 |
| 11 |-------------------------------------------|
| | 69 | 76 | 83 |
|-------------------------------------------------|
| | 70 | 77 | 84 |
| 12 |-------------------------------------------|
| | 71 | 78 | 85 |
|-------------------------------------------------|
|peste| 71 | 78 | 85 |
| 12 | | | |
---------------------------------------------------
NOTA:
Coeficientii de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt
stabiliti diferentiat, pe acesti ani, pentru jumatate de an si pentru un an
intreg de vechime.