DECIZIE Nr.
1000 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru
agricultori în anul 1999, art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
219/1999 privind Programul national pentru taranime bazat pe cupoane atribuite
gratuit, art. 215 alin. 2 si 5 din Codul penal, precum si art. 377 si art. 378
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru
agricultori în anul 1999, art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
219/1999 privind Programul naţional pentru ţărănime bazat pe cupoane atribuite
gratuit, art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal, precum şi art. 377 şi art. 378
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Cuciureanu în
Dosarul nr. 2.942.1/40/2006 al Curţii de Apel Suceava -Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii
de admitere a acesteia pentru motivele invocate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă pentru art. 12 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 219/1999 şi ca neîntemeiată pentru celelalte prevederi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.942.1/40/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 privind
instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, art. 12 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul naţional
pentru ţărănime bazat pe cupoane atribuite gratuit, art. 215 alin. 2 şi 5 din
Codul penal, precum şi art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Constantin Cuciureanu în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16, art. 23 alin. (11), art. 24, 44, 45
şi 124, precum şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, art. 11 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 219/1999 contravin dreptului de proprietate privată şi
libertăţii economice, deoarece „interzic valorificarea cupoanelor primite de
agricultori, cupoane care intră evident în patrimoniul acestora şi pe care, în
mod normal, aceştia le pot introduce în circuitul civil, pentru a le vinde sau
a le valorifica." Totodată, autorul este nemulţumit de faptul că nu au
fost anchetaţi şi intermediarii care au cumpărat şi revândut cupoanele
agricole.
Articolul 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 şi art. 45, deoarece nu se face
trimitere expresă la alineatul 1 al aceluiaşi articol, ceea ce poate duce la
concluzia că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune nu ar fi necesară
îndeplinirea condiţiilor din primul alineat. Totodată, formularea extrem de
generală a textului criticat face posibilă încadrarea în infracţiune a oricărui
litigiu comercial, fapt ce afectează grav libertatea agenţilor economici.
Cât priveşte art. 377 şi art. 378 din Codul de
procedură penală, autorul excepţiei susţine că încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16, 124 şi art. 23 alin. (11), precum şi ale art. 6
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât prin poziţia pe care o conferă procurorului este afectat
principiul egalităţii armelor. De asemenea, din modul de redactare a art. 378
din Codul de procedură penală şi cu precădere a alineatelor 1 şi 11
se poate desprinde concluzia că instanţa poate fi îndreptăţită să-l
considere pe inculpat a priori vinovat.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999, art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal şi art.
377 şi art. 378 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Cât priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 219/1999, Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile legale criticate
au fost abrogate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului prin apărătorul ales, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999
privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 30 ianuarie
1999, art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 219/1999 privind
Programul naţional pentru ţărănime bazat pe cupoane atribuite gratuit,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie
1999, art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal - Inşelăciunea, precum şi
art. 377 cu denumirea marginală Ordinea în care se dă cuvântul şi art.
378 cu denumirea marginală Judecarea apelului, ambele din Codul de
procedură penală, care au următorul conţinut:
Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999:
„Vânzarea-cumpărarea cupoanelor pentru agricultori este interzisă."
Art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
219/1999 potrivit căruia „Cupoanele pot fi utilizate ca mijloc de plată
pentru procurarea de materiale şi servicii numai în cadrul tranzacţiilor
comerciale directe dintre beneficiarii de cupoane şi furnizorii producători
şi/sau distribuitorii autorizaţi ai acestora" a fost abrogat prin
articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 19 februarie 2001,
aprobată prin Legea nr. 305/2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 312 din 12 iunie 2001.
Art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal: „(2)
Inşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de
alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul
fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind
concursul de infracţiuni. [...]
(5) Inşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de
grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi."
Art. 377 din Codul de procedură penală:
(1) „Dacă la termenul fixat apelul este în stare de
judecată, preşedintele completului dă cuvântul apelantului, apoi intimatului şi
în urmă procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul
procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(2) In cazul în care procurorul sau părţile invocă
necesitatea administrării de noi probe, trebuie să indice probele şi mijloacele
de probă cu ajutorul cărora pot fi obţinute. Dispoziţiile art. 67 se aplică în
mod corespunzător.
