Ordinul Nr.472 din 25.09.2014

Capitolul IICondiţii tehnice Secţiunea 1Tipuri de materiale geosintetice şi caracteristicile acestora Articolul 15Producătorul de geosintetice şi produse înrudite trebuie să furnizeze beneficiarului date pe baza rezultatelor încercărilor specificate în tabelul 2 „Geotextile nemetalice şi produse înrudite utilizate pentru îmbrăcăminţi şi straturi de uzură asfaltice: funcţii, caracteristici relative la funcţii şi metode de încercare de utilizat“, conform SR EN 15381:2009 Tabelul 2

H = necesar pentru armonizare A = pentru toate condiţiile de utilizare S = utilizări specifice

–

-“ = nu sunt utilizabile ^aEN ISO 10319 poate să nu fie adecvat pentru produse specifice (grile din fibră de sticlă). În aceste cazuri trebuie utilizate metode mai adecvate, de exemplu EN ISO 13493-1 sau ASTM D 6637-01. În toate cazurile trebuie realizate încercări de tracţiune pe produsele finite. Secţiunea a 2-aConsideraţii privind utilitatea şi utilizarea materialelor geosintetice Articolul 16Utilitatea unui strat de geosintetic intercalat între structura existentă degradată şi un strat nou de ranforsare constă în:

– impermeabilizarea suprafeţei existente degradate, prin crearea unei bariere de umiditate formată din geotextil impregnat cu bitum (funcţia B);

– întârzierea apariţiei fisurilor reflective (funcţia STR);

– armarea (funcţia R) în cazul: casetelor de lărgire a drumurilor existente, ranforsarea cu straturi bituminoase a străzilor pavate, în intersecţii etc. Aceasta se va putea realiza după o analiză temeinică a structurii rutiere existente din punct de vedere al capacităţii portante şi al deformaţiilor posibile.Toate acestea conduc la mărirea duratei de exploatare a structurii rutiere. Articolul 17Geosinteticele se pot utiliza:

– în zone cu fisuri şi faianţări pe suprafeţe mari, unde necesită o acoperire parţială sau, adesea, totală a suprafeţei;

– în dreptul rosturilor dintre dalele unei îmbrăcăminţi din beton de ciment care urmează să fie ranforsată, se pot utiliza fâşii de geosintetice pe lăţimea de 1 m;

– la casetele de lărgire în dreptul rosturilor dintre structura rutieră nouă şi cea existentă. Articolul 18Degradările sub formă de fisuri sau faianţări, precum şi degradările apărute prin reflexie vor fi evaluate prin indici de stare, conform reglementărilor tehnice în vigoare. În funcţie de starea de degradare a suprafeţei carosabile se stabilesc sectoare omogene pe care se aşterne geosinteticul ca material antifisură, înainte de aşternerea straturilor asfaltice de acoperire. Articolul 19Gradul de severitate al degradărilor suprafeţei structurii rutiere fisurate trebuie să fie redus sau mediu, astfel încât geosinteticul să poată fi eficient. Articolul 20În cazul structurilor rutiere suple, semirigide şi rigide se vor avea în vedere următoarele: 1. Structurile rutiere pentru care se foloseşte geosintetic în vederea întârzierii transmiterii fisurării sunt cele care prezintă fisuri din oboseală sau reflexie caracteristice stratului asfaltic. Nu se acceptă aşezarea geosinteticelor în cazul în care suprafaţa este foarte degradată, cu rupturi sau dislocări. Fisurile (deschideri <3 mm) nu necesită un tratament special înaintea aşternerii materialului geosintetic. Crăpăturile (deschideri >3 mm) vor fi colmatate înaintea aşternerii materialului geosintetic. Colmatarea se va face în funcţie de deschiderea crăpăturii în conformitate cu normele tehnice pentru lucrările de întreţinere a drumurilor. În cazul unor crăpături cu deschidere >20 mm se va face o analiză tehnică pentru a se stabili dacă structura rutieră existentă degradată nu necesită realizarea unor lucrări de refacere înaintea ranforsării şi implicit a acoperirii cu material geosintetic. 2. În vederea asigurării unei suprafeţe pe care să se aşeze geosinteticul se recomandă să se prevadă un strat de reprofilare/egalizare din mortar asfaltic sau mixtură antifisură de minimum 2 cm, cu excepţia cazului în care producătorul are alte recomandări. 3. Suprafaţa de bază pe care se aşterne geosinteticul trebuie să fie foarte curată şi uscată, fără apă, zăpadă sau gheaţă. Articolul 21În cazul structurilor rutiere rigide (beton de ciment cu rosturi), se vor respecta următoarele: 1. Structura rutieră pe care se aşază geosinteticul trebuie să fie stabilă, fără degradări majore (fragmentări şi tasări de dale, gropi, crăpături, rupturi etc.). 2. Deplasările relative verticale la rosturi sau la crăpături trebuie să respecte următoarea condiţie: factorul de eficienţă la transfer a încărcării (FET) la rosturi trebuie să fie peste 80%: FET = (dn/di)100>0,8 (conform AASHTO, 1993), unde: di este deflexiunea pe partea încărcată; dn - deflexiunea pe partea neîncărcată. 3. Utilizarea geosinteticelor devine aproape ineficientă pentru deplasări active (ale căror deschideri sunt influenţate de variaţia temperaturii sau deplasări verticale sub trafic) ale rosturilor şi fisurilor, mai ales dacă acestea sunt mari. Totuşi, transmiterea fisurilor poate fi întârziată pe termen scurt, utilizând, după umplerea rosturilor, benzi de geomembrană groasă, care au şi rol de etanşare. 4. În cazul în care există deplasări relative verticale la rosturi sau la crăpături, folosirea geosinteticului ca barieră de umiditate nu se justifică, deoarece există riscul ruperii lor. În această situaţie se vor efectua întâi lucrări de stabilizare a îmbrăcăminţii degradate şi după aceea se va trece la ranforsarea drumului şi, implicit, la utilizarea materialului geosintetic. Secţiunea a 3-aPerformanţe impuse geosinteticului (SR EN 15381:2009) Articolul 22 (1) Geotextilele neţesute pot avea moduli de elasticitate dinamică relativ mici mobilizând astfel numai eforturi limitate la niveluri mici ale deformaţiei; ele funcţionează ca disipatori de energie în dreptul fisurilor, deviindu-le propagarea pe verticală şi întârziind, în acest fel, reflectarea lor în stratul nou asfaltic.(2) Capacitatea de retenţie a bitumului de către geotextil este recomandată (cf. SR EN 15381) să fie minimum 0,9 l/m². Retenţia minimă va fi direct influenţată de greutatea, grosimea geotextilului şi caracteristicile stratului suport la instalare (rugozitate, porozitate, planeitate etc.) (3) În vederea evitării infiltrării apei în straturile inferioare ale structurii rutiere, dar şi pentru întârzierea fisurării prin reflexie, se poate folosi un material geotextil impregnat cu bitum din fabrică, pentru a evita eventualele neplăceri legate de o cantitate mare de amorsă necesară. Articolul 23Proprietăţile fizico-mecanice minime necesare pentru geotextile utilizate cu rol de barieră de umiditate şi cu rol de disipator de tensiuni sunt prezentate în tabelul 3. Tabelul 3

