ORDIN Nr. 688
din 9 decembrie 2010
pentru punerea in aplicare a
Instructiunilor privind angajamentele in materia concentrarilor economice
ACT EMIS DE:
CONSILIUL CONCURENTEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1 din 3 ianuarie 2011
In baza prevederilor art. 20 alin. (4) lit. d), art. 21
alin. (2) şi art. 27 alin. (2) şi (4), precum şi ale art. 28 alin. (1) din
Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare,
preşedintele Consiliului Concurenţei emite următorul ordin:
Art. 1. -In urma adoptării în plenul Consiliului
Concurenţei, se pun în aplicare Instrucţiunile privind angajamentele în materia
concentrărilor economice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul
Consiliului Concurenţei vor urmări punerea în aplicare
a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin, anexa nr. 3 „Instrucţiuni privind măsurile corective acceptabile în
cazul autorizării
condiţionate a unor concentrări economice" la Ordinul preşedintelui
Consiliului Concurenţei nr. 63/2004 privind punerea în aplicare a
regulamentelor şi instrucţiunilor Consiliului Concurenţei elaborate în baza
Legii concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu
modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 280 din 31 martie 2004, se
abrogă.
Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Consiliului Concurenţei,
Bogdan Marius Chiriţoiu
ANEXĂ
INSTRUCŢIUNI
privind angajamentele în materia concentrărilor
economice
In temeiul prevederilor art. 27 alin. (1)şi alin. (3)
lit. c) şi ale art. 462 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare,
Consiliul Concurenţei adoptă
prezentele instrucţiuni.
INTRODUCERE
1. Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, prevede la art. 46 alin. (2) lit.
b) şi alin. (4) lit. c) posibilitatea Consiliului Concurenţei de a declara o
concentrare economică compatibilă cu un mediu concurenţial normal în urma
modificărilor efectuate de părţi1, atât în faza I2, cât şi în
faza II3 ale
procedurii. In acest scop, Consiliul Concurenţei poate include în decizia sa
condiţii şi obligaţii destinate să asigure respectarea de către părţile
implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat faţă de autoritatea de
concurenţă pentru realizarea compatibilităţii concentrării economice cu un
mediu concurenţial normal.
2. Scopul prezentelor
instrucţiuni este de a oferi orientări în ceea ce priveşte modificările aduse
operaţiunilor de concentrare economică, în special angajamentele de modificare
a concentrărilor economice asumate de întreprinderile în cauză, pentru
realizarea compatibilităţii concentrării economice cu un mediu concurenţial
normal. Aceste modificări sunt denumite angajamente,
întrucât au rolul de a elimina problemele de
concurenţă4
identificate de către Consiliul Concurenţei.
3. Prezentele instrucţiuni
stabilesc principiile generale aplicabile
angajamentelor acceptabile de către Consiliul Concurenţei, principalele tipuri
de angajamente care pot fi acceptate de către autoritatea de concurenţă în
cazurile care intră sub incidenţa Legii şi a Regulamentului privind
concentrările economice5, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului
Concurenţei nr. 385/2010, condiţiile specifice pe care trebuie să le
îndeplinească propunerile de angajamente în ambele faze ale procedurii, precum
şi principalele condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor. Consiliul
Concurenţei va lua în considerare, în mod corespunzător, circumstanţele
particulare ale fiecărei operaţiuni de concentrare economică.
I. Principii generale
4. Potrivit Legii şi Regulamentului privind
concentrările economice, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului
Concurenţei nr. 385/2010, Consiliul Concurenţei evaluează compatibilitatea
concentrărilor economice notificate cu un mediu concurenţial normal pe baza
efectului acestora asupra structurii concurenţei pe piaţa românească sau pe o
parte substanţială a acesteia. Analiza compatibilităţii are scopul de a stabili
dacă o concentrare economică ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească
sau pe o parte substanţială a acesteia, în special prin crearea sau
consolidarea unei poziţii dominante. O concentrare care ridică obstacole
semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau cu o parte
substanţială a acesteia este incompatibilă cu mediul concurenţial normal, iar
Consiliul Concurenţei trebuie să o interzică. Principiile definite de
prezentele instrucţiuni se aplică şi angajamentelor propuse pentru eliminarea
problemelor de concurenţă identificate în cazul creării unei societăţi în
comun, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Lege.
1 Trimiterile la
„părţi" şi la „părţi implicate în concentrarea economică"
reglementează, de asemenea, situaţiile în care există o singură parte care
notifică.
2 A se vedea pct.
70-79.
3 A se vedea pct.
80-86.
4 In cele ce urmează, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel,
expresia probleme de concurenţă corespunde, în funcţie de stadiul
procedurii, unor îndoieli serioase sau unor constatări preliminare, potrivit
cărora concentrarea economică ridică obstacole semnificative în calea
concurenţei efective pe piaţa românească ori de pe o parte substanţială a
acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii
dominante.
5 Publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 bis din 5 august 2010.
5. In situaţia în care o
concentrare economică generează probleme de concurenţă, prin faptul că ridică
obstacole semnificative în calea concurenţei efective, în special ca urmare a
creării sau consolidării unei poziţii dominante, părţile pot încerca să
modifice concentrarea economică în vederea eliminării problemelor de concurenţă
şi să obţină astfel autorizarea operaţiunii în cauză. Asemenea modificări pot
fi puse în aplicare integral înaintea autorizării operaţiunii sau ulterior
autorizării acesteia.
6. Consiliului Concurenţei îi revine sarcina de a proba
faptul că o concentrare economică ridică obstacole semnificative în calea
concurenţei efective. Consiliul Concurenţei informează părţile cu privire la
problemele de concurenţă identificate, pentru a permite acestora să formuleze
propuneri de angajamente adecvate. Drept urmare, părţile la concentrare pot propune
angajamente autorităţii de concurenţă. In lipsa acestora, Consiliul Concurenţei
nu poate impune în mod unilateral nicio condiţie în scopul emiterii unei
decizii de autorizare, ci numai pe baza angajamentelor părţilor. Consiliul
Concurenţei informează părţile în scris despre evaluarea preliminară efectuată
cu privire la angajamentele propuse. In cazul în care părţile nu propun în mod
valabil angajamente adecvate pentru eliminarea problemelor de concurenţă,
Consiliul Concurenţei va emite o decizie prin care va declara operaţiunea de
concentrare economică incompatibilă cu un mediu concurenţial normal.
7. Consiliul Concurenţei
trebuie să evalueze dacă angajamentele propuse, odată puse în aplicare, elimină
problemele de concurenţă identificate. Numai părţile dispun de toate
informaţiile relevante pentru o astfel de evaluare, în special cu privire la
fezabilitatea angajamentelor propuse şi la viabilitatea şi competitivitatea
activelor propuse pentru cesionare. In consecinţă, părţilor le revine
responsabilitatea de a furniza toate aceste informaţii, necesare Consiliului
Concurenţei pentru evaluarea angajamentelor propuse. In acest scop, părţile
care efectuează notificarea trebuie să furnizeze, împreună cu angajamentele,
informaţii detaliate privind conţinutul angajamentelor propuse, condiţiile de
punere în aplicare a acestora şi să demonstreze că angajamentele sunt de natură
să elimine orice obstacole semnificative în calea concurenţei efective,
potrivit Formularului privind angajamentele în materia concentrărilor
economice, cuprins în anexă. In cazul angajamentelor care constau în cesionarea
unei activităţi, părţile trebuie să furnizeze o descriere detaliată, în special
a modului în care funcţionează în prezent activitatea propusă pentru cesionare.
Aceste informaţii permit Consiliului Concurenţei să evalueze viabilitatea,
competitivitatea şi potenţialul comercial al activităţii, comparând
funcţionarea actuală a acesteia cu obiectivele propuse în cadrul
angajamentelor. Părţile pot iniţia contacte prealabile cu Consiliul Concurenţei
anterior transmiterii Formularului privind angajamentele în materia
concentrărilor economice, pentru a discuta adaptarea cerinţelor specifice din
formular în funcţie de informaţiile necesare în cazurile respective.
8. In timp ce părţile trebuie
să propună angajamente suficiente pentru a elimina problemele de concurenţă şi
să furnizeze informaţiile necesare pentru evaluarea acestora, Consiliului
Concurenţei îi revine sarcina de a stabili dacă o concentrare economică, astfel
cum este modificată de angajamentele propuse în mod valabil, trebuie să fie
declarată incompatibilă cu mediul concurenţial normal deoarece conduce, în
pofida angajamentelor, la obstacole semnificative în calea concurenţei
efective. O concentrare economică modificată prin angajamente se supune
aceloraşi criterii, în ceea ce priveşte sarcina probei pentru interdicţia sau
autorizarea operaţiunii, ca şi o concentrare economică nemodificată.
Condiţiile de bază pentru acceptarea angajamentelor
9. Consiliul Concurenţei poate accepta numai
angajamentele care pot face concentrarea economică compatibilă cu un mediu
concurenţial normal, prevenind apariţia de obstacole semnificative în calea
concurenţei efective. Angajamentele trebuie să elimine în întregime problemele
de concurenţă şi trebuie să fie complete şi eficiente din toate punctele de
vedere. De asemenea, angajamentele trebuie să poată fi puse în aplicare în mod
efectiv, într-o perioadă scurtă de timp.
10. Se consideră că
angajamentele structurale propuse de părţi, în special cesionările, îndeplinesc
aceste condiţii numai în măsura în care Consiliul Concurenţei poate
concluziona, cu un grad de certitudine suficient, că va fi posibilă punerea în
aplicare a acestora şi că noile structuri comerciale rezultate sunt
susceptibile de a fi suficient de viabile pentru a garanta că distorsionarea
semnificativă a concurenţei nu se va produce.
11. Gradul de certitudine
suficient privind punerea în aplicare a angajamentelor propuse poate fi
afectat, în special, de riscuri legate de transferul unei activităţi destinate
cesionării, cum ar fi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească părţile
care participă la cesionare, drepturile terţilor în legătură cu activitatea sau
riscurile privind găsirea unui cumpărător adecvat, precum şi riscurile legate
de degradarea activelor până la data realizării cesionării. Părţilor le revine
obligaţia de a înlătura aceste incertitudini legate de punerea în aplicare a
angajamentelor atunci când acestea sunt prezentate Consiliului Concurenţei6.
12. La evaluarea celei de-a
doua condiţii, şi anume dacă angajamentul propus este susceptibil să elimine
problemele de concurenţă identificate, Consiliul Concurenţei va lua în
considerare toţi factorii relevanţi legaţi de angajamentul respectiv, printre
care: tipul, amploarea şi aria de aplicare a angajamentului propus, folosind ca
termeni de referinţă structura şi caracteristicile distinctive ale pieţei pe
care apar problemele de concurenţă, inclusiv poziţia părţilor şi a altor
operatori pe piaţă.
13. Pentru ca angajamentele să
se conformeze acestor principii, trebuie ca punerea în aplicare şi capacitatea
de a monitoriza angajamentele să fie efective. In timp ce cesionările, odată ce
au fost puse în aplicare, nu mai necesită nicio măsură de monitorizare
suplimentară, alte tipuri de angajamente necesită mecanisme de monitorizare
efective pentru a se asigura că efectul lor nu este redus sau chiar eliminat de
părţi. Altfel, aceste angajamente ar trebui considerate ca simple declaraţii de
intenţie ale părţilor şi nu ar constitui obligaţii deoarece, în absenţa unor
mecanisme efective de monitorizare, încălcarea lor nu ar putea permite
dispunerea măsurilor prevăzute de art. 461 alin. (2) şi art. 47 alin. (4) din Lege.
14. In cazurile în care părţile
propun angajamente de o asemenea amploare şi complexitate încât Consiliul
Concurenţei se află în imposibilitatea de a determina cu un grad de certitudine
suficient, la data emiterii deciziei, dacă acestea vor fi puse integral în
aplicare şi dacă sunt susceptibile să menţină o concurenţă efectivă pe piaţă, operaţiunea nu poate fi autorizată.
Consiliul Concurenţei poate respinge aceste angajamente, în special pe motiv că
punerea în aplicare a angajamentelor nu poate fi monitorizată în mod efectiv şi
că absenţa unei monitorizări efective limitează sau chiar elimină efectul
angajamentelor propuse.
6 In funcţie de natura riscurilor, acestea pot fi compensate prin
adoptarea unor măsuri de salvgardare specifice. De exemplu, riscul care decurge
din drepturile terţilor cu privire la activele de cesionat poate fi compensat
prin propunerea unei alternative de cesionare.
Caracterul adecvat al diferitelor tipuri de
angajamente
15. Principalul obiectiv al
angajamentelor este de a asigura structuri de piaţă concurenţiale. In
consecinţă, angajamentele de natură structurală, precum angajamentul de a vinde
o activitate, de regulă, sunt preferabile, în măsura în care acestea previn în
mod durabil problemele de concurenţă care ar fi rezultat din concentrare,
astfel cum a fost notificată; în plus, angajamentele structurale nu necesită
măsuri de monitorizare pe termen mediu şi lung. Cu toate acestea, nu poate fi
exclusă în mod aprioric posibilitatea ca şi alte tipuri de angajamente să fie,
de asemenea, în măsură să prevină obstacolele semnificative în calea
concurenţei efective.