(3) Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu
privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
(4) Inculpatul are cel din urmă cuvântul." Art. 378 din Codul de procedură penală:
„(1) Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza
lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe
noi, administrate în faţa instanţei de apel.
(11) Cu ocazia judecării apelului,
instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent,
potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II,
atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci
când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de
condamnare.
(2) In vederea soluţionării apelului, instanţa poate
da o noua apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe.
(3) Instanţa este obligată să se pronunţe asupra
tuturor motivelor de apel invocate."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în ce priveşte contrarietatea dispoziţiilor art. 215 alin. 2 şi 5
din Codul penal cu dreptul la apărare şi accesul liber la o activitate
economică, aceasta este contrasă, pe de o parte, din argumente referitoare la
inexistenţa unei reglementări exprese de trimitere la alin. 1 al aceluiaşi articol
şi, pe de altă parte, din raţiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii,
deoarece ar fi posibilă existenţa infracţiunilor prevăzute de alin. 2 sau 5,
fără îndeplinirea condiţiilor premisă din alin. 1, în special a celor ce
vizează inducerea sau menţinerea în eroare cu scopul de a obţine un folos
material injust. Or, aspectele legate de teoria dreptului substanţial
referitoare la interpretarea şi aplicarea legii excedează competenţei Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse
controlului."
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
2. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 219/1999 Curtea
constată că acestea au fost abrogate prin articolul unic din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 22/2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 83 din 19 februarie 2001, aprobată prin Legea nr. 305/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 iunie
2001. Aşa fiind, şi această excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă,
deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta „decide asupra
excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care
are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi
obiectul acestuia."
3. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 potrivit
cărora este interzisă vânzarea-cumpărarea cupoanelor pentru agricultori, Curtea
constată că autorul excepţiei îşi fundamentează critica pe aspecte legate de
modul de instrumentare a cauzei în care a fost cercetat, fiind nemulţumit,
între altele, de faptul că nu au fost cercetaţi pentru comercializare ilegală a
cupoanelor şi alţi „bişniţari". Or, aceste aspecte nu ţin de
compatibilitatea prevederilor legale cu dispoziţiile constituţionale invocate,
planul de anchetă urmat de organul de urmărire penală neputând fi invocat ca un
fine de neconstituţionalitate.
4. In sfârşit, Curtea constată că prin Decizia nr. 438
din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
354 din 8 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul
de procedură penală, reţinând în esenţă că instanţa verifică hotărârea atacată
nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricăror noi probe administrate
în faţa sa, printre acestea regăsindu-se şi declaraţia inculpatului. Aşa fiind,
prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale
referitoare la dreptul la un proces echitabil. In plus, potrivit art. 371 alin.
2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la
efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in
pejus, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate
aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel părţilor suficiente garanţii
procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.
Distinct de argumentele deciziei mai sus menţionate,
care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză inclusiv pentru art. 377
din Codul de procedură penală, Curtea mai constată că, potrivit art. 70 alin. 2
din Codul de procedură penală, inculpatul are libertatea de a nu da nicio
declaraţie, iar în cazul în care consimte să o facă, precizările sale nu
constituie ipso facto o declaraţie de culpabilitate, întrucât aceasta,
ca de altfel toate mijloacele de probă din procesul penal, are drept scop
aflarea adevărului şi poate fundamenta o decizie de condamnare numai în măsura
în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul
tuturor probelor existente într-o cauză. Aşa fiind, prevederile legale
criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la art. 23
alin. (11) şi nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii
aflaţi în cel puţin una dintre cele două situaţii juridice circumscrise de text
beneficiază de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalităţii între
inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei
audiaţi sau condamnaţi de prima instanţă, pe de altă parte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru
agricultori în anul 1999, art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
219/1999 privind Programul naţional pentru ţărănime bazat pe cupoane atribuite
gratuit şi art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de
Constantin Cuciureanu în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006 al Curţii de Apel Suceava
- Secţia civilă.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 377 şi art. 378 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru