ORDIN   Nr. 87 din 13 aprilie 2006

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea si combaterea influentei aviare

ACT EMIS DE: AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 381 din 3 mai 2006

Văzând Referatul de aprobare nr. 22.261 din 24 martie 2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influenţei aviare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Norma sanitară veterinară prevăzută la art. 1 este armonizată în totalitate cu Directiva 1992/40/CEE, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va controla ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 311/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influenţei aviare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 5 octombrie 2001.

Art. 6. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Constantin Lupescu

ANEXĂ*)

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind diagnosticul, profilaxia, supravegherea şi combaterea influenţei aviare

Art. 1 - Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte:

a)  măsuri preventive de supraveghere, de diagnostic rapid al influenţei aviare, de avertizare şi pregătire a autorităţilor competente şi a comunităţilor de fermieri cu privire la riscurile influenţei aviare;

b)  măsuri minime de control care trebuie aplicate într-un focar de influenţă aviară la păsări domestice, la păsări ţinute în captivitate şi păsări sălbatice pentru prevenirea difuzării virusului influenţei aviare la mamifere si la om;

c)  alte măsuri care trebuie aplicate atunci când este identificat riscul unei pandemii, în relaţie cu o infecţie a păsărilor cauzată de una din tulpinile virusului influenţei aviare.

Art. 2 - In sensul prezentei norme sanitare veterinare, următorii termeni se definesc astfel:

1.  influenta aviara - boală a păsărilor produsă de tulpini de virus aparţinând subtipurilor H5 şi H7 sau de orice altă tulpină de virus cu caracteristici genetice care indica patogenitate înaltă şi/sau un indice de patogenitate pe cale intravenoasă mai mare de 1,2.

2.  păsări domestice - toate păsările care sunt crescute sau ţinute în captivitate pentru producţia de carne, ouă de incubaţie, ouă pentru consum sau alte produse comerciale pentru furnizarea de efective de repopulare pentru vânat sau pentru reproducerea acestor categorii de păsări;

3. păsări sălbatice - păsări care trăiesc în libertate şi care nu sunt ţinute în nici o exploataţie;

4.  alte păsări captive - pasari, altele decât cele ţinute în captivitate pentru expoziţii, concursuri, târguri de prezentare sau competiţii;

5.  pasari sănătoase clinic - păsările care nu prezintă semne clinice de boală şi care provin din ţări, teritorii sau ferme indemne de influenţa aviară;

6. păsări infectate - păsările la care s-a confirmat oficial diagnosticul de influenţă aviară şi/sau păsările din focarele secundare şi ulterioare, care prezintă semne clinice şi leziuni de influentă aviară;

7.  păsări suspecte de infecţie - păsările care prezintă semne clinice şi/sau leziuni care pot fi atribuite influenţei aviare;

8.   păsări suspecte de contaminare - păsările care au fost expuse direct sau indirect la contactul cu virusul influenţei aviare;

9.  exploataţie - orice amenajare zootehnică în care sunt crescute păsări, inclusiv staţii de incubaţie, menajerii, grădini zoologice, pet-shopuri, târguri, expoziţii şi colecţii de păsări; această definiţie nu include abatoarele, mijloacele de transport, centrele şi facilităţile de carantină, posturile de inspecţie şi control sanitar - veterinar la frontieră, laboratoarele autorizate să deţină virusul influenţei aviare;

10.   exploataţie comercială de păsări - exploataţie unde exista păsări domestice sau alte păsări destinate comercializării;

11.  exploataţie necomercială de păsări/exploataţie de păsări de companie - exploataţie de păsări domestice sau de alte păsări ce nu sunt destinate comercializării;

12.  exploataţie de contact - exploataţie aflată în legături funcţionale cu alte exploataţii de profil prin persoane, vehicule, furaje, echipamente, păsări sau pe orice altă cale;

13.  exploataţie supusă controlului sanitar - veterinar oficial - exploataţie in care autoritatea sanitar -veterinară teritorială competentă instituie măsuri restrictive de transfer al păsărilor din exploataţie pe o perioada de 21 de zile de la data posibilei contaminări, cu excepţia transporturilor destinate tăierilor imediate, sub supraveghere sanitară veterinară oficială;

14.  lot de păsări -toate păsările domestice sau alte păsări dintr-o singură unitate de producţie;

15.  unitate de producţie - componenţa unei exploataţii pentru care medicul veterinar oficial poate confirma că este complet independentă de restul exploataţiei, ca amplasament şi management zilnic;

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

16.  ouă de incubaţie - ouă destinate incubaţiei;

17. pui de o zi - pui de 0 - 72 ore, ce nu au fost furajaţi;

18.  pasăre santinelă - orice pasăre fără anticorpi fată de virusul influentei aviare, provenind din efective indemne, introdusă în focar după încheierea operaţiunilor de decontaminare;

19.  unitate epidemiologică - populaţii de păsări, expuse în egală măsură riscului de contaminare, la nivel de localitate sau de sectoare ale acesteia, care pot fi delimitate de către autoritatea sanitar -veterinară teritorială competentă;

20. focar - unitate epidemiologică în care a fost confirmată influenţa aviară de către autoritatea sanitar - veterinară teritoriala competentă;

21. focar primar - unitate epidemiologică în care a fost confirmată influenţa aviară de către autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă, fără legături epidemiologice cu alte focare;

22.  zonă de protecţie - zonă cu o rază de minimum 3 km, stabilită de autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă şi care include focarul;

23.  zonă de supraveghere - zonă cu o rază de minimum 10 km, stabilită de autoritatea sanitar -veterinară teritorială competentă şi care include zona de protecţie;

24. probă pozitivă - organe, fragmente de organe sau probe biologice provenite de la păsări, care, prin examene de laborator s-au obţinut rezultate pozitive pentru detecţie de anticorpi, antigen, virus sau genom al virusului influenţei aviare;

25. probă negativă - organe, fragmente de organe sau probe biologice provenite de la păsări, care, prin examene de laborator s-au obţinut rezultate negative pentru detecţie de anticorpi, antigen, virus sau genom al virusului influenţei aviare;

26.  lot de păsări indemn - lot de păsări domestice sau alte păsări dintr-o singură unitate de producţie care îndeplinesc criteriul de sănătate clinica si care nu au furnizat rezultate pozitive ca urmare a acţiunilor de supraveghere epidemiologică pentru influenta aviară, efectuate in conformitate cu recomandările Oficiului Mondial pentru Sănătate Animală;

27.  lot de păsări suspect de contaminare - lot de păsări domestice sau alte păsări dintr-o singură unitate de producţie, in care se suspectează că acestea au fost expuse unei surse potenţiale de contaminare cum sunt păsările, custile si cutiile de transport pentru păsări, ouă, cofraje, furaje, echipamente sau alte materiale provenite din efectivele de păsări în care a fost diagnosticată influenţa aviară;

28.   lot de păsări suspect de infecţie - lot de păsări domestice sau alte păsări dintr-o singură unitate de producţie în care au apărut semne clinice de boală si modificări anatomopatologice întâlnite în influenţa aviară;

29.   lot de păsări contaminat - lot de păsări domestice sau alte păsări care au fost în contact direct sau mediat cu surse de infecţie, iar rezultatele examenelor de laborator au fost pozitive pentru influenţa aviară;

30.    administraţia sanitar - veterinară centrală - serviciul sanitar - veterinar central - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, care are competenţă la nivel naţional în domeniul sanitar - veterinar, notifică bolile animalelor la Organizaţia Mondială de Sănătate Animală şi ţărilor cu care România are încheiate convenţii sau acorduri interguvernamentale de colaborare în domeniul sanitar - veterinar, asigură, monitorizează şi controlează punerea în aplicare a normelor şi măsurilor sanitar - veterinare;

31.   autoritatea sanitar - veterinară judeţeană - serviciul sanitar - veterinar de stat, direct responsabil de aplicarea măsurilor sanitar - veterinare la nivel teritorial;

32.   medic veterinar oficial - medicul veterinar angajat si retribuit de stat, desemnat pentru a realiza activităţile sanitar - veterinare stabilite de autoritatea sanitar - veterinară la care îşi desfăşoară activitatea;

33 medic veterinar împuternicit - medic veterinar de liberă practică împuternicit de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, şi a municipiului Bucureşti, pe bază de contract, să efectueze unele activităţi sanitar - veterinare publice de interes naţional, în condiţiile legii;

34.  perioadă de incubaţie - perioadă de pană la 21 de zile, care se desfăşoară între data probabilă a infecţiei şi data apariţiei semnelor clinice de influenţă aviară;

35. proprietar - persoana fizică sau juridică care deţine păsări cu titlu de proprietate;

36.  deţinător - persoana fizică sau juridică care are în administrare păsări;

37.  control sanitar - veterinar - orice control fizic şi/sau administrativ, realizat de autoritatea sanitar -veterinară teritorială competentă;

38.  supraveghere oficială - monitorizarea statusului de sănătate a păsărilor sau a mamiferelor dintr-o exploatatie de animale, de către autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă, cu privire la influenţa aviară;

39.  depopulare - eliminarea tuturor păsărilor domestice sau a altor păsări dintr-o exploatatie;

40.  tăiere - acţiune prin care se produce moartea unui mamifer sau a unei păsări, prin exsanguinare, în scopul consumului, cu respectarea normelor de bunăstare a animalelor;

41.  ucidere - acţiune efectuată în procesul de combatere a bolii, prin care se produce moartea unui mamifer sau a unei păsări, cu respectarea normelor de bunăstare a animalelor;

42.   ecarisare - acţiunea de colectare, transport, depozitare, manipulare, procesare, distrugere a cadavrelor, produselor şi subproduselor animaliere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, in scopul neutralizării.

Art. 3 - România notifică Comisiei Europene şi ţărilor învecinate suspiciunea de influenţă aviară de pe teritoriul său.

Art. 4 - (1) Supravegherea pentru influenţa aviară a păsărilor domestice, păsări ţinute în captivitate şi păsări sălbatice, este o problemă de stat.

(2) Administraţia sanitar - veterinară centrală reprezentată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, coordonează toate activităţile de supraveghere prin:

a) Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală;

b) laboratoarele sanitare veterinare de stat judeţene;

c) autoritatea sanitară veterinară teritorială competentă;

d) proprietarul sau deţinătorul de păsări care este obligat să informeze autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă, asupra modificărilor în starea de sănătate a păsărilor şi asupra mişcărilor de păsări din exploatatie;

Art. 5 - (1) Recoltarea probelor în scop de diagnostic se efectuează de medicul veterinar oficial.

(2) Examenele de laborator pentru depistarea prezenţei virusului influenţei aviare se efectuează în conformitate cu Manualul de Diagnostic elaborat de Laboratorul Naţional de Referinţă.

Art. 6 (1) Pentru supravegherea şi prevenirea introducerii influenţei aviare în exploataţiile avicole, se instituie şi se menţin permanent următoarele măsuri de biosecuritate:

a)   evidenţa efectivelor de păsări pe categorii şi supravegherea clinică şi anatomopatologică permanentă a tuturor păsărilor din exploataţii şi de agrement aflate pe teritoriul României;

b)  obligativitatea proprietarului de a permite medicului veterinar oficial şi/sau celui împuternicit să verifice starea de sănătate a păsărilor din exploatatie şi de a sprijini efectuarea de către acesta a operaţiunilor sanitar - veterinare;

c) respectarea regulilor sanitar - veterinare şi de bunăstare a păsărilor;

d) împrejmuirea exploataţiilor, astfel încât accesul persoanelor, vehiculelor şi animalelor în incintă sa fie controlat in permanenţă;

e)  menţinerea obligatorie în carantină profilactică a păsărilor care urmează să fie introduse în exploatatie;

f) în exploataţiile cu creştere intensivă, se asigură mijloace de transport numai pentru incintă;

g)  organizarea şi amenajarea conform regulilor sanitar - veterinare a locurilor de depozitare a produselor de origine animală şi a furajelor;

h) evacuarea şi depozitarea dejecţiilor în conformitate cu prevederile normelor de protecţie a mediului;

i) aplicarea periodică a măsurilor de decontaminare, deratizare şi dezinsecţie;

j) solicitarea avizului autorităţii sanitar - veterinare teritoriale competente la fiecare introducere de noi efective în exploataţiile avicole, la livrarea şi trecerea păsărilor de la o categorie la alta, la lotizări şi la alte mişcări de efective;

k) anunţarea imediată a medicului veterinar oficial la apariţia sau la suspiciunea existenţei unei boli transmisibile;

l) luarea de către deţinător a măsurilor de izolare a păsărilor bolnave, moarte sau tăiate, ca măsura de necesitate, la suspiciunea existenţei unei boli transmisibile;

m) interzicerea scoaterii din incintă a produselor de origine animală, a furajelor, a gunoiului, precum şi a altor materiale, până la clarificarea situaţiei epidemiologice a exploataţiei;

n) monitorizarea stării de sănătate a efectivelor, prin examene clinice şi necropsice;

o) introducerea în exploataţiile indemne a ouălor pentru incubat, a puilor de o zi şi a tineretului de înlocuire, numai din unităţi indemne;

p) asigurarea, în zona de protecţie a exploataţiei, a supravegherii şi a menţinerii sănătăţii efectivelor de păsări din gospodăriile populaţiei;

r) avizarea mişcării interjudeţene a efectivelor de păsări de către direcţiile sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;

s) obligativitatea respectării tehnologiei de creştere specifică speciei şi a tehnologiei sanitar -veterinare in exploataţii, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

t) supravegherea sanitar - veterinară a păsărilor care se aduc în târguri, pieţe şi expoziţii;

u) trimiterea de probe pentru examen de laborator, din exploataţiile avicole şi, după caz, din gospodăriile populaţiei, conform programelor de supraveghere sanitar   veterinară.

(2) Expedierea probelor şi interpretarea rezultatelor de laborator revine autorităţii sanitar - veterinare teritoriale competente, prin medicul veterinar oficial;

Art. 7. - (1) Atunci când păsările dintr-o exploatatie sunt suspecte de infecţie sau de contaminare cu virusul influenţei aviare, medicul veterinar oficial instituie măsuri in conformitate cu reglementările legale referitoare la lotul de păsări suspect de contaminare.

(2)  După notificarea suspiciunii  de  infecţie,  autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă pune sub supraveghere oficială exploataţia şi dispune:

a) instituirea măsurilor specifice de carantină;

b) uciderea păsărilor din exploataţia suspectă şi prelevarea de probe pentru examene de laborator;

c)   efectuarea anchetei epidemiologice, care va stabili: data probabilă a introducerii bolii în exploatatie, sursa de infecţie, identificarea exploataţiilor de contact si a altor exploataţii posibil infectate sau contaminate din aceeaşi sursă prin circulaţia personalului, a păsărilor, a altor animale, a vehiculelor, a ouălor, a cărnii şi a carcaselor, precum şi a oricăror materiale si echipamente care pot vehicula virusul influenţei aviare din sau in exploataţia respectivă;

d)  inventarierea zilnică a păsărilor rămase în unitatea epidemiologică cu precizarea numărului de păsări existente, a numărului de păsări moarte, a numărului de păsări cu semne clinice şi fără semne clinice;

e) interzicerea mişcării păsărilor în şi din unitatea epidemiologică;

f)   controlarea de către autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă a mişcărilor de persoane, animale, produse de origine animală, furaje, deşeuri, aşternut, vehicule, echipamente, care ar putea transmite influenţa aviară în şi din unitatea epidemiologică;

g)  folosirea mijloacelor corespunzătoare de decontaminare pe caile de acces, în exploataţiile de păsări din unitatea epidemiologică.

(3)  In exploataţia aflată sub supraveghere oficială stabilită de autoritatea sanitar -  veterinară teritoriala competentă, proprietarul exploataţiei va lua toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea prevederilor alin. (2).

(4)   Autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă poate aplica orice măsură prevăzută la alin. (2) pentru exploataţiile de contact.

(5) Măsurile menţionate la alin. (1) şi (2) vor fi menţinute până la stabilirea diagnosticului.

Art. 8 (1) După stabilirea diagnosticului de influenţă aviară, se efectuează imediat notificarea confirmării bolii de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Influenţa Aviară, prin telefon şi/sau fax, la autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă şi la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară si pentru Siguranţa Alimentelor, în vederea notificării internaţionale la Organizaţia Mondială de Sănătate a Animalelor, la Organizaţia Mondială a Comerţului, la Comisia Europeană şi la administraţiile sanitar - veterinare centrale ale ţărilor cu care România are relaţii economice.

(2)   Coordonarea integrală a măsurilor de combatere se realizează de către Celula de Criză, conform Planului de contingenţă, prevăzut la art. 16.

(3)   Din momentul în care influenţa aviară a fost confirmată oficial în exploataţie, autoritatea sanitar - veterinară judeţeană şi a municipiului Bucureşti, dispune şi controlează aplicarea de către autoritatea sanitar - veterinară locală a măsurilor prevăzute la art. 7 alin. (2), precum si a următoarelor măsuri:

a) toate păsările din unitatea epidemiologica se ucid fără întârziere; toate păsările care au murit sau care au fost tăiate, precum şi toate ouăle se distrug: aceste operaţiuni se efectuează cu respectarea masurilor de biosecuritate şi de protecţie a mediului;

b) orice material sau deşeu, care a venit in contact cu păsările din exploataţie, precum furajele, apa, aşternutul sau gunoiul de grajd, este distrus sau tratat în vederea distrugerii virusului influenţei aviare, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial;

c)   exploataţiile de destinaţie pentru ouăle de incubaţie şi materialul biologic provenind din exploataţie în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, care au fost livrate sau transferate în afara unităţii epidemiologice, sunt identificate şi plasate sub supraveghere sanitar - veterinară oficială;

d)    în vederea distrugerii produselor şi a decontaminării sunt identificate unităţile de procesare, stocare, comercializare, staţiile de incubaţie si mijloacele de transport care au venit în contact cu produse din exploataţie, in perioada de incubaţie care este de 21 zile, conform Codului terestru;

e)  după efectuarea operaţiunilor prezentate la lit. a) şi b), spaţiile folosite pentru cazarea păsărilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil contaminate, sunt curăţate şi decontaminate în conformitate cu prevederile art. 13, precum şi cu cele din anexa nr. 3;

f) repopularea exploataţiei se face după cel puţin 21 de zile de la terminarea acţiunilor prevăzute la lit. d), precum şi după efectuarea testării eficientei decontaminării cu păsări santinelă;

g) completarea anchetei epidemiologice cu noi date.

(4) Exploataţiile suspectate de contaminare de către medicul veterinar oficial vor fi supuse supravegherii oficiale.

Art. 9 - (1) Autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă instituie în jurul unităţii epidemiologice infectate o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 3 km, care este inclusă în zona de supraveghere, cu o rază de cel puţin 10 km.

(2)  La instituirea zonelor prevăzute la alin.(l) se va ţine seama de factorii geografici, administrativi, ecologici, de particularităţile epidemiologice ale influenţei aviare şi de posibilităţile de monitorizare.

(3) In zona de protecţie se aplică următoarele măsuri:

a) identificarea tuturor exploataţiilor de păsări domestice şi sălbatice în captivitate;

b)  inspectarea periodică a tuturor exploataţiilor de păsări, examinarea clinică, prelevarea de probe pentru examen de laborator, cu înregistrarea constatărilor;

c) menţinerea obligatorie a tuturor păsărilor şi a celorlalte specii de animale în hale, adăposturi sau în alte amenajări zootehnice împrejmuite;

d) asigurarea mijloacelor pentru decontaminare la intrarea şi la ieşirea din exploataţii;

e)  controlul circulaţiei persoanelor, vehiculelor, produselor şi a materialelor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată;

f)   interzicerea transportului aşternutului şi al dejecţiilor în afara zonei de protecţie sanitar -veterinară;

g)   interzicerea organizării târgurilor, pieţelor, expoziţiilor sau a altor activităţi care implică aglomerări de păsări.

h) interzicerea transferului de păsări, de ouă pentru incubaţie din exploatatia de origine; autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă, poate autoriza următoarele derogări de la prevederile lit.h):

(i) tăierea imediată a păsărilor într-un abator, de preferinţă amplasat în zona de protecţie, sau în absenţa acestuia, într-un abator desemnat de autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă; carcasele sunt identificate printr-un marcaj de salubritate care sa asigure tras abilitate a -ştampila cu o cruce;

(ii) transferul puilor în vârstă de o zi şi al puicuţelor spre o exploataţie aflată în zona de supraveghere;

(iii) dirijarea ouălor de incubat către o staţie de incubaţie desemnata de autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă, cu decontaminarea prealabila a ouălor şi ambalajelor.

(4) Operaţiunile prevăzute la alin.(3) sunt efectuate sub control sanitar veterinar oficial, după ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia exploataţiei, iar mijloacele de transport sunt decontaminate înainte şi după folosire.

(5)  Măsurile aplicate în zona de protecţie sunt menţinute cel puţin 21 de zile de la incheierea operaţiunilor de decontaminare în exploatatia infectată, după această perioadă, zona de protecţie având statutul de zonă de supraveghere sanitar - veterinară.

(6) In zona de supraveghere sanitar - veterinară se aplică următoarele măsuri:

a) identificarea tuturor exploataţiilor de păsări domestice şi sălbatice în captivitate;

b)  inspectarea periodica a tuturor exploataţiilor de păsări, examinarea clinică, prelevarea de probe pentru examen de laborator, cu inregistrarea constatărilor;

c) menţinerea obligatorie a tuturor păsărilor si a celorlalte specii de animale în hale, adăposturi sau în alte amenajări zootehnice împrejmuite;

d)  controlul circulaţiei persoanelor, vehiculelor, produselor, materialelor, dejecţiilor, deşeurilor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată;

e) controlul circulaţiei păsărilor şi a ouălor de incubat din interiorul zonei;

f)  interzicerea circulaţiei păsărilor domestice în afara zonei pe parcursul primelor 15 zile de la confirmarea focarului, cu excepţia transportului direct către un abator desemnat de autoritatea sanitar veterinară teritorială competentă, situat în afara zonei de supraveghere, iar carnea provenită de la aceste păsări va fi identificata printr-un marcaj specific de salubritate;

g)  interzicerea circulaţiei ouălor de incubat în afara zonei de supraveghere sanitar - veterinară, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă, cu decontaminarea prealabilă a ouălor şi ambalajelor;

h) interzicerea transportului aşternutului şi a dejecţiilor în afara zonei de supraveghere sanitar -veterinară;

i) interzicerea organizării târgurilor, pieţelor, expoziţiilor sau a altor activităţi care implică aglomerări de păsări.

(7)  Măsurile care se aplică în zona de supraveghere sanitar - veterinară se menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de decontaminare în exploatatia infectată.

Art. 10 (1) Toţi deţinătorii de păsări, indiferent de forma de proprietate sunt obligaţi să aplice şi să respecte prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(2)  Autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă stabileşte planurile care să îi permită să identifice circulaţia ouălor, a păsărilor domestice şi a păsărilor ţinute în captivitate.

(3)   Proprietarul sau crescătorul păsărilor domestice şi/sau al păsărilor ţinute în captivitate este obligat să prezinte autorităţii sanitar - veterinare teritoriale competente, la cererea acesteia, informaţii cu privire la păsările domestice şi la ouăle care au intrat sau au ieşit din exploatatia sa, precum şi cu privire la concursurile sau expoziţiile la care au participat.

(4) Persoanele juridice şi fizice implicate în transportul sau comercializarea păsărilor domestice, ouălor sau a păsărilor ţinute în captivitate sunt obligate să prezinte autorităţii sanitar veterinare teritoriale competente informaţii cu privire la circulaţia păsărilor domestice, a ouălor şi a păsărilor ţinute în captivitate, pe care le-au transportat sau le-au comercializat şi să furnizeze toate detaliile cu privire la aceste informaţii.

Art. 11 - (1) Pentru operaţiunile de decontaminare se folosesc numai produse medicinale avizate de autoritatea sanitar -veterinară teritorială competentă.

(2) Operaţiunile de decontaminare se efectuează sub supravegherea medicului veterinar împuternicit, în conformitate cu normele sanitare veterinare în vigoare şi cu prevederile anexei nr. 3.

Art. 12 Este interzisă folosirea în hrana păsărilor domestice a resturilor culinare care provin din mijloacele de transport internaţional - vapoare, autovehicule sau avioane; aceste resturi culinare vor fi colectate şi distruse sub control sanitar veterinar.

Art. 13 Comandamentul antiepizootic local ia toate măsurile pentru informarea persoanelor stabilite în zona de protecţie şi supraveghere sanitar - veterinară cu privire la restricţiile impuse şi stabileşte planul de măsuri.

Art. 14 - (1) Laboratorul sanitar veterinar de referinţă pentru influenţa aviară este Laboratorul National de Referinţa pentru Influenta aviara si Boala de Newcastle, din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, care confirmă rezultatele laboratoarelor sanitar - veterinare de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti şi testează reagenţii folosiţi de aceste laboratoare.

(2) Institutul naţional pentru verificarea calităţii şi valabilităţii produselor biologice este Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.

(3)  Institutele naţionale de referinţă, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, urmăresc aplicarea şi coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic pentru utilizarea reagenţilor şi testarea produselor biologice.

(4)   Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală urmăreşte aplicarea şi respectarea standardelor şi a metodelor în fiecare laborator sanitar veterinar de stat judeţean şi al municipiului Bucureşti, pentru diagnosticul influenţei aviare, iar în acest scop:

a) organizează periodic teste comparative;

b) păstrează izolatele de virus ale influenţei aviare provenind de la cazurile confirmate;

c)  asigură confirmarea rezultatelor pozitive obţinute de laboratoarele sanitare veterinare de stat pentru diagnostic.

(5)  Laboratoarele naţionale de referinţă, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, păstrează legătura cu laboratoarele veterinare comunitare de referinţă la care se face referire în anexele nr. 4 şi 5.

Art. 15 (1) Decizia de a introduce vaccinarea în completarea măsurilor de control va fi luată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în colaborare cu Comisia Europeană şi cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, decizie care va avea în vedere:

a)  că singurele vaccinuri permise sunt cele care au primit avizul de comercializare din partea autorităţii sanitar - veterinare teritoriale competente;

b) caracteristicile şi compoziţia vaccinului care se foloseşte;

c) procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitării şi folosirii vaccinurilor;

d) densitatea păsărilor din zona afectată;

e) speciile şi categoriile de păsări care sunt supuse vaccinării;

f) zonele în care se efectuează vaccinarea.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) al prezentului articol, decizia de introducere a vaccinării de urgenţă în jurul focarului poate fi luată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, după notificarea către Comisia Europeană, cu condiţia ca interesele fundamentale ale Comunităţii Europene să nu fie puse în pericol.

(3) Atunci când autoritatea sanitar - veterinară teritorială competentă este autorizată de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să recurgă la vaccinarea de urgenţă într-o regiune limitată a teritoriului său, statutul teritoriului rămas nu va fi afectat, cu condiţia ca circulaţia efectivelor de păsări vaccinate să fie interzisă timp de 3 luni.

Art. 16 - (1) România stabileşte un plan de contingenţă specificând măsurile care se aplică in focarele de influenţă aviară.

(2)  Planul de contingenţă prevăzut la alin.(l), permite si asigură finanţarea si accesul la dotări, echipamente, personal şi la alte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală.

(3) Criteriile care se aplica la stabilirea acestui plan sunt cele prevăzute în anexa nr. 6.

(4)  Planul stabilit în conformitate cu criteriile prezentate în anexa nr. 6 este prezentat Comisiei Europene dar nu mai târziu de 6 luni de la punerea în aplicare a prezentei norme sanitare veterinare.

(5)  Comisia Europeană examinează planul pentru a determina dacă permit realizarea obiectivelor dorite şi sugerează României orice amendament, în special pentru a se asigura că este compatibil cu planurile celorlalte state membre ale Uniunii Europene, acest plan putând fi ulterior amendat sau completat în funcţie de evoluţia situaţiei.

Art. 17 - Experţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei norme sanitar - veterinare, efectuează controale la faţa locului, în colaborare cu autorităţile locale competente.

Art. 18 - Fondurile necesare pentru controlul aplicării prezentei norme sanitare veterinare se asigură în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 19 - Prezenta normă sanitară veterinară este armonizată în totalitate cu Directiva 1992/40/CEE, cu modificările ulterioare.

Art. 20 - Anexele nr. 1 - 6 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

Anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară

METODOLOGIE DE DIAGNOSTIC

pentru confirmarea diagnosticului şi pentru diagnosticul diferenţial al influenţei aviare

Virusul responsabil de producerea influenţei aviare este virusul prototip al familiei Orthomyxoviridae tip A. In prezent sunt clasificate serologic 16 subtipuri pe baza hemaglutininei H1 -H16 şi 9 subtipuri pe baza neuraminidazei, N1 - N9,. Toate subtipurile au fost identificate la păsări, însă subtipurile H5 şi H7 au patogenitate mare pentru păsări, producând boala sistemică cu mortalitate mare. In scopul procedeelor de diagnostic pentru confirmare şi pentru diagnostic diferenţial influenţa aviară este definită astfel:

Influenţa aviară este infecţia păsărilor produsă de orice virus din genul influenţa virus tip A, care are un indice de patogenitate intravenoasă, IPIV mai mare de 1,2, efectuat pe pui în vârstă de 6 săptămâni, sau orice infecţie cu virusul influenţei tip A, subtipul H5 sau H7, pentru care secvenţele de nucleotide au demonstrat prezenţa de multiple baze de aminoacizi la situsul de clivaj al hemaglutininei.

CAPITOLUL I

Recoltarea, ambalarea, etichetarea şi expedierea probelor

1. Probele necesare pentru investigaţiile de laborator sunt: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la păsări bolnave si cadavre; fecale sau conţinut de organe: intestin, encefal, trahee, pulmon, ficat, splină şi altele, afectate evident, provenind de la pasări bolnave si de la cadavre proaspete.

2. Recoltarea, ambalarea, etichetarea si expedierea probelor către laborator se vor realiza cu respectarea normelor de biosecuritate, conform instrucţiunilor elaborate de Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală.

CAPITOLUL II

Prelucrarea probelor

1.  Probele menţionate la Cap.I, pct.1 pot fi comasate, dar materiile fecale trebuie să fie tratate separat.

2.  Tampoanele vor fi puse în soluţie tampon fosfat salin cu antibiotice, în cantitate suficientă, astfel încât să asigure întreaga imersie; probele de organe şi fecale se vor omogeniza cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril, într-un mediu cu antibiotice, până la obţinerea unei suspensii de 10 - 20% g/volum; se lasă în repaus suspensia circa 2 ore, la temperatura ambiantă, sau, mai mult timp, la temperatura de 4°C, apoi se clarifică prin centrifugare; de exemplu, la 800 -1.000 rotaţii/minut, timp de 10 minute.

3. Mediul tampon fosfat salin cu antibiotice.

Diferite laboratoare utilizează cu succes diverse formule de mediu tampon fosfat salin cu antibiotice, iar laboratoarele sanitare veterinare naţionale sunt în măsură să ofere recomandări în acest sens; sunt necesare concentraţii mărite de antibiotice pentru eşantioanele de fecale; este tipică utilizarea următoarelor antibiotice: 10.000 Ui/ml penicilină, 10 mg/ml streptomicină, 0,25 mg/ml gentamicină şi 5.000 Ui/ml micostatin într-o soluţie tampon fosfat salin; aceste niveluri pot fi de 5 ori mai mici pentru ţesuturi şi tampoane traheale; pentru controlul clamydiilor este acceptată adăugarea a 50 mg/ml oxitetraciclină; pe parcursul preparării mediilor TFS cu antibiotice este necesar ca pH să fie controlat după adăugarea antibioticelor şi ajustat pentru obţinerea unui pH cuprins între 7,0 - 7,4.

CAPITOLUL III

Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină

1.  Se inoculează 0,1 - 0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiană de la cel puţin 4 ouă embrionate de găină puse la incubat timp de 8 - 10 zile; ideal este ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar, dacă nu este posibil, este admisă utilizarea ouălor provenite de la un efectiv recunoscut liber de anticorpi contra influenţei aviare; ouăle inoculate sunt incubate la temperatura de 37°C şi se efectuează zilnic mirajul; pe măsură ce embrionii mor, ouăle conţinând embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouăle rămase, după 6 zile de la inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 4°C şi vor face obiectul unor depistări ale hemaglutininei, plecându-se de la lichidul alantoidian/amniotic; în absenţa hemaglutinării, se va repeta această procedură utilizându-se ca inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat.

2.   In cazul prezenţei bacteriilor în lichidele hemaglutinante, acestea se exclud prin filtrare printr-o membrană cu porii de 450 nm, se adaugă un supliment de antibiotice şi se reinoculează pe ouă embrionate.

CAPITOLUL IV

Diagnosticul diferenţial

1. Diferenţiere preliminară.

Toate virusurile hemaglutinante trebuie să fie prezentate Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, în scopul identificării complete, al caracterizării şi al efectuării testelor de patogenitate; este important ca prin măsurile sanitar - veterinare privind controlul influenţei aviare, să se limiteze propagarea virusului, iar laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă trebuie să identifice orice tulpină hemaglutinantă de virus izolată din subtipurile H5 şi H7; lichidele hemaglutinante se utilizează într-o reacţie de hemaglutinare descrisă la Cap. VI şi VII; reacţia de inhibare a hemaglutinării pozitivă cu un titru de 2 sau mai mare, efectuată cu un antiser policlonal specific pentru subtipurile H5 sau H7 ale virusului influenţei aviare tip A cu titru de cel puţin 2 , dă posibilitatea identificării virusului şi instituirii unor măsuri preliminare de control al bolii.

2.  Confirmarea identificării.

2.1. Laboratorul sanitar veterinar naţional de referinţă trebuie:

a)  să confirme că izolatul este un virus influenţa A, utilizând testul de dublă imunodifuzie pentru detectarea antigenelor de grup, astfel cum este descris la Cap. IX; tehnicile de imunofluorescenţă sau ELISA pentru detectarea antigenelor de grup pot fi utilizate, dacă sunt preferate de laboratoarele naţionale;

b) să determine dacă izolatele fac parte din subtipurile H5 sau H7;

c) să efectueze indexul patogenităţii intravenoase - IPIV pe pui în vârstă de 6 săptămâni, astfel cum este descris la Cap. VIII.

2.2.   Indexul patogenităţii intravenoase mai mare de 1,2 indică prezenţa virusului şi necesită aplicarea măsurilor de control; este util ca laboratoarele sanitar - veterinare naţionale să efectueze şi teste în vederea determinării capacităţii unui izolat de a produce plaje în culturile celulare, astfel cum este descris la Cap. IX.

2.3.  Laboratoarele sanitar - veterinare naţionale trimite imediat toate izolatele H5 şi H7 de influenţă aviară la laboratoarele veterinare comunitare de referinţă pentru caracterizare.

3.  Tipizarea suplimentară şi caracterizarea izolatelor.

Laboratorul veterinar comunitar de referinţă trebuie să primească toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele naţionale, pentru studii suplimentare antigenice şi genetice, care vor permite înţelegerea superioară a epidemiologiei bolii din Comunitatea Europeană, în cadrul competenţelor şi sarcinilor laboratorului veterinar comunitar de referinţă; acesta trebuie să efectueze tipizările antigenice pentru toate virusurile influenţă primite; pentru virusurile H5 şi H7 care nu au IPIV mai mare de 1,2 trebuie să fie efectuată şi secvenţializarea nucleotidelor genei, care codifică hemaglutinina cu scopul de a determina prezenţa multiplelor baze de aminoacizi la situsul de clivare a hemaglutininei.

CAPITOLUL V

Teste serologice pentru detectarea anticorpilor virusului influenţei aviare

1.  Pe durata programelor de eradicare, monitorizarea serologică pentru evidenţierea infecţiei poate fi făcută pe baza testelor de inhibare a hemaglutinării descrise la Cap. VI şi VII, acolo unde este cunoscut subtipul H al virusului responsabil, sau prin utilizarea virusului omolog ca antigen; dacă subtipul hemaglutininic nu este cunoscut, evidenţierea infecţiei cu virusul influenţa A, poate fi făcută prin detectarea anticorpilor direcţionată spre grupul de antigene specifice; în acest scop poate fi folosit fie un test de dublă imunodifuzie aşa cum este descris la Cap. X, fie un test ELISA; păsările sălbatice de apă dau rar rezultate pozitive la testul de dublă imunodifuzie şi în afară de situaţia în care subtipul este cunoscut, este necesară examinarea aceloraşi păsări, pentru prezenţa anticorpilor contra subtipurilor H5 şi H7.

2. Probe.

Probele de sânge trebuie luate de la toate păsările dacă mărimea efectivului este mai mică de 20 de păsări şi de la 20 de păsări dacă efectivele sunt mai mari; aceasta va da o probabilitate de 99% în detectarea unor probe pozitive; dacă 25% sau mai mult din efectiv este pozitiv, serurile trebuie separate de cheag şi trimise pentru testare. 3. Examinarea pentru anticorpi.

Probele individuale de ser trebuie testate pentru capacitatea inhibării hemaglutinării antigenului influenţei aviare într-un test standard descris la Cap. VII; există discuţii asupra utilizării în testul de inhibare a hemaglutinării - IH a 4 sau 8 unităţi hemaglutinante; oricare dintre cele două variante este valabilă, iar alegerea trebuie făcută de laboratoarele sanitar - veterinare naţionale; totuşi antigenul utilizat va influenţa nivelul la care un ser este considerat pozitiv pentru 4 unităţi hemaglutinante; un ser pozitiv este cel care are un titru egal sau mai mare de 24; pentru 8 unităţi hemaglutinante un ser pozitiv este serul cu un titru de 2  sau mai mare.

CAPITOLUL VI

Reacţia de hemaglutinare - HA

1.  Reactivi:

a) Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4;

b)  Se recoltează eritrocitele de la cel puţin 3 pui de găină liberi de germeni specifici patogeni; dacă nu avem la dispoziţie pui de găină liberi de germeni specifici patogeni, se recoltează sângele de la 3 păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului influenţei aviare şi se pun într-un volum egal de soluţie Alsever; înainte de utilizare se spală eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin; pentru test, este recomandată o suspensie de 1% eritrocite, care reprezintă valoarea hematocritului în tampon fosfat salin.

c) Laboratorul de referinţă comunitar va recomanda utilizarea ca antigene standard virusurile H5 şi H7 cu virulenţă scăzută.

2. Metoda de lucru se efectuează după cum urmează ;

a)  se distribuie câte 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci din material plastic; se utilizează cele cu baza în formă de V;

b) se adaugă 0,025 ml suspensie de virus, adică lichid alantoidian în primul godeu;

c) se utilizează un microdilutor şi se realizează diluţii binare de la 1/2 la 1/4096 din godeu în godeu;

d) se adaugă 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu;

e) se adaugă 0,025 ml eritrocite 1% în fiecare godeu;

f) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;

g)  se citesc plăcile după 30 - 40 de minute de la terminarea sedimentării martorilor; se citesc plăcile prin înclinare, pentru a observa prezenţa sau absenţa unui flux de hematii în formă de lacrimă;

h) titrul hemaglutinant corespunde celei mai mari diluţii, care a determinat aglutinarea completă a hematiilor; această diluţie este considerată ca având o unitate hemaglutinantă; o metodă mai precisă pentru determinarea titrului hemaglutinant constă în realizarea reacţiei de hemaglutinare cu virusul într-o gamă completă de diluţii iniţiale de tip 1/3, 1/4, 1/5, 1/6, etc; această metodă este recomandată pentru prepararea precisă a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hem aglutinării.

CAPITOLUL VII

Reacţia de inhibare a hemaglutinării - IHA

1.  Reactivi, conform Cap.V al prezentei anexe:

a) tampon fosfat salin;

b)   lichid alantoidian conţinând virus, diluat în tampon fosfat salin şi având 4 sau 8 unităţi hemaglutinante/0,025 ml;

c) eritrocite 1% de pui;

d) ser de pui martor negativ;

e) ser martor pozitiv.

2. Metoda de lucru;

a)  se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate godeurile unei microplăci din material plastic; godeurile au baza în formă de V;

b) se adaugă 0,025 ml ser în primul godeu al plăcii;

c) se utilizează un microdilutor pentru realizarea diluţiilor duble din godeu în godeu;

d) se adaugă 0,025 ml lichid alantoidian conţinând 4 sau 8 unităţi hemaglutinante;

e) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus placa la temperatura de 4°C, cel puţin 60 de minute sau la temperatura ambiantă, cel puţin 30 de minute;

f) se adaugă 0,025 ml din suspensia de eritrocite 1% în toate godeurile;

g) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;

h) se citeşte placa după 30 - 40 de minute, la sedimentarea hematiilor martor; se face citirea prin înclinarea plăcii pentru a se observa prezenţa sau absenţa unui flux în formă de lacrimă, care se înclină în acelaşi mod ca şi godeurile martor care conţin numai hematii - 0,025 ml şi tampon fosfat salin -0,025 ml;

i) titrul inhibohemaglutinant corespunde celei mai mari diluţii de antiser care a determinat o inhibare completă a 4 sau 8 unităţi de virus; pentru fiecare test de inhibare a hemaglutinării trebuie să fie inclusă titrarea hemaglutinării pentru confirmarea numărului cerut de unităţi hemaglutinante;

j) validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 23 în cazul folosirii a 4 unităţi hemaglutinante sau de 2 pentru 8 unităţi hemaglutinante, cu serul martor negativ şi un titru al dilutiei imediat superioare sau inferioare titrului cunoscut al serului martor pozitiv.

CAPITOLUL VIII

Indicele de patogenitate pe cale intravenoasă

1.  Se diluează 1:10 lichid alantoidian cu reacţie pozitivă la hemaglutinare, proaspăt recoltat, în ser fiziologic steril; titrul hemaglutinant trebuie să fie mai mare de 2 .

2.  Se injectează pe cale intravenoasă 0,1 ml din suspensia diluată de virus la 10 pui în vârstă de 6 săptămâni; puii trebuie să fie obţinuţi din ouă provenind de la efective libere de germeni specifici patogeni.

3.  Se examinează puii la interval de 24 de ore timp de 10 zile.

4.  La fiecare examinare se atribuie fiecărui pui un coeficient: 0 = normal, 1 = bolnav, 2 = grav bolnav şi 3 = mort.

5.  Se înregistrează rezultatele şi se calculează indicele după exemplul indicat mai jos:

Semne clinice	Zile după inoculare
	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	Total scor
Normali	10	2	0	0	0	0	0	0	0	0	12x0=     0
Bolnavi	0	4	2	0	0	0	0	0	0	0	6x1=     6
Grav bolnavi	0	2	2	2	0	0	0	0	0	0	6x2=   12
Morţi	0	2	6	8	10	10	10	10	10	10	76 x 3 = 228
											Total = 246

Indice = rezultatul mediu pe pasăre şi pe observaţie = 246/100 = 2,46

6. Această evaluare clinică este subiectivă, dar de regulă ea presupune că păsările prezintă mai multe dintre simptomele următoare: tulburări respiratorii, abatere, diaree, cianoza pielii sau a bărbiţelor, edemul feţei şi/sau al capului, tulburări nervoase.

CAPITOLUL IX

Evaluarea capacităţii de formare a plajelor

1.  In general se preferă utilizarea unei game de diluţii ale virusului, astfel încât să se obţină un număr optim de plaje pe placă; sunt suficiente 10 dilutii seriate în tampon fosfat salin, mergând până la 10-7.

2.   In plăci Petri de 5 cm diametru se prepară culturi celulare în monostrat confluent: celule de embrioni de găină sau o linie celulară corespunzătoare, de exemplu: Madin-Darby, bovine kidney.

3.  Se adaugă câte 0,2 ml din fiecare diluţie de virus în câte două plăci Petri şi se lasă în repaus 30 de minute pentru absorbţia virusului.

4.  După ce au fost spălate de 3 ori în tampon fosfat salin, celulele infectate sunt acoperite cu un mediu corespunzător, conţinând agar 1% g/v şi eventual 0,01 mg/ml tripsină; este important să nu se adauge deloc ser în mediul de imersie.

5.   După o incubaţie de 72 de ore la temperatura de 37°C, plajele trebuie să fie de o mărime suficientă; pentru o mai bună observare se înlătură stratul de agar şi se colorează monostratul cu o soluţie de cristal violet de 0,5% g/v în etanol soluţie 25% g/v.

6. Toate virusurile trebuie să formeze plaje clare, atunci când au fost incubate într-un mediu ce conţine tripsină; în cazul în care mediile de acoperire nu au conţinut tripsină, numai virusurile virulente pentru pui de găină vor forma plaje.

CAPITOLUL X

Dubla imunodifuzie în gel de agar

1.  Metoda preferată pentru demonstrarea prezenţei virusului influenţei de tip A este demonstrarea prezenţei nucleocapsidei sau matricei antigenice pe care o deţin toate virusurile influenţei de tip A.

2.   Aceasta se realizează, în general, prin teste de dublă imunodifuzie, utilizându-se preparate concentrate de virus sau extracte din membrane corioalantoice infectate.

3.  Prepararea concentratelor de virus se poate realiza prin simpla centrifugare a lichidelor alantoice infectate şi fragmentarea virusului pentru obţinerea nucleocapsidei şi matricei antigenice prin tratarea cu detergentul laurii sodium sarcosinat; precipitarea acidă poate fi, de asemenea, utilizată prin adăugarea de soluţie de acid clorhidric 1 N la lichidul alantoic infectat, până la un pH final de 3,5 -4,0, urmată de refrigerare la temperatura de 0°C, timp de o oră şi ulterior de centrifugare la 1.000 turaţii/minut timp de 10 minute.

4.  Supernatantul este înlăturat, iar precipitatul care conţine virusul este resuspendat într-un volum minim de tampon glycil-sarkosyl de 1% tampon sodium laurii sarcosinat la pH 9,0 cu 0,5 M glicină; acest preparat conţine atât nucleocapsida, cât şi matricea antigenică.

5.  Beard C. W., în anul 1970, a descris prepararea antigenului îmbogăţit cu nucleocapsida din membrane corioalantoice provenite de la ouă infectate; această metodă implică, recoltarea membranelor de la ouă infectate cu hemaglutinare pozitivă, omogenizarea lor, congelare-decongelare de 3 ori, urmată de centrifugare la 1.000 turaţii/minut timp de 10 minute; depozitul este înlăturat, iar supernatantul este tratat cu 0,1% formalină şi este utilizat ca antigen; pentru ambele antigene se poate utiliza fie testul de dublă imunodifuzie, utilizând fie agaroza 1%, fie geluri conţinând 8% clorură de sodiu în tampon fosfat 0,1 M la pH 7,2.

6.  Prezenţa virusului influenţei aviare tip A este confirmată prin apariţia liniilor de precipitare, formate între antigenul de testat, antigenul pozitiv cunoscut şi antiserul pozitiv cunoscut.

Anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară

AUTORIZAREA

scoaterii ouălor dintr-o exploataţie supusă condiţiilor prevăzute la art. 8, alin.(2), lit. e) din norma sanitară veterinară

Autorizarea emisă de autoritatea competentă pentru transportul ouălor dintr-o exploataţie supusă condiţiilor prevăzute la art. 8, alin.(2), lit. e), către o întreprindere autorizată - unitate desemnată -, pentru fabricarea şi prelucrarea produselor din ouă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1.  pentru obţinerea de produse din ouă trebuie folosite numai ouă care nu au fost incubate şi care sunt proprii consumului uman; coaja acestora trebuie să fie întreagă, fără fisuri;

2.  ouăle şi produsele din ouă care sunt improprii consumului uman trebuie eliminate şi denaturate, astfel încât să nu fie posibilă refolosirea lor pentru consumul uman;

3.   pentru a permite transportul dintr-o exploataţie suspectă, ouăle trebuie să fie ambalate şi expediate direct de la aceasta spre unitatea desemnată; fiecare transport trebuie să fie sigilat înainte de expediere de către medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă şi să rămână sigilat pe tot parcursul transportului către unitatea desemnată;

4.  medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă va informa autoritatea sanitar -veterinară competentă, responsabilă de unitatea desemnată despre intenţia sa de a expedia ouăle către aceasta;

5. autoritatea sanitar - veterinară competentă, responsabilă de unitatea desemnată, se va asigura că:

a)  ouăle la care se face referire la pct. 1 trebuie să fie izolate de celelalte ouă, din momentul sosirii lor şi până la prelucrarea lor;

b) cojile provenite de la aceste ouă vor fi considerate ca material de risc înalt şi vor fi distruse;

c) ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul ouălor şi toate incintele care au venit în contact cu ouăle vor fi curăţate şi decontaminate, astfel încât să fie distrus virusul influenţei aviare;

d)   medicul veterinar oficial responsabil  de  exploataţia suspectă va fi informat despre toate transporturile de ouă prelucrate.

Anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară

PROCEDURI

I. PROCEDURĂ

pentru curăţarea şi dezinfecţia unei exploataţii infectate

1.  Curăţarea şi dezinfecţia primară

1.1.  De îndată ce carcasele de păsări domestice au fost transportate pentru a fi distruse, acele părţi ale incintelor în care au fost cazate păsările şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc, contaminate în cursul sacrificării sau examenului post-mortem, vor fi aspersate cu decontaminantele aprobate în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.

1.2.  Resturile de păsări sau de ouă, care ar putea contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc, vor fi colectate şi distruse împreună cu carcasele.

1.3.  Decontaminantul folosit trebuie să rămână pe suprafeţele menţionate la pct. 1.1 - 1.2, cel puţin 24 de ore.

2.  Curăţarea şi dezinfecţia finală

2.1.  Grăsimea şi murdăria vor fi îndepărtate de pe toate suprafeţele, prin aplicarea unui agent de degresare şi vor fi spălate cu apă.

2.2.  După spălare, se va aplica decontaminant.

2.3.  După 7 zile, incintele vor fi tratate cu un agent degresant, clătite cu apă rece, aspersate cu decontaminant şi spălate din nou cu apă.

2.4.  Aşternutul folosit şi gunoiul de grajd trebuie să fie prelucrate printr-o metodă care permite distrugerea virusului; această metodă va cuprinde una dintre următoarele practici:

(i)      incinerarea sau tratamentul cu abur la o temperatură de 70°C;

(ii)      îngroparea la o adâncime suficientă pentru a preveni accesul insectelor şi al păsărilor sălbatice;

(iii) depozitarea şi umezirea, dacă este necesar pentru a favoriza fermentarea, acoperirea pentru a păstra căldura, astfel încât să fie atinsă o temperatură de 20°C; menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul insectelor şi al păsărilor sălbatice.