16. Trebuie examinat de la caz la caz dacă un
angajament şi, în special, ce tip de angajament este adecvat pentru a elimina
problemele de concurenţă identificate.
17. Cu toate acestea, se poate face o distincţie
generală între cesionări, alte angajamente structurale, cum ar fi acordarea
accesului la infrastructuri importante sau la factori de producţie în condiţii
nediscriminatorii, şi angajamente privind comportamentul viitor al entităţii
rezultate din concentrare. Angajamentele de cesionare sunt cel mai bun mod de a
elimina problemele de concurenţă rezultate din suprapunerile pe orizontală,
putând constitui, de asemenea, cea mai bună soluţie de rezolvare a problemelor
de tip vertical sau conglomerat. Alte angajamente structurale pot fi adecvate
pentru a rezolva toate tipurile de probleme în cazul în care angajamentele în
cauză sunt echivalente unor cesionări din punctul de vedere al efectelor lor,
după cum se prevede la pct. 60-69. Angajamentele privind comportamentul viitor
al entităţii rezultate din concentrare pot fi acceptate numai cu titlu
excepţional, în împrejurări specifice. In special, angajamentele sub forma
promisiunilor de a nu creşte preţurile, de a nu reduce gama de produse sau de a
nu elimina unele mărci etc. nu vor elimina problemele de concurenţă rezultate
din suprapunerile pe orizontală. Astfel de angajamente pot fi acceptate numai
în situaţia în care viabilitatea acestora este garantată pe deplin de punerea
în aplicare şi monitorizarea efectivă, potrivit pct. 13, 14, 65, 68, precum şi
în situaţia în care nu riscă să conducă la distorsionarea concurenţei7.
Procedura
18. Consiliul Concurenţei poate
accepta angajamente în oricare dintre fazele procedurii. Totuşi, având în
vedere că o cercetare aprofundată a pieţei este realizată numai în faza II a procedurii, angajamentele propuse
Consiliului Concurenţei în faza I trebuie să elimine în mod clar „îndoielile serioase" privind
compatibilitatea operaţiunii cu un mediu concurenţial normal8, pentru a se emite o decizie
potrivit art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege.
19. In cazul în care Consiliul
Concurenţei constată că operaţiunea de concentrare economică prezintă îndoieli
serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal şi acestea nu
au putut fi înlăturate potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege
va decide deschiderea unei investigaţii. Angajamentele propuse de părţile
implicate trebuie să fie suficiente pentru a elimina problemele de concurenţă
identificate. Consiliul Concurenţei va emite o decizie de autorizare
condiţionată, în temeiul art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege, dacă ajunge la concluzia că îndoielile
serioase la care se face referire la art. 46 alin. (3) din Lege au fost
eliminate în urma angajamentelor propuse de părţi.
20. Angajamentele pot fi
propuse numai de către părţi. Consiliul Concurenţei va asigura obligativitatea
angajamentelor prin faptul că va condiţiona decizia de autorizare a
concentrării economice de respectarea angajamentelor respective. In practică se
face distincţie între condiţii şi obligaţii. Cerinţa realizării modificării
structurale a pieţei, cum ar fi cesionarea unei activităţi, este din acest
punct de vedere o condiţie. Etapele de punere în aplicare, necesare obţinerii
acestui rezultat, sunt, în general, obligaţii ale părţilor, de exemplu,
desemnarea unui împuternicit pentru vânzarea activităţii.
21. In cazul în care întreprinderile implicate nu îndeplinesc o obligaţie şi/sau o condiţie impusă prin una
dintre deciziile prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. b) sau alin. (4) lit. c)
din Lege, Consiliul Concurenţei poate aplica sancţiuni potrivit dispoziţiilor
art. 51 alin. (1) lit. e) şi ale art. 54 alin. (1) lit. d)din Lege. In cazul
încălcării unei condiţii, de exemplu în cazul în care o activitate nu este
cesionată în intervalul de timp prevăzut în angajamente sau în cazul în care
este redobândită ulterior, Consiliul Concurenţei poate, în temeiul art. 47
alin. (4) lit. b) din Lege, să impună măsuri interimare adecvate pentru
restabilirea sau menţinerea condiţiilor de concurenţă efectivă. In cazul în
care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 461 alin. (2) din Lege, Consiliul
Concurentei poate acţiona potrivit prevederilor art.
461 alin. (1).
II. Tipuri de angajamente
1. Cesionarea unei activităţi către un cumpărător
adecvat
22. In cazul în care există riscul ca o concentrare
economică să ridice obstacole semnificative în calea concurenţei efective, cea
mai eficientă modalitate de a menţine concurenţa efectivă, cu excepţia
declarării acesteia ca fiind incompatibilă cu un mediu concurenţial normal,
este crearea condiţiilor de înfiinţare a unei noi entităţi concurente sau de
consolidare a concurenţilor existenţi, prin realizarea unei cesionări de către
părţile la concentrare.
1.1. Cesionarea unei
activităţi viabile şi competitive
23. Elementele cesionate
trebuie să constituie o activitate viabilă care, în cazul în care ar fi
exploatată de un cumpărător adecvat, ar putea concura efectiv şi durabil cu
entitatea creată prin concentrarea economică, ca întreprindere activă9. Pentru a asigura viabilitatea
activităţii respective, ar putea fi necesară şi includerea activităţilor legate
de pieţele pe care Consiliul Concurenţei nu a identificat probleme de
concurenţă, dacă acest lucru este necesar pentru a crea un concurent efectiv pe
pieţele în cauză.
24. In cazul în care se propune
cesionarea unei activităţi viabile, este necesar să se ţină cont de
incertitudinile şi de riscurile aferente transferului activităţii către un nou
proprietar. Aceste riscuri pot limita impactul concurenţial al activităţii
cesionate şi, prin urmare, pot conduce la o situaţie de piaţă care nu ar fi, în
mod necesar, de natură să elimine respectivele probleme de concurenţă.
Caracteristicile activităţii destinate cesionării
25. Activitatea trebuie să
includă toate activele care contribuie la funcţionarea sa curentă sau care sunt
necesare pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea sa, precum şi
întregul personal angajat în prezent sau care este necesar pentru a asigura
viabilitatea şi competitivitatea activităţii10.
7 De exemplu,
angajamentele privind un anumit comportament referitor la preţuri, cum ar fi
plafoane de preţuri care implică riscul de a genera o aliniere
anticoncurenţială a preţurilor între concurenţi.
8 Angajamentele
prezentate în faza I pot fi acceptate numai în anumite
situaţii. A se vedea pct. 74.
9 Aceasta include,
în anumite condiţii, activităţi care trebuie disociate din activitatea sau
activele individuale ale unei părţi; a se vedea pct. 34 şi 35.
10 Părţile
notificatoare se vor obliga în angajamente ca activitatea destinată cesionării
să includă toate activele şi personalul în cauză.
26. Personalul şi activele care sunt în prezent
partajate între activitatea destinată cesionării şi alte activităţi ale părţilor,
dar care contribuie la funcţionarea activităţii sau care sunt necesare pentru a
asigura viabilitatea şi competitivitatea acesteia, trebuie de asemenea să fie
incluse în cesiune. In caz contrar, viabilitatea şi competitivitatea
activităţii destinate cesionării ar fi compromise. In consecinţă, activitatea
destinată cesionării trebuie să cuprindă personalul care exercită funcţii
esenţiale pentru activitate, cum ar fi, de exemplu, personalul din
cercetare-dezvoltare şi personalul informatic al grupului, chiar şi în cazul în
care acest personal este angajat în prezent pentru a desfăşura o altă
activitate a părţilor - cel puţin într-o proporţie suficientă pentru a
îndeplini necesităţile curente ale activităţii cesionate. In acelaşi mod,
activele partajate trebuie incluse chiar dacă aceste active aparţin sau sunt
alocate unei alte activităţi.
27. Pentru a permite
Consiliului Concurenţei să identifice caracteristicile activităţii destinate
cesionării, părţile trebuie să includă în angajamente o descriere precisă a
caracteristicilor acestei activităţi. Descrierea trebuie să fie adaptată
fiecărui caz şi trebuie să conţină toate elementele care fac parte din
activitatea destinată cesionării: active corporale, precum activităţi de
cercetare-dezvoltare, de producţie, de distribuţie, de vânzări şi de marketing,
şi active necorporale, cum ar fi drepturi de proprietate intelectuală,
know-howşi fond de comerţ; licenţe, permise şi autorizaţii acordate activităţii
în cauză de anumite organisme; contracte, contracte de închiriere şi
angajamente, precum convenţii cu furnizorii şi clienţii, în beneficiul
activităţii destinate cesionării; dosare ale clienţilor, de credit şi de altă
natură. In descrierea activităţii, părţile trebuie să includă, în linii
generale, personalul pe care intenţionează să îl transfere, inclusiv personalul
detaşat şi angajaţii temporar, şi să furnizeze o listă a personalului de bază,
respectiv a personalului esenţial pentru viabilitatea şi competitivitatea
activităţii. Angajamentul trebuie să cuprindă un angajament de nesolicitare a
personalului de bază de către părţi.
28. In descrierea activităţii, părţile trebuie să
stabilească şi regimul de furnizare a produselor şi serviciilor de către
acestea către activitatea destinată cesionării sau de către activitatea
destinată cesionării către părţi. Asemenea relaţii în derulare ale activităţii
cesionate pot fi necesare pentru menţinerea deplinei viabilităţi economice şi a
competitivităţii activităţii cesionate pentru o perioadă de tranziţie. Consiliul
Concurenţei va accepta un astfel de angajament numai dacă acesta nu afectează
independenţa activităţii cesionate faţă de părţi.
29. Pentru a evita orice neînţelegere referitoare la
activitatea de cesionat, părţile trebuie să excludă în mod expres, prin textul
angajamentelor, activele sau personalul care sunt utilizate în cadrul acesteia
sau de către aceasta, dar care, în opinia părţilor, nu trebuie transferate în
cadrul cesionării. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de excluderi
numai dacă părţile pot demonstra în mod clar că acestea nu afectează
viabilitatea şi competitivitatea activităţii.
30. Activitatea destinată cesionării trebuie să fie
viabilă ca atare. In consecinţă, resursele unui eventual sau chiar presupus
cumpărător viitor nu sunt luate în considerare de către Consiliul Concurenţei
în faza de evaluare a angajamentului.
31. Situaţia este diferită în cazul în care, în cursul
procedurii, este încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu un cumpărător
specific, ale cărui resurse pot fi luate în considerare la data evaluării
angajamentului. Această situaţie este prevăzută la pct. 55 şi 56.
1.2. Activitatea autonomă şi
condiţiile pentru acceptarea alternativelor
32. In mod normal, o activitate viabilă este aceea care
poate funcţiona autonom faţă de părţile la concentrarea economică, în ceea ce
priveşte furnizarea de materii prime sau alte forme de cooperare, altele decât
cele din perioada de tranziţie. Este indicat ca activitatea destinată cesionării să fie o activitate
autonomă existentă. Aceasta poate lua forma unei întreprinderi existente sau a
unui grup de întreprinderi existente ori a unei activităţi dintr-o
întreprindere.
33. In cazul în care problema
de concurenţă rezultă dintr-o suprapunere pe orizontală, părţile pot opta între
două activităţi. In cazurile care implică o ofertă ostilă, iar părţile
notificatoare dispun de informaţii limitate despre activitatea destinată
cesionării, un angajament de cesionare a anumitor activităţi ale
întreprinderii-ţintă poate să mărească riscul ca activitatea în cauză să nu
reprezinte, după cesionare, un concurent viabil care poate intra în concurenţă
efectivă şi durabilă pe piaţă. In consecinţă, în astfel de cazuri, pentru părţi
ar putea fi mai adecvat să propună cesionarea unor activităţi ale întreprinderii
achizitoare.
Disocierile
34. Chiar dacă în mod normal este necesară cesionarea
unei activităţi existente autonome şi viabile, Consiliul Concurenţei, luând în
considerare principiul proporţionalităţii, poate de asemenea avea în vedere
cesionarea unor activităţi care au legături puternice sau care sunt parţial
integrate în activităţile reţinute de părţi şi care, în consecinţă, trebuie
„disociate". Pentru a reduce la minimum riscurile care ar putea afecta
viabilitatea şi competitivitatea în astfel de împrejurări, părţile pot furniza
angajamente prin care propun disocierea acelor părţi ale unei activităţi
existente, care nu trebuie în mod obligatoriu să fie cesionate. De fapt, în
aceste împrejurări se cesionează o activitate autonomă existentă, chiar dacă, printr-o
„disociere inversă", părţile pot disocia părţi limitate pe care le pot
păstra.
35. Consiliul Concurenţei va
putea accepta angajamente care necesită disocierea unei activităţi numai dacă
poate exista certitudinea că, cel puţin la data la care activitatea este
transferată cumpărătorului, se cesionează o activitate autonomă viabilă şi
riscurile care ar putea afecta viabilitatea şi competitivitatea, generate de
disociere, sunt astfel reduse la minimum. Aşadar, părţile trebuie să garanteze
că disocierea este iniţiată în perioada de tranziţie, adică în perioada dintre
emiterea deciziei Consiliului Concurenţei şi data încheierii cesionării,
respectiv data transferului juridic şi efectiv al activităţii către cumpărător.
In consecinţă, la sfârşitul acestei perioade se cesionează o activitate
autonomă viabilă. Dacă acest lucru nu este posibil sau dacă disocierea este
deosebit de dificilă, părţile pot oferi Consiliului Concurenţei gradul necesar
de certitudine prin propunerea unei soluţii de tip „cumpărător iniţial",
astfel cum este prevăzut la pct. 54.
Cesionarea activelor, în special a mărcilor şi
licenţelor
36. O cesionare care constă
într-o combinaţie de active specifice care nu au format o activitate unitară şi
viabilă în trecut generează riscuri pentru viabilitatea şi competitivitatea
activităţii rezultate. In particular, acesta este cazul în care sunt implicate
active care aparţin mai multor părţi. O astfel de abordare poate fi acceptată
de Consiliul Concurenţei numai dacă este asigurată viabilitatea activităţii,
indiferent de faptul că activele nu au format o activitate unitară în trecut.
Acesta ar putea fi cazul în care activele individuale pot fi deja considerate
ca o activitate viabilă şi competitivă. In mod similar, în cazuri excepţionale
poate fi suficient un pachet de cesionare care include numai mărcile, activele
de producţie şi/sau distribuţie aferente pentru a crea condiţiile unei
concurenţe efective. In astfel de împrejurări, pachetul constând din mărci şi
active trebuie să fie suficient pentru a permite Consiliului Concurenţei să
concluzioneze că activitatea rezultată va fi viabilă imediat ce se va afla în
proprietatea unui cumpărător adecvat.
37. Cesionarea unei activităţi
este în general preferabilă acordării de licenţe pentru drepturi de proprietate
intelectuală, deoarece
acordarea unei licenţe implică mai multe incertitudini, nu permite titularului
licenţei să concureze imediat pe piaţă, presupune relaţii cu părţile, care ar
putea permite emitentului licenţei să influenţeze comportamentul concurenţial
al titularului licenţei, şi poate da naştere la dispute între emitentul şi
titularul licenţei cu privire la domeniul de aplicare, termenii şi condiţiile
licenţei. Aşadar, acordarea unei licenţe nu va fi, în general, considerată ca
adecvată în cazurile în care pare posibilă o cesionare a unei activităţi. In
cazul în care problemele de concurenţă sunt generate de poziţia pe piaţă
deţinută pentru o astfel de tehnologie sau pentru drepturi de proprietate
intelectuală, cesionarea acestei tehnologii sau a acestor drepturi constituie
cel mai bun angajament, întrucât elimină o relaţie durabilă între noua entitate
rezultată din concentrare şi concurenţii acesteia. Cu toate acestea, Consiliul
Concurenţei poate accepta contracte de licenţă ca alternativă la cesionare în
situaţia în care, de exemplu, cesionarea ar constitui un obstacol pentru o
cercetare eficientă în curs sau cesionarea ar fi imposibilă din cauza naturii
activităţii. Aceste licenţe trebuie să permită titularului licenţei să intre în
concurenţă efectivă cu părţile într-un mod similar cu situaţia în care ar fi
avut loc o cesionare. In general, aceste licenţe vor fi licenţe exclusive şi nu
trebuie să prevadă nicio restricţie privind domeniul de utilizare sau zona
geografică pentru titularul licenţei. In cazurile în care pot exista
incertitudini cu privire la domeniul de aplicare al licenţei sau la termenii şi
condiţiile acesteia, părţile trebuie să cesioneze dreptul de proprietate
intelectuală subiacent, însă pot obţine în schimb o licenţă. In cazurile în
care este incert dacă licenţa va fi acordată efectiv unui titular adecvat,
părţile pot avea în vedere propunerea unui „titular iniţial" al licenţei
sau o soluţie de „încheiere prealabilă a unui acord", potrivit pct. 55,
pentru a permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de
certitudine suficient că angajamentul va fi pus în aplicare.
Schimbarea mărcii
38. In cazuri excepţionale,
Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente de acordare a unei licenţe
exclusive, limitate în timp, pentru o anumită marcă, cu scopul de a permite
titularului licenţei să schimbe marca produsului în perioada prevăzută. După
prima fază de licenţă a acestor aşa-zise angajamente de schimbare a mărcii,
părţile se angajează ca într-o a doua fază să se abţină de la orice utilizare a
mărcii - faza de neutilizare. Scopul unor astfel de angajamente este de a
permite titularului licenţei să transfere clienţii dinspre marca licenţiată
către propria sa marcă, astfel încât să fie creat un concurent viabil, fără
cesionarea definitivă a mărcii licenţiate.
39. Un angajament de schimbare
a mărcii prezintă riscuri substanţial mai mari pentru restabilirea unei
concurenţe efective decât cesionarea, inclusiv cesionarea unei mărci, deoarece
este în mare măsură incert dacă titularul licenţei va reuşi să se afirme ca un
concurent activ pe piaţă în virtutea produsului a cărui marcă a fost schimbată.
Un angajament de tipul schimbării mărcii poate fi acceptabil în cazurile în
care marca în cauză este folosită pe scară largă şi o pondere ridicată a cifrei
de afaceri pe care a generat-o este realizată pe alte pieţe decât cele pe care
au fost identificate probleme de concurenţă11. In aceste cazuri, un angajament de
schimbare a mărcii trebuie definit în aşa fel încât să garanteze că acordarea licenţei
va menţine în mod efectiv o concurenţă durabilă pe piaţă şi că titularul
licenţei va constitui un concurent real după schimbarea mărcii produselor.
40. Intrucât succesul
angajamentelor de schimbare a mărcii este legat în mare măsură de viabilitatea
mărcii licenţiate, trebuie îndeplinite mai multe condiţii prealabile pentru
elaborarea acestor angajamente. In primul rând, marca destinată transferării
trebuie să fie bine cunoscută şi să fie suficient de puternică pentru a garanta
atât viabilitatea imediată a mărcii licenţiate, cât şi supravieţuirea economică
în cursul perioadei de schimbare a mărcii. In al doilea rând, unele dintre
activele legate de producţia sau distribuţia produselor comercializate sub
marca licenţiată sau de transferul de know-how ar putea fi necesare pentru
asigurarea viabilităţii angajamentului12. In al treilea rând, licenţa trebuie să fie exclusivă şi, în
principiu, să nu fie limitată la o anumită gamă de produse de pe o anumită
piaţă şi să includă drepturi de proprietate intelectuală care să garanteze că
produsul a cărui marcă a fost schimbată va fi recunoscut de clienţi. Părţile nu
vor putea să folosească semne sau cuvinte similare, întrucât acest lucru ar
putea submina efectul operaţiunii de schimbare a mărcii. In al patrulea rând,
atât licenţa, cât şi perioada de neutilizare trebuie să aibă o durată suficient
de lungă, având în vedere particularităţile cazului respectiv, pentru ca
angajamentul de schimbare a mărcii să producă efecte similare cu cele ale unei
cesionări.
41. Identitatea potenţialului
titular al licenţei va constitui un factor esenţial pentru reuşita
angajamentelor de acest tip. Dacă există incertitudini cu privire la existenţa
unor titulari de licenţă adecvaţi, capabili şi puternic motivaţi să efectueze
operaţiunea de schimbare a mărcii, părţile pot avea în vedere propunerea unei
„soluţii iniţiale" sau de „încheiere prealabilă a unui acord",
potrivit prevederilor pct. 52-56.
1.3. Clauza de
nerăscumpărare
42. Pentru a menţine efectul
structural al unui angajament, acesta trebuie să prevadă că entitatea rezultată
din concentrare nu poate dobândi ulterior influenţă13 asupra întregii activităţi
cesionate sau asupra unei părţi a acesteia. In general, angajamentele trebuie
să prevadă că răscumpărarea unei influenţe semnificative nu este posibilă decât
după trecerea unei perioade semnificative de timp, în general de 10 ani. Cu
toate acestea, angajamentele pot prevedea şi posibilitatea Consiliului
Concurenţei de a accepta o clauză de derogare a părţilor de la această obligaţie,
în cazul în care constată ulterior că structura pieţei s-a schimbat într-o
asemenea măsură încât absenţa unei influenţe asupra activităţii cesionate nu
mai este necesară pentru a face concentrarea economică compatibilă cu mediul
concurenţial normal. Chiar şi în absenţa unei clauze exprese, redobândirea
influenţei asupra activităţii ar încălca o obligaţie implicită a părţilor în
temeiul angajamentelor, în măsura în care ar afecta
eficacitatea acestora.
1.4. Angajamentele privind o
altă posibilitate de cesionare: active de prim rang
43. In anumite cazuri, punerea
în aplicare a opţiunii de cesionare alese de părţi (o activitate viabilă care
rezolvă problemele de concurenţă) ar putea fi nesigură, având în vedere, de
exemplu, drepturile de preempţiune deţinute de terţi sau incertitudinile
privind transferul unor contracte esenţiale, drepturile de proprietate sau
incertitudinile privind găsirea unui cumpărător adecvat. Cu toate acestea,
părţile pot estima că vor fi în măsură să cesioneze activitatea către un cumpărător
adecvat într-un termen foarte scurt.
11 Cu toate acestea,
chiar şi în aceste condiţii poate fi mai adecvată o cesionare a mărcii, în
special dacă separarea rezultată în proprietatea asupra mărcii corespunde unei
practici comune în cadrul industriei respective.
12 Acest lucru este
deosebit de important în faza de acordare a licenţei, în care titularul
licenţei trebuie să se pregătească pentru lansarea unei noi mărci competitive.
Reiese că această lansare a unei mărci nu este fezabilă în cazul în care
cumpărătorul a trebuit să cheltuiască resurse considerabile în procesul de
producţie, comercializare şi distribuţie a mărcii licenţiate.
13 O influenţă
exercitată de proprietarul anterior al activităţii asupra comportamentului
concurenţial al activităţii cesionate riscă să compromită obiectivul urmărit de
angajament.
44. In asemenea cazuri,
Consiliul Concurenţei nu îşi poate asuma riscul ca, în cele din urmă,
concurenţa efectivă să nu fie menţinută. In consecinţă, Consiliul Concurenţei
va accepta angajamente de cesionare numai cu îndeplinirea următoarelor condiţii
cumulative:
a) în absenţa incertitudinii,
prima cesionare propusă în angajamente ar consta într-o activitate viabilă;
b) părţile vor propune o posibilitate alternativă de cesionare
pe care sunt obligate să o respecte în cazul în care nu reuşesc să pună în
aplicare primul angajament în intervalul de timp prevăzut pentru prima
cesionare. In general, angajamentul referitor la o asemenea posibilitate
alternativă trebuie să vizeze un „activ de prim rang" (crown jewel)14, adică trebuie, după punerea sa în
aplicare, să fie cel puţin la fel de bun ca şi prima propunere de cesionare în
ceea ce priveşte crearea unui concurent viabil, nu trebuie să implice nicio
incertitudine cu privire la punerea sa în aplicare şi trebuie să poată fi pus
în aplicare rapid, pentru a se evita ca perioada totală de punere în aplicare
să depăşească o durată considerată în mod normal ca acceptabilă în condiţiile
pieţei respective. Pentru a limita riscurile în perioada de tranziţie, este
obligatorie aplicarea unor măsuri de conservare provizorii, distincte asupra
tuturor activelor incluse în ambele posibilităţi alternative de cesionare. Mai
mult, angajamentul trebuie să prevadă criterii clare şi un calendar strict care
să arate modalităţile şi data la care obligaţia alternativă de cesionare va
deveni efectivă, iar Consiliul Concurenţei va specifica termene mai scurte
pentru punerea în aplicare a acesteia.
45. In cazul în care există incertitudini cu privire la
punerea în aplicare a cesionării legate de drepturi ale terţilor sau de găsirea
unui cumpărător adecvat, angajamentele privind „activele de prim rang" şi
„cumpărătorii iniţiali", astfel cum este prevăzut la pct. 53, vizează
aceleaşi aspecte, iar părţile pot alege, în consecinţă, între cele două
alternative.