(1 N = 0,101971 kgf) Articolul 24(1) Geogrilele au moduli de elasticitate mult mai mari decât geotextilele, fiind capabile să preia tensiuni mari la niveluri reduse ale deformaţiei (au, în general, greutatea de 200...500 g/m²).(2) Geogrilele se utilizează la armarea straturilor asfaltice încetinind apariţia deformaţiilor permanente. Pentru a acţiona ca o ranforsare a stratului de acoperire, o geogrilă trebuie să fie bine întinsă sau uşor pretensionată şi trebuie să aibă o rigiditate suficientă.(3) În funcţie de materialul din care este realizată geogrila, aceasta poate avea deformabilităţi cu valori între 2 şi 3% şi preluarea de tensiuni mai mari decât ale asfaltului. Articolul 25Geocompozitele se recomandă a fi folosite pentru structuri rutiere în care este necesară atât încetinirea transmiterii fisurilor, rezistenţă mare la preluarea solicitărilor din trafic, armarea, cât şi impermeabilizarea. Articolul 26 (1) Geomembranele servesc ca membrană impermeabilizantă.(2) Geomembranele se aşază sub formă de fâşii, în general peste rosturi. Unele membrane au prevăzut un material adeziv pe o parte sau pe ambele şi se pot lipi de structura rutieră veche prin îndepărtarea filmului de protecţie de pe spatele membranei şi aşezarea ei pe rostul pregătit. În alte cazuri se aplică o amorsă adezivă pe structura rutieră înainte de aşezarea geomembranei, la recomandarea producătorului. Secţiunea a 4-aPrescripţii de proiectare Articolul 27La utilizarea în cadrul unei structuri rutiere a unui strat de material geosintetic se va ţine seama de următoarele elemente principale: 1. Starea de degradare a suprafeţei carosabile şi a structurii rutiere conform reglementărilor tehnice în vigoare. 2. Funcţiile ce vor fi îndeplinite de geosintetic în cadrul stratului asfaltic, conform tabelului 2 din prezentul normativ. 3. Caracteristicile de referinţă cuprinse în tabelul 3 din prezentul normativ - pentru geotextile. 4. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturii asfaltice din starturile de ranforsare, în conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare. 5. Structura rutieră se va dimensiona conform normativelor în vigoare, făcându-se abstracţie de prezenţa materialului geosintetic. 6. Atât structura rutieră existentă, cât şi cea pentru ranforsare vor fi verificate la solicitările din trafic (NP 111), precum şi la acţiunea îngheţ-dezgheţ (STAS 1709/1,2,3). Articolul 28Geosinteticul poate fi utilizat în funcţie de trei parametri importanţi: 1. Starea structurii rutiere existente. Pentru o suprafaţă carosabilă afectată de fisuri datorate degradărilor de suprafaţă, se recomandă prevederea unui material geosintetic în conformitate cu tabelul 4. Tabelul 4

NOTĂ: Un sector de drum este considerat omogen dacă este caracterizat de aceleaşi date referitoare la starea de degradare a îmbrăcăminţii rutiere (bună, medie, rea), conform normativului AND 540. 2. Calitatea suportului (strat de bază, fundaţie) Situaţiile în care este indicată utilizarea materialului geosintetic în funcţie de starea tehnică a structurii rutiere, conform reglementărilor tehnice în vigoare, este prezentată în tabelul 5. Tabelul 5

* Se va studia, prin proiect, refacerea structurii rutiere sau ranforsarea ei cu utilizare de materiale geosintetice, precedată de reparaţii locale. ** Alegerea tipului de material geosintetic se face în funcţie de prevederile de la capitolul II - secţiunea a 2-a. *** Dacă se consideră necesară aşternerea unui covor asfaltic. 3. În cazul în care există cedări în straturile-suport, deci nişte deficienţe structurale, prevederea unui geosintetic nu va rezolva problema. În aceste situaţii, eficienţa geosinteticului ca strat antifisură este mult redusă, deoarece apar fisuri direct în stratul de acoperire. Materialul geosintetic va fi însă eficient ca barieră de umiditate, protejând stratul-suport împotriva pătrunderii apei. Articolul 29 (1) În funcţie de scopul urmărit şi de calitatea materialelor la alegerea geosinteticului se poate opta pentru:1. geotextil (funcţie STR + B) - în cazul unei suprafeţe stabile, fără deplasări relative verticale; acţionează ca factor de întârziere a transmiterii fisurilor şi, prin faptul că se impregnează cu bitum, ca element de hidroizolare; 2. geogrilă (funcţie R) - în cazul în care există şi riscul de deplasări verticale relative mici (de exemplu, între dale din beton de ciment), utilizarea geogrilelor este recomandată numai după remedierea defecţiunilor din structura rutieră existentă. Aşezarea geogrilei se va face pe un strat de egalizare de 2 cm (dacă suprafeţele prezintă denivelări) sau conform recomandărilor producătorului; 3. geocompozit (funcţie R + STR + B) - în cazul în care se urmăresc efecte cumulate ale geotextilului şi geogrilei. (2) Tipul de material ales trebuie să satisfacă condiţiile prevăzute în tabelul 3, precum şi cele de la articolul 35.(3) Montarea geosinteticului se realizează între suprafaţa carosabilă existentă şi primul strat de ranforsare (cap. III şi anexa V). Articolul 30Indiferent de tipul de geosintetic folosit, grosimea stratului de acoperire din mixtură asfaltică trebuie să fie de minimum 4-5 cm. Se recomandă o grosime de 9-10 cm (aşternut în două straturi: uzură + legătură) pentru ca la o viitoare frezare a suprafeţei îmbrăcăminţii asfaltice, geosinteticul să nu fie afectat, el trebuie să rămână în continuare în structura rutieră. Articolul 31(1) Pentru stratul de acoperire se va folosi numai mixtură asfaltică cilindrată la cald.(2) În cazul proiectării stratului de ranforsare pentru structurile rutiere rigide procesul este, în general, acelaşi ca şi în cazul structurilor rutiere flexibile. Secţiunea a 5-aEficienţa utilizării geosinteticului Articolul 32Se va studia cu atenţie necesitatea utilizării geosinteticului la structurile rutiere, în concordanţă cu prevederile AND 540. Articolul 33Costul geosinteticelor variază în funcţie de: tipul produsului utilizat, de cantitatea de geosintetic ce urmează a fi aşezată, experienţa locală la instalare, costurile cu forţa de muncă locală, condiţii generale ale pieţei. Articolul 34Se recomandă efectuarea de studii tehnico-economice comparative între soluţia cu/fără geosintetic, ţinând cont de beneficiile geosinteticelor asupra comportării în exploatare a drumurilor şi de starea de degradare a suprafeţei drumului implicat în analiză. Articolul 35Este cunoscut din literatura de specialitate că, atunci când deformaţia straturilor bituminoase este mai mare de 2,5 %, în interiorul structurii se dezvoltă fenomenul de fisurare, ce se propagă în diferite direcţii. Fisurarea se produce de la bază spre suprafaţa îmbrăcămintei bituminoase, sub încărcările din trafic, dar şi de sus în jos, sub acţiunea eforturilor din temperatură (contracţii). Pentru limitarea acestor degradări se utilizează materialele geosintetice - materiale cu elongaţii mici, dar cu rezistenţe mari la tracţiune. Folosirea materialelor geosintetice cu rol de armare prezintă următoarele beneficii în comportarea în exploatare a structurii rutiere:

– prin armarea îmbrăcăminţii rutiere cu elemente antifisură se întârzie transmiterea acestora din stratul existent la stratul nou;

– creşte durata de exploatare a structurilor rutiere prin preluarea eforturilor de întindere şi limitarea deformaţiilor stratului asfaltic.Aceste aspecte benefice se datorează faptului că:

– rezistenţa la întindere a straturilor asfaltice este de cca 2 daN/cm² (100 cm x 0,2 cm x 2 kg/cm² = 40 kgf/m), iar a geosinteticelor este mult mai mare - 10...100 kN/m (10 x 1.000 x 0,10197 kgf = 1.020 kgf/m). Prin preluarea eforturilor de întindere de către geosintetic se limitează deformaţiile în stratul asfaltic.Geosinteticul trebuie să aibă:

– rezistenţă mare la tracţiune în zona deformaţiilor mici ale asfaltului;

– aderenţă bună la straturile asfaltice, atât la temperaturi pozitive (0...60° C la sol), cât şi la temperaturi negative (0...– 10–25° C) Fig. 3*) Geotextile Fig. 4*) (Conf. SR 10318:2006) *) Figurile 3 şi 4 sunt reproduse în facsimil. Capitolul IIIPrescripţii generale de execuţie Secţiunea 1Lucrări pregătitoare Articolul 36Prezentele prescripţii de execuţie sunt recomandabile, dar pot fi amendate de cele propuse în caietul de sarcini sau în agrementul tehnic, oferit de producător, pentru care acesta îşi asumă răspunderea. De altfel, se recomandă, cel puţin la prima utilizare a unui tip de material geosintetic, să fie prezent şi reprezentantul producătorului sau distribuitorului de geosintetic. Articolul 37Înainte de aplicarea geosinteticului, suprafaţa trebuie să fie curăţată (folosind o perie sau aer comprimat) şi uscată. Articolul 38Colmatarea fisurilor şi crăpăturilor se va executa în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare. Articolul 39Cuiburile/Gropile se vor repara conform prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare şi apoi suprafaţa carosabilă va fi pregătită pentru aşternerea geosinteticului. Secţiunea a 2-aCondiţii impuse la aşezarea geosinteticului Articolul 40Se amorsează şi în funcţie de starea tehnică a suprafeţei de rulare şi de recomandările producătorului, se aşterne un strat de mortar asfaltic cilindrat la cald, cu rol de reprofilare şi egalizare, în grosime de minimum 2 cm. Producătorul va preciza cu ce produse bituminoase a tratat geosinteticul şi trebuie să recomande tipul de amorsă ce trebuie folosit astfel încât să fie compatibilitate între geosintetic şi amorsa utilizată. Articolul 41(1) Stabilirea tipului de amorsă se va face în funcţie de instrucţiunile furnizate de producător după consultarea manualului de instalare a geosinteticului; ea este necesară pentru impregnarea materialului geotextil şi lipirea de straturile structurii rutiere; se recomandă ca amorsă bitumul. Acesta va fi din acelaşi tip de bitum ca acela utilizat în mortarul asfaltic sau straturile asfaltice de ranforsare. Se poate accepta şi emulsie bituminoasă, respectându-se indicaţiile producătorului în ceea ce priveşte cantitatea prevăzută.(2) Aplicarea amorsei pentru geosintetic:

– se execută mecanic;

– cantitatea de amorsă să fie suficientă pentru a satura geotextilul şi pentru a-l lipi de suprafaţa existentă;

– pentru emulsie - cu rupere rapidă - cantitatea va fi sporită conform recomandărilor şi procentului de bitum pe care îl conţine.Se precizează că materialul geotextil, prin caracteristicile sale (greutate, grosime, tip de material), este cel care cere o anumită cantitate de amorsă, pentru a fi saturat şi a corespunde rolului de barieră de umiditate. (3) Temperatura bitumului, T, în timpul operaţiei de amorsare, va fi suficient de mare pentru a permite o împrăştiere uniformă; T va fi < 140° - 145°C, dar în rezervor să nu fie mai mare de 163°C.(4) Lăţimea stratului de amorsă va fi egală cu a materialului geosintetic plus 15 cm.(5) Traficul nu va fi permis peste amorsă.(6) Excesul de material se va curăţa.(7) Temperaturi - temperatura aerului şi a suprafeţei pe care se aşează va fi:

– cel puţin 10°C pentru amorsa cu bitum;

– cel puţin 10°C pentru amorsarea cu emulsie.
(8) Se va acorda o atenţie deosebită cantităţii de amorsă necesare pentru geosintetic. Articolul 42Aşezarea geosinteticului:

– se va face peste amorsă, manual sau mecanic, fără a se crea cute sau pliuri;

– se va aşterne înainte ca stratul de amorsă să se răcească, avându-se în vedere ca temperatura amorsei când se plasează geosinteticul să fie în concordanţă cu recomandarea producătorului privind caracteristicile materialelor geosintetice;

– în cazul în care producătorul recomandă emulsie bituminoasă, geosinteticele se vor aşterne numai după ruperea emulsiei;

– dacă este nevoie, se suplimentează cantitatea de amorsă în funcţie de recomandările producătorului;

– peste geosintetic nu trebuie permis accesul vehiculelor, mai ales manevrele bruşte, întoarceri etc.;

– pentru o bună aşternere (fără zone nelipite) a geosinteticului pe stratul de amorsă se va utiliza o perie cu peri de plastic sau alt material non-metalic cu care se va netezi materialul;