II. PROCEDURĂ pentru decontaminarea microbiană de necesitate a unei exploataţii infectate

Definiţie;

Decontaminare microbiană de necesitate, reprezintă decontaminarea care se efectuează în scopul inactivării agenţilor patogeni, în cadrul măsurilor de combatere a bolilor infecţioase de la apariţia primelor cazuri de boală şi până la lichidarea focarului şi poate fi curentă şi finală.

1. Decontaminarea microhiană de necesitate curentă.

1.1.   Imediat ce cadavrele păsărilor au fost îndepărtate şi transportate pentru incinerare, incintele destinate creşterii păsărilor precum şi toate compartimentele care au fost conectate fizic sau funcţional cu obiectivul contaminat, camerele de stocare, de ambalare, de ecloziune a ouălor, cărucioarele pentru transportul ouălor, trebuie să fie decontaminate corespunzător folosind decontaminantele aprobate în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitar - veterinară în vigoare; decontaminantul folosit trebuie să rămână pe suprafeţele menţionate cel puţin 24 de ore.

1.2.  se îndepărtează resturile de furaje, aşernut, dejecţii sau alte materiale, care ar putea contamina clădirile, terenurile, echipamentele, etc, colectarea şi distrugerea lor, prin incinerare, prin îngropare la o adâncime suficientă pentru a preveni accesul insectelor şi animalelor sau prin depozitare la platforma de sterilizare biologica; vehiculele folosite pentru transportul animalelor vii, a ouălor şi a furajelor trebuie să fie decontaminate;

1.3.   se îndepărtează murdăria aderentă, insistându-se la nivelul colţurilor, unghiurilor formate de elementele de închidere sau compartimentare; în cazul pardoselilor din pământ, se înlătură stratul infiltrat cu lichide; în cazul pardoselilor din lemn, se recomandă demontarea şi scoaterea lor în afara adăpostului;

1.4.   curăţarea hidro-mecanică trebuie efectuată începând cu suprafeţele exterioare ale adăpostului, acoperiş, pereţi, căi de acces, echipamente scoase din adăpost, etc. şi se continuă în adăpost cu tavanul, pereţii, utilajele fixe, pardoseala şi canalele colectoare, insistând pe îndepărtarea tuturor materialelor de natură organică;

1.5.  decontaminarea propriu-zisă se realizează prin mijloace fizice, căldură cum ar fi de exemplu custile din structuri metalice şi chimice cum ar fi substanţe microbicide, dezinfectante; timpul de contact al de contaminantului cu echipamentele din interiorul spaţiului, trebuie să fie de cel puţin 48 ore;

1.6.  se procedează la golirea, spălarea şi decontaminarea rezervoarelor existente în exploataţie;

1.7.  se procedează la golirea, spălarea cu o pompă de apă sub presiune şi apoi fumigarea tancurilor de furaje; fumigarea adăposturilor, de 2 ori la un interval de cel puţin 2 săptămâni, după curăţarea hidro­mecanică şi decontaminare.

2.  Decontaminare microhiană de necesitate finală, ultima operaţiune de decontaminare, care precede repopularea, se realizează prin intermediul substanţelor dezinfectante ce pot fi utilizate pentru decontaminare in cazul gripei aviare sunt cele recomandate de OIE pentru virusurile din categoria A: săpunuri şi detergenţi, agenţi oxidanţi, alcali, acizi, aldehide.

Anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară

LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINŢĂ pentru influenţa aviară

Denumirea laboratorului: Central Veterinary Laboratory

New Haw UK-Weybridge Surrey KT 153 NB

Anexa nr. 5 la norma sanitară veterinară

LISTA

cuprinzând laboratoarele internaţionale pentru diagnosticul influenţei aviare

1.  Belgia Institut National de Recherches Veterinaires Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles.

2.  Danemarca National Veterinary Laboratory Poultry Disease Division, Hangovej 2, DK-8200 Aarhus N.

3.  Germania Bundesforschungsanstal for Viruskrankheiten der Tiere Anstaltsteil Riems, Fiedrich Loffler Institut, D-O-2201 Insei Riems.

4.  Franţa Centre National d'Etudes Veterinaires et Alimentaires, Laboratoire central de recherches agricoles et porcines, BP 53, F-22440 Ploufragan.

5.   Grecia Institute of Infections and Parasitological Diseases, 66, 26 October Street, 54627 Thessaloniki.

6.  Manda Veterinary Research Laboratory Abbotstown, Castleknock, IRL - Dublin 15.

7.  Italia Istituto Zooprofilattico Sperimentale di Padova, via G. Orus n. 2, I-35100 Padova.

8.  Luxemburg Institut National de Recherches Veterinaires, Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles.

9.  Olanda Centraal Diergeneeskunding Institut Vestiging Virologie, Houtribweg 39, NL-8221 RA Lelystad.

10.   Portugalia Laboratorio Nacional de Investigacao Vetrinaria, LNIV, Estrada de Benfica 701, 1500 Lisboa.

11.  Spania Laboratorio de Sanidad y Produccion Animal, Zona Franca, Circunvalacion-Tramo 6, Esquina Caile 3, E-08004 Barcelona Central. Veterinary Laboratory, New Haw, Weybridge GB-Surrey KT 153 NB.

12.  Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

13.  Austria    Bundesanstalt for Virusseuchenbekampfung, Wien-Hetzendorf.

14.   Finlanda Elainlaakinta ja elintarvikelaitos, Helsinki/Anstalten for veterinarmedicin, Och Livsmedel, Helsingfors.

15.  Suedia Statens veterinarmedicinska anstalt, Uppsala.

Anexa nr. 6 la norma sanitară veterinară

CRITERII MINIME

pentru Planul de contingenţă

Planul de contingenţă trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

1.  constituirea unui centru de criză la nivel naţional, care să coordoneze toate măsurile de control din România;

2.  furnizarea unei liste cuprinzând centrele locale de control al bolii care dispun de posibilităţi adecvate pentru a coordona măsurile de control al bolii la nivel local;

3.   furnizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în aplicarea măsurilor de control, calificarea şi responsabilităţile lui;

4.  fiecare centru local de control al bolii trebuie să fie în măsură să contacteze rapid persoanele sau organizaţiile implicate direct sau indirect în lichidarea focarului;

5.  echipamentele şi materialele să fie disponibile pentru efectuarea măsurilor corespunzătoare de control al bolii;

6.  furnizarea de informaţii detaliate cu privire la măsurile ce se vor lua atunci când infecţia sau contaminarea este suspicionată sau confirmată, inclusiv metodele propuse pentru distrugerea carcaselor;

7.   instituirea programelor de pregătire pentru menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul procedurilor de teren şi administrative;

8.   laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă posibilităţi pentru examinarea post-mortem şi capacităţile necesare pentru examenul serologic, histologic etc; de asemenea, trebuie să fie capabile să execute teste rapide de diagnostic. Trebuie să se întocmească planurile pentru transportul rapid al probelor;

9.  furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de vaccin contra influenţei aviare, estimată ca fiind necesară în eventualitatea reinstituirii vaccinării de urgenţă;

10.   elaborarea de dispoziţii pentru a asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planului de contingenţă.