1.5. Transferul către un
cumpărător adecvat
46. Efectul pe care îl vizează
cesionarea va fi atins numai dacă şi în cazul în care activitatea este
transferată unui cumpărător adecvat, în posesia căruia va deveni o forţă
concurenţială activă pe piaţă. Capacitatea unei activităţi de a atrage un
cumpărător adecvat constituie un element important de care Consiliul
Concurenţei ţine cont în evaluarea caracterului adecvat al angajamentului
propus. Pentru a garanta cesionarea activităţii către un cumpărător adecvat,
angajamentele trebuie să includă criterii de definire a caracterului adecvat,
care să permită Consiliului Concurenţei să concluzioneze că cesionarea
activităţii către un astfel de cumpărător este susceptibilă să elimine
problemele de concurenţă identificate.
a) Caracterul adecvat al cumpărătorului
47. Cerinţele standard privind
cumpărătorul sunt următoarele:
a) cumpărătorul trebuie să fie independent de părţi şi
să nu aibă legături cu acestea;
b) cumpărătorul trebuie să dispună de resurse
financiare, de competenţa relevantă dovedită şi să aibă motivaţia şi
capacitatea de a menţine şi dezvolta activitatea cesionată, sub forma unei
forţe competitive viabile şi active, aflate în concurenţă cu părţile şi alţi concurenţi;
şi
c) achiziţionarea activităţii de către un cumpărător
propus nu trebuie să fie susceptibilă de a crea noi probleme de concurenţă şi
nici nu trebuie să creeze riscul de întârziere a punerii în aplicare a
angajamentelor. In consecinţă, se presupune în mod rezonabil că, pentru
achiziţionarea activităţii cesionate, cumpărătorul propus este susceptibil să
obţină toate aprobările necesare de la autorităţile competente.
48. Este posibil ca cerinţele
standard privind cumpărătorul să fie suplimentate, după caz. Un exemplu îl
constituie cerinţa ca respectivul cumpărător să aparţină sectorului industrial
şi nu celui financiar. Angajamentele vor conţine, în general, o clauză prin
care, din cauza circumstanţelor specifice speţei, un cumpărător financiar nu ar
putea fi capabil sau nu ar avea motivaţia să dezvolte activitatea ca forţă
viabilă şi competitivă pe piaţă, chiar dacă ar putea obţine competenţele
necesare de gestionare, de exemplu, prin recrutarea unor manageri cu experienţă
în sectorul respectiv şi, în consecinţă, achiziţionarea de către un cumpărător
financiar nu ar elimina problemele de concurenţă cu un grad suficient de
certitudine.
b) Identificarea unui cumpărător adecvat
49. In general, există 3 moduri
prin care se poate garanta că activitatea este transferată unui cumpărător
adecvat:
a) activitatea este
transferată, într-un termen fix după adoptarea deciziei, către un cumpărător
aprobat de Consiliul Concurenţei, pe baza cerinţelor privind cumpărătorii;
b) în plus faţă de condiţiile prevăzute la lit. a),
angajamentele prevăd că părţile nu pot finaliza operaţiunea notificată înainte
de încheierea unui acord cu un cumpărător pentru activitate, numit „cumpărător
iniţial", aprobat de Consiliul Concurenţei;
c) părţile identifică un cumpărător pentru activitate
şi încheie un acord în timpul procedurii Consiliului Concurenţei15, angajament numit „încheiere
prealabilă a unui acord". Principala diferenţă dintre ultimele două
opţiuni este că, în cazul unui „cumpărător iniţial", identitatea
cumpărătorului nu este cunoscută Consiliului Concurenţei înainte de emiterea
unei decizii de autorizare.
50. Alegerea categoriei depinde
de riscurile implicate de cazul respectiv şi, în consecinţă, de măsurile care
permit Consiliului Concurenţei să concluzioneze, cu un grad suficient de
certitudine, că angajamentul va fi pus în aplicare. Aceasta va depinde de
domeniul de aplicare şi natura activităţii de cesionat, de riscurile de
depreciere a activităţii în perioada de tranziţie dinaintea cesionării şi de
orice incertitudini inerente transferării şi punerii în aplicare, în special în
ceea ce priveşte riscurile privind găsirea unui cumpărător adecvat.
1. Vânzarea
activităţii cesionate într-un termen fix, ulterior deciziei
51. Părţile pot proceda la
vânzarea activităţii cesionate în baza cerinţelor privind cumpărătorii, într-un
termen fix de la data adoptării deciziei Consiliului Concurenţei. Această
procedură este adecvată în majoritatea cazurilor, cu condiţia să poată fi luaţi
în considerare mai mulţi cumpărători pentru o activitate viabilă şi să nu
existe probleme specifice care să complice sau să împiedice cesionarea. In
cazul în care cumpărătorul trebuie să aibă competenţe speciale, această
procedură poate fi adecvată dacă există suficienţi cumpărători potenţiali interesaţi
care îndeplinesc cerinţele specifice privind cumpărătorii ce trebuie incluse în
angajamente în astfel de cazuri.
2. „Cumpărătorul
iniţial"
52. Există cazuri în care numai propunerea unui
„cumpărător iniţial" poate permite Consiliului Concurenţei să
concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că activitatea va fi
cesionată efectiv unui cumpărător adecvat. In consecinţă, părţile trebuie să se
oblige în angajamente să nu încheie operaţiunea notificată înainte de semnarea
unui acord pentru cesionarea activităţii cu un cumpărător aprobat de Consiliul
Concurenţei.
53. In primul rând, acest lucru priveşte cazurile în
care există obstacole considerabile în calea cesionării, cum ar fi drepturi ale
terţilor sau incertitudini privind găsirea unui cumpărător adecvat. In astfel
de cazuri, un „cumpărător iniţial" va permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad
de certitudine suficient că angajamentele vor fi puse în aplicare, întrucât un
astfel de angajament creează un stimulent mai puternic pentru părţi de a
încheia cesionarea pentru a putea realiza propria lor concentrare economică. In
aceste circumstanţe, părţile pot alege între propunerea unui „cumpărător
iniţial" şi un angajament alternativ de cesionare, astfel cum este
prevăzut la pct. 45^
14 Alternativa poate
consta într-o activitate complet diferită sau, în cazul incertitudinii cu
privire la găsirea unui cumpărător adecvat, în activităţi şi active
suplimentare, care sunt adăugate pachetului iniţial.
15 Transferul
activităţii poate fi pus în aplicare după emiterea deciziei Consiliului
Concurenţei.
54. In al doilea rând, un „cumpărător iniţial"
poate fi necesar în cazurile care generează riscuri considerabile pentru
menţinerea competitivităţii şi atractivităţii activităţii cesionate în perioada
de tranziţie până la data cesionării. Această categorie cuprinde cazurile în
care riscurile de depreciere a activităţii cesionate par să fie mari, în
special din cauza riscului de a pierde angajaţi esenţiali pentru activitate sau
în care riscurile intermediare sunt amplificate, deoarece părţile nu sunt
capabile să întreprindă procesul de disociere în perioada de tranziţie, însă
procesul de disociere poate avea loc numai după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare cu un cumpărător. Soluţia privind „cumpărătorul iniţial"
poate accelera transferul activităţii de cesionat - dată fiind motivaţia mai
puternică pentru părţi de a încheia cesionarea, cu scopul de a putea realiza
propria lor concentrare economică - într-o asemenea măsură încât angajamentele
să permită Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine
suficient că aceste riscuri sunt limitate şi că cesionarea va fi pusă efectiv
în aplicare.
3. Angajamentele de „încheiere
prealabilă a acordului"
55. Cea de-a treia categorie cuprinde cazurile în care
părţile identifică şi încheie cu un cumpărător un acord în care sunt
specificate caracteristicile esenţiale ale achiziţiei, în timpul procedurii
Consiliului Concurenţei. In cazul în care Consiliul Concurenţei autorizează concentrarea
economică notificată, nu mai este necesară aprobarea suplimentară din partea
autorităţii de concurenţă în ceea ce priveşte cumpărătorul şi încheierea
vânzării activităţii cesionate poate avea loc la scurt timp după emiterea
deciziei.
56. Consiliul Concurenţei
încurajează angajamentele de „încheiere prealabilă a acordului", în
special în cazurile în care identitatea cumpărătorului este determinantă pentru
eficacitatea angajamentului propus. Acestea sunt situaţiile în care, în funcţie
de împrejurări, pot fi consideraţi adecvaţi numai câţiva cumpărători
potenţiali, în special în situaţia în care activitatea cesionată nu este o
activitate viabilă în sine, ci viabilitatea sa este asigurată numai prin
anumite active ale cumpărătorului ori în situaţia în care cumpărătorul trebuie
să aibă anumite caracteristici pentru ca angajamentul propus să elimine
problemele de concurenţă. Dacă părţile optează pentru încheierea unui acord cu
un cumpărător adecvat în cursul procedurii, prin intermediul unei soluţii de „încheiere
prealabilă a acordului", Consiliul Concurenţei, în aceste circumstanţe,
poate să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentele vor
fi puse în aplicare prin vânzarea către un cumpărător adecvat. In astfel de
situaţii, o soluţie de „cumpărător iniţial" ce cuprinde cerinţe specifice
cu privire la caracterul adecvat al cumpărătorului va fi considerată, în
general, ca echivalentă şi acceptabilă soluţiei de „încheiere prealabilă a
acordului".
2. Eliminarea
legăturilor cu concurenţii
57. Angajamentele de cesionare
pot fi utilizate şi pentru eliminarea legăturilor dintre părţi şi concurenţi,
în cazurile în care aceste legături contribuie la problemele de concurenţă
generate de respectiva concentrare economică. Pentru a elimina o legătură structurală
cu un concurent important poate fi necesară cesionarea unei participaţii
minoritare în cadrul unei societăţi în comun sau în cadrul unui concurent.
58. Deşi cesionarea acestor
participaţii reprezintă soluţia preferabilă, Consiliul Concurenţei poate
accepta, în mod excepţional, renunţarea la drepturile legate de participaţiile
minoritare în cadrul unui concurent, pentru care se poate exclude, date fiind
circumstanţele specifice ale cazului, că acele câştiguri financiare care sunt
generate de o participaţie minoritară în cadrul unui concurent ar genera, ele
însele, probleme de concurenţă. In astfel de împrejurări, părţile trebuie să
renunţe la toate drepturile legate de o asemenea participaţie, care au fost
relevante pentru comportamentul lor concurenţial, precum reprezentarea în
cadrul consiliului de administraţie, drepturile de veto şi drepturile de
informare. Consiliul Concurenţei poate accepta o astfel de eliminare a
legăturii cu un concurent numai dacă se renunţă complet şi definitiv la aceste drepturi.
59. Dacă problemele de
concurenţă sunt rezultatul unor contracte cu întreprinderi care furnizează
aceleaşi produse sau prestează aceleaşi servicii, un angajament adecvat ar fi
încetarea contractului respectiv, cum ar fi contractele de distribuţie cu
concurenţi sau contractele care au drept consecinţă coordonarea
comportamentului comercial. Cu toate acestea, încetarea unui contract de
distribuţie va elimina problemele de concurenţă numai dacă se garantează că
produsul unui concurent va fi, de asemenea, distribuit în viitor şi va exercita
o presiune concurenţială reală asupra părţilor.
3. Alte angajamente
60. Deşi cesionările sau eliminarea legăturilor cu
concurenţii constituie angajamentele preferate, acestea nu reprezintă singurele
angajamente posibile pentru eliminarea anumitor probleme de concurenţă. Cu
toate acestea, cesionările sunt etalonul faţă de care este evaluată
eficacitatea şi eficienţa altor angajamente. In consecinţă, Consiliul
Concurenţei poate accepta alte tipuri de angajamente, dar numai în condiţiile
în care angajamentul alternativ propus are cel puţin efecte echivalente cu
angajamentele de cesionare.
Angajamentele de acces
61. Consiliul Concurenţei poate
accepta angajamente care prevăd acordarea accesului la infrastructuri, reţele şi
tehnologii importante, inclusiv brevete, know-how sau alte drepturi de
proprietate intelectuală, precum şi la factori de producţie. In general,
părţile acordă un astfel de acces terţilor în mod nediscriminatoriu şi
transparent.
62. Pot fi propuse angajamente
de acordare a accesului la infrastructuri şi reţele, pentru a facilita
pătrunderea pe piaţă a concurenţilor. Acestea pot fi acceptate de Consiliul
Concurenţei în cazurile în care este suficient de clar că va exista o
pătrundere efectivă a unor noi concurenţi pe piaţă ce va elimina orice obstacol
semnificativ în calea concurenţei efective. Alte exemple de angajamente de
acces sunt angajamentele de acordare a accesului la platformele de televiziune
cu plată şi la energie prin programe de cesiune de contracte de furnizare a
gazelor naturale. Adeseori, o reducere suficientă a barierelor la intrarea pe
piaţă nu este realizată prin măsuri individuale, ci printr-un pachet ce conţine
o combinaţie de angajamente de cesionare şi de acces sau printr-un pachet de angajamente
ce vizează facilitarea globală a pătrunderii pe piaţă a concurenţilor printr-o
gamă întreagă de diferite măsuri. In cazul în care aceste angajamente sunt
susceptibile de a permite unui număr suficient de concurenţi noi să pătrundă pe
piaţă în timp util, pot fi considerate ca având, asupra concurenţei de pe
piaţă, un efect similar cu cesionarea. Dacă nu se poate concluziona că
reducerea barierelor la intrarea pe piaţă de către angajamentele propuse este
susceptibilă de a conduce la pătrunderea unor noi concurenţi pe piaţă,
Consiliul Concurenţei va respinge pachetul de angajamente în cauză16.
16 In cazurile de
concentrări economice din sectorul transporturilor aeriene, simpla reducerea
obstacolelor la intrarea pe piaţă, prin angajamentul părţilor de a oferi tranşe
orare pe anumite aeroporturi, poate fi insuficientă pentru a asigura intrarea
unor concurenţi noi pe acele rute pe care apar problemele de concurenţă şi
pentru a face ca efectele angajamentului respectiv să fie echivalente cu cele
ale unei cesionări.
63. Pot fi propuse şi angajamente prin care se acordă
acces nediscriminatoriu la infrastructuri sau la reţelele părţilor, cum ar fi
reţelele de telecomunicaţii sau alte reţele similare, care participă la
concentrarea economică, pentru a garanta că nu apar obstacole semnificative în
calea concurenţei prin blocarea accesului concurenţilor. Consiliul Concurenţei
va accepta astfel de angajamente numai dacă se poate concluziona că acestea vor
fi efective, iar concurenţii sunt susceptibili să le utilizeze, astfel încât
problemele de blocare a accesului concurenţilor vor dispărea. In cazuri
specifice, poate fi adecvată corelarea unui astfel de angajament cu o
dispoziţie de „cumpărător iniţial" sau de „încheiere prealabilă a unui
acord" pentru a permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un
grad de certitudine suficient că angajamentul va fi pus în aplicare.
64. In mod similar, controlul
asupra unei tehnologii importante sau asupra unor drepturi de proprietate
intelectuală poate ridica probleme de eliminare a concurenţilor care depind de
acea tehnologie sau de acele drepturi de proprietate intelectuală ca element
esenţial pentru activităţile lor de pe o piaţă situată în aval. Această
situaţie priveşte, de exemplu, cazurile în care problemele de concurenţă apar
deoarece părţile nu comunică informaţii ce sunt necesare pentru
interoperabilitatea diferitelor echipamente. In astfel de cazuri, angajamentele
de a acorda concurenţilor acces la informaţiile necesare pot elimina problemele
de concurenţă. In mod similar, în sectoarele în care întreprinderile trebuie în
general să coopereze prin acordarea reciprocă de brevete, problemele legate de
faptul că entitatea rezultată din concentrare nu ar mai avea interesul de a
acorda licenţe în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca înainte pot fi
eliminate prin angajamente de a acorda licenţe în aceleaşi condiţii şi în
viitor. In astfel de cazuri, angajamentele ar trebui să prevadă licenţe
neexclusive sau divulgarea de informaţii în mod neexclusiv către toţi terţii
care depind de drepturi de proprietate intelectuală sau de informaţii pentru
activităţile lor. In continuare, trebuie asigurat faptul că termenii şi
condiţiile care se aplică acordării licenţelor nu împiedică punerea în aplicare
efectivă a unui astfel de angajament bazat pe acordarea de licenţe. Dacă nu
există termeni şi condiţii clar definite pentru acordarea licenţelor pe piaţa
în cauză, termenii şi condiţiile, inclusiv structura preţurilor, trebuie să
reiasă clar din angajamente, de exemplu, prin formule de preţ. O soluţie
alternativă poate fi recurgerea la licenţe scutite de la plata oricăror
redevente. In plus, după caz, acordarea unor licenţe poate transmite şi
informaţii sensibile către partea care acordă licenţa cu privire la
comportamentul concurenţial al titularilor licenţelor care sunt concurenţi
activi pe piaţa din aval, de exemplu prin transmiterea numărului de licenţe
folosite pe piaţa din aval. In asemenea cazuri, pentru ca angajamentul să fie
adecvat este necesar ca acesta să excludă astfel de probleme de
confidenţialitate. In general, potrivit prevederilor pct. 63, Consiliul
Concurenţei va accepta astfel de angajamente numai dacă se poate concluziona că
acestea vor fi efective şi că sunt susceptibile de a fi folosite de către
concurenţi.
65. Angajamentele de acces au adeseori o natură
complexă şi includ, în mod necesar, termeni generali pentru stabilirea
termenilor şi condiţiilor în care se realizează accesul. Pentru a fi eficiente,
aceste angajamente trebuie să conţină cerinţele procedurale necesare pentru
monitorizarea lor. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de angajamente
numai în situaţia în care complexitatea nu implică, de la bun început, riscuri
privind eficacitatea lor, mecanismele de monitorizare propuse garantează că angajamentele
vor fi puse în aplicare în mod
eficient şi mecanismul de asigurare a aplicării lor va produce rezultate în
timp util.
Modificarea contractelor exclusive pe termen lung
66. Modificarea în structura pieţei, rezultată în urma
realizării unei concentrări economice, poate face ca aranjamentele contractuale
existente să fie defavorabile concurenţei efective. Acest lucru este valabil,
în special, pentru contractele exclusive de furnizare pe termen lung, în cazul
în care contractele respective fie blochează posibilităţile de participare ale
concurenţilor în amonte, fie blochează accesul acestora la clienţi în aval. In
cazul în care entitatea rezultată din concentrare are capacitatea şi interesul
de a bloca accesul concurenţilor în acest mod, efectele blocării care rezultă
din contractele exclusive existente pot contribui la ridicarea unor obstacole
semnificative în calea concurenţei efective.
67. In astfel de cazuri, încetarea sau modificarea
clauzelor exclusive existente poate fi considerată adecvată pentru eliminarea
problemelor de concurenţă. Cu toate acestea, probele disponibile trebuie să
permită Consiliului Concurenţei să determine în mod clar că nu va fi menţinută
nicio exclusivitate de facto. De asemenea, o astfel de modificare a contractelor pe termen lung
va fi suficientă, în general, numai dacă face parte dintr-un pachet de
angajamente destinate să elimine problemele de concurenţă identificate.
Alte angajamente care nu implică cesionarea
68. Astfel cum este prevăzut la pct. 17, angajamentele
care nu au caracter structural, cum ar fi promisiunile părţilor de a se abţine
de la un anumit comportament concurenţial, nu vor elimina, în general,
problemele de concurenţă care rezultă din suprapunerile pe orizontală. Din
cauza absenţei unei monitorizări eficiente a punerii sale în aplicare, poate fi
dificil să se îndeplinească gradul de eficacitate necesar al unui astfel de
angajament, după cum este prevăzut la pct. 13. Ar putea fi imposibil pentru
Consiliul Concurenţei să verifice respectarea angajamentului şi chiar şi pentru
alţi participanţi de pe piaţă, cum ar fi concurenţii, să stabilească cu un grad
suficient de certitudine dacă părţile pot implementa condiţiile angajamentului.
De asemenea, concurenţii s-ar putea să nu aibă interesul de a sesiza Consiliul
Concurenţei, deoarece nu sunt beneficiari direcţi ai angajamentelor. In
consecinţă, Consiliul Concurenţei poate examina alte tipuri de angajamente care
nu implică cesionarea, cum ar fi promisiunile comportamentale, numai în mod
excepţional şi în împrejurări specifice, precum problemele de concurenţă
apărute în structurile de tip conglomerat.
Termenul-limită pentru angajamentele care nu implică
cesionarea
69. Consiliul Concurenţei poate
accepta angajamente care nu implică cesionarea şi care sunt limitate în timp.
Acceptarea unui astfel de termen-limită şi durata sa vor depinde de
circumstanţele specifice fiecărui caz în parte.
III. Aspecte procedurale privind propunerile de
angajamente
1. Faza I
70. Consiliul Concurenţei poate
să declare o operaţiune de concentrare economică compatibilă cu un mediu
concurenţial normal, potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege,
dacă se constată că, în urma modificărilor propuse de părţile implicate, operaţiunea notificată nu mai prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential
normal.
71. Părţile pot prezenta Consiliului Concurenţei
propuneri de angajamente înainte de data efectivă a notificării sau într-un
termen de maximum două săptămâni de la această dată. In cazul în care
angajamentele propuse sunt acceptate, Consiliul Concurenţei va emite o decizie
în ceea ce priveşte concentrarea economică notificată, în termenul de 45 de
zile prevăzut la art. 46 alin. (2) din Lege.
72. Pentru a putea fi luate în
considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b)
din Lege, propunerile de angajamente trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii cumulative:
a) să fie prezentate în termen, cel mai târziu în
ultima zi a termenului de două săptămâni prevăzut la pct. 71;
b) să specifice în mod complet
angajamentele de fond convenite de părţi şi modalităţile de punere în aplicare
a acestora;
c) să fie semnate de o persoană autorizată
corespunzător în acest sens;
d) să fie însoţite de informaţii despre angajamente,
furnizate potrivit Formularului privind propunerile de angajamente în materia
concentrărilor economice, prevăzut la pct. 7;
e) să fie însoţite de o
versiune neconfidenţială a angajamentelor, în vederea consultării de către
Consiliul Concurenţei a terţilor interesaţi. Versiunea neconfidenţială a
angajamentelor trebuie să permită terţilor să evalueze complet viabilitatea şi
eficacitatea angajamentelor propuse în vederea eliminării problemelor de
concurenţă.
73. Angajamentele propuse de
părţi în concordanţă cu aceste cerinţe vor fi evaluate de către Consiliul
Concurenţei, care va putea consulta terţii cu privire la eficacitatea
angajamentelor propuse, sub forma unui test de piaţă.
74. Angajamentele prezentate în faza I pot fi acceptate numai în situaţia în care problema de concurenţă
este uşor de identificat şi poate fi uşor corectată. In consecinţă, problema de
concurenţă trebuie să fie suficient de precisă, angajamentele foarte clare,
astfel încât să nu fie necesară iniţierea unei investigaţii, şi suficiente
pentru a înlătura orice „îndoieli serioase" potrivit art. 46 alin. (2)
lit. b) din Lege. In cazul în care evaluarea confirmă că angajamentele propuse
înlătură îndoielile serioase ridicate de operaţiune, Consiliul Concurenţei
poate autoriza concentrarea economică în faza I.
75. Din cauza restricţiilor de
timp în faza I, este deosebit
de important ca părţile să furnizeze în timp util Consiliului Concurenţei
informaţiile necesare prevăzute în Formularul privind propunerile de
angajamente în materia concentrărilor economice, pentru a se putea evalua în
mod corect conţinutul, viabilitatea şi caracterul adecvat al angajamentelor, în
vederea menţinerii unei concurenţe efective şi durabile pe piaţă. In caz
contrar, este posibil ca autoritatea de concurenţă să nu poată concluziona că
angajamentele propuse vor elimina îndoielile serioase.
76. In cazul în care evaluarea
conduce la concluzia că angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru a
elimina problemele de concurenţă determinate de concentrare, părţile vor fi
informate în consecinţă. Deoarece angajamentele din faza I sunt destinate să furnizeze un răspuns
clar pentru o problemă de concurenţă, uşor identificabilă, pot fi acceptate
numai modificări limitate ale angajamentelor propuse. Astfel de modificări,
prezentate ca un răspuns imediat la rezultatele consultărilor, pot cuprinde clarificări, perfecţionări şi/sau alte
îmbunătăţiri, destinate să garanteze că angajamentele sunt viabile şi efective.
Totuşi, aceste modificări pot fi acceptate numai în cazurile în care se asigură
faptul că acele angajamente pot fi evaluate în mod adecvat de către Consiliul
Concurenţei.
77. In cazul în care evaluarea finală a Consiliului
Concurenţei cu privire la un caz demonstrează că nu există probleme de
concurenţă pe una sau mai multe pieţe, părţile vor fi informate şi pot retrage
angajamentele care nu sunt necesare pentru pieţele respective. In cazul în care
părţile nu retrag angajamentele în cauză, Consiliul Concurenţei nu le va lua în
considerare la emiterea deciziei.
78. Consiliul Concurenţei nu poate impune, în mod
unilateral, nicio condiţie în legătură cu o decizie de autorizare, ci numai pe
baza angajamentelor părţilor. Consiliul Concurenţei va analiza dacă
angajamentele propuse de părţi sunt proporţionale cu problema de concurenţă, în
cazul în care evaluează dacă acestea trebuie anexate drept condiţii sau
obligaţii la decizie. Totuşi, într-o propunere de angajamente vor fi
considerate necesare toate elementele cerute pentru îndeplinirea condiţiilor de
bază pentru acceptarea angajamentelor, potrivit prevederilor pct. 9-14.
Angajamentelor din faza II le
sunt aplicabile deopotrivă pct. 77 şi 78.
79. Dacă prin angajamentele
propuse părţile nu au eliminat îndoielile serioase privind compatibilitatea
operaţiunii de concentrare economică cu un mediu concurential normal, Consiliul
Concurenţei va decide deschiderea unei investigaţii, în temeiul art. 46 alin.
(3) din Lege.
2. Faza a II-a
80. Consiliul Concurenţei va
declara o operaţiune de concentrare compatibilă cu un mediu concurential normal
dacă, în urma modificării, concentrarea economică notificată nu ridică
obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau
pe o parte substanţială a acesteia, potrivit art. 12 din Lege.
81. Angajamentele propuse de părţi trebuie să fie
transmise Consiliului Concurenţei într-un termen de 30 de zile de la data
deschiderii investigaţiei. In circumstanţe excepţionale, părţile pot solicita
prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile, cu condiţia justificării
acestora. Cererea de prelungire trebuie depusă în cadrul termenului de 30 de
zile.
82. Părţile sunt invitate să
prezinte proiecte de propuneri privind aspectele de fond şi de implementare
necesare pentru asigurarea viabilităţii depline a angajamentelor.
83. Pentru a putea fi luate în
considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul art. 46 alin. (4) lit. c)
din Lege, angajamentele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
cumulative:
a) să fie prezentate în termen, cel mai târziu în
ultima zi a termenului prevăzut la pct. 81;
b) să rezolve toate problemele de concurenţă generate
de concentrarea economică şi să specifice în mod integral angajamentele de fond
convenite de părţi şi modalităţile de punere în aplicare a acestora;
c) să fie semnate de o persoană autorizată
corespunzător în acest sens;
d) să fie însoţite de informaţii despre angajamente,
furnizate potrivit Formularului privind propunerile de angajamente în materia
concentrărilor economice, prevăzut la pct. 7;
e) să fie însoţite de o
versiune neconfidenţială a angajamentelor, în vederea consultării terţilor
interesaţi de către Consiliul
Concurenţei. Versiunea neconfidenţială a angajamentelor trebuie să permită
terţilor să evalueze complet viabilitatea şi eficacitatea angajamentelor
propuse în vederea eliminării problemelor de concurenţă.
84. Propunerile de angajamente
înaintate de părţi cu îndeplinirea acestor condiţii se evaluează de către
Consiliul Concurenţei. Dacă rezultatele acestei evaluări confirmă că
angajamentele propuse elimină îndoielile serioase identificate, Consiliul
Concurenţei va publica un rezumat al cazului şi conţinutul esenţial al
angajamentelor propuse, asupra cărora terţii interesaţi vor fi invitaţi să îşi
prezinte punctele de vedere, în termenul stabilit de autoritatea de concurenţă.
85. In cazul în care evaluarea
conduce la concluzia că angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru a
elimina problemele de concurenţă determinate de concentrarea economică, părţile
vor fi informate în consecinţă. Consiliul Concurenţei va accepta modificări
limitate ale angajamentelor numai în cazul în care poate stabili în mod clar -
pe baza evaluării sale cu privire la informaţiile deja obţinute în cadrul
investigaţiei, inclusiv pe baza rezultatelor testelor anterioare de piaţă şi
fără a mai fi nevoie de vreun test de piaţă - faptul că angajamentele
respective, odată puse în aplicare, rezolvă complet şi fără ambiguităţi
problemele de concurenţă identificate şi permit o evaluare adecvată de către
Consiliul Concurenţei.
86. In cazul în care evaluarea confirmă că
angajamentele propuse realizează compatibilitatea operaţiunii de concentrare
economică cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei va emite o
decizie de autorizare condiţionată potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit.
c) din Lege. In cazul în care evaluarea conduce la concluzia că angajamentele
propuse nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor de concurenţă ridicate
de operaţiunea de concentrare economică, Consiliul Concurenţei va emite,
potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit. a) din Lege, o decizie prin care
va declara operaţiunea de concentrare economică incompatibilă cu un mediu
concurenţial normal, întrucât ridică obstacole semnificative în calea
concurenţei efective, pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia.
IV. Condiţii pentru
punerea în aplicare a angajamentelor
87. Angajamentele sunt propuse
de părţi cu scopul de a obţine autorizarea operaţiunii în cauză, iar punerea în
aplicare a acestora are loc, în mod normal, după emiterea deciziei de
autorizare. In consecinţă, angajamentele necesită garanţii care să asigure
punerea în aplicare eficientă şi la termenul prevăzut. Aceste dispoziţii de
punere în aplicare a angajamentelor sunt incluse în angajamentele asumate de
părţi faţă de Consiliul Concurenţei.
88. In cele ce urmează sunt prezentate orientări
detaliate privind punerea în aplicare a angajamentelor de cesionare, precum şi
a altor tipuri de angajamente.
1. Procesul de cesionare
89. Cesionarea trebuie să fie
încheiată într-un termen determinat, convenit de părţi şi Consiliul
Concurenţei. Perioada totală de timp poate fi împărţită într-o perioadă pentru
convenirea unui acord final şi o perioadă suplimentară pentru încheierea
tranzacţiei şi transferul titlului legal. In general, perioada de convenire a unui
acord final poate fi împărţită într-o primă perioadă în care părţile pot căuta
un cumpărător adecvat (prima
fază de cesionare) şi, în cazul în care părţile nu
reuşesc să cesioneze activitatea, o a doua perioadă în care un mandatar
însărcinat cu cesionarea obţine un mandat privind cesionarea activităţii, fără
cerinţa unui preţ minim (faza de intervenţie a mandatarului însărcinat cu
cesionarea).
90. In general, perioadele
scurte de cesionare contribuie în mare măsură la reuşita cesionării, întrucât,
în caz contrar, activitatea vizată pentru cesionare va fi expusă unei perioade
prelungite de incertitudine. Perioadele de timp trebuie, aşadar, să fie cât mai
scurte posibil. In general, Consiliul Concurenţei va lua în considerare o
perioadă de aproximativ 6 luni pentru prima fază de cesionare şi o perioadă
suplimentară de 3 luni pentru faza de intervenţie a mandatarului însărcinat cu
cesionarea, după caz. O perioadă suplimentară de 3 luni este prevăzută, în
general, pentru încheierea tranzacţiei. Aceste termene pot fi modificate, de la
caz la caz. In mod special, este posibil ca acestea să fie necesar a fi reduse,
în cazul în care există un risc important de deteriorare a viabilităţii
activităţii în perioada de tranziţie.
91. In general, termenul stabilit pentru cesionare
începe să curgă de la data emiterii deciziei de către Consiliul Concurenţei. O
excepţie de la acest principiu poate fi justificată în cazul unei operaţiuni
efectuate printr-o ofertă publică, în care părţile se angajează să cesioneze o
activitate care aparţine entităţii rezultate din operaţiunea de concentrare
economică. In situaţia în care, în astfel de circumstanţe, părţile nu sunt în
măsură să cesioneze activitatea societăţii-ţintă înainte de finalizarea
concentrării notificate, Consiliul Concurenţei poate accepta ca termenele
privind cesionarea în cauză să înceapă numai de la data finalizării tranzacţiei
notificate. In mod similar, o astfel de soluţie poate fi avută în vedere şi în
cazul în care data finalizării concentrării nu poate fi stabilită de părţi,
deoarece, de exemplu, necesită aprobarea unei autorităţi a statului17. In schimb, poate fi oportună
comprimarea termenelor-limită, reducându-se astfel perioada de incertitudine
pentru activitatea destinată cesionării.
92. Procedura descrisă anterior
se aplică pentru cazurile de „cumpărător iniţial". Pentru soluţiile de
„încheiere prealabilă a unui acord" se aplică o procedură diferită. In
acest caz, în general, se încheie un acord final cu un cumpărător în timpul
procedurii, astfel încât să se prevadă un termen suplimentar numai pentru
încheierea tranzacţiei, după emiterea deciziei de către Consiliul Concurenţei,
In cazul în care înaintea respectivei decizii s-a încheiat numai un acord-cadru
cu cumpărătorul, termenele de prevăzut pentru realizarea unui acord final şi
încheierea ulterioară a tranzacţiei vor trebui stabilite de la caz la caz.
2. Aprobarea
cumpărătorului şi a contractului de vânzare-cumpărare
93. Pentru asigurarea
eficacităţii angajamentului, vânzarea către un cumpărător propus se va realiza
cu acordul prealabil al Consiliului Concurenţei. In situaţia în care părţile
sau mandatarul însărcinat cu cesionarea au realizat un acord final cu un
cumpărător, acestea trebuie să prezinte Consiliului Concurenţei o propunere
motivată şi documentată. Părţilor sau mandatarului, după caz, li se cere să
demonstreze că respectivul cumpărător îndeplineşte condiţiile prevăzute, precum
şi că activitatea este cesionată în conformitate cu decizia Consiliului
Concurenţei şi cu angajamentele asumate. In cazul în care angajamentele permit propunerea mai multor cumpărători diferiţi pentru diversele părţi ale pachetului, Consiliul Concurenţei trebuie să
aprecieze dacă fiecare dintre respectivii cumpărători este acceptabil, precum
şi dacă întreg pachetul rezolvă problemele de concurenţă.
17 Cu toate acestea,
chiar şi în astfel de circumstanţe, unele prevederi ale angajamentelor, în
special cele care stabilesc măsuri de salvgardare în perioada de tranziţie, ar
trebui să se aplice de la data adoptării deciziei.
94. La evaluarea oricărui
cumpărător propus, Consiliul Concurenţei va interpreta cerinţele privind
cumpărătorul urmărind scopul angajamentelor, respectiv de a asigura imediat o
concurenţă efectivă pe piaţa pe care au fost constatate problemele de
concurenţă, conform celor specificate în decizie. In general, baza evaluării
Consiliului Concurenţei referitoare la cerinţele privind cumpărătorul respectiv
vor fi informaţiile prezentate de părţi, evaluarea efectuată de mandatarul
însărcinat cu monitorizarea, discuţiile cu cumpărătorul şi planul de afaceri al
acestuia.
95. Condiţia conform căreia cumpărătorul trebuie să
dispună de resursele financiare necesare se aplică în primul rând modului de
finanţare a achiziţiei de către cumpărătorul propus. Consiliul Concurenţei nu
va accepta, în general, nicio finanţare a cesionării de către vânzător şi, în
special, nicio finanţare din partea vânzătorului, dacă în acest fel i se acordă
vânzătorului o participaţie la profiturile viitoare ale activităţii cesionate.
96. In evaluarea cumpărătorului
propus, din punctul de vedere al posibilităţii creării unor probleme de
concurenţă, Consiliul Concurenţei va întreprinde o evaluare prima facie în lumina informaţiilor de
care dispune în cadrul procesului de aprobare a cumpărătorului. Cumpărătorul
propus trebuie să obţină toate aprobările necesare din partea autorităţilor
competente. In situaţia în care se poate anticipa, pe baza informaţiilor
disponibile Consiliului Concurenţei, că dificultăţile pentru obţinerea
aprobărilor ar putea întârzia în mod necorespunzător punerea în aplicare în
timp util a angajamentului, se va considera că acel cumpărător propus nu
îndeplineşte cerinţele privind cumpărătorul. In caz contrar, problemele de
concurenţă identificate de Consiliul Concurenţei nu ar fi eliminate într-un
interval de timp adecvat.
97. In general, aprobarea de către Consiliul
Concurenţei nu se aplică numai identităţii cumpărătorului, ci şi contractului
de vânzare-cumpărare, precum şi oricărui alt contract încheiat între părţi şi
cumpărătorul propus, inclusiv acordurilor cu caracter tranzitoriu. Consiliul
Concurenţei va verifica dacă cesionarea prevăzută de acele acorduri respectă
dispoziţiile angajamentelor.
98. Consiliul Concurenţei va
comunica părţilor opinia sa cu privire la caracterul adecvat al cumpărătorului
propus. In cazul în care autoritatea de concurenţă ajunge la concluzia că
respectivul cumpărător propus nu îndeplineşte cerinţele privind cumpărătorul,
va informa părţile că acesta nu satisface condiţiile prevăzute în angajamente. In
cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia că respectivul contract
de vânzare-cumpărare (sau orice alte acorduri auxiliare) nu prevede o cesionare
conformă cu angajamentele, autoritatea de concurenţă va comunica acest lucru
părţilor, fără a respinge în mod necesar cumpărătorul. In cazul în care
Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia că atât cumpărătorul, cât şi
contractele sunt conforme cu angajamentele, autoritatea de concurenţă va
comunica părţilor, în cel mai scurt timp posibil, acordul său cu privire la
cesionarea către cumpărătorul propus18.
3. Obligaţiile
părţilor în perioada de tranziţie
99. Părţile trebuie să
îndeplinească anumite obligaţii în perioada de tranziţie. In general, în
această privinţă trebuie incluse în angajamente următoarele dispoziţii:
a) măsurile de salvgardare
pentru menţinerea viabilităţii activităţii în perioada de tranziţie;
b) acţiunile necesare pentru un
proces de disociere, dacă este cazul; şi
c) acţiunile necesare pentru pregătirea cesionării
activităţii.
In situaţiile în care autoritatea de concurenţă nu a
impus numirea unui mandatar
însărcinat cu monitorizarea, părţile vor informa Consiliul Concurenţei, conform
obligaţiilor asumate prin angajamente, cu privire la demersurile pe care le
întreprind în vederea îndeplinirii angajamentelor. Consiliului Concurenţei
poate solicita părţilor orice informaţii relevante pentru a se asigura că
părţile îşi respectă angajamentele, în special obligaţiile ce le revin în
perioada de tranziţie şi în procesul de cesionare.
Menţinerea activităţii cesionate în perioada de
tranziţie
100. Părţile au obligaţia de a reduce la minimum orice
posibil risc de pierdere a potenţialului de concurenţă al activităţii de
cesionat rezultat din incertitudinile inerente unui transfer de activitate.
Până la transferul activităţii către cumpărător, Consiliul Concurenţei va
solicita părţilor să propună angajamente care să asigure menţinerea
independenţei, a viabilităţii economice, a valorii de piaţă şi a
competitivităţii activităţii. Numai astfel de angajamente permit autorităţii de
concurenţă să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că cesionarea
activităţii va fi pusă în aplicare, în modul propus de părţi în cadrul
angajamentelor.
101. In general, aceste angajamente trebuie concepute
astfel încât să menţină separarea activităţii de cesionat de activităţile
reţinute de părţi şi să asigure gestionarea acesteia ca activitate distinctă şi
care poate fi vândută în cel mai bun interes al său.
102. Părţile vor trebui să garanteze că toate activele
activităţii de cesionat sunt menţinute conform bunelor practici de afaceri şi
în contextul unei activităţi normale, precum şi că nu se efectuează acţiuni
care ar putea avea un efect negativ important asupra acesteia. Se are în
vedere, în special, menţinerea activelor fixe, a know-how-ului şi a
informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial sau exclusiv, a clientelei şi
a competenţelor tehnice şi comerciale ale angajaţilor. De asemenea, părţile
trebuie să menţină activitatea de cesionat în aceleaşi condiţii ca şi în
perioada anterioară concentrării economice, să ofere suficiente resurse, precum
capital sau o linie de credit, în continuarea planurilor de afaceri existente,
să menţină aceleaşi funcţii administrative şi de conducere sau alţi factori
relevanţi pentru menţinerea concurenţei în sectorul respectiv. De asemenea,
angajamentele trebuie să prevadă, pe de o parte, că părţile trebuie să ia toate
măsurile rezonabile pentru a încuraja totalitatea personalului important să
rămână în cadrul activităţii şi, pe de altă parte, că părţile nu pot solicita
sau transfera angajaţii către restul activităţilor reţinute.
103. Părţile trebuie, în
continuare, să menţină activitatea separată de activităţile pe care le-au
reţinut şi să garanteze că personalul principal al activităţii de cesionat nu
este implicat în niciun fel în activităţile reţinute şi viceversa. In cazul în
care activitatea de cesionat este o persoană juridică şi este necesară o
separare în cadrul structurii acelei persoane juridice, drepturile părţilor în calitate de acţionari, în
special drepturile de vot, trebuie exercitate de mandatarul însărcinat cu
monitorizarea aplicării angajamentelor, care trebuie să aibă şi competenţa de a
înlocui membrii consiliului de administraţie numiţi în numele părţilor. Din
punctul de vedere al informaţiilor, părţile trebuie să protejeze activitatea de
cesionat şi să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că nu vor obţine
niciun secret de afaceri sau nicio informaţie confidenţială. Orice documente
sau informaţii confidenţiale ale activităţii cesionate obţinute de părţi
înainte de adoptarea deciziei trebuie înapoiate activităţii.
18. In funcţie de
circumstanţele cesionării, este posibil să fie necesar ca părţile să garanteze,
de exemplu prin dispoziţii corespunzătoare în contractul de cumpărare, că
activitatea cesionată va fi menţinută de către cumpărător ca o forţă
competitivă activă pe piaţă şi că nu o va revinde în scurt
timp.
Etapele disocierii
104. Aşa cum este prevăzut la pct. 34, Consiliul
Concurenţei poate accepta că, în circumstanţe adecvate, cesionarea unei
activităţi care trebuie disociată de restul activităţilor părţilor poate fi
considerată un angajament corespunzător. Cu toate acestea, chiar şi în astfel
de situaţii, numai transferul unei activităţi viabile către un cumpărător care
poate menţine şi dezvolta această activitate ca forţă competitivă activă pe
piaţă va elimina problemele de concurenţă identificate. In consecinţă, părţile
trebuie să se angajeze să îndeplinească în perioada de tranziţie, prin
intermediul unor obligaţii orientate către obţinerea unor rezultate, disocierea
activelor care contribuie la activitatea cesionată. Rezultatul constă în
posibilitatea transferării unei activităţi viabile şi competitive, autonome şi
separate de celelalte activităţi ale părţilor, către un cumpărător adecvat, la
sfârşitul perioadei de tranziţie. Părţile vor trebui să suporte costurile şi
riscurile acestei disocieri în perioada de tranziţie.
105. Disocierea trebuie realizată de părţi sub
supravegherea mandatarului, în cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat
numirea unui mandatar. In primul rând, acele active şi acei membri ai
personalului a căror utilizare este partajată între activitatea de cesionat şi
celelalte activităţi reţinute trebuie alocaţi activităţii de cesionat, în
măsura în care acest lucru nu este exclus în cadrul angajamentelor. Alocarea
activelor şi a personalului va fi monitorizată şi trebuie aprobată de mandatar.
In al doilea rând, procesul de disociere poate necesita o reconstituire, pentru
activitate, a activelor sau funcţiilor deţinute, în situaţia în care acest
lucru este necesar pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea
activităţii de cesionat. Un exemplu îl constituie încetarea participării
activităţii într-o reţea informatică centrală şi instalarea unui sistem
informatic separat pentru activitatea de cesionat. In general, principalele
etape ale unui astfel de proces de disociere, precum şi funcţiile care trebuie
reconstituite vor fi decise de la caz la caz şi prevăzute în angajamente.
106. In acelaşi timp, trebuie să se garanteze că
viabilitatea afacerii de cesionat nu este afectată de măsurile în cauză. In
consecinţă, în perioada de tranziţie, părţile trebuie să menţină utilizarea
activelor partajate şi trebuie să continue să furnizeze servicii activităţii de
cesionat în aceeaşi măsură ca şi în trecut, atât timp cât activitatea în sine
nu este încă viabilă ca o activitate autonomă.
Obligaţiile specifice ale părţilor cu privire la
procesul de cesionare
107. Pentru procesul de
cesionare, angajamentele ar trebui să prevadă că potenţialii cumpărători pot
obţine suficiente informaţii despre activitatea cesionată, în funcţie de
stadiul în care se află procedura. Scopul acestor prevederi este de a permite
cumpărătorului să evalueze integral valoarea, anvergura şi potenţialul
comercial al activităţii, precum şi să aibă acces direct la personalul
acesteia. Părţile trebuie să furnizeze rapoarte periodice privind cumpărătorii
potenţiali şi evoluţia negocierilor.
Cesionarea este pusă în aplicare numai după ce tranzacţia este încheiată, mai
precis în situaţia în care titlul juridic a fost transferat cumpărătorului
aprobat şi activele au fost efectiv transferate. La sfârşitul procesului,
părţile trebuie să trimită Consiliului Concurenţei un raport final, prin care
să confirme încheierea operaţiunii şi transferul activelor.
4. Mandatarul
însărcinat cu monitorizarea şi mandatarul însărcinat cu cesionarea
Rolul mandatarului însărcinat cu monitorizarea
108. In funcţie de natura şi de complexitatea
angajamentelor asumate de părţi şi ţinând cont de faptul că pot exista situaţii
în care Consiliul Concurenţei nu poate fi implicat zilnic, în mod direct, în
supravegherea punerii în aplicare a angajamentelor, Consiliul Concurenţei poate
solicita părţilor, dacă consideră necesar, să propună numirea unui mandatar
care să monitorizeze respectarea angajamentelor, în special obligaţiile care le
revin în perioada de tranziţie şi în procesul de cesionare, denumit mandatar
însărcinat cu monitorizarea. Prin aceasta, părţile garantează eficacitatea
angajamentelor propuse şi permit Consiliului Concurenţei să se asigure că
modificarea concentrării economice notificate, în forma propusă de părţi, va fi
îndeplinită cu un grad suficient de certitudine.
109. Mandatarul însărcinat cu
monitorizarea îşi va îndeplini sarcinile sub supravegherea Consiliului
Concurenţei, care va veghea ca activitatea să fie gestionată şi menţinută în
mod adecvat şi autonom în perioada de tranziţie. Consiliul Concurenţei poate
transmite orice ordine şi instrucţiuni mandatarului însărcinat cu monitorizarea
în vederea asigurării respectării angajamentelor, iar mandatarul poate propune
părţilor orice măsuri pe care le consideră necesare pentru realizarea
sarcinilor care îi revin. Părţile nu pot emite nicio instrucţiune către
mandatar fără aprobarea Consiliului Concurenţei.
110. In general, sarcinile
mandatarului însărcinat cu monitorizarea se stabilesc în angajamente, iar atribuţiile
şi competenţele vor fi detaliate în mandatul acestuia, care va fi încheiat
între părţi şi mandatar. Sarcinile mandatarului însărcinat cu monitorizarea vor
fi precizate într-un plan de lucru, vor începe îndată după emiterea deciziei de
către Consiliul Concurenţei şi vor dura până la transferul legal şi efectiv al
activităţii către cumpărătorul aprobat. Se pot distinge următoarele sarcini
principale pe care mandatarul însărcinat cu monitorizarea va trebui să le
îndeplinească:
a) va supraveghea măsurile de
salvgardare pentru activitatea de cesionat în cursul perioadei de tranziţie;
b) în cazurile de disociere, va monitoriza separarea
activelor şi alocarea personalului între activitatea de cesionat şi
activităţile reţinute de părţi, precum şi reconstituirea activelor şi
funcţiilor activităţii care anterior fuseseră asigurate de către părţi;
c) va supraveghea eforturile părţilor de a găsi un
cumpărător potenţial şi de a transfera activitatea. In general, va analiza
progresele procesului de cesionare şi cumpărătorii potenţiali incluşi în
proces. Acesta va verifica dacă cumpărătorii potenţiali primesc suficiente
informaţii cu privire la activitate. Indată ce este propus un cumpărător,
mandatarul însărcinat cu monitorizarea va trimite Consiliului Concurenţei o
opinie motivată în care indică dacă respectivul cumpărător îndeplineşte
cerinţele din angajamente privind cumpărătorul şi dacă activitatea este vândută
în conformitate cu angajamentele. La sfârşitul procesului, mandatarul
însărcinat cu monitorizarea trebuie să supravegheze transferul legal şi efectiv
al activităţii către
cumpărător şi să emită un raport final prin care să confirme transferul;
d) va acţiona ca punct de
contact pentru orice solicitări provenite de la terţi, în special de la
cumpărătorii potenţiali, în legătură cu angajamentele. Părţile vor informa
terţii interesaţi, inclusiv orice cumpărători interesaţi, despre identitatea şi
sarcinile mandatarului însărcinat cu monitorizarea. In eventualitatea unui
dezacord între părţi şi terţi cu privire la aspectele stabilite în angajamente,
mandatarul însărcinat cu monitorizarea va discuta aspectele în cauză cu părţile
şi cu terţii şi va trimite raportul către Consiliul Concurenţei. Mandatarul
însărcinat cu monitorizarea va păstra confidenţialitatea oricăror secrete de
afaceri ale părţilor şi ale terţilor;
e) va raporta Consiliului
Concurenţei aceste aspecte în cadrul unor rapoarte periodice privind
respectarea angajamentelor şi va furniza, de asemenea, rapoarte suplimentare la
cererea Consiliului Concurenţei.
111. De asemenea, angajamentele vor defini în mod
integral modalităţile prin care mandatarul însărcinat cu monitorizarea primeşte
sprijin din partea părţilor şi cooperează cu acestea; Consiliul Concurenţei va
supraveghea relaţia dintre părţi şi mandatar şi sub acest aspect. Pentru a-şi
putea îndeplini sarcinile, mandatarul are acces la registrele şi evidenţele
părţilor şi ale activităţii cesionate, registre şi evidenţe care au legătură cu
respectarea angajamentelor; în măsura în care şi atât timp cât acest lucru este
relevant pentru punerea în aplicare a angajamentelor, mandatarul poate solicita
sprijinul managerial şi administrativ al părţilor, va fi informat despre
cumpărătorii potenţiali şi despre toate evoluţiile procesului de cesionare şi i
se vor comunica informaţiile furnizate cumpărătorilor potenţiali. Angajamentele
vor permite, de asemenea, Consiliului Concurenţei să comunice mandatarului
însărcinat cu monitorizarea informaţiile părţilor pentru a permite acestuia
îndeplinirea sarcinilor, iar mandatarul va fi obligat să păstreze
confidenţialitatea informaţiilor primite.
Rolul mandatarului însărcinat cu cesionarea
112. In cazul în care părţile
nu reuşesc să găsească un cumpărător adecvat în cadrul primei faze de
cesionare, acestea vor propune Consiliului Concurenţei numirea unui mandatar
însărcinat cu cesionarea, pentru punerea în practică a angajamentelor propuse.
Mandatarul însărcinat cu cesionarea va primi un mandat irevocabil şi exclusiv
de a vinde activitatea unui cumpărător adecvat, sub supravegherea Consiliului
Concurenţei, în cadrul unui anumit termen-limită, fără cerinţa unui preţ minim.
Angajamentele vor permite mandatarului însărcinat cu cesionarea să includă în
contractul de vânzare-cumpărare termenii şi condiţiile pe care le consideră adecvate
în vederea unei vânzări rapide, în special declaraţiile, garanţiile şi
despăgubirile uzuale. Vânzarea activităţii de către mandatarul însărcinat cu
cesionarea este supusă aprobării prealabile a Consiliului Concurenţei în
acelaşi mod ca şi vânzarea de către părţi.
113. Angajamentele vor dispune
că părţile sprijină şi informează mandatarul însărcinat cu cesionarea şi
cooperează cu acesta în acelaşi mod ca şi cel prevăzut pentru mandatarul
însărcinat cu monitorizarea. In vederea cesionării, părţile trebuie să acorde
mandatarului însărcinat cu cesionarea o procură specială completă, care să
acopere toate etapele cesionării.
Aprobarea mandatarului şi a mandatului acestuia
114. In funcţie de angajament,
mandatarul însărcinat cu monitorizarea poate fi aceeaşi persoană sau instituţie
care îndeplineşte misiunea de
mandatar însărcinat cu cesionarea. Părţile vor propune unul sau mai mulţi
mandatari potenţiali Consiliului Concurenţei, inclusiv totalitatea condiţiilor
mandatului şi o prezentare a planului de lucru. Intrucât mandatarul însărcinat
cu monitorizarea trebuie să îşi exercite atribuţiile îndată după emiterea
deciziei de către Consiliul Concurenţei, în cazul în care acesta a solicitat
numirea unui astfel de mandatar, părţile trebuie să propună un mandatar adecvat
în termen de maximum 15 zile de la data deciziei, iar angajamentele trebuie să
prevadă că operaţiunea de concentrare economică notificată poate fi pusă în
aplicare numai după numirea mandatarului însărcinat cu monitorizarea, după
aprobarea sa de către Consiliul Concurenţei. Situaţia este diferită pentru
mandatarul însărcinat cu cesionarea, care trebuie să fie numit cu cel puţin o
lună înainte de sfârşitul primei faze de cesionare, astfel încât mandatul său
să poată intra în vigoare la începutul fazei de intervenţie a mandatarului
însărcinat cu cesionarea.
115. Ambele tipuri de mandatar vor fi numite de părţi
pe baza unui mandat încheiat între părţi şi mandatar. Numirea şi mandatul sunt
supuse aprobării Consiliului Concurenţei, care va avea competenţa exclusivă a
alegerii mandatarului şi care va evalua dacă respectivul candidat este adecvat
pentru realizarea sarcinilor acelui caz. Mandatarul trebuie să fie independent
faţă de părţi, să deţină calificările necesare îndeplinirii mandatului său şi
să nu fie sau să devină obiectul unui conflict de interese.
116. Misiunea de mandatar
însărcinat cu monitorizarea angajamentelor poate fi îndeplinită de societăţi de
audit, de alte societăţi de consultanţă, de persoane care au lucrat în sectorul
respectiv, în cazul în care aceste persoane dispun de resursele necesare pentru
a îndeplini sarcinile în cauză. Rolul de mandatar însărcinat cu cesionarea
poate fi îndeplinit de bănci de investiţii. Consiliul Concurenţei nu va accepta
ca mandatari persoane sau instituţii care sunt în acelaşi timp auditorii
părţilor sau consilierii acestora în procesul de cesionare. Părţilor le revine
responsabilitatea de a furniza Consiliului Concurenţei informaţiile adecvate
pentru ca acesta să verifice dacă mandatarul îndeplineşte aceste cerinţe.
Numirea mandatarului după aprobarea de către autoritatea de concurenţă este
irevocabilă, cu excepţia cazului în care mandatarul este înlocuit cu aprobarea
sau la cererea Consiliului Concurenţei.
117. Mandatul mandatarului trebuie să definească atribuţiile astfel cum au fost specificate în
angajamente şi să includă toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite
mandatarului să îşi îndeplinească sarcinile, în condiţiile angajamentelor
acceptate de Consiliul Concurenţei. Părţile sunt responsabile de remunerarea
mandatarului, în condiţiile mandatului, iar sistemul de remunerare trebuie să
nu conducă la afectarea independenţei şi eficienţei mandatarului în exercitarea
mandatului. Consiliul Concurenţei va aproba un mandatar numai în condiţiile
unui mandat adecvat.
118. In cazul în care angajamentele specifice cu
asigurarea respectării cărora a fost însărcinat mandatarul au fost puse în
aplicare - şi anume titlul legal pentru activitatea cesionată şi activele au
fost transferate efectiv cumpărătorului şi anumite acorduri specifice, care pot
continua şi ulterior cesionării, au fost îndeplinite, mandatul prevede
posibilitatea ca mandatarul să fi eliberat de orice alte responsabilităţi. Cu
toate acestea, chiar şi în cazul în care această eliberare a fost acordată,
Consiliul Concurenţei poate solicita ca mandatarul să fie numit din nou în
funcţie, în cazul în care autoritatea de concurenţă constată ulterior că
angajamentele în cauză nu au fost puse în aplicare integral şi în mod
corespunzător.
5. Obligaţiile părţilor
după punerea în aplicare a cesionării
119. Angajamentele trebuie să prevadă, de asemenea, că,
în decursul unei perioade de maximum 10 ani după emiterea unei decizii de
autorizare, Consiliul Concurenţei poate solicita informaţii de la părţi. Acest
lucru va permite Consiliului Concurenţei să monitorizeze punerea în aplicare
efectivă a angajamentelor.
6. Punerea în aplicare a altor angajamente
120. Multe dintre principiile prezentate anterior cu
privire la punerea în aplicare a angajamentelor de
cesionare pot fi aplicate în aceeaşi măsură şi altor tipuri de angajamente în
situaţia în care aceste angajamente trebuie puse în aplicare după decizia
Consiliului Concurenţei. De exemplu, în cazul în care se prevede că
beneficiarul unei licenţe trebuie aprobat de Consiliul Concurenţei, pot fi aplicate considerentele referitoare
la aprobarea cumpărătorului.
121. Dată fiind durata
însemnată a angajamentelor de altă natură decât cesionarea şi complexitatea
frecventă a acestora, acestea necesită adeseori un efort de monitorizare foarte
mare, inclusiv utilizarea unor instrumente specifice, pentru a permite
Consiliului Concurenţei să concluzioneze că vor fi puse efectiv în aplicare. In
consecinţă, Consiliul Concurenţei va putea solicita implicarea unui mandatar pentru a supraveghea punerea în aplicare a acestor
angajamente.
122. Anexa face parte integrantă din prezentele
instrucţiuni.
123. Prezentele instrucţiuni se
pun în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXA
la instrucţiuni
FORMULAR
privind angajamentele în materia concentrărilor
economice
INTRODUCERE
Prezentul formular specifică informaţiile şi
documentele care trebuie furnizate de întreprinderile în cauză în acelaşi timp
cu propunerea angajamentelor în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b) şi alin. (4)
lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare. Informaţiile solicitate sunt necesare pentru a permite
Consiliului Concurenţei să examineze dacă angajamentele asumate de părţi pot
face concentrarea economică notificată compatibilă cu un mediu concurenţial
normal.
Părţile pot iniţia contacte prealabile cu Consiliul
Concurenţei, anterior transmiterii prezentului formular, pentru a discuta
adaptarea cerinţelor specifice prevăzute de acesta în funcţie de informaţiile
necesare în fiecare caz.
Nivelul informaţiilor necesare variază în funcţie de
tipul şi de structura angajamentelor propuse. De exemplu, angajamentele de
cesionare a unei activităţi vor necesita informaţii mai detaliate decât
cesionarea unor unităţi autonome.
SECŢIUNEA 1
Descrierea angajamentului
1. Furnizaţi informaţii
detaliate despre:
a) obiectul angajamentelor propuse;
b) condiţiile de punere în aplicare a acestora.
In cazul în care angajamentele propuse constau în
cesionarea unei activităţi, secţiunea 4 cuprinde informaţiile specifice
necesare.
SECŢIUNEA a 2-a
Caracterul adecvat în scopul eliminării
problemelor de concurenţă
2. Furnizaţi informaţii
care să demonstreze caracterul adecvat al angajamentelor propuse în scopul
eliminării obstacolelor semnificative în calea concurenţei efective, care au
fost identificate de către Consiliul Concurenţei.
SECŢIUNEA a 3-a
Rezumatul angajamentelor
3. Furnizaţi un rezumat
neconfidenţial al angajamentelor propuse, precum şi motivul pentru care, în
opinia părţilor, acestea sunt adecvate pentru a elimina orice obstacole
semnificative în calea concurenţei efective. Consiliul Concurenţei poate folosi
acest rezumat pentru a consulta terţii cu privire la angajamentele propuse.
SECŢIUNEA a 4-a
Informaţii privind activitatea destinată
cesionării
4. In cazul în care angajamentele propuse constau în cesionarea unei activităţi, furnizaţi următoarele informaţii şi documente.
Informaţii generale
privind activitatea destinată cesionării
Furnizaţi informaţiile următoare cu privire la
funcţionarea curentă a
activităţii vizate pentru cesionare şi la schimbările deja planificate pentru viitor:
4.1. Descrieţi activitatea care
va fi cesionată, inclusiv entităţile care aparţin acesteia, sediul legal şi
administrativ al acestora, alte amplasamente pentru producţie sau prestarea de
servicii, structura organizaţională globală şi orice alte informaţii relevante
privind structura administrativă a activităţii ce urmează a fi cesionată.
4.2. Specificaţi dacă există
obstacole juridice pentru transferul activităţii destinate cesionării sau al
activelor, inclusiv drepturi deţinute de terţi şi autorizaţii necesare, şi
descrieţi aceste obstacole.
4.3. Enumeraţi şi descrieţi
bunurile produse ori serviciile prestate, în special caracteristicile lor
tehnice şi de altă natură, mărcile implicate, cifra de afaceri generată de
fiecare dintre aceste produse sau servicii (în ultimii 3 ani), precum şi orice
inovaţii sau produse noi ori servicii planificate.
4.4. Descrieţi nivelul la care sunt exercitate
funcţiile esenţiale ale activităţilor destinate cesionării, în cazul în care
acestea nu sunt operate la nivelul activităţilor de cesionat în cauză, inclusiv
funcţiile de cercetare şi dezvoltare, producţie, marketing şi vânzări,
logistică, relaţii cu clienţii, relaţii cu furnizorii, sisteme informatice etc. Descrierea ar trebui să
cuprindă rolul jucat de celelalte niveluri, relaţiile cu activităţile destinate
cesionării şi resursele funcţiei respective, cum ar fi personal, active,
resurse financiare etc.
4.5. Descrieţi detaliat
legăturile dintre activitatea destinată cesionării şi alte întreprinderi
controlate de părţile care efectuează notificarea, indiferent de sensul
legăturii, cum ar fi:
- furnizare, producţie, distribuţie, servicii sau alte
contracte;
- active corporale sau necorporale comune;
- personal comun sau detaşat;
- sisteme informatice sau de altă natură folosite în
comun;
- clienţi comuni.
4.6. Descrieţi în termeni
generali toate activele corporale şi necorporale relevante care sunt utilizate
şi/sau deţinute de activitatea destinată cesionării, incluzând, în toate
cazurile, drepturile de proprietate intelectuală şi mărcile.
4.7. Furnizaţi o organigramă precizând numărul
persoanelor care lucrează în prezent în fiecare dintre funcţiile activităţii
destinate cesionării şi o listă a angajaţilor care sunt indispensabili pentru
funcţionarea activităţii destinate cesionării, descriind funcţiile acestora.
4.8. Descrieţi clienţii
activităţii destinate cesionării, furnizând o listă a acestora şi cifra de
afaceri totală generată de activităţile destinate cesionării, desfăşurate cu
fiecare dintre aceşti clienţi (în ultimii 3 ani şi ca procentaj din totalul cifrei de afaceri a
activităţii destinate cesionării).
4.9. Precizaţi datele
financiare pentru activitatea destinată cesionării, inclusiv cifra de afaceri
realizată în ultimii 3 ani, precum şi o previziune pentru următorii 3 ani.
4.10. Identificaţi şi descrieţi orice schimbări care au
intervenit în ultimii 3 ani în organizarea activităţii destinate cesionării sau
în cadrul legăturilor cu alte întreprinderi controlate de părţile care
efectuează notificarea.
4.11. Identificaţi şi descrieţi orice schimbări
planificate pentru următorii 3 ani în organizarea activităţilor destinate
cesionării sau în cadrul legăturilor cu alte întreprinderi controlate de
părţile care efectuează notificarea.
Informaţii generale privind activitatea destinată
cesionării conform descrierii din angajamente
4.12. Descrieţi orice domenii
în care activitatea destinată cesionării, astfel cum a fost specificată în
angajamente, diferă de natura şi domeniul de aplicare a activităţilor realizate
în prezent.
Achiziţionarea de către un cumpărător adecvat
4.13. Explicaţi motivele pentru
care, în opinia părţilor, activitatea va fi achiziţionată de către un
cumpărător adecvat în intervalul de timp propus în angajamentele oferite.