– suprapunerea se va efectua conform tabelului 6, în cazul în care este necesară şi producătorul nu recomandă altfel. Articolul 43Recomandări privind suprapunerea fâşiilor de geosintetic: conform tabelului 6. Tabelul 6

N O T Ă: Datele din tabelul 6 sunt orientative. Pentru stabilirea lăţimii de suprapunere se va ţine cont de prevederile caietului de sarcini al producătorului. Articolul 44Aşternerea stratului asfaltic de acoperire:

– se va aşterne obligatoriu, în aceeaşi zi în care s-a aşternut geosinteticul;

– excesul de amorsă poate fi înlăturat prin împrăştiere de nisip şi prin periere. Excesul de nisip se îndepărtează;

– dacă începe ploaia înainte ca materialul geosintetic să fie acoperit cu stratul asfaltic, trebuie lăsat să se usuce înainte de aşternerea asfaltului;

– se va respecta grosimea minimă a stratului asfaltic de acoperire în conformitate cu prevederile art. 30. Articolul 45Indiferent de starea suprafeţei vechi, pentru eliminarea pericolului reducerii duratei de viaţă a stratului de acoperire, se recomandă plasarea geosinteticului pe un strat de egalizare (reprofilare) de minimum 2 cm, în afara cazului în care producătorul prezintă alte prevederi şi îşi asumă răspunderea pentru acestea. Articolul 46Aşezarea geosinteticului trebuie urmată imediat de un cilindru compactor cu pneuri pentru a evita ruperea din acţiunea vântului sau traficului, în funcţie de recomandările producătorului. Articolul 47Păstrarea şi depozitarea geosinteticului se face în locuri uscate şi aerisite, conform recomandărilor producătorului. Secţiunea a 3-aRecomandări speciale Articolul 48În vederea reducerii la minimum a timpului de lucru, a rosturilor de lucru şi a pierderii de material, la comandarea produselor geosintetice se va specifica lăţimea rolelor în concordanţă cu lăţimea benzilor rutiere sau cu posibilitatea depozitării rolelor de geosintetic. Articolul 49În funcţie de tipul şi caracteristicile echipamentului de aplicare a geosinteticului, pentru a se elimina îndoirea în timpul aşezării acestuia, se va avea în vedere greutatea maximă a rolelor în vederea manevrării lor. Articolul 50În timpul depozitării, geosinteticele trebuie protejate de precipitaţii, de expunerea pe timp îndelungat la soare la temperaturi de peste 70°C (chiar dacă geosinteticul este marcat ca stabilizat la UV), de produse chimice, de foc/scântei. Articolul 51Se va acorda o atenţie deosebită realizării gradului de compactare a straturilor din mixturi asfaltice situate deasupra geosinteticului. Articolul 52De o mare importanţă este realizarea unei foarte bune impregnări cu bitum a geotextilului şi, totodată, crearea unei perfecte conlucrări a acestuia cu straturile asfaltice, prin respectarea tehnologiilor de execuţie (temperaturi, compactare). Capitolul IVControlul calităţii lucrărilor Articolul 53Controlul calităţii lucrărilor de execuţie a straturilor asfaltice cu prevederea de geosintetice se execută pe faze. Secţiunea 1Controlul calităţii materialelor înainte de execuţie Articolul 54Materialele destinate executării straturilor de ranforsare bituminoase folosind geosintetic vor fi verificate în conformitate cu prescripţiile din standardele respective şi din fişele tehnice ale producătorului şi cu condiţiile arătate în prezentul normativ, la cap. I. Articolul 55Verificările şi determinările se execută de laboratoare autorizate şi constau în următoarele: 1. Bitum:

– penetraţia la 25°, SR EN 1426.

– punct de înmuiere, IB, SR EN 1427.Bitumul folosit pentru amorsă se va verifica dacă are aceleaşi caracteristici ca bitumul din stratul de acoperire (îmbrăcăminte). 2. Emulsie bituminoasă cationică:

– conţinut de bitum, SR 8877-1 şi 2

– vâscozitatea Engler la 20°C, SR 8877-1 şi 2

– omogenitate, SR 8877-1 şi 2Bitumul din emulsia folosită pentru amorsă se va verifica dacă are aceleaşi caracteristici ca bitumul din stratul de acoperire (îmbrăcăminte). 3. Mixtură bituminoasă pentru stratul de egalizare/reprofilare (mortarul asfaltic): Bitumul din mortarul asfaltic şi straturile de acoperire (mixtură, binder, stratul de uzură) va avea aceleaşi caracteristici cu cel folosit la amorsare. Calitatea mixturii asfaltice va fi probată prin buletin de analiză conform normelor în vigoare. 4. Geosinteticul:

– absorbţia de bitum: se determină conform anexei C a SR EN 15381;

– rezistenţa la întindere;

– alungirea maximă;

– forţa de tracţiune la alungirea de 2% sau 3%;

– punct de înmuiere/topire;

– pentru celelalte caracteristici se va urmări respectarea cerinţelor din prezentul normativ şi/sau caietul de sarcini.Marcaj CE şi etichetarea În toate proiectele care conţin utilizarea geosinteticelor, proiectanţii trebuie să facă referire la Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al produselor pentru construcţii (CPR). Un produs poate fi utilizat numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

– are Certificat de constanţă a performanţei emis de un organism de certificare;

– are o Declaraţie de performanţă (DoP) a producătorului.Prin întocmirea Declaraţiei de performanţă, producătorul îşi asumă răspunderea legală a conformităţii produsului cu performanţele declarate. Informaţia care trebuie conţinută în DoP este detaliată în anexele ZA a SR EN 15381. Prezenţa acestora dă dreptul producătorului de a aplica marcajul CE. Produsele geosintetice pentru lucrările de drumuri şi straturi asfaltice trebuie însoţite de documente care să conţină funcţiile şi performanţele acestora:

Nivelul de încredere de 95% trebuie să fie indicat de producător, referitor la:

Articolul 56Determinările prevăzute la art. 55 se efectuează la fiecare lot de materiale aprovizionat pentru execuţia straturilor de ranforsare bituminoase folosind geosintetic. Secţiunea a 2-aControlul punerii în operă Articolul 57Execuţia stratului de egalizare din mortar asfaltic se va realiza conform reglementărilor tehnice în vigoare. Se va proceda la controlul calităţii în conformitate cu prevederile legale pentru execuţia straturilor asfaltice. Articolul 58Controlul execuţiei stratului de amorsă pentru geosintetic se va efectua prin verificarea:

– cantităţii de bitum (emulsie) conform cu specificaţiile tehnice ale produsului sau cu determinări de laborator;

– temperaturii, conform art. 41. Articolul 59Controlul aşternerii materialului geosintetic se va efectua prin verificarea următoarelor aspecte:

– materialul să fie bine întins, fără pliuri, cute; nu trebuie să rămână nicio zonă desprinsă de suport;

– în zonele de curbă ale drumului se va tăia materialul şi se va aşeza adaptându-se cu suprapunerile corespunzătoare pe toată suprafaţa;

– pentru geosintetice se va urmări respectarea cantităţii de amorsă recomandată de producător;

– la utilizarea emulsiei pentru amorsă se va urmări ruperea ei înainte de aşternerea geosinteticului;

– se vor respecta temperaturile de lucru;

– se recomandă ca testul de adezivitate să se verifice în conformitate cu reglementările europene în vigoare, metodologia care va sta la baza acestui test se va elabora ulterior. Articolul 60 (1) La controlul execuţiei stratului de acoperire acesta va trebui să îndeplinească caracteristicile stratului bituminos pe care îl reprezintă.(2) Se va proceda la controlul calităţii în conformitate cu prevederile legale pentru execuţia straturilor asfaltice.(3) Se va urmări în mod special realizarea gradului de compactare K = 98% şi absorbţia de apă Abs = max. 2%. Capitolul VRecepţia lucrărilor Articolul 61Recepţia lucrărilor se efectuează în două etape:

– la terminarea lucrărilor;